Apărarea Patriei, aprilie 1954 (Anul 10, nr. 75-100)

1954-04-01 / nr. 75

2 APĂRAREA PATRIEI__________________________________________ Joi 1 apRilie 1954 Nr. 75 (2380) ------- ----------, .--------------------. _ 3S. ■ ' ah. '.w 1 ■'*1' * T WWWWMBM^MI—P—KHTiv-t-jlfr''-Ta' TrTi iTTifT TTr" * r'~~~‘i r»,l"Mr1' ii-i'irTfffnT^^*""*1" ’V^^frTW^BWnWirT"TP**WHTrTWn^n*îl~ I 'I I 1—mii i~nniminirim~m~ iT~wTini— i r n ir ................... «ni ..............îmi ■ rr«- i »............ ~ i ~i~rr—Hff împotriva superficialității în pregătirea la sol în unitățile și subunitățile de aviație, ac­tivitatea de zbor devine din ce în ce mai in­tensă. Piloții și tehnicienii au pornit la mun­că pentru a recupera timpul pierdut din cau­za condițiilor meteo nefavorabile, pentru a obține noi succese în pregătirea de luptă și politică. Munca practică de pe aerodroame dovedește că pentru îndeplinirea acestor sarcini, o im­portanță hotărîtoare o are pregătirea temei­nică, multilaterală și științifică, a misiunilor de orice fel. Conștiinciozitatea în pregătirea mi­siunilor de zbor asigură succesul deplin în aer. Misiunile în zbor se desfășoară in spa­țiul tridimensional și în condiții meteo va­riate, ziua sau noaptea, avînd un caracter complex. Cu cît condițiile de zbor sînt mai grele și cu cît pregătirea la sol este mai te­meinică, cu atît piloții își pot însuși mai bine calitățile de luptă și morale ale unui adevărat luptător în aer, ca : lupta aeriană, hotărîrea, curajul, maestria în dîrzenia, priceperea de a risca și dorința fierbinte de a deveni un desăvîrșit apărător al cerului pa­triei dragi.­­ Pregătirea la sol cuprinde o serie întrea­gă de activități. Această muncă cere de la Comandanți, lucrători politici și statele ma­jore o activitate judicios planificată, vie și­­ variată. Pregătirea echipajelor la sol în vederea e­­xecutării unei zile de zbor se face în cadrul pregătirii anterioare — în preziua zboru­lui — și la pregătirea imediată, care se des­fășoară înainte de declanșarea zborului. Pregătirea anterioară cuprinde probleme teoretice și probleme practice ale misiunilor respective. La aceste pregătiri trebuie elimi­nată cu desăvîrșire orice superficialitate atît din partea celor ce o conduc cît și din partea echipajelor. Pentru aceasta, de la fiecare pi­lot se cere un înalt sim­ț de răspundere, con­știință patriotică și dorința de a cunoaște cît mai multe despre sarcinile zilei de zbor care urmează. Cu cît se va munci mai mult la pregătirea la sol, cu atît reușita misiunilor va fi mai sigură, iar evenimentele de zbor vor fi înlăturate cu desăvîrșire. Reiese deci că neglijarea pregătirilor la sol înseamnă a pune sub semnul întrebării succesul în aer, înseamnă a pune echipajele și aparatele în situații nedorite. Majoritatea piloților și tehnicienilor din unitățile și subunitățile de aviație au dove­dit prin fapte că sînt conștienți de impor­tanța bunei lor pregătiri la sol. Pentru acești militari, fiecare misiune în­ aer aduce noi succese în însușirea măes­­triei de luptă în zbor. Totuși mai sînt încă unii — în special piloți cu experiență — care nu execută pregătirea la sol în mod suficient de conștiincios. De pildă, în subuni­tatea din care face parte ofițerul Vescan Ro­mulus, in timpul manevrelor de aterizare, unul dintre piloți în loc să acționeze ma­neta flapsului, a acționat asupra altei ma­nete. Acest caz dovedește cu prisosință că pilo­tul nu s-a pregătit suficient la sol, nu și-a în­sușit corespunzător tehnica executării misiu­nilor. El n-a fost pătruns de acel înalt spi­rit de răspundere față de îndeplinirea întoc­mai a misiunii încredințate, de care trebuie să fie animat orice aviator conștient. Acest lucru mai dovedește și superficialitatea coman­dantului, care n-a fost suficient de exigent în timpu­l pregătirii la sol, neverificînd felul cum pilotul și-a însușit misiunea. In cabina avionului, pe timpul zborului, pilotul are de executat o serie de manevre variate ; el acționează asupra diferitelor ma­nete, contacte, robinete, etc. Aceste manevre trebuie să fie imprimate pilotului sub formă de deprinderi reflexe ; în caz contrar, ma­nevrele în aer ar constitui pentru pilot o preocupare exclusivă și l-ar face astfel să piardă ansamblul situației în care se găse­­ște. Aceste deprinderi reflexe, atît de importan­te la piloți, nu se pot forma decît numai în cadrul unei temeinice pregătiri la sol. Pilotul, în timpul pregătirii anterioare, tre­buie să se urce în cabină și să repete la „re­ce"1 toate manevrele pe care urmează să le execute în zbor. Comandantul este obligat să verifice cu minuțiozitate dacă pilotului i s-au imprimat corect toate manevrele. In această muncă de control, se pot folosi metode multiple. De exemplu , pilotul își pune ochelarii de zbor acoperiți cu o bucată de hîr­­tie și primește ordin să execute diferite manevre la „rece“. Dacă acționează coreei și mâinile i se îndreaptă precis spre maneta, contactul sau robinetul respectiv, el este pregătit. Dacă ezită, se gîndește prea mult, înseamnă că nu are formate deprinderile re­flexe și nu va putea zbura în bune condi­ții. In alte cazuri se poate ordona pilotu­lui din cabină, fără a avea ochelarii aco­periți, să acționeze maneta, contactul sau ro­binetul „X“. Dacă lucrează sigur, fără ezi­tări, și nu se gîndește prea mult, el cunoa­ște bine cabina. Experiența ne arată că o întrerupere de la zbor timp de cîteva săptămâni face ca pilotul să uite anumite părți ale cabinei sau diferite manevre. Dacă pilotul nu face o pregătire te­meinică la sol pentru a-și împrospăta cuno­ștințele despre cabină, sau manevrele nece­sare în cabină, el poate face manevre greșite în zbor, care pot fi urmate de consecințe grave. Pe timpul zborului — la vitezele ac­tuale — timpul disponibil pentru gîndire se măsoară cu sutimile de secundă. Acest lucru subliniază și mai mult necesitatea unei te­meinice pregătiri la sol. Trebuie să fii bine pregătit la sol pentru ca în aer să acționezi precis, corect, prompt și rapid. Dacă pilotul, precum și comandantul din subunitatea din care face parte ofițerul Vescan Romulus, ar fi ținut seamă de aceste cerințe, misiunea despre care am vorbit mai înainte nu ar fi fost ratată, ci îndeplinită în bune condiții. Partea teoretică a pregătirii anterioare — în care se studiază la­ sală toate elementele misiunii ordonate — se încheie cu o verifi­­­­care orală. Această verificare se face pe baza unui plan întocmit din timp, plan care pre­vede întrebări pentru fiecare pilot. Comandanții trebuie să întocmească între­bările în așa fel ca răspunsurile să lămu­rească temeinic problema respectivă și să fie în strînsă legătură cu misiunea ordonată. La fel, aceste răspunsuri de verificare tre­buie să permită comandantului să tragă con­cluzii asupra gradului de pregătire pentru misiunea respectivă a celui întrebat. Coman­dantul trebuie să se folosească de acest pri­lej pentru sintetizarea și răspândirea expe­rienței înaintate, verificată în munca de zi cu zi, dovedită ca justă prin felul cum au rezolvat piloții anumite momente critice, etc. Majoritatea comandanților din aviație au înțeles importanța însușirii părții teoretice a pregătirii anterioare. Mai sînt însă unii care și astăzi întocmesc întrebările în mod formal și superficial, numai cu scopul d­e a scăpa de obligație. De pildă, în subunitatea în care activează ofițerul Mihăilă Ion, în timpul executării unei misiuni in zbor, un pilot ra­porta alarmat prin radio că s-a creat o si­tuație critică. Conducătorul zborului, grăbit, i-a dat o soluție care i se părea cea mai justă. Pilotul trecut la executarea manevrelor ordo­nate pentru rezolvarea situației critice, în conformitate cu ordinul primit prin radio de la sol. In­ timpul manevrelor succesive, pilo­tul și-a dat seama că a fost o alarmare neîn­temeiată și că de fapt nu se crease nicio situație critică. Lipsa unei pregătiri temeinice și conștiin­cioase la sol face ca în aer piloții să se pri­­­pească, să se alarmeze, să-și piardă cumpă­tul și să acționeze incorect, expunîndu-se unor urmări nedorite. Comandanții din aviații au la dispoziție o serie de aparate speciale de"“ â­ntrenament pentru pregătirea piloților la sol, ca de pildă trenajoarele, precum și sălile de instrucție bine dotate. Utilizarea rațională a trenajoa­­relor permite o bună antrenare prealabilă a pilotului, ei fiind pus să lucreze în condiții a­­proape similare cu cele din aer. Un pilot bine antrenat în treoajor va în­văța mai ușor și mai sigur exercițiul în zbor, va consuma mai puțin combustibil și va fi mai repede pregătit pentru acțiuni de luptă. Se pune deci problema folosirii acestor mijloace de antrenament, problema de a-i convinge pe piloți că munca la trenatoare nu este timp pierdut în zadar, ci garanția succesului activității lui in aer. Utilizarea sălilor de instrucție prezintă o deosebită importanță în pregătirea anterioară a zborului. Aparatele secționate din aceste săli ajută pe profesor ca în expunere să fie cît mai concret și practic. El face apel în timpul expunerii nu numai la intelectul audi­torilor, ci afectează toate simțurile lor, per­cepția făcîndu-se în acest fel mai ușor și complet. După efectuarea pregătirii anterioare, pi­loții mai au posibilitatea să-și completeze cunoștințele necesare îndeplinirii misiunii și prin studiul individual. Lămurind temeinic toate problemele teoretice și practice privi­toare la activitatea de zbor, ei au posibilita­tea să­ se prezinte la pregătirea imediată a misiunilor bine pregătiți, stăpîni pe toate amănuntele tehnicii execuției misiunii. In cadrul pregătirii imediate se pun la punct ultimele probleme ale misiunilor ce urmează să se execute, probleme în legătură cu situația meteo, cu anumite elemente de navigație, eventuale schimbări în execuție, ora oficială, etc. Această pregătire are un caracter operativ și se execută de obicei pe drop, lingă avioane. In timp ce echipajele execută pregătirea anterioară, personalul tehnic și ingineresc face pregătirea materialului volant. Această pregătire se face pe baza unui plan de lu­cru întocmit cu atenție, în funcție de nevoile de revizie și control al materialului volant. Planul este aprobat de inginerul unității care este obligat să controleze permanent execu­tarea lui întocmai și la timp. Această muncă a tehnicienilor cere multă atenție, dragoste față de material, precizie și punctualitate. Un tehnician care nu-și iubește avionul, care nu este pătruns de spi­ritul de echipaj și nu cunoaște bine mate­rialul, nu va reuși să dea avionul la zbor in bune condiții. In felul acesta, el va stînjeni desfășurarea normală a pregătirii de luptă în zbor, va perturba planificarea. Majoritatea tehnicienilor din aviație sînt conștienți de importanța și valoarea muncii lor. Dovadă este faptul că ei obțin succese care mărturisesc o înaltă cultură tehnică: pricepere, operativitate, tragere de inimă în muncă. Pe lîngă acești specialiști mai sînt însă și unii care au lipsuri, manifestă super­ficialitate și dezinteres la pregătirea mate­rială a zborului. De pildă, în subunitatea din care face parte ofițerul tehnic Rusu Vasile, din cauza montării greșite a unui șurub la trenul de aterizaj, pilotul a fost obligat să aterizeze cu o jambă escamotată. Analizând mai temeinic acest caz de su­perficialitate — care la prima vedere pare fără importanță — (e vorba doar de un șurub) înțelegem și mai mult că la pregă­tirea materialului volant pentru zbor nu există lucruri mărunte și mari. Orice che­stiune care pare a fi măruntă, orice negli­jență care pare a fi mică, poate avea urmări grave. Echipajul avionului, de la motorist și până la pilot, trebuie să fie unit prin același Înalt spirit de răspundere față de îndepli­nirea întocmai a misiunilor. Numai așa se pot rezolva în bune condiții sarcinile mari c­e stau in fața unităților și subunităților de aviație. Munca politică de partid are un rol hotă­­rîtor în rezolvarea cu succes a pregătirii la sol a zborului, capitol deosebit de impor­tant în pregătirea de luptă a aviatorilor. Lu­crătorii politici, organizațiile de partid­ și U. T. M., mobilizând masele de militari la îndeplinirea ordinelor comandantului, la exe­cutarea întocmai a planului pregătirii ante­rioare și imediate, vor­ contribui din plin la obținerea unor rezultate din­ ce în ce­­ mai bune în formarea piloților ca luptători ae­rieni desăvîrșiți, contribuind totodată și la întărirea securității zborului. Comuniștii și atemiștii au datoria ca prin exemplul lor personal, prin munca de l­a om la om, prin studierea și popularizarea diferi­telor exemple din activitatea piloților sovie­tici, să aducă o contribuție serioasă la îm­bunătățirea și perfecționarea pregătirii la sol,din toate punctele de vedere. Luptînd împotriva subaprecierii pregătirii la sol, studiind instrucțiunile și regulamentul de zbor în vigoare, aplicîndu-le întocmai, sintetizînd experiența de fiecare zi a pregă­tirii la sol și în zbor, comandanții și statele majore, piloții și tehnicienii din Aeriene Militare ale Forțelor Armate Forțele ale R. P. R. vor reuși să îndeplinească întocmai planificarea de zbor. G. FILIP O sarcină de seamă a Caselor Ofițerilor Intr-o armată de tip nou, cum e Arma­ta noastră Populară, apărătoarea interese­lor poporului muncitor, prietenia­­ dintre ofițerii tuturor armelor este puternică și se întărește zi de zi. Militarii armatei noastre, oricărui gen de armă aparțin, se sti­mează și se ajută reciproc. Sentimentul prieteniei de arme îi însuflețește în învinge­rea greutăților, le întărește încrederea în forțele lor și în sprijinul pe care îl con­stituie întotdeauna, la instrucție și pe cîm­­pul de luptă, celelalte arme. A educa pe militari în spiritul tovără­șiei de arme, al dragostei față de arma din care fac parte și față de celelalte arme, este una din principalele îndatoriri ale co­mandanților și lucrătorilor politici, ale or­ganizațiilor de partid și atemiste. La îndepli­nirea acestei îndatoriri de cinste sînt che­mate să contribuie cu intensitate sporită toate instituțiile de educație și luminare cul­turală din armată. Sarcini importante în ceea ce privește educația ofițerilor în spiritul tovărășiei de armă le revin Caselor Ofițerilor. Ințelegîndu-și just sarcinile ce le au în acest domeniu, tot mai multe consilii de conducere ale Caselor Ofițerilor se ocupă cu simț de răspundere de cultivarea spiritului tovărășiei între militarii din diferite arme. Atunci cînd întocmesc planurile de muncă, ele prevăd acțiuni și manifestări legate de specificul fiecărei arme. Să luăm, spre exemplu, Casa Ofițerilor în care muncește ofițerul Drăghici Mi­­halache. In vederea întăririi și dezvoltării continue a tovărășiei de arme în rîndurile ofițerilor din unități, Casa Ofițerilor duce o muncă susținută și bine orientată. Consiliul de conducere, sprijinit și îndrumat de co­mandantul garnizoanei și de locțiitorul său politic, organizează activități variate și in­teresante, la care sînt atrași ofițerii din gar­nizoană, activități care contribuie din plin la c­mentarea tovărășiei dintre ofițerii din diferite genuri de arme.. Lunar au loc adunări ale militarilor, în cadrul cărora se țin referate, fie despre nor­mele de conduită, fie în legătură cu proble­ma educației patriotice și ostășești. Deseori se organizează conferințe pe teme militare, în care se vorbește despre necesitatea co­operării dintre arme în războiul modern, se vizionează filme din conținutul cărora mili­tarii desprind exemple emoționante de prie­tenie între militarii tuturor armelor. Plăcute și totodată instructive sînt și reu­niunile tovărășești la care participă ofițerii din garnizoană și familiile acestora. Reuniu­nile îi apropie din ce în ce mai mult pe militari, ajută la cunoașterea reciprocă a ofițerilor și a familiilor lor, la crearea u­­nei atmosfere tovărășești. In sălile de lectură, șah și alte săli ale Casei Ofițerilor pot fi văzuți militari apar­­ținînd multor arme, antrenați în citirea u­­nor cărți, jucînd o partidă de șah sau dis­cut­î­nd despre munca lor. Intr-adevăr, manifestările organizate de această Casă a Ofițerilor contribuie cu suc­ces la cunoașterea armelor de către­ militari, la înțelegerea misiunii și importanței fiecă­reia îm­ parte și la strîngerea legăturilor de prietenie dintre­­ ofițeri. Problema dezvoltării tovărășiei de arme nu este tratată însă cu suficientă răspun­dere de către toți comandanții de garnizoa­nă și de locțiitorii lor politici, de către toți șefii Caselor Ofițerilor. In unele locuri, Ca­sele Ofițerilor desfășoară o slabă activitate pe linia întăririi relațiilor de prietenie dintre militari, a cunoașterii armelor. Această si­tuație este proprie Casei Ofițerilor unde muncește ofițerul Resetac Teodor, care, în general, duce o activitate slabă. Aci se or­ganizează destul de rar și la întîmplare manifestări cu caracter militar, cultural­­artistic, sportiv, etc., la care să participe mi­litarii din unitățile garnizoanei. In direcția cultivării tovărășiei de arme nu s-a făcut nimic. Lipsa de activitate a Casei Ofițerilor în acest domeniu s-a oglindit într-o situație în care cîțiva ofițeri aviatori au manifestat­ tendințe de îngîmfare față de ofi­țerii din alte arme. Cazul de mai sus, cu totul străin relațiilor trainice de tovărășie ce­ ca­racterizează pe militarii Armatei noastre Populare, a fost tolerat și de comandantul garnizoanei. Există la unii militari tendința de a în­țelege­­ greșit prietenia cu cei din arma lor sau din celelalte arme. Deși văd că tovarășii lor greșesc, că au lipsuri în muncă, nu iau atitudine împotriva lor, nu-i critică la vre­me. In felul acesta ei dovedesc că nu-s prieteni adevărați. Pe baza unor astfel de cazuri luate din viața garnizoanei, la Ca­sele Ofițerilor se pot organiza seri de sati­ră și­­.umor în care să­ fie satirizați ofițerii indulgenți față de greșelile tovarășilor lor. Ei să fie puși în contrast cu alți ofițeri, care se dovedesc principiali în relațiile pe care le au. Pe lîngă Casele Ofițerilor funcționează cabinete de partid. Acestea sînt chemate să ducă o susținută propagandă prin lecții pentru întărirea tovărășiei de arme, să ex­plice pe înțelesul militarilor însemnătatea tovărășiei de arme. Cabinetele de consultații militare de pe lîn­gă Casele Ofițerilor au datoria să organizeze cu ofițerii conferințe despre rolul fiecărei arme în războiul modern. Conferințele e bine să fie îmbogățite cu exemple luate din Ar­mata Sovietică și, de clte ori este posibil, să fie însoțite de filme inspirate din­ lupte­le din timpul Marelui Război pentru Apă­rarea Patriei, război care a dat pilde mărețe de tovărășie de arme. In vederea ridicării pe o treaptă­­ și mai înaltă a pregătirii de luptă și pentru a pri­lejui un sprijin reciproc între ofițerii din di­ferite arme, cabinetele de consultații mili­tare trebuie să organizeze consfătuiri și șe­dințe de schimb de experiență între ofițeri, unde să se scoată în evidență metodele care au dat cele mai bune rezultate în instruirea și educarea efectivelor. Casele ofițerilor pot organiza seri lite­rare, la care să se citească fragmente din operele scriitorilor ce descriu fapte de arme și acțiuni de luptă la care au participat mai multe arme, sau seri literare și spectaco­le închinate, pe rînd, fiecărei arme. La cul­tivarea spiritului tovărășiei d­e arme contri­buie în bună măsură și întîlnirile militarilor cu ofițerii participanți la războiul anti­hitlerist. Dezvoltarea tovărășiei de arme se poate realiza și prin­ vizite reciproce în uni­tăți, cu care prilej ofițerii au posibilitatea să facă schimb de păreri și de experiență. In munca pentru dezvoltarea spiritului tovărășiei de arme — ca de altfel în toată activitatea lor, —• Casele Ofițerilor nu vor putea obține rezultatele așteptate dacă ele nu vor primi în permanență ajutorul și în­drumarea comandanților de garnizoană și a locțiitorilor lor politici. Aceștia sînt obli­gați să sprijine efectiv toate acțiunile ini­țiate de Casele Ofițerilor, să asigure parti­ciparea tuturor militarilor și a familiilor lor la aceste acțiuni și să mențină mereu treaz în inimile ofițerilor sentimentul tovărășiei de arme. DIN UNITĂȚI Un bun prilej de cunoaștere a armamentului In subunitatea unde lucrează ofițerul Măr­­geanu Ioan, grija față de armament, față de întreținerea lui în bune condițiuni, este in centrul atenției militarilor. Ședințele de curățitul materialului din do­tare sînt un­ bun prilej de cunoaștere a lui. In timpul orelor de curățitul materialului, comandanții de tur­ pun diferite întrebări militarilor pentru verificarea cunoștințelor căpătate anterior. Așa procedează de exem­plu sergentul Răgușila Petre, care reușește să-și instruiască în bune condițiuni sub­ordonații. De pildă, soldatul Bărăscu Paul, ochitor, într-o vreme mînuia încet aparatele de ochire. Comandantul de tun a observat acest lucru și la ședințele de curățitul mate­rialului, pe lîngă faptul că era atent la felul cum se curăță aparatele­­ de ochire, punea pe soldatul Bărăscu să înregistreze cite o de­rivă sau un înălțător. In felul acesta, ochi­torul și-a recăpătat antrenamentul necesar. Așa procedează sergentul Răgușită și cu ceilalți militari. In felul acesta, după o șe­dință de întreținere a armamentului, mate­rialul este curățat și uns in bune condițiuni, iar militarii își reîmprospătează cunoștin­țele. Nu tot așa se intîmplă in subunitatea in care lucrează ofițerul Chirilă Mircea, unde ședințele de curățitul materialului se exe­cută într-un cadru monoton. Militarii nu sînt antrenați să ducă discuții pentru îmbunătă­țirea continuă a cunoștințelor tehnice, pen­tru a fi capabili să mînuiască cu pricepere tehnica din dotare. Locotenent IOAN BURZA Primele scrisori în unitatea „N“ comandantul și locțiitorul său politic, organizația de partid și U.T.M., sprijină activ munca de alfabetizare. Cursurile școlii de alfabetizare din a­­ceastă unitate se țin regulat, învățătorii pre­dau lecțiile conform planificării, iar ele­vii, împărțiți pe grupe de studiu, învață cu sîrguință. învățător responsabil al școlii este sol­datul fruntaș Rusul Emil. In muncă el fo­losește felurite metode pedago­gice și ma­terial­ didactic ajutător. Rezultatele pe care le obține sînt mulțumitoare. Printre elevii săi care dau răspunsuri bune se numără soldații Voicu Ștefan, Diacon­u, Ciocan și alții. Hotărîrea lor și a celorlalți elevi este aceea ca la sfîrșitul anului școlar să trea­că cu succes examenele și să obțină cer­tificatele de absolvire. Acum, foștii analfabeți au început să scrie părinților, să se sfătuiască cu ei prin scris despre Hotărârile partidului și guvernului, pe care le-au citit din ziare. Locotenent major IOAN ION­ AȘESCU Desfășurarea Campionatului de șah pe Armată Paralel cu programul de pregătire fizică, în școala noastră se desfășoară o intensă activitate sportivă. Tot mai mulți elevi se încadrează în diferitele ramuri sportive. De curînd s-a încheiat concursul de șah pe școală, la care a participat un mare număr de ofițeri, elevi și angajați civili. In perioada actuală au loc campionatele de tenis de masă. Din întîlnirile de volei disputate în cad­rul campionatului pe școală s-au re­marcat echipele din care fac parte elevii Bîrsan Mircea și Cîmpeanu­­. Echipele de fotbal se antrenează intens în vederea campionatelor între subunități, care vor începe nu peste mult timp. Același lucru îl fac echipele de baschet și cele de atletism. An­trenindu-se perseverent și sis­tematic elevii duc o luptă neobosită pentu cucerirea primului loc in activitatea spor­tivă pe școală. Elev matroz N. PAVEL (De la corespondentul nostru). In garnizoana noastră s-a încheiat de cu­rînd etapa a 2-a a campionatului de șah pe armată. Zi de zi, la Casa Ofițerilor, într-o sală frumos amenajată, s-au desfășurat run­dele celei de a 2-a etape. Concursul a ținut încordată atenția spectatorilor militari. E­­chilibrul de forțe dintre jucători nu a lăsat să se întrevadă cine se va califica pentru faza următoare, decît în ultimele runde. Partidele, in majoritatea lor, s-au desfă­șurat la un înalt nivel tehnic. Pe primele locuri s-au clasat ofițerul Teodorescu Ale­xandru, caporalul Kökössy Alexandru, sol­dații Rusu Grigore și Radu Ioan. Ei vor par­ticipa la faza a 3-a a campionatului. Trebuie ajutat la timp Gradul de pregătire al elevilor la o anu­mită disciplină d­epinde in mare măsură, de conștiinciozitatea de care dă dovadă profe­sorul în îndeplinirea sarcinilor sale. Dacă profesorul neglijează munca sa, nici rezul­tatele elevilor nu sunt mulțumitoare. Acest lucru se vede cu prisosință în activitatea de învățămînt a ofițerului Oțelea Ioan, pro­fesor la un ciclu de pregătire militară din școala noastră. Tovarășul Oțelea manifestă dezinteres fața de pregătirea elevilor. De cite ori este invitat să dea consultații elevilor el se sustrage moti­­vînd că are diferite obligațiuni și susține chiar că nu lui îi revine sarcina de a da consul­tat" După părerea tovarășului Oțelea raportu­rile sale cu­ elevii s-ar limita la predarea lec­țiilor și la orele de clasă. Această părere este fundamental greșită, deoarece procesul de învățămînt cuprinde, pe lingă predări și ore de clasă, o serie întreagă de activități menite să-i ajute pe elevi în pregătire. In măsura în care profesorul se îngrijește de organizarea și desfășurarea acestor activi­tăți cum sunt de pildă consultațiile indivi­duale sau colective, lecțiile suplimentare etc. De acest lucru trebuie să țină seama și ofițerul Oțelea lean. Locotenent V. CHIRILA MILITARII Ascultați duminică 4 aprilie intre orele 3—9,30 emisiunea pentru militari care se va transmite pe lungimile de undă de 1935 m. și 285 m. In program, prezentarea de satiră și u­­mor : ,,De vorbă cu ascultătorii­ 1, de Fred Mirea, Traian Ulea și Mircea Costea. Interpretează: Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu, V. Tomazian și N. Stroe. Cine răspunde ? Un scriitor, gazetar sau translator mun­cește săptămîni, luni și chiar ani de-a rîndul, așternind rînduri-rînduri pe hîr­­tie. Manuscrisul său va fi bătut la mașina de scris în atîtea și atîtea exemplare. Acestea ajung la redacția respectivă, sînt împărțite la consultanți, se scriu refe­rate, se modifică manuscrisele, din nou referate... insu­rșit , bun de cules. Munci­torii zețari culeg, alții desenează, im­primă coperta, vin corectorii și cîntăresc cuvintele și literele, tehnoredactorul mo­difică... Peste citeva zile : bun c­e tipar. Pornește mașina plană sau rotativa, coa­sele tipărite intra în legătorie. Muncă, energie, timp, hirtie, cerneală, bani mulți se cheltuiesc pînă ce se rea­lizează o broșură, o carte sau o revistă. Fără îndoială cînd cititorul răsfoiește filele tipărite el nu se gîndește la toate acestea. Citește rîndurile și paginile și-și notează in minte și în inimă ceea ce i-a plăcut, ceea ce îl ajută în viață. Nu-i poți pretinde să socotească tot ce s-a cheltuit pentru realizarea unei cărți. Dar poți și trebuie să-i pretinzi acest lucru ofițerului Tormacu Vasile, șefilor săi ie­rarhici și tuturor cărora li s-au încredin­țat munci asemănătoare cu aceea pe care o depune el. v Ofițerul Tormacu este șeful unui de­pozit de materiale politico-educative, nu interzie de la serviciu și nu pleacă el înainte d­e terminarea programului, nu depășește termenul pentru întocmirea ra­poartelor cerute de șefi și nu se abate de la regulile generale de conduită în tim­pul serviciului... Și totuși cît de formal muncește tovarășul Turmacu. In munca sa lipsește acel ceva care să nu-l lase în tihnă pină ce nu știe că fiecare carte din depozitul său a ajuns în mîna citi­torului, care să-l frămînte la gîndul că la un club ufemistul Popescu caută zadarnic broșura despre munca de agi­tație. Ii lipsește — într-o mare măsură —­ înțelegerea profundă a importanței muncii care i s-a încredințat. Depozitul pentru care răspunde este oglinda vie a acestui fapt. Este un depo­zit încărcat, nepermis de încărcat. Gă­sești aici peste 1000 exemplare ale revis­tei „Lupta de clasă"1 nr. 10, din 1953, volu­mul I al romanului „Conspiratorii“ în sute de exemplare și in tot atîtea bro­șura „Despre limbajul agitatorilor11. Pră­fuite în rafturi zac romane de ale lui Lev Tolstoi și Anatole France. Nu de azi, de ieri, ci din luna decembrie a anului 1953. Alte 30.000 de volume zac, aruncate intr-un colț, nerînduite, neclasificate... nedifuzate de aproape un an de zile. Zace in depozit, ascunsă sub stratul de praf, lumina cărții. „Paznicul­­ este to­varășul Manea Dumitru. — Nu depinde de mine, eu sînt un sim­­plu angajat civil, spune el. Să mă credeți. Eu mă ocup doar de depozitarea și păs­trarea lor. Poate că are dreptate, nu depinde de dînsul ca tipăriturile să fie difuzate la timp. Nu depinde nici de mine — spune și șeful său, ofițerul Turmacu. Ofițerul David m-a anunțat la 15 ianuarie să mai aștept cu distribuirea că va fi un nou sistem — Dar pînă la 15 ianuarie și de la 15 ianuarie încoace ? — Viscolul. Și-apoi eu nu lucrez pe capul meu... Poate că are dreptate și tovarășul Turmacu. Dar cineva răspunde totuși pen­tru marile neglijențe de la depozit. Ma­nea ? Turmacu? Șefii lor, sau poate toți la un loc ? Manea este vizitat odată, de două ori pe săptămînă de ofițerul Turmacu, care este prea ocupat la birou. Ofițerul Tur­macu nu este controlat aproape de loc de către șefii săi. Aproape de loc pen­­tru că în 1951 totuși el a fost controlat odată în legătură cu evidența materiale­lor. De atunci încoace, niciodată. Și revistele, broșurile despre munca de agitație, cărțile lui Anatole France se numără cu miile pe rafturile depozitului. Cei în drept trebuie să stabilească d­e unde izvorăște neglijența, cine răspunde pentru ea, și să ia măsurile necesare. Acei care și-au tocit simțul răspunderii față de o asemenea importantă problemă po­litică cum este problema difuzării mate­rialelor educative, care, acum cînd toată țara desfășoară acțiunea patriotică pen­tru realizarea de economii, tolerează să se irosească mii și mii de volume, să fie trași la răspundere. L. TARCO Prin munca și-a dobîndit aprecierea comandantului Plutonierul Agrigoroșioai Ilie îndeplinește funcția de plutonier de companie. El se bu­cură de multă stima din partea subordona­ților. Nu e zi în care plutonierul Agrigoroșioai Ilie să nu fie prezent in subunitate chiar difn momentul cînd gornistul anunță începe­rea unei noi zile de muncă. Plutonierul Agri­­goroș Ioaî Ilie urmărește îndeaproape modul cum se desfășoară programul de dimineață, ajută subunitatea să se încadreze exact în orarul unității, îndrumă pe comandanții de grupe, și pe sergentul de serviciu în condu­cerea programului. Atunci cînd constată unele lipsuri, el intervine pe foc, iar d­acă este cazul, raportează comandantului de subunitate. Plutonierul Agrigoroșioai Ilie se strădu­iește să fie cît mai legat de militari. El știe că fără o legătură permanentă cu ostașii nu este posibilă rezolvarea cu succes a sarcini­lor de răspundere care îi stau în față în privința gospodăririi subunității. Numai cu­noscând preocupările militarilor, nevoile lor, greutățile pe care le întîmpină zi de zi, el poate interveni cu succes pentru rezolvarea lor. Este important faptul că plutonierul Agri­­goroșioai Ilie se poartă in așa fel cu mi­litarii incit aceștia i se adresează cu în­credere în ori­ce împrejurare, ca la un a­­devărat tovarăș mai mare. In zilele cînd este planificată baia, plu­tonierul Agrigoroșioai Ilie se îngrijește ca militarii să aibă rufe curate, săpun și toate cele necesare pentru baie. De asemenea el se îngrijește cu simț de răspundere de pre­pararea hranei, de condițiile higienice în care se servește mincarea. Cu aceeași atenție se ocupă de cazarea militarilor din sub­unitate. In ora de activitate gospodărească care se planifică în program în fiecare zi, plu­tonierul de companie adună subunitatea, controlează personal îmbrăcămintea și încăl­țămintea militarilor și ia la timp măsurile pentru repararea echipamentului. El știe că prelungind durata de serviciu a echipamen­tului se realizează însemnate economii pen­tru unitate. In strînsă legătură cu instructorul sani­tar al subunității, el se îngrijește și de sănă­tatea militarilor. El nu uită pe cei inter­nați în infirmerie sau la spital. Are în ve­dere să le ducă la timp drepturile materiale ce li se cuvin. Pentru munca depusă în cadrul subuni­tății sale, plutonierul Agrigoroșoai Ilie a fost de multe ori­­ recompensat bănește de comandantul unității și i s-au adus mulțumiri în fața frontului. Sergent IOAN I. CIONTEA Au realizat o sală tactică Pentru ca militarii de sub comanda sa să-și perfecționeze în mai bune condițiuni cunoștințele la pregătirea de luptă, ofițerul Antonescu Ion, ajutat de ofițerul Uscoiu Ion, a realizat o sală tactică cu un bogat material documentar. In această sală­ sînt instalate două poli­goane , unul pentru instrucția a.a. și altul pentru instrucția a.t. In poligonul a.a. se află un panou găurit din 5 în 5 cm. In fața poligonului este instalată o machetă de a­­vion. Cînd pîndarul indică direcția din care vine formația de avioane și tipul lor, comandan­tul de grupă urmărește cu binoclul și dă comanda ce d­eschidere a focului. La co­manda „foc“, comandantul de pluton, care se află în spatele panoului, aprinde un bec. Comandantul sau militarul care conduce fo­cul, folosindu-se de gradațiunile binoclului, face corecțiile respective pînă cînd se aduc loviturile pe țintă. La fel și în poligonul a.t. La comanda „foc“, comandantul, apăsînd pe o clapă, aprinde un bec care marchează lovitura. Mi­litarul care conduce focul face corecțiile pînă cînd se aprinde becul din tanc, care arată că acesta a fost lovit. Pe pereții sălii sînt expuse planșe de tragere. Ele arată militarilor diferite poziții ale avioanelor în timpul luptei și modul cum trebue să se tragă pentru a le doborî. Poarta instructive sînt și planșele tactice care ex­plică militarilor puterea de acțiune a unei subunități a.a. în diferite situații de­ luptă. Sala tactică este frecventată de un număr mare de militari. Ei învață aici cum se re­glează tragerea, cum se fac corecțiile nece­sare, etc. In munca pentru realizarea aces­tei săli s-au evidențiat ofițerii Antonescu Ion și Uscoiu Ion precum și soldatul Fruntaș Golea Romulus care a desenat o mare parte din planșe și a contribuit la construirea ma­­chetelor. PAMFIL COLACEL Militarii au vizionat filmul „Un pichet în munți. Zilele acestea, pe ecranele a două cine­matografe din localitate a început să ruleze valoroasa creație a cinematografiei sovie­tice, filmul în culori „Un pichet în munți”. Acest film închinat grănicerilor sovietici se bucură de o nespusă popularitate în rîndurile militarilor care l-au vizionat. In mintea lor rămîn vii faptele sergentului Koleșov și ale celorlalți militari sovietici. După vizionarea filmului, militarii au dis­cutat despre ceea ce i-a impresionat mai mult din film și au tras învățăminte folositoare pentru activitatea lor. MARIN OPREA IOAN VOICU Ni se semnalează că,.. ...în desfășurarea procesului de învățămînt din subunitatea în care lucrează ofițerul Ciochia Constantin sînt o serie de lipsuri. De pildă, lecțiile care se predau sunt întocmite la un nivel necorespunzător, nu există o sală de documentare în care militarii să a­­profundeze­­ problemele de specialitate. De a­­semenea, în această subunitate nu se duce o muncă consecventă pentru întărirea disci­plinei și ordinei militare. Această stare de lucruri se datorește co­mandantului și ajutoarelor sale care s-au închis în birou, nu controlează și nu îndru­­mează temeinic activitatea de pregătire de luptă, politică și de specialitate a militarilor. Șefii acestor ofițeri trebuie să stîrpească din rădăcini mentalitatea pe care o au unii sub­ordonați față de îndeplinirea misiunilor im­portante primite, atitudinea lor de a lăsa ca lucrurile să meargă de la sine. ...biblioteca unității „N“ nu contribuie la desfășurarea activităților culturale de masă. Acest fapt se datorește bibliote­carului, ofițerul Juverdeanu Mihai, care, deși e de mult timp în această funcție, n-a reușit nici pînă acum să înregistreze cărțile din dotarea bibliotecii și să organizeze activită­țile necesare sprijinirii pregătirii de luptă și politice a militarilor. Cauza inactivității constă in nepăsarea bi­bliotecarului, în lipsa de răspundere față de sarcina încredințată, în lipsa controlului din partea comandantului unității și a locțiito­rului său politic. Cei în drept au datoria de a lua măsuri pentru ca această situație să fie lichidată, biblioteca să devină în cel mai scurt timp un ajutor prețios al militarilor în munca lor de zi cu zi. ,în subunitatea din care face parte ofițerul Constantin Dumitru, grija față de militari și de bunurile obștești lasă unsori de dorit. Din lipsa unei griji permanente a ajutorului comandantului pentru aprovizionări, militari­lor nu li se asigură uneori o hrană destul de consistentă. De asemenea, din nepăsarea acestuia, căruțele unității au stat toată iarna în zăpadă, iar acum, cînd urmau să fie fo­losite, ele trebuiesc date la reparat. Explicația situației de mai sus o găsim în modul birocratic de muncă al ajutorului co­mandantului pentru aprovizionări, care stă toată ziua în birou, întocmind fel de fel de tabele și registre. Pentru schimbarea radicală a modului de­fectuos de muncă al acestui ofițer, coman­dantul unității și locțiitor­ul său politic au datoria de a-l trage la răspundere, de a-l îndruma să-și desfășoare activitatea mai mult pe teren, în mijlocul militarilor.

Next