Apărarea Patriei, octombrie 1954 (Anul 10, nr. 231-256)

1954-10-14 / nr. 241

patria noastră, Republica Populara Romînă 1 ^ABVRAR­EA PATRU­ su1­ Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL X Nr. 241 (2546) Joi 14 octombrie 1954 j 4 PAGINI — 20 BANI Cartea și presa sovietică — prieteni nedespărțiți ai militarilor noștri Ne aflăm în plină desfășurare a tradi­ționalei „Luni a Prieteniei Romîno-Sovie­tice“. Una din manifestările de seamă ale­ acestei Luni este „Săptămîna cărții și presei sovietice“, organizată între 14 și 21 octombrie. Anul acesta, ca și în anii trecuți, „Săptămîna cărții și presei sovietice“ va constitui pentru poporul nostru muncitor un prilej de a sorbi cu și mai mult interes din izvorul de învățături cuprin­se în cărțile și publicațiile sovietice de literatură ideologică, științifică, tehnică, beletristică, militară, sportivă etc. Cartea și presa sovietică — purtătoare ale înaltei culturi sovietice — și-au cîș­­tiga­t prețuirea întreg­­i lumi muncitoare. Cartea și presa sovietică au pătruns a­­dînc în viața constructorilor socialismu­lui din țările de democrație populară, îi ajută și îi sfătuiesc în munca lor crea­toare spre înflorirea și întărirea continuă a patriilor lor libere. Piedicile de tot felul pe care guver­nanții reacționari din țările capitaliste le pun difuzării largi a cărții și presei sovietice nu pot să împiedice ca adevărul pe care acestea îl conțin să răzbată prin vălul obscurantismului ideologiei bur­gheze, să aducă lumina strălucitoare a vieții noi, socialiste, în conștiința mase­lor de multe milioane ale celor ce mun­cesc. Demascînd pregătirile de război ale imperialiștilor, cartea și presa sovietică mobilizează popoarele la lupta activă și organizată pentru pace și un trai mai bun. Oamenii muncii din patria noastră, înse­tați de cultură, au create largi posibi­lități de a cunoaște învățătura cuprinsă în operele lui Lenin și Stalin, precum și bogăția de idei din studiile valoroase ale fruntașilor vieții politice, economice și culturale din U.R.S.S. In toate domeniile de activitate, poporul nostru muncește cu spor, călăuzindu-se, după învățătura marxist-leninistă, după experiența P.C.U.S. și a statului sovietic, precum și după metodele înaintate expuse cu claritate în cărțile și publicațiile marelui popor prieten. Tot mai mulți lucrători din industrie aplică metodele stahano­­viștilor sovietici Bîkov, Bortkevici, Vo­­roșin, Kotlear, Krivonos, și alții , țără­nimea noastră muncitoare, în străda­niile­­ ei de a ridica agricultura, învață din agrotehnica Sovietică, de la eroii re­coltelor bogate, care smulg pămîntului roade tot mai bogate. . Oamenii noștri de știință aplică în ac­tivitatea lor experiența savanților sovie­tici. Cărțile științifice editate în U.R.S.S.­­— care vorbesc despre cuceririle și țe­lul celei mai înaintate științe din lume— sînt pentru ei tezaur de documente și iz­voare de inspirație în dezvoltarea științei din țara noastră. Cărțile și ziarele so­vietice ne informează pe noi toți despre ultimele izbînzi ale științei sovietice pusă în slujba vieții, a propășirii omenirii. Literatura Țării Socialismului, prin tematica ei legată de preocupările po­porului și prin înaltul conținut artistic și educativ al operelor, stă în primele rîn­duri ale literaturii universale. Cartea sovietică și exemplul scriitoru­lui și publicistului sovietic sînt de mare preț pentru literații noștri, printre care și cei militari. Operele clasicilor ruși și sovietici oferă scrii­tor­iior noștri mo­dele de construcție artistică, de eroi plini de viață, îi ajută să meargă pe drumul creării unei literaturi realist-socialiste pusă în slujba poporului. Cu un deosebit interes așteaptă scriitorii noștri cel de al II-lea Congres al scriitorilor din U.R.S.S., fiind convinși că din discuțiile rodnice care se vor purta vor avea multe de învățat. Pentru a satisface interesul mereu crescînd al maselor muncitoare din țara noastră de a cunoaște știința și cultura sovietică, editurile noastre și-au mărit an de an tirajul traducerilor. In cei zece ani care au trecut de la eliberare, tota­lul traducerilor se ridică la aproximativ 7.000 titluri, editate într-un tiraj­ de 75 milioane exemplare. La aceste cifre con­tribuția editurii „Cartea Rusă“ este de aproape 1.900 titluri de cărți, cu un ti­raj de 25.500.000 exemplare. Cu prilejul „Săptămînii cărții și pre­sei sovietice“, editurile au pregătit serie de traduceri noi din literatura cla­­­­ică rusă și sovietică, opere valoroase ca volumul „Teatru“ de A. P. Cehov, „Pentru Puterea Sovietelor“ de V. Ka­taev, „Contemporanii” de B. Polevoi, „Flacăra albă“ de V. Sobko și alte lu­crări mult așteptate de cititorii din Repu­blica Populară Romînă. In procesul de întărire continuă a For­țelor noastre Armate, militarii găsesc în cartea și presa sovietică un ajutor pre­țios. Cu drept cuvînt, pentru soldații, sergenții și ofițerii noștri, cartea sovie­tică a devenit un tovarăș drag. Operele lui Lenin și Stalin, întreaga literatură politică sovietică, îi călește din punct de vedere ideologic, îi înarmează cu con­cepția materialistă asupra lumii și so­cietății, ajutîndu-i astfel să înțeleagă mai bine­ politica partidului nostru și să lupte pentru înfăptuirea ei, să înțeleagă evenimentele internaționale, îi învață cum trebuie să iubească și să slujească patria și poporul muncitor. Din ziarele și revistele militare, ca : „Propagandist­i Aghitator“, „Krasnaia Zvezda“, „Voennîi Vestnic” și altele, o­­fițerii și sergenții armatei noastre își în­sușesc tot mai temeinic știința și arta militară sovietică, învață cum să ducă mai bine munca de instruire și educare a subordonaților, de întărire a disciplinei, de cultivare a calităților morale și de luptă în rîndurile militarilor. Tot mai nu­meroși sînt comandanții și lucrătorii po­litici din unități care aplică cu succes în munca lor învățămintele din cărțile so­vietice Presa militară sovietică — după al că­rei exemplu se călăuzește și presa noas­tră militară — constituie un bogat izvor de învățătură. Citind în original sau în traducere ziarele și revistele sovietice, ofițerii noștri află ce e nou în dezvolta­rea artei și științei militare. In unitățile noastre sînt citite cu drag lucrările inspirate din Marele Război al Uniunii Sovietice pentru Apărarea Pa­triei. Din cuprinsul cărților „Povestea unui om adevărat“, „Șoseaua Voloko­­lamscului“, „însemnările unui partizan“, „Generalul Dovator“, „Mesteacănul Alb“, „Pe direcția loviturii principale“, „Păs­trează direcția“, „Vasili, Tiorkin“ și al­tele, militarii noștri desprind minunate învățăminte, iau cunoștință de bogata ex­periență de luptă a militarilor sovietici. Manifestările ce vor avea loc cu pri­lejul „Săptămînii cărții și presei sovie­tice” au scopul de a populariza și răs­­pîndi mai larg cartea și presa sovietică în rîndurile oamenilor muncii și ale mili­tarilor Forțelor Armate. Ca și în întrea­ga țară, în unități se vor ține recenzii, lecturi colective, seri literare, se vor or­ganiza standuri de cărți, consfătuiri cu cititorii, întîlniri cu scriitorii, ca și alte acțiuni care să contribuie la cunoașterea literaturii sovietice de către militari. In organizarea unor astfel de acțiuni, biro­urile cercurilor A.R.L . S., consiliile de conducere ale Caselor Ofițerilor, activele cluburilor ostășești, bibliotecarii și toți militarii cu munci de răspundere pe linie culturală trebuie să depună toată stră­duința. Sub conducerea și îndrumarea co­mandanților și locțiitorilor lor politici, cu ajutorul efectiv al comuniștilor și ute­­miștilor, ei sînt chemați să asigure un înalt nivel politic-cultural manifestărilor pe care le vor organiza. Pentru a trezi la militari gustul pentru citit, bibliotecarii să folosească metodele cele mai potrivi­te, să se ocupe de­ fiecare militar în parte, să-i recomande cărți după preferințele și gradul său de cunoștințe. „Săptămîna cărții și presei sovietice” din anul acesta trebuie să fie un prilej de a ridica mai sus munca de populari­zare și răspîndire a cărților și ziarelor sovietice în unități, un prilej de a trezi și mai mult interesul militarilor pentru literatura și presa sovietică, din care în­vățăm cum trebuie să ne instruim pentru a fi gata oricînd să apărăm libertatea patriei noastre înfloritoare și pacea. Deschiderea expoziției Prietenia Romîno-Sovietică în arta populară din R. P. R. “ Miercuri la amiază, în sala din Piața O­­perei’,nr. 3, a avut loc festivitatea de deschi­dere a Expoziției „Prietenia Romîno-Sovie­­tică în arta populară din R. P. R.“, organi­zată de Comitetul Național pentru sărbăto­rirea Lunii Prieteniei Romîno-Sovietice. La deschiderea expoziției au fost de față tovarășii Gh. Gheorghiu-Dej, I. Chișinevschi, Chivu Stoica, Al. Moghioroș, M. Dalea, L. Răutu, Constanța Crăciun, acad. I. Murgu­­lescu, C. Popescu, M. Macavei, T. Rudenco, N. Teșa, Sanda Bar­gheț, E. Rodan, repre­zentanți ai vieții culturale și ai organiza­țiilor de masă, reprezentanți ai presei româ­ne și străine. Au participat L. G. Melnikov, ambasado­rul Uniunii Sovietice la București, membrii ■ delegației sovietice care participă la sărbă­torirea Lunii Prieteniei Romîno-Sovietice în frunte cu P. A. Baranov, conducătorul dele­gației, Alexandr Minkovski, maestru emerit al artei din R.S.S. Ucraineană, conducătorul artistic și dirijor principal al­­ Capeliei eme­rite de stat de banduriști din R.S.S. Ucrai­neană, precum și E. N. Tihonov, reprezen­tantul permanent al V.O.R.S.-ului în R.P.R. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de tov. C. Prisnea, prim locțiitor al ministrului Cul­turii. Asistența a vizitat apoi expoziția. In standurile expoziției este prezentată o mare varietate de obiecte din creația popu­lară a diferitelor regiuni ale țării. Sînt ex­puse minunate cusături, broderii și țesături, lucrări in piele, sculpturi în lemn, cizelări în metale, picturi și desene pe diferite materiale, obiecte de ceramică și alte obiecte de artă populară, care oglindesc prietenia romîno-so­­vietică. Numeroase obiecte vorbesc despre ac­tul istoric al eliberării țării noastre de că­tre Uniunea Sovietică, altele înfățișează as­pecte ale ajutorului pe care Uniunea Sovie­tică ni-l dă pentru construirea socialismului. Multe obiecte au ca temă avîntul în muncă al poporului nostru, hotărîrea fermă de a lupta pentru apărarea păcii. (Agerpips), In numărul de azi: Lucia Derm­etinns : Note de drum — La Stam­­piau, orașul-erou (pag. 2-a) Locotenent major Mihail Andonie : Grija’ per­tru sănătatea militarilor (pag. 2-a1 Locotenent V. Teodorescu: Cum nu trebuie condus un seminar bilanț (pag. ?-ai Crîmpeie din viața frum­oasă a mari­narilor (pag. 2­ ai Discursul rostit de A. I. Vîșinski in Comitetul Politic al O.N.U. (pag. 3-a) LUNA PRIETENIEI ROMÂNO-SO­­VIETICE Membrii delegației sovietice care ne vizitează țara Spectacolul prezentat de Capella eme­rită de stat de banduriști din R. S. S. Ucraineană (pag. 3-a) Delegația guvernamentală sovietică a părăsit P«ku­mi (pag. 4-a) Delegația guvernamentală a Uniunii Sovietice a părăsit R. D. Germană (pag. 4-a) Scrisoarea delegației guvernamentale sovietice cu privire­­ la oferirea în dar poporului chinez de către poporul sovietic a mijloacelor tehnice și utilajului nece­sare pentru organizarea unei mari gos­podării cerealiere de stat (pag. 4-a) Scrisoarea de răspuns a președintelui Mao Tze­dun în legătură cu oferirea în dar poporului chinez de către:s;poporul so­vietic a mijloacelor tehnice și utilajului necesare pentru organizarea unei mari gospodării cerealiere de stat (pag. 4-a) ln intirnpimrea Congr și a zilei de7 „Toate forțele noastre în slujba dezvoltării și înfloririi agriculturii“ Gazeta de perete, un bun sfătuitor Gazeta de perete „Artileristul“, din sub­unitatea unde locțiitor politic este ofițerul Pop Emil, este unul din mijloacele princi­pale de agitație în rîndul militarilor care urmează să fie lăsați la vatră. Articolele scrise de soldatul Mardarie Ioan „Luați parte cu tot avîntul la lupta pentru ridicarea agriculturii patriei noastre" și cel al caporalului Tauru Dumitru „Sarcinile militarilor care vor fi lăsați la vatră“, arată importanța ce trebuie acordată ridicării a­­griculturii țării noastre pe o treaptă cit mai înaltă.. Totodată, ele îndeamnă pe mili­tari ca după lăsarea la vatră­ să meargă să lucreze în agricultură. Aceste articole au stîrnit un viu interes printre militari, dînd naștere la o serie de discuții. Mulți dintre ei s-au și hotărît să lucreze în G.A.S. și S.M.T.-uri. Articolul „Păstrează secretul militar“, semnat de sergentul Răducu Ștefan, amin­tește militarilor care vor fi lăsați la vat­ră despre jurămîntul militar pe care l-au de­pus cînd au venit in armată. In articolul său, sergentul Răducu arată că păstrarea secretului militar și îndeplinirea cerințelor jurământului sînt îndatoriri ale fiecărui ce­tățean cinstit din patria noastră, nu numai atunci cînd este militar, ci și pe locul de producție unde va merge după lăsarea la vatră. Locotenent P. GAGIU ȘI EI VOR LUCRA IN AGRICULTURA In clișeu : sergenții Răduț Aurel, Rusu Gheorghe, Patraș Leon, Vătăman Vasile infanteriști de frunte, și Gîrbu Patriciu și Vlasiu Crăciun, fruntași în pregătirea de luptă și politică, vor merge să lucreze în agricultură. La Instructajul agitatorilor In unitatea unde lucrează ofițerul Mateiaș Mihai s-a ținut zilele trecute un instructaj cu agitatorii. Cu această ocazie li s-a arătat acestora sarcinile ce le revin în vederea lăsării la vatră a vechiului contingent și a muncii politice ce trebuie să o desfășoare în întîmpinarea celui de al II-lea Congres al partidului. In discuțiile ce au urmat, o parte din agitatori, care și ei vor fi lăsați la vatră, s-au angajat să intre hotărîți în lupta pen­tru ridicarea continuă a sectorului agricol. Astfel, sergentul Badea Dumitru, membru în G.A.C. Căzănești, regiunea București, și-a manifestat dorința ca, odata ajuns în colec­tivă, împreună cu familia sa, să dea viață­­ traiectului de Directive, să lupte pentru în­tărirea economico-organizatorică a gospodă­riei din care face­­ parte. De asemenea, caporalul Bercheșan Gh.,­­care în viața civilă a fost muncitor necali­ficat la fabrica de cărămizi din Cîmpia Turzii, a arătat îa cuvîntul său că vrea să răsplătească grija cu care a fost instruit și educat în armată, prin maz­ca ce o va des­fășura în gospodăria agricolă de stat care se află în comună. M. IONESCU „Să ne facem un punct de mîndrie patriotică și de glorie din răspunsul nostru însuflețit, pe care îl vom da chemării adresate de partid prin proiectul Directivelor Congresului al II-lea al P.M.R. cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani“ — acest îndemn este urmat de tot mai mulți militari care se lasă la vatră. Din nou la S. M. T. Sergentul Pulpan Gheorghe și soldatul fruntaș Coman Aurel fac parte din același echipaj. Aici au fost repartizați de la început, aici sînt și astăzi, împreună s-au instruit, au învățat să cunoască tancul, tunul de pe tanc, mitraliera, au participat la aplicații, au săpat amplasamente sau au vizionat diferite spectacole. De multe ori, în timpul liber, stăteau împreună, discutau despre instrucție, se ajutau să-și însușească meseria armelor, să devină luptători chirai.. Toți militarii știu că ei sînt prieteni buni. Dar prietenia lor nu este de ieri, de azi, din prima zi de cînd ar venit în unitate. Ei se cunosc de mai mult timp. Au lucrat împre­ună ca tractoriști la S.M.T.-ul „I. C. Frimu“ din cornu. R. Moara Grecilor-Vaslui. Pulpan era șef­­ de brigadă, Coman simplu tracto­rist. Amândoi însă au muncit cot la cot pentru același scop. In campania însămînțărilor de primăvară din anul 1949 brigada lui Pulpan a ieșit prima pe S.M.T. Toamna a terminat prima însă­­mințările. Tractoarele lor mergeau cu ceasul. Că au fost harnici, muncitori, au dovedit-o și în armată. Sergen­tul Pulpan a fost la început încărcător, apoi m­­itralior, iac mai tîr­­ziu comandant de tun. Echipajul din care fac și acum parte cei doi militari a fost in nenumărate rînduri evidențiat. Dar timpul petrecut în armată s-a scurs pe nesimțite. Peste pu­țin, cei doi prieteni vo­r ieși pe poarta cazărmii, vor pleca spre locu­rile dragi. In armată au căpătat noi cunoștințe tehnice, au în­vățat să aibă grijă de mașini­­­ să lucreze atent cu ele. Și ci­ de bine le prinde acum. In curînd vor schimba tancul cu tractorul, în curînd vor lucra la același S.M.T. Aceasta este dorința lor. „Vă așteptăm să vă înapoiați, tovarăși, — le-a spus directorul cînd au fost în permisie — sînt multe, multe de făcut“. Cei d­oi tractoriști știu acest lucru. Tractoarele au nevoie de oameni pricepuți să le conducă, să le întrețină. Trebuiesc făcute arături adînci, lucrări de calitate pentru sporirea producției la hectar, trebuie aplicate cele mai bune metode de muncă. E ne­voie de conștiință patriotică, de muncă durză, hotărîtă. Tractoriștii Pulpan și Coman au dat dovadă că știu să muncească, pentru a îndeplini cu cinste sarcinile pe care partidul le pune în față Locotenent major GH. BARBĂNȚAN Colectivul textiliștilor­­ și-a depășit angajamentul Colectivul întreprinderii „Flamura Roșie“ din Capitală întîmpină Congresul Partidului și ziua de 7 Noiembrie cu îndeplinirea încă de la 10 octombrie a angajamentelor luate în răspunsul dat la chemarea lansată de un grup de întreprinderi din regiunea Stalin. Astfel, muncitorii de aici au produs, peste prevederile planului, 1.100 m. țesături mătase imprimată față de 1000 m, cît pre­de­vedea angajamentul. De asemenea au in­trodus în fabricație un nou articol, cunoscut sub denumirea de crep tropical și au impri­­mat 5 desene noi. Dragi tovarăși colectiviști Parcă ieri a fost ziua cînd eu, Ion al Iu Gheorghe Ardeleanu, am lăsat plugul și am plecat militar. Mi-a părut rău că mă despart de sat, de prietenii mei, de ogorul pe care îl lucram. Mi-a­m părut însă mai rău că familia­ mea­ nu se hotărîse încă să intre în marea voastră familie. Dar n-a trecut mult timp și am primit vestea cea bună de la părinți. îmi scriau că au intrat în colec­tivă. Vă închipuiți ce bucurie am avut a­­tunci în curînd voi fi din nou acasă. Gîndul meu de acum este îndreptat spre S.M.T.-ul Frățilești. Mă voi strădui ca pe pămîntul nostru, care înainte era despărțit de haturi îmbuibate cu șoareci și care acum este unit, să lucrez în așa fel încît holdele să fie cît mai bo­gate. In urma tractorului să răsară griul, cartofii și sfecla de zahăr, să crească po­rumbul înalt. Armata a fost pentru mine cea mai bună școală. Am învățat să mînui pușca, să con­duc și mașina. îmi voi îngriji tractorul așa cum am îngrijit în armată pușca. Așteptați-mă cu încredere. Voi veni prin­tre voi și chiar din toamna aceasta vă voi da ajutor la însămînțări. Soldat ION ARDELEANL Voi munci cu. drag ca șofer Aveam pe atunci 13 ani. Tocmai terminasem șase clase pri­mare, îmi propusesem să merg mai departe, să învăț meseria de șofer, dar nu s-a putut. Mama, rămasă văduvă, nu putea să mă întrețină. Totuși n-am renunțat la gîndul că voi ajunge cindva să-mi împlinesc visul. Cu acest gînd am plecat militar. Eram con­vins că voi putea să devin șofer. Auzisem și de la alții că în ar­mată, tinerii care doresc, învață o meserie, pot să devină șoferi, t­­actor­iști, contati­ ii. De acest lucru m-am convins și e­u. După perioada de instrucție am fost trimis la o școală de șo­feri. Desigur nu mi-a fost ușor. Am reușit totuși să­ m­ii însușesc cunoștințele predate și ->li termin ștoaia cu cal­ficativul „bine". După aceea am luat în primire o mașină Skoda. Nu era nouă, dar m-a­m­ străduit ca ea să funcționeze cit mai bine. Pent­ru aceasta, înainte de a pleca în cursă, o verificam să n-aibă scurgeri de car­buranți și lubrifianți, verificam starea și funcționarea motorului, a cauciucurilor, mă îngrijeam să am toate sculele necesare. Datorită acestui fapt, pe timpul aplicațiilor și transporturilor pe care le-am făcut, nu am avut pene sau accidente. Mai tîrziu­, mi s-a încredințat conducerea unei mașini de tip „Henkel“. Și cu aceasta am parcurs mii de kilometri fără să fie nevoie să i se facă reparații medii. Ba chiar am depășit cu 2000 de km. norma de par­­curs între două reparații. De curînd am predat mașina soldatului fruntaș Tănase Alexan­dru. Am simțit atunci un gol în inimă, pentru că mă despărțeam de un lucru drag. Mă despărțeam de mașina pe care am condus-o multă vreme. Această situație nu va dura însă mult. In curînd voi fi lăsat la vatră. Gîndul meu este să-mi continui meseria pe care am îndrăgit-o, să lucrez tot pe mașină, la on S. M. T., să transport cu mașina pe care o s-o am în primire carbu­ranți și lubrifia­nți necesari pentru funcționarea tractoarelor, să transport cereale la magazii și depozite. Și acolo mă voi strădui să mă achit conștiincios de sarcinile ce îmi vor sta în față. Titlul de atemist pe care l-am primit în armată vreau să-l păs­trez cu cinste. J Soldat fruntaș IOAN SEMENIUC Muncă avîntată pe întinsul patriei noastre Cuvint de miner PETROȘANI.­­ In primele 10 zile ale lunii octombrie, cele mai multe colective de mineri din Valea Jiului și-au îndeplinit zil­nic angajamentele luate în cinstea celui de al II-lea Congres al partidului și a zilei de 7 Noiembrie. La sectorul II Vulcan, graficul producției de cărbune indică 118,2 la sută. Planul pe prima decadă a lunii octombrie a fost de­pășit. Cel mai de seamă rezultat obținut pînă acum la mina Vulcan este al sectorului IV, unde s-au dat peste plan în primele 10 zile ale lunii octombrie sute de tone de căr­bune Pe întreaga mină s-au extras peste plan pînă în dimineața zilei de 11 octombrie sute de tone de cărbune. Fruntașe sînt echipele minerilor Gheorghe Tincă, Mircea Barbu, Ioan Gașpar, Petru Toderici, Ludovic An­­thal și Petru Feher, care, în cinstea Congre­sului partidului și a zilei de 7 Noiembrie, și-au depășit prevederile de plan cu 30—200 tone de cărbune. Și la mina Aninoasa planul producției globale a fost depășit în primele 10 zile ale lunii octombrie cu sute de­ tone de cărbune. Pîî­ă în dimineața zilei de 11 octombrie, planul producției de cărbune la Lupeni a fost realizat în proporție de 103 la sută, la Pe­­trila a fost depășit cu 1,8 la sută, iar la mina Uricani cu 3 la sută. Minerii secto­rului V de la mina Petrila au extras de la începutul anului și pînă acum, peste preve­derile planului, mii de tone de cărbune. La marginea Bărăganului, acolo unde Dunărea își adună apele despărțite de balta Ialomiței și a Brăilei, nu departe de locul unde Ialomița se grăbește spre matca primitoare a marelui fluviu, se gă­sesc întinderi de necuprins cu ochii, nă­pădite cu ciulini. Nu umblă pe acest pă­­mînt decît iepurii și vulpile, cocoșii și ciorile, sau poate citeodată vitele rătă­cite ale sătenilor din Vlădeni și Ghioara. De curînd însă colțul acesta de stepă și-a schimbat înfățișarea. La marginea cîmpul­ui, printre mărăcini, scaieți și co­vorul de trifoi sălbatic au apărut două case. Ciudate „clădiri“. In locul funda­mentului de piatră — troți, în loc de zid alb — se îndură vopsită. Cum au ajuns aici aceste locuințe­­vagon ? Doar calea ferată este la mai bine de 25 kilometri depărtare. Nici pe drumul apei nu puteau fi aduse. Rutierul gospodăriei din Bordușani le-a adus, cu oameni, Cu mobilă, cu bucătărie cu tot. Dar să istorisim faptele de la început, de la întâiul pas făcut încă acolo, în se­diul gospodăriei agricole de stat din Bordușani. Tovarășul Cociaș Ilie, directorul, deschis consfătuirea cu următoarele cu­­­vinte : — Ați citit cu toții proiectul de Direc­tive. Eu socot că trebuie să pornim la treabă de pe acum... . La fel gîndea și Roșca Ion, secretarul de partid, și Ispas Alexandru, secreta­rul L­ T.M.-ului, și inginerul Simionescu Și cînd zici că ne apucăm? — Fără zăbavă. Oamenii au tăcut. Da, e lucru greu. E vorba de peste 1000 hectare. Vor tre­bui desțelenite, curățate de bălării, din împărăția ciulinilor va trebui să se nas­că un grînar doldora de rod. E pămînt gras, bun parcă pentru a da omului bu­cate, belșug. Oamenii au tăcut și au vi­sat. Și așa s-a făcut că au apărut acele vagoane la hotarul băltii Ialomița. Așa s-a făcut că au venit aici oameni, trac­toriști, să ducă la îndeplinire o poruncă a partidului : desțelenirea de pămînturi noi, dăruirea lor agriculturii noastre. Au venit Niculae Trandafir, Niculae Cocargeanu, Gheorghe Victor, Florea Cojocaru­, Niculae Ion și alții, laolaltă 24 la număr. Mai tîrziu au sosit și cîțiva absolvenți ai școlii de tractoriști de la Poarta Albă. Sub cerul fumuriu și posomorit, sau chiar în ploaie, se lucrează și noaptea la lumina farurilor care luminează orbitor în noaptea de pîolă, fără de lună și stele. In fața tractoriștilor stăruie problema problemelor, ținta precisă , desțelenitul trebuie terminat cît mai curînd. Sînt două brigăzi și între ele o întrecere avîn­tată. Se întrec apoi și individual. Mai alaltăieri, în plină brazdă, s-a rupt plugul lui Victor Gheorghe. Pînă să-l repare, pînă să-l pună la punct, ceilalți i-o luaseră înainte. Victor, după ce a intrat din nou în tură, în nici un chip nu voia să mai treacă în repaos. Apoi, la insistențele tovarășului Tran­dafir, șeful de brigadă, a întrerupt totuși munca de a înfulecat masa în două mi­nute și, zis frate la­ lucru. Desțelenitul trebuie terminat cît mai curînd . Acolo, în camera directorului, oamenii încă nu puteau răspunde la în­trebarea „cînd se termină desțelenitul ce­lor peste 1000 hectare“. Tractoriștii răs­pund astăzi la această întrebare : Congresul partidului, sau poate mai îna­ln­inte, vom fi gata. In ziua Congresului, Tovarășul Trandafir, șeful de brigadă, auzind pe tractoriștii lui, zîmbește și cli­pește cu bunătate din ochii lui mici, al­baștri. Este­ încredințat că tractoriștii nu aruncă vorbele în vînt, că vor isprăvi cu desțelenitul. Il cunoaște pe fiecare în parte. Și pe Cocargeanu, și pe Victorel, și pe Florică Cojocaru. Și apoi știe că acești băieți, tineri și zvăpăiați cum sînt, cînd e vorba de muncă, de o întrecere pentru cinstirea partidului, apoi nu se lasă cu una, cu două. In ziua Congresu­lui, cele 1000 și ceva de hectare vor fi pămînt desțelenit. Maior L. TARCO Cinstesc Congresul pășind pe calea cea nouă zilele trecute, urmînd îndemnul comuni­știlor, 15 familii de țărani muncitori din sa­tul Cair, comuna Axintere, raionul Lehliu, s-au unit în întovărășirea agricolă „Cel de al doilea Congres al partidului“. Alte 30 familii de țărani muncitori din comuna Dez­­robirea, raionul Alexandria, și-au unit cele 105 hectare de teren arabil­e intr-o întovără­șire agricolă. Și în regiunea Craiova au luat ființă pa­tru noi întovărășiri a­gricole. In comuna Băi­­lești, de pildă, 26 familii de țărani munci­tori au alcătuit întovărășirea agricolă „Cel de al II-lea Congres al partidului“. De ase­menea, în comunele Știrbești, raionul Olteț, Bengești, raionul Novaci și Logrești-Moș­­teni, din raionul Gilort, mulți dintre țăranii muncitori au intrat în întovărășiri agricole. De curînd, în satul Războieni din raionul Tg.. Frumos, regiunea Iași, 15 familii de ță­rani muncitori au alcătuit întovărășirea a­­gricolă „Cel de al II-lea Congres al parti­dului“. In ziua inaugurării, întovărășirii au încheiat contract cu S.M.T. Tg. Frumos pentru executarea însămînțărilor din toamna aceasta cu mașinile și tractoarele stațiunii, iar în ziua următoare au și însămânțat o bună parte din terenul lor arabil. In regiunile Cluj, Baia Mare și Ploești au luat ființă duminica trecută încă trei înto­vărășiri agricole, cu numele : „Cel de al II-lea Congres al partidului“. In întovărăși­rea formată în­ satul Fodora din raionul Cluj au intrat 15 familii de țărani munci­tori. Carnet de reporter Pier­ciulinii din lunca Vlâdenilor Au terminat insămințările de toamnă La gospodăria agricolă de stat din Răzvad, raionul Tîrgoviște, muncitorii au terminat însămînțările de toamnă în numai 5 zile, de­­pășinidu-și astfel cu 10 zile angajamentele luate în cinstea Congresului partidului și a zilei de 7 Noiembrie. Pentru­ obținerea unei producții sporite la hectar­ în anul viitor, ei au însămânțat în­treaga suprafață cu grîu în rînduri încruci­șate și în rînduri dese.

Next