Apărarea Patriei, august 1954 (Anul 10, nr. 179-202)
1954-08-01 / nr. 179
2 L ■bimi» mnm mm mm« PĂMÎNTUL PATRIEI S-a desprins un vas din radă către alte zări hoinar. Gîte, cite n-o să vadă îndrăznețul marinar ! Străbătînd albastra cale Noapte-ntreagă, întreaga ochilor, privirii sale noi priveliști s-or ivi. S-a desprins un vas din vad către alte zări hoinar. Cite, cite n-o să vadă îndrăznețul marinar ! Țărm cu susuri cristaline murmurind ori dulce-acord ori pădurile virgine, ori ghețarii de la nord. Dar în suflet marinarul — peste zări oricît de largi luminos, precum e farul, duce chipul țării dragi , dealuri mari cu aroma viței, mîndri codri de goruni, duce versul Mioriței, duce doina din străbuni ; cîmpul larg — cu largi tarlale un stejar crescut pe Grai ; ochii dragi ai mîndrei sale lingă chipul mamei lui. Toate prind întruchipare, toate prind puteri și glas. Marinar pornit pe mare, chipul patriei natale e cu tine oricînd pe vas. In ținuturi depărtate, cu izbeliști și frămînt, nu, nimic nu te desparte de al patriei pămînt. Ci mai mult prind să răsară doruri scumpe — flăcărui, căci ca dragostea de țară dragoste mai mare nu-i. NICOLAE DUMBRAVA APĂRAREA PATRIEI DuMinică T august 1954 Mr. 179 (2 ÎS4) Salutul marinarilor bulgari Cu ocazia sărbătoririi Zilei Marinei Republicii Populare Române, primiți salutul nostru frățesc de marinari. Astăzi oamenii muncii din R.P.R. — de la orașe și sate — vă felicită pentru serviciul vostru plin de abnegație in apărarea patriei voastre socialiste, în apărarea minunatelor realizări ale muncii creatoare a poporului din R.P.R. Marinarii militari bulgari, împreună cu tot poporul țării noastre, vă doresc din tot sufletul noi succese în pregătirea de luptă și politică, noi succese in însușirea măiestriei marinărești. Sărbătoarea Marinei Republicii Populare Romîne este pentru noi, pentru toate popoarele unite în marea familie a țărilor libere, o sărbătoare cu adevărat comună, deoarece scopurile noastre, sînt aceleași — construirea socialismului în țările eliberate de sub jugul fascist, lupta continuă pentru cauza sfîntă a păcii, democrației și socialismului. Personalul navelor și unităților noastre își însușește experiența bogată a marinarilor Flotei Maritime Militare Sovietice și luptă, după exemplul fraților lor mai mari — marinarii sovietici — pentru întărirea disciplinei, pentru o navigație desăvîrșită, pentru trageri perfecte. Legături puternice unesc poporul nostru cu marele popor sovietic și cu poporul frate romîn. In timpul luptei poporului bulgar pentru eliberarea sa națională, revoluționarii noștri s-au bucurat de ospitalitatea poporului romîn. Astăzi, cînd suntem liberi de lanțurile fascismului și ale guvernelor trădătoare burgheze, relațiile prietenești dintre țările noastre continuă să se întărească și să se dezvolte pe baza colaborării sincere și ajutorului reciproc dezinteresat. Legăturile dintre R. P. Romînă și R. P. Bulgaria ating toate domeniile vieții : politic, economic și cultural. Nu este întimplător faptul că popoarele noastre au numit cel mai frumos și mai modern pod din Peninsula Balcanică, construit peste fluviul Dunărea — podul prieteniei. La construirea lui au luat parte activă specialiștii sovietici, constructorii bulgari și romîni. Trăiască Marina Republicii Populare Romine ! Trăiască prietenia dintre popoarele noastre ! Trăiască popoarele marii Uniuni Sovietice — luptătoare dîrză pentru pacea și fericirea întregii omenirii Locotenent Bogdan Țekov, miciman Doncic Atanasov, cartnic major Nicola Kurtev, cartnic Gheorghi Romanov, cartnic Gheorghi Kokușev, cartnic Jeliu Vîcev, matroz major Ștefan Pehlivanov și matroz Vasil Karpov — fruntași în pregătirea de luptă și politică. Un salut fierbinte doresc din toată inima ca în aceste clipe ale sărbătorii voastre să vă trimit un salut fierbinte, dragi tovarăși marinari, cei care apărați granițele maritime și fluviale ale patriei. Ziua Marinei R. P. R., pe care o sărbătoriți astăzi, marchează un bilanț bogat al realizărilor obținute în pregătirea voastră de luptă și politică, și ne însuflețește și pe noi, infanteriștii, și ne face să ne simțim părtași ai succeselor voastre bine meritate. In munca mea de comandant de subunitate, pilda și experiența înaintată a ostașilor sovietici mi-au fost totdeauna călăuză. Și voi vă călăuziți în activitatea voastră după metodele înaintate ale marinarilor sovietici, ale căror fapte minunate de eroism vă arată calea spre noi succese, împreună cu subunitatea pe care o comandam obținut în repetate rînduri rezultate frumoase la trageri, în aplicațiile tactice cit și în pregătirea politică. Sentimentul mîndriei că facem parte din Armata Populară, brațul înarmat al poporului, ne-a călăuzit neîncetat spre noile succese. Sărbătoarea Zilei Marinei R.P.R. este în același timp și sărbătoarea noastră, cei ce veghem pe pămîntul scump al patriei. Locotenent major IOAN . CIUBOTARIL Dragi tovarăși marinari Noi, militarii Forțelor Aeriene, piloți și tehnicieni știm că fiecare succes al vostru în domeniul pregătirii de specialitate și marinărești contribuie la întărirea echipajelor de pe nave, a disciplinei și ordinei. Succesele obținute de voi contribuie, alături de succesele infanteriștilor, cavaleriștilor, artileriștilor, tanchiștilor și aviatorilor noștri, la întărirea continuă a capacității de apărare a patriei noastre dragi. Zilnic, din coloanele ziarului nostru aflăm vești de pe navele și unitățile marinei, care vorbesc despre felul cum muncesc tinerii matrozi, cartnici și ofițeri, timonierii, artileriștii, semnalizatorii și mecanicii care stăpînesc din ce în ce mai bine tehnica modernă de luptă cu care poporul a înzestrat forțele sale maritime. Felul cum înfruntați furtunile, învingeți greutățile cauzate de capriciile mării, oțelindu-vă și formîndu-vă ca luptători neînfricați, dîrzi și curajoși, ca apărători de nădejde ai patriei, ne impresionează deosebit de mult. Noi, personalul Forțelor Aeriene, piloți sau tehnicieni, suntem alături de voi la această sărbătoare pe care o trăiți pentru prima oară în acest an. Locotenent major NICOLAE PETROVICI Secundul navei ceară un port. In ceasul acesta, nava se înapoiază din marș. La capul digului, în gura bazinului de acostare, farul — străjer și călăuză — trăiește primul revederea. Singur, între cer și apă, închide și-și deschide ochiul albastru uriaș, în semn de salut. Nava își încetinește mersul, indreptînduse cu prova spre cheu. In compartimentele de sub punte, soneria împrăștie deodată sunete ascuțite, stridente , un sunet lung și iar altul scurt. S-a dat semnalul pentru una dintre cele mai complicate manevre : acost.fca. In prova, la ancoră, strinși în jurul cabestanului, marinarii sîunt gata pentru acostare. Printre ei, un ofițer tînăr, înalt, care dă ordine scurte și precise. Din cînd în cînd se întoarce cu fața spre comandă. După ce descrie în aer o traiectorie largă, bandula se oprește la cheu, răscolind nisipul. Parîmele metalice sînt trase de la bord la mal, stabilindu-se legătura navei cu uscatul. Animatorul celor ce execută acostarea, ofițerul cel tînăr și înalt, nu scapă nici cel mai mic amănunt care ar putea îngreuna bu /,'/>nul mers almane . In principiu, la manevra de acostare participă un grup de matrozi, sub comanda barmanului șef al navei sau a ajutorului acestuia. Nimeni însă dintre cei care îl cunosc pe ofițerul Georgescu nu se întreabă acum cărui fapt se datorește prezența lui la prova, în mijlocul bormanilor. Secundul navei este doar nelipsit la acțiunile pe care se întreprinde echipajul în S-a defectat cumva, timpul marșului, vreo pompă, jos, în compartimentul căldări ? Ofițerul secund o știe primul și tot primul se îngrijește să ia măsuri pentru remedierea avariei. Se execută o tragere asupra unei ținte navale ? Atunci matrozii sînt siguri că vor zări lîngă tun și pe ofițerul secund. Dacă se ordonă pregătirea mașinilor pentru marș sau se execută pregătirea politică a matrozilor, dacă se face „toaleta" navei sau se schimbă carturile, ofițerul secund știe, vede și o dirijează tot el. „Face tot“ — i se și spune la navă ofițerului secund. Puntiștii grăbesc acostarea. Ofițerul secund privește grijuliu ceasul de la mînă. Da ! Azi manevra a durat mai puțin ca de obicei ! Nava s-a lipit cu bordul de cheu. Oamenii răsuflă ușurați, mașinile se opresc ostenite. Ofițerul secund se îndreaptă spre cabinade comandă. Urcă scările metalice. Se oprește in fața comandantului navei. Tovarășe căpitan-locotenent, vă raportez , acostarea s-a executat în bune condiții. Azi am depășit timpul. Echipajului i s-a ordonat „liber de la posturile de manevră“. In sfîrșit, iată și pămîntul ! Ofițerul Georgescu pășește rar, de-a lungul danei, pe pista de piatră, aproape de apă. La jumătatea drumului își întoarce privirile spre nava ancorată. Seara, răcoarea e odihnitoare pe faleză. Secundul pășește rar. Dorm castanii seculari, și aleele, și băncile, toate parcă dorm. Soția, ea l-o fi așteptînd ? Cu siguranță că da. N-a mai văzut-o de cîteva zile, de cînd au plecat pe mare. Parc-o aude spunîndu-i zîmbitoare : „Ție nu ți-ar ajunge nici o sută de ani să isprăvești cu treburile la navă. Nava ți-e casă chiar și atunci cînd ea se află la mal !“ Sunetele goarnei sparg liniștea adîncă a dimineții. Le aud matrozii și string în grabă hamacele, Ies afară, pe punte, la înviorare. Goarna răsună din nou. A sosit secundul ! E devreme, dar ofițerul Georgescu e întotdeauna primul dintre ofițerii care sosesc la bord. Amatrozii servesc micul dejun. E și secundul cu ei. Și acum, la posturile de curățenie ! Pină vine comandantul, nava să strălucească. La tunul din prova, matrozii trec prin mîini piesă cu piesă. Șterg și curăță mereu, cu stăruință. Postul lor de luptă e fruntaș pe navă. Cartnicul Secoșan, comandantul grupei, este des evidențiat. Secundul urmărește îndeaproape munca servanților. El a aflat primul despre inovația cartnicului Secoșan. I-a dat sprijinul cuvenit. Secundul i-a împărtășit din experiența lui. El cunoaște multe procedee de inerte,struire în domeniul tragerilor precise. Le-a căpătat mai ales în urma Ăi» întilnirii cu comandanții navelor sovietice, «la anul trecut, cînd aceiSÊ///$." Știa ne-au vizitat, îi Dar ce ^ac mar’nat jarii ? Pe punte nu se poate trece. Cozile se mișcă greoaie de la ../j un capăt la celălalt, i Secundul se oprește AlinRa tangon. E și cartnicul Viașu acolo. Bun^ marinar Viașu stă regula. Cap la mare. L-a trimis secundul, împreună cu alții, să ajute la deszăpezire. S-a întors cu Diploma de Onoare a C.C. al U. T. M. Tot marinar a fost și înainte, Viașu. Pe o navă de pasageri, la Dunăre. I-a plăcut dintotdeauna lupta cu furtuna. Ca și secundului. De multe ori se întîlnesc, singuri, pe teugă. Atunci secundul ii vorbește despre luptele navale îndrăznețe pe care le-au purtat înaintașii noștri. Cunoaște toate astea din cărți îngălbenite de vreme. Le ține în cabină. Le citește cu nesaț. Ii pasionează cartea. In compartimentul căldări, secundul pătrunde printr-un tambuchi deschis. Mașinile sunt calde. Aparatele tîrîie ca o mie de greieri. Pompa de la căldarea doi, însă, parcă tușește. Pare că se ineacă. Fim ! N-a fost Curățată cum trebuie. Secundul se oprește în fața comandantului postului de luptă. De ce n-a supravegheat mai atent curățenia ? Se poate ? E doar atemist. Și trebuie să știe mai mult ca oricare că jurămîntul militar îl obligă. Și statului îl obligă. Ce-ar spune ei dacă l-ar vedea odată pe secund dormind în timp ce echipajul execută o misiune ? Secundul însă nu poate face asta. Și el eufemist. Pompa trebuie verificată de grabă. E ordin. De la căldări merge la stația radiotelegrafistului. Aci totul funcționează ca un ceasornic. Radiotelegrafistul e și el fruntaș. Deține titlul de „Radiotelegrafist de clasă”. De la stația radiotelegrafistului pornește la tunul din pupa. Tunarii de la pupa vor aduce în curînd echipajului succese însemnate. Și aci o inovație. Și despre ea tie secundul Din nou sună goarna. Și si fleta. La navă a sosit comandantul. Secundul îl întîmpină și-i raportează. Își string mîinile. Comandantul privește cerul. — Pregătiți mașinile pentru marș. Plecăm Secundul simte o bucurie lăuntrică. Din nou pe mare. Privește și el cerul. E acoperit de nori negri. Vine furtuna. Să vină ! T. MARIN . Echipajul navei fruntașe „Om la apă !” Ordinul străbătu toatî puntea. Armamentul bărcii de serviciu țîșniau bordul babord. Marinarii apucară cu hotărâre curenții. încet, barca se apropia de suprafața apei. Marea vînzarea. De mai bine de două zile furtuna nu mai contenea. Valurile înalte se spărgeau zgomotos pe punte, spălînd totul în calea lor. In această împrejurare, pe timp de furtună, cu vînt puternic, este din cale afară de greu să lași barca la apă. Numai o mică neatenție și valul poate s-o răstoarne sau s-o izbească de corpul navei. Dar ordinul trebuie executat. Cartnicul șef Nicolae C. era comandamtul bărcii de serviciu. Comenzile lui concise fură executate fără întîrziere. Armamentul lucra rapid și cu precizie. Comandantul punea și el umărul acolo unde era mai greu. Barca cu cei zece matrozi ajunse pe coama unui val spumos, încă o mișcare și atinse apa. Un nou val, puternic, se năpusti însă asupra ambarcațiunii, o răsturnă și o înghiți. Pe locul unde se produse incidentul apărură rînd pe rîmd capetele marinăriilor, colaci de salvare, rame. Cartnicul șef Nicolae C., cu cîteva mișcări energice ale brațelor, se răsuci brusc spre stînga și privi în jur. Fața i se lumină de bucurie — tovarășă erau toți la suprafață și se luptau acum din răsputeri cu valurile. — Țineți-vă bine ! — striga el, dar vocea abia se auzea în viitoarea zgomotoasă a valurilor. — Mișcați brațele rar, nu vă pierdeți, ne vine ajutorul ! — își îmbărbăta într-un tovarășii. — Verificați-vă legăturile la centuriile de salvare. Deodată însă, unul dintre matrozi începu să dea semne vădite de oboseală. Abia mai putea răsufla. Era mai puțin rezistent decît ceilalți. Șeful bărcii, fără a pierde o singură clipă, îi sări în ajutor împingind un colac de salvare în brațele lui. Vigilent, el continua să înoate în apropierea lui, pentru a-i da din nou ajutor în caz de nevoie. De pe puntea de sus de la comandă, zaci de ochi priveau cu înfrigurare spre cai care se luptau cu urgia valuriior. Inimile băteau tare, gata parcă să spargă pieptul. O nouă barcă fu lăsată la apă. Marinarii vîsleau din răsputeri, ■ ținând prova pe capă. Iartă,! ajunși la locul unde se găseau Nicolae C. și subordonați*! iu*.— Nu vă repeziți toți la barcă ! Veniți pe rind — le strigă șeful bărci... altfel riscăm să ne răsturnăm cu toții. Azi pînă la pete, matrozii au fost ridicați la bord. Ultimul era Nicolae C. In acest timp, nava, care-și continuase drumul, execută un rondou pentru a nu se îndepărta de „naufragiați“. Cînd au pus piciorul pe punte, echipajul, plin de bucurie, înconjură armamentele bărcilor. Comandantul zise zimbind lui Nicolae C — Foarte bine, tovarășe carmic șef l-ați purtat ca un adevărat marinar... Pericolul nu v-a făcut să pierdeți calmul. De cum ați părăsit portul, comandantul navei crea momente din ce în ce mai grele pentru echipaj. Așa cum cere lupta pe mare. El urmărea ca subordonații săi să devină luptători neînfricați, oțeliți, capabili să învingă furtunile, să învingă greutățile luptei navale. Și de fiecare dată, echipajul acesta închegat ieșea victorios. Asemenea eternist alui Nicolae C. sînt mulți oameni pe această navă. Ei simt gata să biruie orice greutăți, să le ia pieptiș și să le învingă. Comandantul n-a muncit zadarnic cu ei. I-a format ca luptători de nădejde. Faptele lor sînt rodul muncii sale. El are în cartnicul șef Nicolae C., în Toma Ștefan, în Ilev Andre, — turbimist fruntaș, în carta cul major Martin Ioan, în toți membrii echipajului, oameni de nădejde, gata să-și apere nava și pavilionul chiar cu prețul vieții Comandantul este totdeauna în mijlocul subordonaților. Se cunoaște dorințele și posibiliitățile. Năzuința lui e să aibă cît mai mulți fruntași în pregătirea de luptă și politică, să facă din echipajul său un echipaj fruntaș. Țelul acesta înalt l-a călăuzit mereu în activitate. Organizația de partid și cea atemistă de pe navă l-au ajutat îndeaproape să-și realizeze năzuința, să cultive la subordonați înalte calități morale și de luptă, să sudeze și mai mult unitatea de voință și acțiune ,a echipajului său. Și iată că, pe zi ce trecea, numărul acelora care lovesc cu predare „inamicul’’, al acelora care transmit semnalele rapid și precis, cît și al acelora care la temperaturi de peste 60 de grade muncesc neobosit ți prițscele navei, la mașini la turbine, creștea neîncetat. .Era o dimineață însorită. La pupă, echipajul era aliniat pe două rînduri, salutîmd ridicarea pavilionului, stindardul de luptă, gloria navei, cum îi zic marinarii. Momentul acesta este trăit de către marinari în fiecare dimineață. Cu toate acestea, el este măreț și nou de fiecare dată. Luptătorii de pe navă văd în faldurile lui albalbastre patria scumpă și bogată, munca clocotitoare a constructorilor vieții noi, spicul îmbelșugat al holdei ce se leagănă în bătaia vîntului, uzina sau cintul fabricii pe care le apără. Dar astăzi este o zi deosebită. Comandantul navei a pășit spre centru. Privește cu dragoste fețele luminate de bucurie ale matrozilor și cartnicilor îmbrăcați în haine de sărbătoare. Dă citire ordinului prin care cartnicul major Jurcă Petre — tunar a. a., cartnicul Cernat Ion — telegrafist, cartacul Petrescu Marin — tunar, și alții, au fost distinși cu semnul onorific „Marinar de frunte”. Din rândurile echipajului făcură un pas înainte cei zece marinari fruntași, mîndria echipajului. Comandantul trecu prin fața fiecăruia dintre ei și le prinse la piept,s bluza aibă semnul onorific. Ajungînd în fața cartaceuilui major Hiev Andrei — turbinist fruntaș — îi strînse mîna tovărășește și îi spuse zîmbind : „Fii mîndru, turbinistuie, și muncește și de acum încolo cu același plan" Cît da ferteți se simțeau; acești marinari fruntași* vor rămîne veșnic în amintire aceste clipe solemne. Distincțiile acordate de către comandant însemnau răsplata muncilor. ...Marinarii de pe navă nu vor uita niciodată sărbătoarea decernării Drapelului Roșu U.T.M., celei mai bune organizații utemiste din Forțele noastre Armate. Ei și-au trimis acolo ca delegați pe utemiștii cei mai buni. Au trimis fruntași, exemple demne de comportare. Acolo, în mijlocul celor mai buni infanteriști, tănchi și, aviatori ai Armatei noastre, li s-a înimînat acestor marinari înalta distincție „Diploma de Onoare a C.C. al U.T.M.“ întorși pe navă, delegații organizației uterriste — Comănici Ștefan, a cărui unitate de luptă este și astăzi fruntașă, Nicolae C., cel mai bun tunar a.a. de pe navă, și Toma Ștefan, turbiost de frunte și secretar al organizației U.T.M., s-au legat în fața comandantului și a tovarășilor lor să cinstească prin muncă sporită încrederea ce le-a fost acordată. Faptele și exemplele celor ce pășesc în frunte sînt urmate de ceilalți marinarii. Munca pe care o depun marinarii fruntași pentru ridicarea matrozilor mai puțin pregătiți la nivelul fruntașilor, ajutorul colectivului, este de mare preț. Cînd i-au fost repartizați tineri matrozi spre a-i învăța specialitatea la postuil său de luptă, cari micul șef Nicolae C. și-a propus cu tărie să facă din ©’ tunari desăvîrșiți. A muncit mult. Re matrozul Florea, de pildă, l-a ajutat să cunoască la perfecție tumuli. II punea să rezolve situații grele, să ia singur hotărîri. Horea acționa mai greu la început, încetul cu încetul, u a răzbii. Ajutorul comandantului a dat roade. Astăzi cei ce trec prin fața tunului de la centru îl văd pe cartnicul Fiorea, elevul de ieri aii lui Nicolae C., comandând cu siguranță armamentul unui tun fruntaș. In fața adunării generale U.T.M., carnicul major Hiev Andrei, comandantul postului de luptă turbiie, s-a angajat șil să facă din fiecare turbinist un specialist de frunte, un minuitor de baci al mașinilor uriașe. Și Hiev și-a respectat angajamentul. ...Era o noapte neagră ca smoala. Prin telegraf se cereau schimbări brusce de viteză. Manevra la turbine, acolo in zăpușeala de peste 60 de grade, era nespus de grea. Turbiniștii erau ochi și urechi la crocrete ce se transmiteau de la comandă. Parcă se contopiseră cu mașinile. In astfel de clipe, Iliev verifica posibilitățile subordonaților săi. Matrozul Buzea făcea pentru prima oară de serviciu la valvura principală de manevră. Era emoționat din cale afară. Scrîșnea din dinți, încrunta prioteea și ținea ochii fix pe manometru. Mișcările lui erau stîngace. Comandantul stătea în dreapta lui, îi dădea indicații și-l îmbărbăta. Nu-ți fie frică, Buzea, fii atent și manevrează cu grijă valvula. Subordonatul își asculta cu încredere șeful. Deschidea din ce în ce mai tare valvula principală, din d drumul vaporilor strinși sub mare presiune în conducte. El a asigurat numărul de rotații ordonat de comandant și nava și-a îndeplinit misiunea. Așa, cu timpul, a ajuns și Buzea să stăpînească turbina. Exemple în care cei fruntași și-au dat contribuția la ridicarea, tovărășiilor de muncă sînt cu zecile pe navă. Lă fiecare post de luptă întilnești asemenea oameni. In luptă cu greutățile impuse de viața pe mare, în inimile utemiștilor fruntași s-a aprins dorința de a intra în rândurile comuniștilor. Ei au mers cu încredere la secretarul de partid, să-i împărtășească cea mai înaltă năzuință a lor. Secretarul de partid i-a ascultat cu atenție. A vorbit cu fiecare în parte. Și cu carinteul șef, Nicolae și cu Iliev. Ei și-au pregătit documentele și așteptau cu nerăbdare clipa cînd comuniștii vor vorbi despre munca lor. Intr-o seară avu loc adunarea de partid. Pe ordinea de zi figura și discutarea cererilor de primire în rîndul candidaților a celor doi utemiști, Nicolae C. și Iliev Andrei — Il cunosc pe tovarășul Nicolae C. de cind a venit la bordul navei — a spus comunistul Doîeanu. — Era un matroz timid și mînuita cu stîngăcie aparatele de la tun. Comandantul i-a ajutat mult. Caracterizat printr-o voință de fier, Nicolae C. a știut să învingă toate greutățile. Cu timpul, succesele lui au fost tot mai frumoase: începea să-și ajute tovarășii, să-i îndrume. In toamna anului trecut, la tragerile care au avut loc, Nicolae C. a tras cu atîta dibăcie vicit a prefăcut in zeci de bucăți ținta aeriană... S-au înscris mulți comuniști la cuvînt să vorbească despre faptele lui Nicolae C. Unii i-au arătat cu tărie și slăbiciunile. Cartnicul șef Nicolae C. își întipărea lene în memorie cele spuse de tovarăși. In cuviintele lor deschise, cîteodată severe, el vedea un ajutor tovărășesc, venit de la infimă. Despre Iliev Andrei, comandantul postului de luptă fruntaș, s-au spus de asemenea lucruri bune, fără a se ascunde nici lipsurile . La sfîrșitul adunării, comuniștii și-au dat cu încredere votul pentru primirea acestor tineri în rîndurile candidaților de partid. De la acest eveniment de seamă pe care i-au trăit Nicolae C. și Iliev Andrei, au trecut multe zle. Dar el andi lor în muncă n-a slăbit. Și-au ținut cuventiul. Faptele lor o dovedesc. ^ • ...Nava se întorcea în port. Avusese de străbătut zeci de mile. Trecuse victorioasă prin furtuni, învinsese nopțile întunecoase. Echipajul s-a comportat bine. Tunarii au nimerit în plin țitere, semnalizatorii au fost la înălțime, mecanicii la fel. Seara, după ce se lăsă ancora, avu loc o nouă adunare a comuniștilor. In această adunare la care au participat și tinerii Aron Mîhaî, Nicolae C., Ilie, Andrei, Toma Ștefan, s-a discutat felul cum au muncit candidații de partid pentru reușita misiunii. Comuniștii au remarcat meritele acestora în întărirea coeziunii echipajului, în ridicarea , capacității de luptă a navei. Acesta este drumul străbătut de echipajul navei fruntașe, un echipaj călit și dîrz, unit prin dorința fierbinte de a contrbui la întărirea patriei. Locotenent V. LUPU Locotenent C. TOMOȘOIU