Apărarea Patriei, iulie 1953 (Anul 9, nr. 155-180)
1953-07-02 / nr. 155
2 APĂRAREA PATRIEI IN AJUTORUL MICILOR COMANDANȚI Metode pentru învățarea luptei corp la corp Lupta corp la corp constitue o ramură principală a pregătirei fizice a militarilor. Scopul învățării el este de a pregăti temeinic pe militari în vederea acțiunilor complet și variate ale luptei apropiate, lupta în tranșee și în șafirurile de comunicație . Pe lângă însușirea tehnicii mișcărilor din lupta corp la corp și a tehnicii aruncării grenadelor, combinate cu trecerea diferitelor obstacole, prin exercițiile de luptă corp la corp se urmărește a se desvolta și perfecționa la militari, forța, iuțeala, rezistența, îndemânarea, coordonarea generală a mișcărilor, voința de a învinge, curajul, încrederea în forțele proprii, etc. Lupta corp la corp a fost considerată încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea ca o categorie de instrucție foarte importantă. In lucrarea sa celebră „Știința de a învinge“, marele conducător de oști rus Alexandru Vasilievici Suvorov, pe lângă alte învățăminte privitoare la instrucția și educația soldaților, recomandă să se îmbine lovitura de baionetă cu focul. Iată ce spunea el : „Trage rar, dar precis, împunge tare cu baioneta... Păstrează glonțul pe țeavă. Dacă te atacă trei, pe primul împunge-1, pe al împușcă-1, pe al treilea omoarâ-1 cu doilea baioneta“. învățămintele lui Suvorov sunt în prezent de un mare folos comandanților noștri: însușirea temeinică a tehnicii corp la corp de către fiecare militar luptei din subordine, antrenarea continuă a militarilor în executarea perfectă a acestei lupte, atât în ofensivă cât și în apărare, constitue o necesitate imperioasă impusă de condițiile luptei moderne. Tocmai de aceea, în actuala perioadă de instrucție, problema predării acestei categorii de instrucție la un nivel cât mai înalt trebue să constitue o preocupare de frunte a tuturor comandanților și șefilor. In acest scop este necesar, în primul rând, ca micii comandanți, care conduc nemijlocit ședințele de luptă apropiată, să stăpânească perfect tehnica mișcărilor și să-și însușească o metodă de predare simplă și eficace. In general, procesul de instruire a luptei corp la corp cuprinde două părți principale: procedee de luptă cu pușca și procedee de aruncarea grenadelor. După însușirea temeinică a acestor procedee, ședințele de luptă corp la corp se vor executa combinând procedeele învățate, separat, cu trecerea diferitelor obstacole. Dacă prima etapă de învățare se poate executa pe orice teren și cu un minimum de materiale improvizate de unități, în etapa a doua va fi nevoie de folosirea unor materiale mai variate și mai numeroase, de tranșee și șanțuri de comunicație, etc. In acest scop, unitățile au datoria de a dota subunitățile cu întregul inventar și aparatura necesară. Pentru predarea procedeelor de luptă cu pușca și aruncarea grenadelor, comandanții de subunități pot folosi următoarele metode: 1. metoda unilaterală; • 2. metoda bilaterală; 3.metoda individuală; 1. METODA UNILATERALA. In această situație executanții stau pe unul sau mai multe rânduri, cu intervale și distanțe mărite, iar mișcările și exercițiile se execută de către fiecare de pe loc, la comanda generală a comandantului. a) Mișcări ce pot fi executate. In general, prin metoda unilaterală se învață mișcările simple care formează elementele de bază în lupta corp la corp și la aruncarea grenadelor. Acestea sunt: pozițiile inițiale: la mână-ARM: pentru luptă PREGĂTIȚI; — deplasări și sărituri : un pas înainte, un pas înapoi, dublu pas înainte, dublu pas înapoi, săritură înapoi; — întoarceri: întoarcere la stânga împrejur; — fondurile (ca element de bază și pregătitor în învățarea tehnicii împungerilor); împungerile; împungerile cu înșelare; loviturile cu patul armei; pozițiile de aruncarea grenadei: din picioare, din genunchi, așezat și culcat. — exerciții pregătitoare, de aruncarea grenadei, schițându-se numai mișcarea (fără grenadă); — exerciții de aruncarea grenadei din poziția în picioare, accentuându-se mai asupra corectitudinii tehnicii de nuaruncare. b) Formația. Comandanții de subunități dispun grupele pe un singur rând, fie toate pe aceeași linie, fie una după alta, fie în careu. Se recomandă însă a se folosi formația în careu, cu grupele pe un singur rând. Această formație are avantajul că oferă comandantului de pluton posibilitatea să controleze dintr’un singur loc activitatea tuturor grupelor. Important de reținut este că în aceste formații, pe tot timpul desfășurării exercițiilor, oamenii stau la interval de 5 pași. Aceasta, în scopul de a preveni diferitele accidente care pot surveni cu ocazia întoarcerilor, deplasărilor, săriturilor, etc.. Intervalul de 5 pași este suficient pentru întinderea completă a brațului cu arma și baioneta, fără a stânjeni activitatea executantului din stânga sau dreapta. c) Modul de lucru. In metoda unilaterală, Instructorul (comandantul de grupă), după ce prezintă odată sau de două ori mișcarea sau exercițiul, mai întâi complet și apoi descompus în timpi de lucru, începe învățarea individuală a subordonaților. Astfel, în timp ce militarii se antrenează individual, el trece de la flancul drept către flancul stâng al grupei și pune pe fiecare soldat să execute mișcarea predată, controlând cu atenție corectitudinea și precizia execuției. Nu va îngădui nicio greșală în ceea ce privește însușirea tehnicii mișcării. După ce a verificat pe fiecare executant, comandantul de grupă poate trece la executarea mișcării sau exercițiului învățat cu toți soldații la aceeași bandă. Și în această situație însă, cela început, mișcarea sau exercițiul se execută descompus, îndreptându-se greșelile comise de executanți. Ulterior se trece la executarea exercițiului în mod curgător. METODA BILATERALA este metoda a cărei denumire provine de la faptul că instruirea subordonaților se face în formație pe două rânduri, așezate unul în fața celuilalt. Aceasta se folosește numai după ce tehnica mișcărilor și exercițiilor fundamentale a fost însușită în mod temeinic de cei care se instruesc. a) Mișcări și exerciții ce pot fi executate. In general, prin aplicarea metodei bilaterale se urmărește deprinderea unor mișcări și exerciții mai complicate, apropiate situațiilor de luptă. Astfel, în timp ce un rând de militari execută un exercițiu, de exemplu de atac, celălalt rând, din față, execută un exercițiu de apărare. Ca exerciții se indică: împungerile; - împungerile cu înșelare; - parările; loviturile cu patul armei; . . combinațiile de exerciții, etc. b) Formația. . Comandanții de subunități dispun grupele față în față, fie pe o singură coloană, fie pe două coloane. Locul comandantului de pluton este la mijlocul capetelor celor două coloane, astfel ca să poată supraveghea și conduce efectiv întreaga subunitate. Intervalul între executanți este tot de 5 pași, iar distanța între rândurile care stau față în față este de 8—10 pași. c) Modul de lucru. Spre deosebire de metoda unilaterală, unde executanții pot efectua singuri mișcările și exercițiile numai la anunțarea instructorului, în metoda bilaterală complexul de mișcări se execută numai la comandă. Comanda se dă pentru fiecare rând, astfel ca grupele să execute simultan mișcările ordonate. De exemplu: „Grupa 1, un pas înainte și o împungere dreapta sus, grupa 2, un pas înainte și parare stânga sus — ÎNCEPEȚI“. Comandantul corectează greșelile, numind soldatul care a greșit. De asemenea comunică observațiile generale asupra modului de execuție, greșelile frecvente și cum trebuesc remediate. Comandantul de pluton poate — și chiar este indicat — să aducă în față, la locul de unde comandă, perechea care execută cel mai bine un exercițiu. Aceasta, atât în scopul exemplificării exercițiului, cât și în scopul evidențierii executanților. Ca mijloc de comandă, după ce s’a anunțat cu vocea ce mișcare se execută, se recomandă a se folosi fluierul. In metoda bilaterală, accentul se pune pe formarea preciziei, îndemânării, vitezei de execuție, mobilității și hotărîrii în lupta corp la corp. De aceea, comandantul respectiv va imprima dela început un ritm de lucru vioi. El va pretinde subordonaților să execute mișcările prompt și foarte corect. 3. METODA INDIVIDUALA constă în a scoate din formație câte un soldat care execută o mișcare sau un exercițiu în mod individual la comanda instructorului. Aplicarea metodei individuale servește la însușirea unor exerciții mai grele. Instructorul instruește pe fiecare executant la un aparat (manechin, băț de antrenament, etc.). a) Mișcări și exerciții ce pot fi executate: antrenamentul în executarea împungerilor și loviturilor asupra manechinelor; învățarea acțiunilor cu puști cu vârful cu resort; învățarea aruncării grenadelor (la distanțe, precizie, etc.). b) Formația. Grupele de executanți se găsesc în formație ordonată pentru exercițiul de învățat, iar cel care execută individual iese în fața grupei la circa 10-15 pași de formație. c) Mod de lucru. Comandantul de pluton numește la fiecare grupă câte un ajutor de instructor, care execută cu militarii din formație mișcările sau exercițiile fixate. In acest timp, instructorii comandanți de grupe cheamă pe rând, la aparatul respectiv, câte un soldat, pentru ca să execute în mod individual exercițiul propus, întrucât exercițiul care se învață cu instructor este ceva mai greu și pentru că prin metoda individuală trebue să se ajungă la însușirea temeinică a tehnicii mișcărilor sau exercițiilor, tinzându-se până a le transforma în reflexe, comandanților de plutoane le incumbă sarcina de a intensifica continuu lucrul la atelierul principal, adică acolo unde militarii învață tehnica mișcărilor fundamentale. Când instructorul observă că un soldat are lipsuri de ordin tehnic sau nu cunoaște bine structura unei mișcări sau exercițiu, el îl trimite înapoi, la atelierul principal, unde să repete mișcarea sau exercițiul neînsușit. Comandanții de subunități care predau procedeele de luptă cu pușca și procedeele de aruncarea grenadei ,ee alcătuesc complexul luptei corp la corp, pentru a obține rezultate bune trebue să ia următoarele măsuri: — să asigure o bază materială suficientă și de bună calitate; să-și pregătească din timp conținutul ședinței și să-și întocmească în detaliu planul conspect; să-și formeze instructorii pentru fiecare procedeu (atelier) și să perfecționeze continuu tehnica lor de execuție și metodica de predare; - să asigure cea mai strictă disciplină și ordine pe timpul desfășurării ședințelor, menținând cu stricteță distanțele și intervalele ordonate; — să folosească cea mai indicată metodă de predare în raport de materia însușită, locul, timpul afectat și gradul de pregătire tehnică al instruiților. Aplicând în mod judicios cele trei metode de învățare — unilaterală, bilaterală, individuală — și respectând principiile metodice cunoscute, comandanții de subunități vor fi în măsură să predea la un înalt nivel instrucția luptei corp la corp — ramură importantă în pregătirea fizică și de luptă a militarilor. Odihnă plăcută (De la corespondentul nostru). In sanatoriul militar „N“ se acordă o deosebită atenție militarilor și angajaților civili veniți aici pentru tratament sau odihnă. Șeful sanatoriului, ofițerul medic Roșeț Ioan, se interesează personal de fiecare nou venit pentru a-i crea condiții cât mai bune pe timpul șederii în sanatoriu. De asemenea, blocul alimentar este bine organizat, asigurând zilnic o hrană gustoasă și servită la timp. Biblioteca sanatoriului, care cuprinde, mai multe sute de cărți și broșuri, ca și sala de șah dau posibilitate celor veniți la odihnă să-și întrebuințeze timpul într’un mod cât mai plăcut. » In cinstea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, militarii și angajații civili aflați la sanatoriu au organizat mai multe concursuri sportive, printre care concursuri de șah, volei și ping-pong. La aceste concursuri s’au evidențiat printre alții și ofițerii: Chira Grigore, Ciucioiu Angliei și Florea Ioan. Ajutor tovărășesc (De la corespondentul nostru) Pentru ca toți matrozii de pe nava noastră să se perfecționeze în specialitatea lor, un însemnat număr de marinari fruntași au început să ajute în muncă pe matrozii mai puțin pregătiți. Astfel, cartnicul major Tudorică Dumitru și matrozul Broza Victor, utemiști, și-au luat angajamentul ca în fiecare zi, în timpul liber, să se ocupe pe rând de matrozul Pescăruș Ioan, care a fost repartizat de curând la specialitatea de semnalizator, și care nu posedă încă toate cunoștințele necesare. Sub îndrumarea acestora, matrozul Pescăruș Ioan învață ziua semnele de pavilioane, iar seara la proiector. El a obținut încă de pe acum unele succese, fapt care l-a făcut să îndrăgească și mai mult specialitatea și arma în care se instruește. Acum, el ține cu tot dinadinsul să devină un bun semnalizator și un bun navigator. Din păcate, pe nava noastră sunt și unii tovarăși care nu fac nimic pentru a ajuta pe militarii cu o mai slabă pregătire. Așa este, de exemplu, cartnicul Grigore Mircea. Acesta, deși este un bun timonier, nu ajută deloc pe matrozii de la timonă în însușirea cunoștințelor de specialitate, socotind că aceasta l-ar obosi prea mult și că fiecare matroz este dator să învețe singur. Aceasta nu este o atitudine justă, tovărășească. Cartnicul Grigore Mircea ar trebui să ia exemplu de la cartnicul Tudorică Dumitru și matrozul Brota Victor, care, prin felul cum își îndeplinesc îndatoririle și prin interesul pe care îl depun în ajutorarea matrozilor cu mai puține cunoștințe, sunt de un real folos comandantului și locțiitorului său politic. Ei contribue din plin la ridicarea nivelului de pregătire marinărească al militarilor de pe nava noastră. Frecventează cu regularitate cursurile în obținerea de rezultate cât mai bune la școlile de alfabetizare și de limba română, un rol hotărîtor îl are și frecvența. La școala de alfabetizare unde , învățător responsabil este soldatul fruntaș Adamescu Mircea, procentajul frecvenței la fiecare ședință de învățământ se ridică la aproape sută la sută. La obținerea acestor succese au contribuit locțiitorul politic al comandantului unității și secretarul biroului organizației de partid, care au dat un ajutor prețios încă de la început la crearea condițiilor materiale corespunzătoare desfășurării normale a muncii de alfabetizare. De asemenea, pentru a face ca militarii să participe cât mai regulat la cursuri, învățătorii evidențiază permanent în clasă pe cei mai sârguincioși cursanți și deseori fac propuneri pentru recompensarea celor care dau rezultate deosebit de bune. Altă condiție care contribue la îmbunătățirea frecvenței este strânsa colaborare dintre învățători și comandanții de subunități. Folosirea acestei metode dă rezultate din ce în ce mai bune în școala de alfabetizare la care este învățător responsabil sergentul Buharu Mircea. Acest învățător organizează periodic consfătuiri cu comandanții de subunități și cu locțiitorii lor politici, în care se analizează situația școlară a fiecărui elev în parte și se stabilesc măsurile ce trebuesc luate pentru obținerea unor rezultate din ce în ce mai bune la frecvență. Locotenent IOAN COMAN Joi 2 Iulie 1953 Nr. 155 (2i Unele aspecte din munca mea cu agitatorii In calitate de secretar al unei organizații de partid mă ocup și de felul cum se desfășoară munca de agitație în unitatea din care fac parte. In cadrul agitației politice, convorbirile colective și individuale ocupă un loc important. Ele constitue una dintre cele mai mlădioase forme ale agitației politice, putând fi folosite cu succes în orice condiții. Convorbirile colective și individuale sunt chemate să contribue la ridicarea nivelului politic al militarilor, la educarea lor în spiritul ideilor marxism-leninismului, în spiritul dragostei fierbinți față de patrie, față de Partidul Muncitoresc Român, în spiritul dragostei și devotamentului nemărginit față de Uniunea Sovietică, în spiritul urii neîmpăcate față de dușmanii Patriei noastre. Convorbirea colectivă sau individuală cere o pregătire temeinică din partea agitatorilor, astfel încât ei să poată conduce cu iscusință discuțiile să trezească interesul militarilor pentru problemele ridicate. Tocmai de aceea, în unitatea noastră agitatorii sunt selecționați dintre militarii cu autoritate, fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, cu un nivel politic și cultural satisfăcător Pentru ca munca agitatorilor să fie mai rodnică, este foarte important ca agitatorul să câștige simpatia militarilor, să le stârnească interesul pentru convorbire, astfel încât ei să pună întrebări și să participe la discutarea problemelor. Așa procedează agitatorul Suciu Ion. El a observat că soldații Dumitru Nicolae și Mezei Gheorghe înțeleg mai greu problemele desbătută în cadrul unei lecții politice și se sfiesc să ia cuvântul. Atunci, agitatorul a organizat cu ei o convorbire, explicându-le problemele pe care nu le-au înțeles și arătându-le necesitatea ca să participe și ei la discuții. Agitatorul trebue să știe să se apropie de oameni. Atitudinea îngâmfată dăunează bunului mers al muncii de agitație. Astfel, în timpul unei convorbiri cu soldații Vlad Ioan și Ene Dumitru, agitatorul Șcheau Mircea, luând o atitudine de om atotștiutor, i-a îndepărtat pe aceștia și nici nu le-a explicat problemele. Am stat de vorbă cu acest agitator arătându-i că succesul oricărei convorbiri depinde, în primul rând, de priceperea agitatorului de a-și apropia oamenii, de a-i antrena la discuții. Oricare ar fi nivelul auditoriului, agitatorul nu trebue să facă paradă despre deșteptăciunea sa. Pentru a sublinia necesitatea modestiei în munca agitatorului, ca și în oricare alt domeniu de activitate, am folosit un citat din M. I. Calinin, care spune : „dacă oamenii observă câtuși de puțin că agitatorul este îngâmfat, că se socoate mai deștept decât ei, atunci acest agitator zadarnic își mai pierde vremea , nu se va mai bucura de încredere“. De asemenea, pentru a îmbunătăți munca agitatorilor din unitatea noastră, am organizat ședințe speciale în cadrul cărora se fac instructaje pe teme pentru convorbiri, se face analiza muncii și se organizează schimburi de experiență în muncă. In cadrul unei asemenea ședințe, agitatorul Mustață Ioan a fost criticat pentru faptul că ține convorbirile în mod greoi, nu leagă problemele pe care le discută de viața practică din unitate. Totodată, unul dintre cei mai buni agitatori, sergentul Sabo Alexandru, și-a expus și el metodele de muncă. El a arătat că prima sa grijă se îndreaptă spre cunoașterea militarilor cu care intenționează să stea de vorbă. El ține seamă de nivelul cunoștințelor lor, de pregătirea lor militară și politică, etc. In felul acesta, el reușește să se apropie de soldați și în același timp să-i facă pe aceștia să aibă încredere în el, să i se adreseze în toate problemele care îi frământă. Pentru a ridica nivelul politic al agitatorilor, în unitatea noastră se pune un accent deosebit pe pregătirea sistematică a acestora. Astfel, înaintea unor convorbiri mai grele se pregătesc agitatorii, predându-li-se, fie de locțiitorul politic, fie de mine sau de către unul dintre cei mai bine pregătiți membri de partid, lecții pe tema convorbirii. Așa am procedat înaintea convorbirii cu tema : „Constituția R.P.R., constituția construirii socialismului“. După ce s’a ținut lecția, agitatorii au fost îndrumați să-și completeze cunoștințele prin studierea individuală a unor materiale ajutătoare. I-am îndrumat și în privința întocmirii conspectului. Apoi le-am indicat unele metode practice asupra felului cum să înceapă și cum să decurgă convorbirile. Astfel, le-am arătat că convorbirile pot începe prin povestiri. Experiența muncii de agitație din unitatea noastră ne arată că agitatorul, povestind un fapt din viața unității sau din viața muncitorilor, din activitatea țărănimii muncitoare, a colectiviștilor, poate atrage în discuții interesante pa militari. O metodă bună pentru începerea convorbirilor este și aceea a citirii din ziar a anumitor articole indicate. Am arătat, de asemenea, agitatorilor că metodele întrebuințate de ei nu trebue să fie rigide, stabilite odată pentru totdeauna. Metodele întrebuințate trebue să fie în funcție de tema desbătută, de nivelul ascultătorilor, de timpul pe care-l au la dispoziție și de condițiile în care se găsesc militarii. Important este ca agitatorii să fie astfel îndrumați, încât în orice condiții să știe ce au de făcut, să știe să organizeze și să țină convorbirea. Îndrumarea agitatorilor trebue făcută zilnic și nu numai în cadrul ședințelor organizate în mod special în acest scop. Eu îmi planific zilnic o scurtă întâlnire cu agitatorii pentru a-i îndruma asupra sarcinilor curente. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât întotdeauna se ivesc probleme ce trebuesc lămurite, nedumeriri asupra unor metode de a purta discuțiile. De pildă, agitatorii se lorvesc uneori de o greutate în ceea ce priveaște darea răspunsului la o anumită problemă ridicată de militari. In asemenea împrejurare, agitatorul, neștiind cum să procedeze, fie că ocolește răspunsul, fie că dă un răspuns greșit numai din ambiția de a ,nu se face de râs“ în fața soldaților. Este un procedeu dăunător. Agitatorii trebuesc astfel îndrumați încât ei să nu se încurce atunci când li se pune câte o întrebare mai grea,să nu ocolească răspunsul și să nu afirme nici lucruri nejuste. Dacă agitatorul nu poate să dea răspuns la întrebare, să spună deschis că asupra acestei probleme se va sfătui și cu alți tovarăși și va răspunde cu primul prilej. Este însă o datorie categorică a agitatorului, în asemenea caz, ca să se documenteze în cel mai scurt timp asupra problemei și să-l lămurească pe militarul care a pus întrebarea. Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român cu privire la măsurile de îmbunătățire a agitației politice în rândurile oamenilor muncii, a dat un nou imbold acestei activități în unitatea noastră. Hotărîrea a fost studiată atât în colectiv cât și individual de agitatori, apoi a fost pe larg desbătută în cadrul unui seminar cu agitatorii. Pentru mine personal, Hotărîrea C.C. al Partidului a constituit un puternic stimulent pentru intensificarea eforturilor în vederea ridicării muncii de agitație politică în unitatea noastră la un nivel mai înalt. Locotenent major N. T. NICOLAE Subimitate fruntașă Subunitatea comandată de ofițerul Ciolacu Toni se numără printre subunitățile fruntașe din unitate. Aceasta se datorește faptului că ofițerul este hotărît în muncă și exigent cu subordonații în ceea ce privește executarea îndatoririlor lor militare. Când a luat comanda subunității, prima grijă a ofițerului a fost să-și cunoască militarii din subordine, calitățile lor personale, preocupările lor și posibilitățile de desvoltare ale acestora. S’a ocupat mai întâi de sergenții comandanți de tun. A observat, de pildă, că sergentul Coșereanu Ilie folosește comenzi neregulamentare. Ofițerul nu a trecut cu vederea acest lucru. El a arătat sergentului că pentru a avea autoritate în fața subordonaților trebue să aplice întocmai regulamentele. Ofițerul Ciolacu a pretins sergentului Coșereanu să cunoască perfect comenzile și să le folosească întocmai în practică. Acum, acesta folosește numai comenzile regulamentare și ajută militarii să-și însușească tot mai temeinic specialitatea lor de tunari. Pentru cunoașterea, instruirea și educarea subordonaților, ofițerul Ciolacu a folosit diferite metode. Așa, de pildă, celor rămași în urmă cu însușirea anumitor teme, le-a dat ajutor personal și a cerut de asemenea și altor militari să-i ajute. Soldații Câmpulungeanu A. și Aluculeasa Ilie erau codași la instrucție. Ofițerul a constatat că soldații au multă voință, dar nu sunt ajutați suficient. Personal, a discutat regulat cu ei diferite teme. Soldatului fruntaș Silea Matei i-a dat sarcina să se ocupe îndeaproape de soldatul Câmpulungeanu. In prezent, soldatul Câmpulungeanu nu se mai numără printre cei rămași în urmă. El luptă pentru a ajunge chiar în rândul fruntașilor. Lucrând în acest fel cu subordonații, ofițerul Ciolacu Toni obține rezultate bune la instrucție. La ultima ședință de tragere cu tunul, subunitatea a obținut rezultate bune și foarte bune. O parte dintre tunarii de sub comandă au fost recompensați de comandantul unității. Acest lucru dă un nou imbold în muncă atât ofițerului Ciolacu, cât și subordonaților săi. Subunitatea, în frunte cu comandantul, pășește spre obținerea de succese cât mai însemnate în pregătirea de luptă și politică. Locotenent M. ULARU Ofițerul Bondar luase în primire comanda companiei. Când comandantul superior l-a informat despre starea de lucruri din subunitate, ofițerul a întrebat câți comuniști sunt în ea Cu dumneata trei. Cam puțin... •— Da — fu de acord colonelul. Dar multe lucruri vor depinde de dumneata. Oamenii sunt buni. Dumneata însă vei fi în companie cel mai experimentat comunist și, ca șef, vei răspunde de toate, inclusiv te munca de partid. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în cele mai grele clipe ale luptelor, Mihail Marcovici Bondar a simțit întotdeauna puterea colectivului de partid, chiar dacă era un colectiv mic. Și acum el se gândea cât de mare este organizația de partid a companiei cu care el va trebui să rezolve problemele complicate și de răspundere ce se vor ivi. Când am luat cunoștință de înființarea organizației de partid în compania ofițerului Bondar mi-am adus aminte fără să vreau de rândurile emoționante din romanul Galinei Nicolaeva, laureată a Premiului Stalin, „Secerișul“, rânduri dedicate unei organizații de partid dintr’un colhoz în care nu erau la început decât un mănunchi de comuniști. „Erau numai trei — scrie autoarea — trei comuniști și toți oameni simpli, cu multe lipsuri și slăbiciuni, dar pentru că toți urmăreau aceeași țintă înaltă și pășeau către ea fără șovăire pe căile arătate de Partid, criticându-se cu asprime, îndreptându-se și întregindu-se unul pe altul, se simțeau ei înșiși o forță — acea forță al cărei nume e Partidul“. Trei comuniști erau și în compania lui Bondar când a luat-o în primire. Dar efectivul a simțit că în subunitate acționează o organizație de partid energică și combativă. Condusă de comandant, ea a mobilizat eforturile soldaților și sergenților pentru îndeplinirea sarcinilor ce stăteau în fața companiei. Comuniștii au însuflețit pe soldați cu vorba și fapta în vederea obținerii Locotenent-colonel N. CIAICA de rezultate bune în pregătirea de luptă și politică. Timpul trecea. Organizația de partid a companiei a crescut și s-a întărit. Se ridica tot mai mult rolul de avangardă al comuniștilor în pregătirea de luptă și politică, în întărirea disciplinei militare. Ostașii au strâns din ce în ce mai mult rândurile în jurul organizației de partid. Organizația de partid și-a completat rândurile cu fruntașii companiei. Printre cei care au fost primiți în partid erau locotenentul Volschi, sergentul Itov și soldatul Rakțev. Ei au fost recomandați de către ofițerul Bondar. Comunistul Bondar dădea recomandații aceluia care putea să poarte cu cinste denumirea de membru al Partidului Comunist, aceluia care a sprijinit întotdeauna munca sa de comandant. Intrând în rândurile partidului, oamenii își îndeplineau sarcinile și învățau cu și mai multă râvnă, străduindu-se să justifice încrederea ce le-a fost acordată de către partid. Cu multă atenție a urmărit ofițerul Bondar creșterea ideologică a tinerilor comuniști, acordându-le mereu sprijinul său. Ascultând sfaturile sale, unii au urmat o școală serală de partid, absolvind-o cu succes, iar alții studiau într’un cerc, „Cursul scurt al Istoriei P.C.U.S.“, participând cu regularitate la lecții și referate, căutând să-și ridice cunoștințele lor politice. însuși Bondar a început să urmeze prin corespondență un curs la Academia Militară. Intr’o zi a venit la comandantul companiei sergentul major Velicohatco. De mult se gândea el să intre în partid și s-a hotărît să-și împărtășească acest vis, să stea de vorbă cu comandantul sau și să-l întrebe daca el, Velicohatco, e demn să fie comunist. Ofițerul Bondar îl cunoștea bine pe Velicohatco. El era un militar disciplinat și sârguincios, care-și iubea și-și cunoștea meseria, un șef plin de grijă și exigent, un dascăl și educator al soldaților. Velicohatco se reangajase și a fost avansat ajutor al comandantului de pluton, achitându-se cu succes de noile sarcini de răspundere. Velicohatco lua parte activ la viața colectivă a subunității. Comsomoliștii îl aleseseră membru în birou. Comandantul companiei a spus că, după părerea sa, sergentul major posedă toate însușirile pentru a intra în partid. El a mai subliniat că, intrând în partid, sergentul major Velicohatco va trebui să fie mai pretențios față de sine, va trebui să nu se oprească niciodată la succesele obținute, să muncească neîncetat pentru ridicarea cunoștințelor sale militare și politice. Mult timp a discutat în seara aceea ofițerul Bondar cu Velicohatco. El a povestit acestuia despre drumul eroic străbătut de Partidul lui Lenin-Stalin, despre ceea ce a făcut el pentru patria sovietică, pentru poporul care și-a legat indisolubil viața cu partidul și e gata să-l urmeze întru totul, totdeauna. Cu o emoție deosebită a amintit ofițerul de anii de neuitat ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în care i-a fost dat și lui să participe, de faptele de vitejie nepieritoare ale comuniștilor, care nu și-au cruțat nici forțele, nici viața pentru dobândirea victoriei împotriva dușmanului. Și, vrând parcă să facă bilanțul convorbirii, ofițerul a spus : — în fața fiecăruia dintre noi s’a pus în timpul războiului problema: cum să sdrobim mai repede pe dușman și să apărăm libertatea și independența patriei noastre. Principala noastră sarcină, în momentul actual, este de a învăța cu perseverență și sârguință și a stăpâni la perfecție meseria armelor, pentru a fi gata în orice moment să apărăm pământul sovietic. Veliohatcv a plecat. Vădit emoționat, el și-a asigurat comandantul că, odată intrat în partid, va depune toate eforturile pentru a îndreptăți înalta denumire de comunist. Ofițerul Bondar a urmărit cu atenție felul cum Velicohatco învață și cum muncește în timpul serviciului ; s-a bucurat de succesele lui, dar, în același timp, cu fiecare ocazie îi amintea : — Vreți sa deveniți comunist — fiți întotdeauna și în totul în frunte, atrageți și pe alții în frunte prin pilda dumneavoastră. Fiind exemplu în îndeplinirea obligațiunilor sale de serviciu, Velicohatco a muncit mult și cu sârguință pentru a-și ridica cunoștințele sale politice. A studiat temeinic istoria partidului și statutul. Nu i-a fost totul ușor, dar viitorul Comunist nu s-a speriat de greutăți și nu a dezarmat în fața lor. Niciodată nu i-a fost rușine să recunoască sincer ceea ce n’a înțeles, sau unde n’a putut să se orienteze. Când, de exemplu, Velicohatco s’a lovit de greutăți în studiul capitolului patru al Cursului scurt al Istoriei Partidului, el s-a adresat comandantului său de pluton cerându-i să-i explice anumite pasaje. Ofițerul comunist l-a ajutat pe sergentul major, l-a îmbărbătat și i-a împărtășit experiența sa de muncă. A venit în sfârșit momentul când Velicohatco și-a depus cererea pentru a fi primit candidat de partid. Prima recomandare i-a dat-o ofițerul Bondar. Intrând în rândurile Partidului Comunist, Velicohatco a început să învețe cu și mai multă sârguință pentru ridicarea permanentă a cunoștințelor sale militare și politice. Comandantul l-a trimis pe sergentul major la o școală. Meritul maiorului Bondar consta în aceea că a contribuit prin toate mijloacele la desvoltarea rapidă a tânărului comunist și l-a ajutat întru totul Creșteau vizibil și alți comuniști. Fiecare dintre ei se străduia să-și ajute comandantul, să facă subunitatea mai puternică, mai închegată mai aptă pentru luptă. Ca urmare a muncii depuse de comuniști, a crescut numărul evidențiaților la învățătură din companie. înainte, acest număr nu era așa de mare dar acum sunt plutoane și grupe întregi evidențiate, iar compania întreagă e socotită fruntașă. Locotenentul Volschi este cunoscut în unitate ca cel mai bun comandant de pluton. Grupa caporalului comunist Antonov — secretar al organizației de partid de companie — a devenit fruntașă pe regiment. Grupe fruntașe sunt și cele comandate de sergentul Riabțev, secretar al biroului de Comsomol, sergentul Izov și caporalul Varvarin. Acești comandanți au format din subordonații lor militari conștienți, iscusiți și disciplinați. Cu orice latură a vieții și activității companiei ar veni în contact — starea disciplinară, pregătirea tactică sau de joc, amenajarea claselor de învățătură, organizarea muncii culturale și sportive de mase în subunități, etc. — peste tot e vizibil rolul fruntaș al comuniștilor și comsomoliștilor. Forța și eficacitatea întregii munci politice de partid din subunitate constă în aceea că ea este în întregime îndreptată în scopul asigurării însușirii problemelor de învățământ, în scopul educării efectivului, al îmbunătățirii calității pregătirii de luptă și politice, în scopul întăririi continue a disciplinei militare, al ridicării capacității de luptă a subunităților. Orice sarcină ar fi pusă în fața companiei, comandantul și locțiitorul său politic aduc din timp la cunoștință comuniștilor, explicându-le ce li se cere și amintindu-le despre necesitatea exemplului lor personal. Sub conducerea comandantului și a locțiitorului său politic, organizația de partid a devenit un colectiv tare și închegat, cu o puternică capacitate de muncă, care are o înrâurire mare asupra întregului mers al pregătirii de luptă și politice a efectivului, asupra întăririi disciplinei. De regulă, planurile muncii de partid se întocmesc aci în strictă concordantă, cu sarcinile care stau în fața subunității. înainte de a întocmi planul, secretarul organizației de partid, caporalul Antonov, primește întotdeauna de la comandantul companiei sau de la locțiitorul său politic indicațiuni complete asupra căror probleme trebue să-și concentreze atenția. La fel procedează și secretarul organizației comsomoliste, sergentul Riabțev. Când ofițerul Bondar luase în primire comanda companiei, organizația comsomolistă era și ea puțin numeroasă. Acum însă ea cuprinde mai mult de jumătate, din soldații și sergenții subunității. Datorită ajutorului comuniștilor, organizația comsomolistă a realizat ca aproape toți comsomoliștii să fie evidențiați la învățătură. Comsomoliștii companiei sunt un reazim puternic al comandantului. Comandantul companiei, împreună cu locțiitorul său politic, se preocupă îndeaproape și de pregătirea și buna desfășurare a adunărilor de partid, o școală a educației comuniste. Adeseori, chiar comandantul companiei ține referate la aceste adunări. Problemele soluționate de comuniști sunt îndreptate spre ridicarea calității învățăturii, întărirea disciplinei, asigurarea rolului de frunte al comuniștilor, spre îmbunătățirea întregii munci politico-educative. La adunări s’au desbătut, de exemplu, următoarele chestiuni : „Rolul comunistului în lupta pentru o calitate superioară a pregătirii de foc“, „Creșterea numărului evidențiaților în învățătură și sarcinile comuniștilor“, „Ridicarea conștiinței politice datoria fiecărui comunist“ și multe altele. Hotărîrile adunărilor, scurte și concrete, obligă pe comuniști să se ocupe îndeaproape de chestiunile pregătirii de luptă și politice. Hotărîrile reprezintă o orientare deplină pentru munca comuniștilor. Traducând în viață aceste hotărîri, comuniștii aduc la cunoștință fiecărui soldat cerințele comandantului companiei, ridică conștiinciozitatea efectivului, îl mobilizează pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor curente. Ofițerul Bondar și comandanții plutoanelor simt din plin ajutorul efectiv și minunat al comuniștilor. Comuniștii nu pot uita adunările dedicate popularizării hotărîrilor istorice ale Congresului al XIX-lea al Partidului, îmbunătățirii muncii ideologice în subunități. Documentele Congresului al XIX-lea al partidului, cuvântarea lui I. V. Stalin la ședința de închidere a Congresului, au produs în campanie un avânt deosebit în activitatea politică. Soldații, sergenții și ofițerii întăresc disciplina și vigilența și obțin mereu succese noi în învățătură. Compania a obținut rezultate bune, in special la instrucția focului. Comandantul subunității și comandanții plutoanelor nu și-au cruțat eforturile pentru a ridica prin toate mijloacele calitatea instrucției focului, pentru a obține o executare exemplară a exercițiilor de tragere, pentru a lichida rămânerea în urmă a unor soldați și a aplica cu rigurozitate principiul cunoașterii fiecărui subordonat în parte în procesul instrucției. Comuniștii, la rândul lor, au desbătut chestiunea instrucției focului la o adunare de partid. — Fiind exemple în însușirea măestriei tragerii — a arătat într-o adunare ofițerul Bondar — comuniștii sunt obligați să ajute în privința aceasta și pe tovarășii lor, să Din experiența muncii politice de partid din Armata Sovietică Comandantul companiei și comuniștii