Apărarea Patriei, august 1953 (Anul 9, nr. 181-206)
1953-08-01 / nr. 181
2 APĂRAREA PATRIEI Aniversarea eroicei Armate Chineze de Eliberare Pentru întărirea apărării naționale, pentru apărarea păcii TELEGRAMA Tovarășului CIU DE Comandantul suprem al Armatei Populare Chineze de Eliberare PECHIM Cu ocazia sărbătoririi celei de a 26-a aniversări a glorioasei Armate Populare Chineze de Eliberare, militarii Forțelor Armate ale Republicii Populare Române transmit călduroase felicitări vitejilor ostași ai Armatei Populare Chineze de Eliberare, Ministrul Forțelor Armate ale Republicii Populare Române General de Armată EMIL BODNARAS Prietenia legată în lupta pentru apărarea păcii Ziua de 1 August a anului curent este ziua celei de a 26-a aniversări a întemeierii Armatei Populare Chineze de Eliberare. Poporul chinez și toți militarii sărbătoresc cu o bucurie nemărginită și cu multă însuflețire această dată minunată, ca pe o mare sărbătoare a victoriei. Drumul glorios de lupte și victorii al Armatei Populare Chineze de Eliberare constitue o dovadă grăitoare că politica agresiunii armate din partea oricărui agresor imperialist, care în aparență pare a fi puternic, ți politica oprimării forțelor revoluționare în interiorul țării sunt sortite eșecului, că un popor care luptă pentru independență națională, democrație populară și pentru o pace trainică este de neînvins. Dușmanii interni și externi care au asuprit poporul chinez erau înarmați până în dinți și atunci poporul chinez, în numele existenței și libertății sale, a fost nevoit să ia armele în mâini. încă în anul 1926, tovarășul Stalin a spus în cuvântarea sa „Despre perspectivele revoluției în China“ : „In China, revoluția armată luptă împotriva contrarevoluției armate. Aceasta este una din particularitățile și unul din avantajele revoluției chineze“. In 1939, în articolul de fond publicat în prima ediție a revistei „Comunist”, tovarășul Mao Tze dun a arătat de asemeni că „Fără luptă armată în China n’ar fi fost loc nici pentru proletariat, nici pentru popor, nici pentru Partidul Comunist. Fără luptă armată nu este de conceput nici victoria revoluției“. Tocmai ca rezultat al ofensivelor întreprinse de imperialiști și de forțele reacționare interne împotriva poporului chinez, Armata Populară Chineză de Eliberare s’a transformat într’o forță uriașă. Urmând linia politică și militară promovată în spiritul marxist-leninist de către tovarășul Mao Tzedun, armata poporului chinez s‘a transformat în decurs de 26 ani dintr’o armată mică, slabă, compusă din detașamente de partizani, într-o armată mare, puternică, o armată regulată, modernă, care dispunea de toate genurile de arme. Iar dușmanii, care erau înarmați până în dinți, au fost nimiciți și isgoniți din China continentală După proclamarea Republicii Populare Chineze, poporul chinez a trecut la construcția pașnica. Dar, având in vedere că agresorii străini continuă să amenințe securitatea Patriei noastre, Armata Populară Chineză de Eliberare este nevoită să-și ridice capacitatea de luptă pentru a îndeplini misiunea ei sfântă — aceea de a întări apărarea Patriei noastre, da a apăra pacea. încă în Septembrie 1949, după victoria revoluției poporului chinez în întreaga țară, tovarășul Mao Tze dun în cuvântarea rostită la deschiderea primei sesiuni a Comitetului Politic Consultativ al poporului chinez a arătat că : „Apărarea noastră națională va fi întărită, niciunui stat imperialist nu i se va îngădui să cotropească din nou teritoriul nostru. Forțele noastre armate trebue să fie păstrate și desvoltate, având ca bază eroica și încercata Armată Populară de Eliberare“. In apărarea păcii, Armata Populară Chineză de Eliberare, urmând exemplul puternicei Armate Sovietice, pășește rapid înainte pe calea modernizării. Intr’un termen scurt noi am creat o aviație puternică, o flotă maritimă militară, unități de artilerie și de tancuri și alte genuri de unități tehnice, iar armata noastră de uscat a fost dotată cu o tehnică de luptă modernă și și-a perfecționat pregătirea ei de luptă. „Să învățăm de la Armata Sovietică“ — a devenit o lozincă mobilizatoare in rândurile comandanților și soldaților Armatei Populare de Eliberare. Noi știm foarte bine că Armata Sovietică este cea mai puternică și mai înaintată armată din lumea întreagă, bastion al păcii generale. A învăța de la Armata Sovietică înseamnă însușirea strălucitei științe militare sovietice, însușirea tehnicei de luptă moderne superioare și experienței războiului modern acumulată de Armata Sovietică, însușirea disciplinei conștiente și ferme a Armatei Sovietice, înaltul ei spirit al internaționalismului și patriotismului, ascuțita ei vigilență politică, precum și înaltele ei calități morale. De aceea, a învăța sistematic și din toate punctele de vedere de la Armata Sovietică este o sarcină de mare cinste pentru armata poporului chinez. In luna Februarie a anului curent, tovarășul Mao Tze-dun, în cuvântarea rostită la Comitetul Politic Consultativ al poporului chinez, a arătat : „Pentru a ne clădi țara, noi trebue să creăm o mișcare largă, pe scară națională, pentru a învăța dela Uniunea Sovietică”. Această indicație înțeleaptă a fost salutată cu entuziasm în întreaga armată a țării. Poporul chinez a devenit de acum un factor puternic în lupta pentru pace în lumea întreagă. Poporul chinez nu are intenții agresive față de alte popoare și se împotrivește cu tărie agresiunii din partea altor state. Poporul chinez, sprijinindu-se cu deplină încredere pe puternicele sale forțe de apărare, va da o ripostă hotărâtoare oricăror agresiuni din partea imperialismului și va construi cu perseverență și fermitate minunatul său viitor — socialismul. Ziua de astăzi a Uniunii Sovietice este ziua de mâine a țării noastre. întărirea continuă a Armatei Populare Chineze de Eliberare este o contribuție importantă dată de poporul chinez cauzei păcii în lumea întreagă. Când iau jocul în mână și vă scriu acest articol, tovarăși din Armata Republicii Populare Române, inima mea este plină de bucurie. Deși suntem despărțiți prin mii de kilometri, totuși inimile noastre sunt strâns legate. Astăzi, când noi, ostașii Armatei Populare Chineze de Eliberare, împreună cu întregul nostru popor, sărbătorim cu bucurie și însuflețire marea sărbătoare a poporului nostru, cea de a 26-a aniversare a întemeierii Armatei Populare Chineze de Eliberare, avem simțământul că și voi, tovarăși din Forțele Armate ale R.P.R., împărtășiți bucuria noastră, pentru că victoria poporului chinez este o victorie comună a tuturor popoarelor iubitoare de libertate. Se împlinesc în curând patru ani de când poporul nostru, complet eliberat de sub jugul imperialismului și al reacțiunii interne, și-a făurit statul său democrat popular. In domeniul politic, în țara noastră au fost efectuate în acești ani o serie de reforme politice, dictatura democrației populare se consolidează zi de zi, mișcarea de rezistență împotriva agresorilor poporului coreean și pentru ajutorarea acestuia a obținut un succes strălucit prin încheierea armistițiului în Coreea. In acești ani, țara noastră a terminat munca de refacere economică și a început pe scară mare opera de construcție economică planificată. Militarii Armatei Populare Chineze de Eliberare, sub conducerea înțeleaptă a președintelui Mao și a Comandantului Suprem Ciude, au luptat și luptă pentru făurirea unei armate bine pregătite, care să stăpânească tehnica nouă. Bazându-se pe o infanterie puternică, armata noastră și-a format eroicele sale forțe aeriene. De asemenea, ea și-a făurit puternice forțe maritime care păzesc întinsele țărmuri ale patriei noastre, o puternică artilerie, precum și celelalte genuri de arme moderne. In pregătirea de luptă și politică s-au realizat succese frumoase. Militarii noștri își însușesc zi de zi știința militară și tehnica modernă, pe baza experienței căpătate în luptele pentru nimicirea celor 8 milioane de soldați din armata lui Cian Cai și. Succesele obținute de militarii noștri se datoresc faptului că armata noastră învață neîncetat din experiența glorioasei Armate Sovietice, că militarii noștri sunt profund convinși că știința militară sovietică este știința militară cea mai înaintată a epocii noastre. Ne mândrim cu faptul că învățăm mereu din exemplul Armatei Sovietice. Realizările regimului democrat-popular din R.P.R. ne însuflețesc și pe noi. In fabricile din R.P.R., pe terenurile petrolifere de lângă Ploești, în școli și pe ogoare, peste tot se duce o muncă creatoare , ceea ce vă privește pe voi — soldați ai Arînmatei R.P.R. — munciți cu stăruință pentru apărarea păcii și a viitorului luminos și fericit ai poporului vostru. Toate acestea, credem din adâncul inimii, sunt strălucite contribuții pe care poporul român, sub conducerea înțeleaptă a Partidului Muncitoresc Român, le aduce la cauza apărării păcii. Suntem adânc emoționați de dovezile de simpatie arătate nouă de poporul român , prietenia pe care o poartă poporul român poporului chinez, manifestată și cu prilejul vizitei în țara noastră a Ansamblului de Cântece și Dansuri al Forțelor Armate ale R.P.R., ne-a însuflețit și mai mult. Prietenia puternică dintre poporul chinez și poporul român se va întări zi cu zi în lupta pentru cauza noastră comună — apărarea păcii. LIU Cin-CIEN Șeful Secției de Propagandă din Direcția Generală Politică de pe lângă Consiliul Militar Popular Revoluționar al Guvernului Central Popular Chinez TAI O Erou al Armatei Populare Chineze de Eliberare o unitate de tancuri a Armatei Populare Chineze de Eliberare Sâmbătă 1 August 1953 Nr. 181 (2176)’ Salutăm cu bucurie încheierea armistițiului în Coreea O zi memorabilă Nu voi putea uita niciodată ziua de 27 iulie 1953, zi în care întreaga omenire a primit mult îmbucurătoarea veste a semnării armistițiului și a încetării focului în Coreea. Cu admirație privesc popoarele la bravii fii ai Coreei, care, cu arma în mână, respectându-și jurământul, au luptat și înfruntat plini de bărbăție și dârzenie pe intervenționiști, apărând libertatea patriei lor, pământul lor drag, independența și suveranitatea poporului Armistițiul a fost semnat. Acest eveniment, această victorie a partizanilor păcii, dă un nou imbold luptei popoarelor pentru pace și progres. De acum înainte voi munci și mai mult, pentru ca, împreună cu tovarășii mei, să pot contribui la întărirea și apărarea păcii. Urez minunatului popor coreean victorie deplină în lupta lui hotărîtă pentru instaurarea unei păci trainice în Coreea, pentru reconstrucția țării, pentru unitate, pentru fericire și progres, luptă în care este sprijinit de toate popoarele iubitoare de pace și progres. Locotenent D. STEFANESCUI Niciodată nu poate fi ungenunchiat un popor care lupta pentru o cauza dreaptă Când am auzit vestea încheierii acordului de armistițiu în Coreea, mi s’a umplut inima de bucurie. Ca muncitor liber, într’o țară liberă, patrie bună a tuturor celor ce muncesc, fără deosebire de naționalitate, îmi dau bine seama că încetarea focului în Coreea este o mare victorie a păcii și democrației. Eu, laolaltă cu toți muncitorii dela uzina „Flamura Roșie“—Arad, am fost întotdeauna alături de lupta eroică, plină de curaj și dârzenie a poporului coreean. De aici, din Arad, de la mii de kilometri de Coreea, am admirat vitejia cu care au luptat Armata Populară Coreeană și voluntarii chinezi în toată perioada războiului de apărare a patriei împotriva intervenționiștilor. Semnarea acordului din Coreea ne demonstrează că orice problemă internațională, oricât ar părea de complicată, poate și trebue să fie rezolvată nu pe calea armelor ci pe calea tratativelor între țările interesate, pe calea înțelegerilor. Evenimentele din Coreea ne dovedesc că un popor liber, stăpân pe soarta sa, care a cunoscut roadele libertății și făuririi unei vieți noi spre binele său, nu poate fi niciodată răpus, îngenunchiat. Eu, ca și toți muncitorii uzinei noastre, știm că acordul de armistițiu a fost impus prin voința de pace a popoarelor. De aceea, de acum încolo fiecare dintre noi trebue să-și intensifice și mai mult lupta pentru pace, lupta pentru întărirea și înflorirea patriei, pentru că orice succes al nostru înseamnă o cărămidă pusă la temelia păcii și socialismului. Paralel cu aceasta, trebue să ne ascuțim și mai mult vigilența față de dușmanii fățiși sau ascunși ai păcii, ai vieții fericite pe care ne-o construim sub conducerea înțeleaptă a partidului. Eu dau astăzi produse în contul anului 1959. Dar, bucuros de încheierea armistițiului în Coreea — o mare victorie pentru pacea lumii — mă angajez să muncesc și mai intens pentru a contribui și mai mult la întărirea patriei noastre scumpe, factor activ în marele front al păcii și democrației GHEORGHE ROHANY Stahanovist la uzina „Flamura Roșie"—Arad, Recepția dată în cinstea participanților la Congresul Mondial al Tineretului Joi seară a avut loc la restaurantul „Pescăruș“ din Parcul de Cultură și Odihni „I. V. Stalin“ o recepție dată în cinstea participanților la cel de al III-lea Congres Mondial al Tineretului. Au participat membri ai Consiliului.M.T.D., conducători ai delegațiilor și numeroși delegați, invitați și observatori la ce de al IlI-lea Congres Mondial al Tineretului. Au participat de asemenea Icuo Diam, și Elisa Branco, laureați ai Premiului Internațional Stalin „Pentru întărirea păcii între popoare”, compozitorul sovietic Iurii Saporin, scriitorul francez André Wurmser , alți oaspeți de seamă ai Festivalului. La recepție au luat parte dr. Petru Groza președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale, Gh. Apostol și Gh. Vidrașcu, vicepreședinți ai Consiliului de Miniștri, acad. I. Murgulescu, ministrul învățământului Superior, M. Roșianu, președintele Comitetului de Radio, St. Moraru, președintele Consiliului Central al Sindicatelor, C. Blidaru, președintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, reprezentanți ai Comitetului Național pentru Pregătirea Festivalului, ai Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., oameni de știință, artă și cultură, ziariști, etc. Recepția s’a desfășurat într’o atmosferă de caldă prietenie- Decorarea unor muncitori, tehnicieni, ingineri și proiectanți, care au lucrat la construcțiile Festivalului Prezidiul Marii Adunări Naționale R. P. R. a dat un Decret prin care se conferă Ordinul Muncii următorilor muncitori, tehnicieni, ingineri și proiectanți care s’au evidențiat cu ocazia executării proiectelor și lucrărilor pentru cel de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților „ORDINUL MUNCII” Clasa II-a tovarășilor : Tudose Vasiliu, director Intrep. 30 Construcții : Cireșeanu Petre, inginer șef Intrep. 30 Construcții: Straian Augustin, lăcătuș mec. șef Intrep. 30 Construcții ; Teodorov Gheorghe, mecanic șef Bază Utilaj Intrep. 30 Construcții ; Paraschiv Bekar, prim secretar al raionului 23 August ; Reznicenco Alexandru, organizator de partid șanț. 23 August ;Juster Willy, arhitect. Clasa III-c tovarășilor : Szilagy Francisc, șef șantier S.R.C. Muzeu R. P. R. ; Moise Munteanu, meșter cioplitor piatră șanț. Muzeul R. P. R. ; Nanu Vasile, mecanic comand, brig. Muzeul R. P. R. ; Gavriș Gheorghe, lăcătuș Intrep. 30 Construcții: Straian Augustin, lăcătuș mecanic (S.C.R. U.T.M.) Intrep. 30 Construcții; Fazacaș Francisc, resp. cu prod. și calificarea în cadrul Comand. de șanț. Intrep. 30 Construcții ; Moldoveanu Nicolae, comand. de unitate Intrep. 30 Construcții ; Sziksd Iosif, responsabil prod. în Comand. Unit III.’ întreprinderea 30 Construcții ; Motanu Sandu, comand, brig. 70 Intrep. 30 Construcții ; Florea V. Ioan, comand, brig. 73, unit. III, Intrep. 30 Construcții ; Zurescu Ștefan, inginer șef șanț. Intrep. 30 Construcții; Diaconu Florea, mecanic. Intrepstrucții ; Popazu Constantin, meșter 30 Con, fierari beton, Intrep. 30 Construcții ; Olaru Dumitru, șef bază transport Intrep. 30 Construcții ; Chiriachie, șofer, Intrep. 30 Con-’’ strucții ; Herșcovici Ștefan, șef atei, montaj,Intrep. 30 Construcții; Târnăveanu Cornel, strungar Intrep. 30 Construcții ; Vodanovici Gheorghe, tehnician; Intrep. 30 Construcții ; Seminav Uliana, comand, brig. Intrep. 30 Construcții ; Aznavorian Garabet, inginer ; Bacalu Dan, arhitect ; Porumbescu Nicolae, Miclescu Paul Emil, arhitect; Giurgea Ion arhitect ; Dâmboianu Anton, arhitect. Au mai fost distinși cu Medalia Muncii un însemnat număr de muncitori, tehnicieni, ingineri și proiectanți care au evidențiat cu ocazia executării lucrărilor pentru Festival. Gao Zui-bao, scriitorul-luptător din Armata Populară Chineză de Eliberare Numele lui a devenit repede cunoscut. Astăzi, milioane de cititori așteaptă cu nerăbdare apariția marelui său roman autobiografic. Ziarul „Jenminjibao“ și multe alte ziare și reviste au publicat articole speciale pentru a face cunoscut cititorilor pe tânărul scriitor și opera lui. Atunci când i-am vorbit acestui soldat în vârstă de 26 de ani, îmbrăcat într-o uniformă verde, de culoarea ierbii, de faptul că el este un scriitor cunoscut, el a zâmbit timid și a spus cu sinceră modestie : —■ „Tovarășe, eu sunt doar un ostaș obișnuit al poporului !“ Gao Zui-bao, încă de mic copil, a lucrat la un moșier ca păzitor de porci. Tatăl lui a fost un țăran sărac. Mama și sora lui culegeau legume sălbatice care serveau drept hrană familiei. Când a împlinit 8 ani, un învățător cu inima bună de la școala din sat, uimit de aptitudinile lui, s'a oferit să-l instruiască gratis. Dar, la câteva zile după ce Gao Zui-bao a început să învețe, moșierul l-a obligat să părăsească școala, „învățătura — a spus moșierul — îl va împiedica să vadă de porci“. In anul următor, foametea și mizeria au izgonit această familie de țărani săraci din satul natal și au obligat-o să caute adăpost în orașul Dalni. Aici, tânărul Gao Zui-bao a încercat să-și câștige existența în calitate de muncitor tâmplar la fabrică... Dar sub stăpânirea cotropitorilor japonezi și a marionetelor lor, viața în China de Nord-Est devenea tot mai insuportabilă. Bunicul lui, mama, unchiul și unul din frați au murit din cauza foamei sau a bolilor — aceste însoțitoare permanente ale mizeriei. Numai Gao Zui-bao și tatăl lui s-au întors în satul natal, cu mâinile goale, fără speranțe într-o viață mai bună. Gao Zui-bao a început din nou să lucreze ca păstor la moșier. In acești ani plini de amărăciune, Gao Zui-bao trăia cu un singur vis, care licărea ca o stea în beznă. El auzise deseori vorbindu-se despre „armata săracilor“, care lupta împotriva tiraniei, undeva spre Nord și Răsărit. In el trăia speranța că această armată va veni și în satul Sunjiatun. IAN IU Tânărul scriitor militar chinez Gao Zui-bao se găsește în momentul de față în Capitala țării noastre, ca membru al delegației chineze la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților, împreună cu toți ceilalți tineri și tinere din delegația țării sale,, el a venit să aducă tineretului lumii asigurarea hotărîrii ferme a tineretului marii Chine de a lupta pentru pace și prietenie între popoare. Și în cele din urmă ea a venit.. Aceasta s-a întâmplat în Noembrie 1947. Micul sătuleț Sunțiatun a fost eliberat de către Armata Populară de Eliberare. Atunci când prima unitate a intrat în sat, Gao iui-bao repara cotețul de porci al moșierului. El privi spre cei veniți cu surprinderea celui care-și vede înfăptuit cel mai minunat vis. Apoi sări în picioare și strigă : „Ia sfârșit, ați venit, armată a săracilor — „Armata Populară!“ exclamă Gao Zuibao, continuându-și depănarea amintirilor. Aceștia erau oameni tineri la fel ca și mine. Ne înțelegeau deja primul cuvânt, ca și cum ar fi crescut printre noi. Când au venit, le-au interzis moșierilor să mai asuprească poporul. Ei au ajutat la înfăptuirea reformei agrare. Cei care trăiau în nevoie au căpătat pământ și case. Țăranii și-au revenit. Eu am hotărît să plec cu armata, deoarece știam că aceasta este cu adevărat propria noastră armată. Tovarășe, eu nu știu cum să descriu Armata noastră de Eliberare. Ea este o școală mare, o universitate pentru fiecare soldat. In acea perioadă se ducea războiul de eliberare împotriva goridanului. Eu am participat la câteva campanii faimoase — la bătălia de lângă Seadan, la bătălia pentru Calgan. Chiar în cursul luptelor și marșurilor noi nu încetam să învățăm. Regimentul efectua un marș din Nord-Est către Guansi, pe o distanță de peste 4.000 km. In cursul marșului, fiecare dintre noi purta pe spate o tăbliță de lemn pe care erau scrise în fiecare zi noi hieroglife — lecția zilnică pentru a fi învățată de către ostașul ce mergea în urmă. Iată în ce mod am început și eu să învăț să citesc“. Când Gao Zui-bao vorbește despre Armata Populară de Eliberare, ochii lui strălucesc de mândrie. El a intrat în armată în anul 1947 și în anul următor, pe front, a fost primit în Partidul Comunist Chinez. Pentru munca plină de zel, pentru fermitate și vitejie în luptă, el a fost menționat în repetate rânduri ca slujitor merituos al poporului. — „Armata noastră de eliberare seamănă cu o mare familie. Fiecare om care se găsește în rândurile ei vă va spune aceasta. Dacă cineva se îmbolnăvește pe drum de picioare, oricare dintre noi îi va duce cu plăcere arma, iar la popas ii pregătim mâncarea. Atunci când poposeam, lucram împreună cu locuitorii la câmp. Procedând în felul acesta, noi ne simțeam fericiți. Dacă pot face indiferent ce pentru a ferici pe alții, o voi face întotdeauna cu bucurie“. Aflându-se în rândurile armatei, Gao Zui-bao și-a dat seama că posedă un deosebit talent de povestitor. In cursul îndelungatelor marșuri obositoare, povestirile lui făceau pe tovarășii săi să uite de oboseală. Deîndată ce se așeza și începea să povestească, în jurul lui se adunau imediat oameni și-l ascultau cu atenție. De tânăr ei captivaseră faptele eroilor din antichitate. Atunci când Gao Zui-bao se afla încă în Dalhi, el locuia în vecinătatea unui povestitor de profesie. In fiecare seară, băiatul stătea la fereastră, ascultând povestirile lui. In armată, după ce a învățat să citească, de fiecare dată când primea rația în bani, cumpăra câteva cărți cu ilustrații. In felul acesta a adunat un mare număr de povestiri. Dar, el a observat că din toate povestirile sale, povestirea propriei sale vieți impresiona cel mai mult auditoriul. Când vorbea despre copilăria sa, evocând amintirile amare despre cruzimea cotropitorilor japonezi, a bandiților comindaniști și moșierilor, când își amintea de mizeria fără de liman la care erau condamnate familiile săracilor, el vedea lacrimi în ochii tovarășilor săi. Ostașii căliți strângeau pumnii. Inimile lor erau pline de indignare. In unitatea unde servea Gao Zui-bao mai exista încă un bun povestitor. Acesta era tovarășul Ci Cji-iuan, șeful secției de propagandă și cultură. Ci le istorisea de asemenea deseori povestirile sale. Gao Iui-bac vorbea tovarășilor săi despre faptele eroilor din antichitate, iar tovarășul Ci le vorbea despre noii eroi, le făcea cunoscute istoria desvoltării societății și operele literaturii revoluționare, ca, de pildă, romanul „Așa s'a călit oțelul“ și altele. In August 1949, unitatea în care servea Gao Zui-bao se afla în orașul Ciansa, care tocmai fusese eliberat. La 25 August, orele 10 dimineața Gao Zui-bao își aduce bine aminte de această zi), în timp ce își făcea lecția de scriere, văzu în carte un copil cu o carte ilustrată nouă în mâini. Cartea se numea „Tânărul Mao Tze-dun”. Mao Zui-bao ceru cartea și cu o adâncă emoție o citi în întregime. Următoarele rânduri l-au impresionat îndeosebi : „In conștiința lui Mao Tze dun s’a născut întrebarea: De ce eroii tuturor povestirilor pe care le-am citit sunt dregători suspuși și generali sau oameni tineri talentați și femei frumoase? De ce printre ei nu există și oameni din popor, țărani simpli ?“ Gao Zui bao chibzui asupra acestei idei. Intr’adevăr, de ce așa ? De ce omul sărac, cinstit, este descris atât de rar în cărți ca erou? — își punea el întrebarea. Din nou i-au apărut în memorie chipul îndurerat al răposatului bunic, chipurile mamei, unchiului, fratelui și ale altor asupriți, imaginea odioasă a japonezilor, a bandiților și moșierilor gomindaniști. El luă hotărîrea să scrie o carte despre oameni obișnuiți. La 27 August, el și-a făcut singur un caiet și a început să scrie. In acel timp, Gao Zui-bao știa să scrie doar câteva hieroglife. In decursul multor zile, el a lucrat la opera pe care o concepea. Dar în 7 cazuri din 10 nu știa să scrie cuvintele de care avea nevoie. De fiecare dată, când îi trecea prin gând să renunțe la lucru și să depună condeiul, el se întreba de ce nu a avut posibilitatea să învețe la școală, și sentimentul de ură față de vechea societate îl îndemna să-și continue lucrul. El își vepeta mereu sfatul pe care Lenin l-a dat tineretului : învățați, învățați și încă odată învățați Știind că Gao Zui-bao învăța cu râvnă, tovarășul Ci îl aproba și îl ajută. Lucrătorul de la secția de propagandă și cultură, San Tzi, a primit sarcina specială de a-1 ajuta și ei învățau zi de zi. Pentru a accelera procesul de scriere a cărții sale, Gao Zui-bao a folosit următoarea metodă: El a făcut 2 caiete. Intr’unul scria cu ajutorul lui San Tzi. In altul, scria în lipsa învățătorului: Atunci când avea nevoie de o hieroglifă pe care nu o putea scrie, desena în locul ei un semn convențional oarecare. De pildă, în locul hieroglifei cuvântului „man” — „ochi”, el desena un ochi ; în locul hieroglifei cuvântului „man“ — „preocupat”, desena un chip cu picături de sudoare ce se prelingeau de pe frunte. Când venea profesorul lui, scriau împreună în text hieroglifa necunoscută. In plas, el mai avea de înlăturat o serie de greutăți obișnuite la mai toți scriitorii. Uneori, nu putea să-și amintească o scenă sau un nume oarecare. El chibzuia cu multă ardoare la opera sa, se plimba de la un capăt la celălalt al odăii, făcea nopți albe,până ajungea să-i doară capul. Totuși, continua cu dârzenie munca, și cartea creștea rapid. Odată, în Decembrie 1950, când Gao Zuibao terminase de acum câteva capitole, tovarășul ei l-a întrebat de ce este atât de preocupat. Gao i-a arătat manuscrisul. Acesta începea cu capitolul „Incidentul din 18 Septembrie”. Aici se descriau suferințele de nesuportat ale unei familii de țărani săraci, sub stăpânirea gomindanului și a ocupanților japonezi. Povestirea trebuia să se termine cu descrierea vieții fericite pe care personajele principale o duc în rândurile Armatei Populare de Eliberare. „Vreau ca lumea întreagă să afle despre aceasta” — spunea Gao Zui-bao. Știrea despre munca lui creatoare s-a răspândit rapid. Toți tovarășii îl aprobau și insistau să-și continue munca. Tovarășului a scris în caietul lui : „Tovarășe lui-bao, sper că vei continua să scrii și să creezi un roman asemenea romanului „Așa s’a călit oțelul“. In Ianuarie 1951, după ce a trecut ceva mai mult de un an, prima ciornă a romanului lui Gao Zui-bao era pe masa redactorului revistei „Literatura Armatei de Eliberare”. Manuscrisul era însoțit de o scrisoare către redactor : „Vreau ca frații săraci din întreaga țară să o citească și să nu uite de dușmanii afurisiți, vreau ca ei să țină puternic în mâinile lor armele și să elibereze întreaga noastră țară, pentru a putea construi o Chină nouă”. Gao Zui-bao a fost invitat fără întârziere la Pecin, unde cartea lui, capitol cu capitol, a fost discutată de scriitori și critici experimentați. La 21 iulie 1952, o asemenea discuție a fost organizată de către Uniunea din întreaga Chină a activiștilor pe tărâm cultural, la care au participat peste 40 de personalități. Scriitoarea Din Lin a spus că creația lui Gao Zui-bao și succesele lui vor da fără îndoială un mare impuls muncitorilor, și țăranilor, care au un bogat trecut de luptă, pentru a păși pe calea creației literare. Scriitorul Ciao Luli a relevat că stilul operei lui Gao Zui-bao este național, că limba este cu adevărat populară și că tocmai asemenea opere foarte accesibile sunt bine primite de către masele largi de cititori. Toți cei care au luat cuvântul au subliniat că apariția unui asemenea scriitor, ca scriitorul militar Gao Zui-bao, este posibilă doar, datorită faptului că Partidul Comunist Chinez se îngrijește neîncetat de educarea și ridicarea nivelului cultural al maselor. Unele capitole din romanul autobiografic al lui Gao Zui-bao au început să fie publicate, încă din 1951, sub formă de povestiri separate în ziarul „Jenminjibao” și în revista „Literatura Armatei de Eliberare“. Au fost tipărite de pildă povestirile : „Cocoșul care cântă noaptea”, „Confiscarea cerealelor“, „Plâns în satul Sunjiatun”, „Două morminte”, etc., constituind, fragmente din romanul său. Eroii povestirilor sunt oameni reali, evenimentele sunt luate din viață. Discutarea romanului cu scriitorii a fost de un mare ajutor pentru Gao Jui-bao. Acum, el își revede cartea, recitind fiecare cuvânt. „Cred că voi putea să-mi termin opera la sfârșitul anului viitor. După aceasta mă voi reîntoarce la regiment. Copilăria și tinerețea mea au fost foarte amare. Numai mama a manifestat față de mine o dragoste profundă, dar ea a murit demult. Acum am găsit în Armata Populară de Eliberare ceea ce înlocuește pentru mine dragostea de mamă — adevărata tovărășie. Eu sunt doar un soldat obișnuit, dar aparțin unei armate neobișnuite. Despre această armată se poate scrie la nesfârșit. Dacă ostașii Armatei noastre de Eliberare vor citi aceste opere,atunci voi scrie până la capătul vieții mele“*