Apărarea Patriei, decembrie 1954 (Anul 10, nr. 282-307)

1954-12-01 / nr. 282

2 APĂRAREA PATRIET Miercuri 1 decembrie 1954 Nr. 282 (2587) Din unitatea distinsă cu „Drapelul Roșu al Organizației U.T.M.“ O zi de muncă pe teren a unui ofițer din statul major ...Militarii se string în dormitoare. Ii așteaptă o noapte de odihnă bine meritată. La statul major se lucrează însă intens. Ofițerii stabilesc sarcinile pentru buna desfășurare a muncii în imitate. Sunt puțini față de numărul subunităților care așteaptă ajutorul din partea statului major. Totuși, ofițerii reușesc în fiecare zi să cuprindă tot mai multe subunități, să le controleze și să le îndrumeze. La statul major pot fi intilniți ofițeri unii mai vîrstenici, alții mai tineri. Toți însă sunt pricepuți în muncă și au o bogată experiență. Iată-l, de pildă, pe ofițerul Ignat, un om scund, spătos, mereu vesel. Ofițerul Mihai C. e puțin mai înalt, dar tot atît de robust. Dacă nu i-ai vedea tîmplele încărunțite, ai crede că e ofițer de numai detrei ani. Ceilalți ofițeri simt mai tineri. Acum, ei discută cu multă atenție problema îndrumării subunităților. Iată că în birou intră comandantul unității, însoțit de locțiitorul său politic. Toți se ridică în picioare. — Luați loc, tovarăși — spune comandantul. Ce v-ați propus să faceți mîine? — Tovarășe comandant, — răspunse șeful de stat major — toți ofițerii din statul major vom merge în subunități. Potrivit planificării, subunitățile vor începe tragerile în poligon. — Foarte bine. Să mă socotiți la număr și pe mine și pe locțiitorul meu politic. Eu merg la compania „N“. Dar, ia să ne spună unul dintre dumneavoastră cum va proceda și ce va urmări în subunitatea în care va merge? — Tovarășe comandant, eu voi fi prezent în subunitate de la deșteptare — vorbi ofițerul Mihai — pentru a urmări activitatea subunității de la primele minute din zi și pînă la stingere. Pot face acest lucru, deoarece lucrările mele de birou sînt puse la punct. Și ofițerul, pe baza studiului și instructajului făcut împreună cu șeful de stat major, expuse pe larg procedeele pe care le va folosi a doua zi la controlul subunității. — Aveți în vedere — spuse comandantul — că dumneavoastră nu sînteți inspectori sau vinători de greșeli. Aveți datoria de a îndruma pe comandanți, de a le da sfaturi practice, de a le sugera idei bune. Ne interesează cum s-a lucrat și ce realizări sunt noi subunități, ce deficiențe se constată, care sînt cauzele și care sînt măsurile concrete pe care comandanții de subunități le-au luat sau pe care dumneavoastră le-ați recomandat... Iacă ceva, nu treceți pe lingă așa zisele „lucruri mărunte“; insistați ca întreaga muncă a ofițerilor, sergenților și soldaților să se desfășoare strict organizat, conform iregulamentelor, programelor de instrucție și orariului unității. Locțiitorul politic a subliniat și el cîteva probleme. El a atras atenția ca ofițerii din statul major să se intereseze și despre felul cum se preocupă comandanții de subunități și locțiitorii politici ai acestora de educare a subordonaților în spiritul patriotismului și al frăției dintre naționalitățile conlocuitoare din patria noastră, despre felul cum sînt sădite și dezvoltate calitățile morale și de luptă ale militarilor. Comandantul și locțiitorul său politic au plecat. Ofițerii din statul major și-au continuat munca de pregătire a controlului pe care urmau să-l efectueze la subunități a doua zi. Ofițerul Ignat a sosit de dimineață în subunitate. Inițial a participat la seminar la o lecție politică. La sfîrșitul seminarului a pus cîteva întrebări, ceriind unor militari să răspundă. De asemenea, a făcut pe scurt actualizarea unei teze dezbătute, aducînd exemple concrete petrecute chiar în unitate. Apoi, ofițerul Ignat însoți subunitatea la cîmpul de Instrucție. Aici verifică materialele care se luaseră pentru executarea instrucției focului și instrucției tactice, urmări lucrul comandanților și al soldaților. Ajuns la un pluton, observă că comandantul acestuia nu conducea nemijlocit munca de instruire a subordonaților. Ofițerul Ignat îi adresă direct întrebarea: — Unde este locul comandantului de pluton atunci cînd subunitatea execută instrucția focului? La ultimul atelier — răspunse acesta. Și care îi sînt atribuțiunile? — Verifică pe fiecare militar și fiecare grupă asupra felului cum și-au însușit cele predate. — Teoretic cunoașteți. Dar ar fi bine ca ceea ce cunoașteți să aplicați permanent în practică. După ce făcu observații comandantului de pluton, ofițerul Ignat trecut la alt pluton. Aici găsi totul în regulă. Comandantul de pluton și comandanții de grupă se găseau în mijlocul militarilor cărora le dădeau indicații asupra executării corecte a operațiunilor de tragere. Se apropie de un atelier la care militarii executau fixarea armei în umăr și luarea liniei de ochire. Asistă aproape un sfert de oră la modul cum lucrează sergentul cu fiecare om. Descoperi însă că comandantul de grupă nu atrage atenția soldaților, care au uneori tendința de a înclina țeava. Pentru aceasta chemă deoparte pe sergent și-i spuse : „ Dumneavoastră depuneți stăruință în a învăța pe militari cum să așeze arma în umăr și cum să ia linia de ochire. Se observă însă că nu dați atenția cuvenită unui amănunt — ca să-i spunem așa — înclinarea , țevii pe timpul ochirii. Amănuntul acesta are importanța lui... — înțeleg, tovarășe... Intr-adevăr, unora dintre subordonați nu le-am mai reamintit despre aceasta — vorbi sergentul, — E bine să reamintiți fiecăruia, și nu odată, ci mereu. Ne-am înțeles ? Ofițerul din statul major trecu și ,pe la alte grupe din companie. Acolo unde constată nepotriviri sau probleme neclare referitoare la tragerile cu armamentul infanteriei, dădu îndrumări concrete. ...La instrucția tactică urmăm felul cum dau comandanții de grupe comenzile, cum execută soldații și în deosebi cum aplică militarii cunoștințele și deprinderile însușite la instrucția focului. Ofițerul Ignat execută alături de militarii din subunitate citeva salturi, arătă cum trebuie folosite terenul și focul armamentului automat. Acest fapt stimula și mai mult interesul soldaților în executarea comenzilor comandanților. Cînd subunitatea primi un nou ordin, iar comandanților li se ceru să întocmească un document de luptă, ofițerul Ignat întocmi, persona!, același document. Apoi controlă și făcu aprecieri asupra documentelor redactate de comandanții care se înșiruiau. Urmă critica exercițiului. Mai înainte de a se începe discuțiile, ofițerul Ignat dădu indicația comandantului de pluton și comandantului de companie să rezerve ceva timp pentru ca și sergenții, comandanții de grupă, să-și poată spune cuvîntul. — Sergenții trebuie să analizeze pe scurt cum au acționat grupele din subordine — spuse ofițerul Ignat. Trebuie să facă și ei aprecieri asupra subordonaților, să arate dacă soldații au întrebuințat lopata, dacă au tras foc ochii, dacă au fost atenți la comenzi. Ce ziceți, tovarăși ofițeri ? Cred că e foarte bine. Dar vedeți că pînă acum noi nu am prea făcut așa ceva — răspunse un comandant de pluton. — După părerea mea trebuie să se facă, indiferent dacă soldații acționează în cadrul grupei, plutonului sau companiei. —• Aveți dreptate — spuse comandantul de companie. Așa vom face...—• De asemenea, să nu uitați niciodată să urmăriți o problemă foarte importantă și anume , dacă în executarea exercițiilor tactice de orice fel de luptă militarii dovedesc curaj, hotărîre, dîrzenie, viclenie în luptă. Pe cei care dovedesc aceste calități să-i evidențiați neapărat de fiecare dată. Cînd militarii nu manifestă asemenea calități se impune să le creați duroneavoastră situații care le cer să dea dovadă de curaj, prezență de spirit, inițiativă etc. Ați înțeles, tovarăși ofițeri ? In după amiaza acelei zile, subunitatea execută curățitul armamentului și program gospodăresc. Și aceste activități au fost urmărite îndeaproape de către ofițerul din statul major. La curățitul armamentului, ofițerul Ignat arătă sergenților că ședința de îngrijire a armamentului este un bun prilej de cunoaștere a acestuia. Pentru ca sfatul său să aibă mai multă eficacitate, demonstra practic , se instală la o masă de curățit armament și, odată cu demontarea unei piese, explică soldaților care-i este menirea și la ce incidente de tragere poate da loc dacă nu este perfect îngrijită. — Aceasta nu trebuie să se facă în fiecare zi, pentru că devine ceva plictisitor — spuse el sergenților. E bine însă să se repete din cînd în cînd. Comandantul de grupă trebuie, de asemenea, să vorbească soldaților despre unsorile ce se întrebuințează la curățitul armamentului. Ofițerul Ignat însoți subunitatea și la masa de seară. Aci verifică starea de curățenie a veselei, a meselor etc. După masă se îndreptă spre club. Militarii se găseau la ora culturală de masă. Cum păși un club fu întîmpinat de un militar din activul de club al subunității. — Ce activități ați organizat astă seară? întrebă ofițerul de stat major. — ...Cititul presei și două articole apărute la gazeta de perete — răspunse militarul — Nu credeți că-i prea puțin? Aseară ce activități au avut loc? — S-au citit presa și fragmente din cărți de literatură. Unii militari au scris scrisori la părinți. — E bine. Dar ar fi folositor, de pildă, dacă la clubul subunității ați organiza învățarea unor cîntece ostășești, dacă ați aduce de la clubul unității cîteva jocuri de șah și țintare, dacă s-ar organiza niște „momțente vesele“ etc. Ce părere aveți? — ...E bine ce spuneți dvs. Activul de club va trebui să se gîndească la această problemă. Noi îi vom propune tovarășului comandant și locțiitorului său politic anumite manifestări prin care să îmbogățim activitatea clubului nostru, începuse să plouă mărunt. Vîntul sufla în rafale puternice. Pe aleea principală, ofițerul Ignat se îndrepta spre clădirea conducerii unității. Cînd urcă scările la etaj, întîlni pe comandantul unității. — Cum a mers treaba în subunitatea lui Proca ? — întrebă comandantul. — Bine, tovarășe comandant. Subunitățile se încadrează în orarul stabilit, inspecția de dimineață și apelul de seară se execută întocmai, instrucția se desfășoară în condiții satisfăcătoare. Comandanții folosesc metode potrivite. Ei țin seama de ultimele indicații pe care noi le-am dat... La fel și la compania unde am fost eu vorbi bucuros comandantul. — Au fost și lipsuri — spuse ofițerul Ignat. Unele dintre ele s-au remediat pe foc, altele vor fi îndepărtate în cel mai scurt timp. De unele lipsuri ale subunităților sîntem vinovați și noi, statul major. Vom lua măsuri grabnice pentru înlăturarea lor. — Despre ce-i vorba? Spune-mi în cîteva cuvinte — vorbi comandantul. — ...Am întîlnit un comandant de pluton care nu se străduiește să conducă în mod nemijlocit instrucția ; unii sergenți nu acordă importanța cuvenită tuturor procedeelor și regulilor de tragere cu pușca; ora culturală de masă nu se pregătește in mod temeinic peste tot... — Toate acestea vă rog să le puneți pe hîrtie și să propuneți totodată și măsurile pe care să le luăm. Mîine să mi se prezinte raportul, dar pe scurt, foarte scurt. Să fie centralizate observațiile și propunerile tuturor ofițerilor din statul major. După cîteva momente, comandantul adăucră: — Acesta-i activitatea care dă cu adevărat roade bogate... Dacă ofițerii cu funcții in statul major merg în subunități, mijlocul oamenilor care din zori și pînă in noaptea se instruiesc, ei ipot contribui în măsura care li se cere la îmbunătățirea muncii de pregătire a militarilor noștri. Locotenenturtor N. POPA Instructaj metodic cu sergenții De curînd, în subunitatea noastră s-au ținut ședințe de instructaj metodice cu sergenții. Organizarea și pregătirea acestor ședințe au fost făcute de ofițerul D. Vasile, comandant cu o bogată experiență practică. Fiind bine pregătite, ședințele de instructaj metodic au constituit un bun prilej pentru generalizarea celor mai bune metode folosite de sergenți la instruirea și educarea soldaților. Tot cu această ocazie, sergenții și-au însușit și reînoit numeroase cunoștințe teoretice și practice. Ofițerii au prezentat sergenților lecții teoretice și au executat în teren diferite exerciții practice. Majoritatea acestor activități s-au referit la predarea cunoștințelor tehnice despre armament, la predarea instrucției focului și a metodicei instrucției tactice. Un referat s-a ocupat de felul cum trebuie aplicate regulamentele noastre militare. Micii comandanți au fost puși să execute numeroase mișcări din cadrul instrucției de front. Sergenții Hanga Traten și Tințea Eugen, care se numără printre cei mai buni executanți ai diferitelor categorii de instrucție, au fost numiți să demonstreze în fața celorlalți sergenți anumite procedee de pregătire a soldaților. Pe tot timpul instructajului, micii comandanți au dovedit mult interes față de însușirea celor mai potrivite metode de muncă cu oamenii. Elanul cu care muncesc sergenții pentru a-și însuși cunoștințele necesare in munca de instruire a soldaților întărește convingerea că sergenții vor da o contribuție tot mai mare la instruirea soldaților. Sergent major B. MINA DIN UNITĂȚI Grija pentru materialele instrucției de iarnă (De la corespondentul nostru voluntar). Animați de dorința de a asigura militarilor condiții cît mai bune pentru desfășurarea instrucției practice pe timpul iernii, comandanții și locțiitorii politici de subunități din unitatea noastră au luat hotărîrea să revizuiască tot materialul aflat în magazii. La această revizie s-a găsit și cablu. El a fost măsurat, rebobinat și etichetat, iar cel care avea defecte a fost reparat complet. Această muncă au efectuat-o militarii subunităților respective, care acum au avut ocazia să aplice în practică cunoștințele predate teoretic despre repararea și întreținerea cablului In numai trei ore de lucru, în timpul lor liber, militarii subunității comandate de ofițerul Anghelina Petre au reparat și rebobinat peste 170 de bobine. S-au evidențiat în această muncă militarii Niță Gh., Udroiu D., Marincea C., Popa Ștefan și plutonierul Oancea Gh. la vederea deschiderii școlii de carte (De la corespondentul „Apărării Patriei“). • Pentru buna funcționare a școlii de carte, în unitatea din care face parte ofițerul Zgăboaia Ion au fost luate o serie de măsuri. Astfel, prin grija comandantului și a locțiitorului său politic, au fost pregătite sălile cu toate materialele necesare bunei desfășurări a cursurilor. Sergentul Enache Traian, responsabilul școlii de carte, s-a îngrijit să asigure materialele didactice necesare noului an de învățămînt. Deși anul trecut sergentul Enache a obținut rezultate bune cu militarii de la școala de carte, totuși el a avut unele greutăți în muncă. De pildă, anul trecut n-a putut participa la toate cercurile pedagogice, fapt care l-a strijenit să-și desfășoare în bune condiții activitatea. Anul acesta, împreună cu ceilalți învățători, va participa cu regularitate la cercurile pedagogice. Sergentul Enache Traian și ceilalți învățători s-au angajat ca în noul an de invățămînt să asigure frecvența tuturor militarilor, elevi ai școlii de carte, și să depună o asemenea muncă tacit rezultatele ce le vor obține la sfârșitul anului școlar să fie cît mai frumoase. Locotenent major P JITARU Antrenament de tragere cu pistoletul In unitatea noastră s-a luat inițiativa să funcționeze -permanent -un atelier pentru exerciții de ochire cu pistoletul. La atelier se află o țintă și un pistolet de exercițiu cu care, în timpul liber, ofițerii și elevii fac antrenament in luarea liniei de ochire și darea focului. Ofițerii Vlase Stamate și Sigmireanu Traian, buni trăgători cu pistoletul, vin adeseori printre militari și le dau indicații practice de felul cum trebuie să se antreneze. Pînă în prezent au trecut ,pe la acest atelier toți ofițerii de cite 2-3 ori precum și majoritatea elevilor. Antrenamentul continuă, Locotenent major D. GRECE Ajutor dat colectiviștilor Răspunzînd cu entuziasm la chemarea organizației de partid, tinerii utemiști din unitatea noastră școală au dat un important ajutor in timpul lor liber colectiviștilor din comuna Slimnic, raionul Stata, în strîngerea recoltei de porumb care fusese întîrziată. Numai în timp de cinci ore, datorită elanului tineresc cu care au înțeles să muncească tinerii utemiști, s-a putut strînge recolta de porumb de pe 12 ha. In această muncă s-au evidențiat in mod deosebit utemiști ca sergent major Gătam Constantin, caporal Parc Leonid, fruntașul Sima Vasile, fruntașul Vasile Tutunaru, elevii Ciobotaru Constantin, Ioniță Ștefan și alții. Elev C. RADULESCU PRIETENIE ADEVARATA Sînt prietenii și prietenii. Prietenii cu adevărate trainice și durabile se încheagă între oamenii care nutresc aceleași idealuri și muncesc laolaltă pentru realizarea lor. Pe o asemenea bază s-a născut și s-a întărit prietenia și între sergenții Ionescu M. și Komjatszegi Francisc dintr-o subsumitate de transmisiuni. Sergentul Ionescu M. este de loc din regiunea Pitești, iar sergentul Komjatszegi din regiunea Cluj. După cîtva timp de la încorporare, amîndoi au fost aleși în colegiul de redacție al gazetei de perete a subunității. Activitatea depusă în comun pentru apariția la timp și în bune condiții a gazetei de perete le-a permis să se cunoască reciproc, să se ajute unul pe altul și, încet, încet s-a format între acești doi militari o prietenie trainică. Astăzi ei sînt nedespărțiți și roadele prieteniei lor sînt cunoscute în întreaga unitate. Dar, să-i lăsăm să ne vorbească ei despre succesele pe care le-au obținut, ca urmare a acestei prietenii adevărate. — „De la început — spune sergentul Ionescu M. — m-a impresionat stăruința și dîrzenia cu care luptă sergentul Komjatszegi pentru ducerea la bun sfîrșit a sarcinilor primite. Felul lui de a munci, modestia și sinceritatea lui, m-au atras și mai mult. Toate acestea m-au îndemnat să-i cer ajutor și să-i caut prietenia. De pe urma acestui lucru eu nu am avut decît de cîștigat. Faptul că azi sînt ajutor ai comandantului de pluton îl datorez în mare parte și sergentului Komjatszegi. Fiind amîndoi comandanți de grupe, el m-a ajutat mult la întocmirea planului conspect la categoriile de pregătire pe care trebuia să le conducem noi, comandanții de grupe. După ce făceam cu comandantul pregătirea programului pentru a doua zi, stăteam amîndoi pînă seara târziu și studiam regulamentele, întocmeam planul conspect, învățam diferite comenzi și mișcări, astfel ca a doua zi să ne putem prezenta bine pregătiți în fața grupelor. Instrucția de front era una din categoriile de pregătire căreia eu îi acordam mai puțină importanță și ca urmare căutam să trec peste ea mai repede, mai ușor. El îmi atrăgea totodeauna atenția și nu mă lăsa pînă nu mă pregăteam așa cum trebuie. La instrucția de specialitate, noi ne ajutam permanent. După fiecare exercițiu ne consultam reciproc textele transmise sau recepționate și ne împărtășeam metodele folosite. Datorită acestui fapt am ajuns să transmitem și să recepționăm semnele merse fără greșeli. Dar foloasele pe care le-am tras din această prietenie nu se reduc numai la atît. In general prietenului meu Komjatszegi îi place să aibă ținuta frumos aranjată, îngrijită. De acest lucru eu nu mă sinchiseam prea mult. Cu timpul însă am început să mă simt rușinat cînd constatam deosebirea dintre noi, și m-am străduit să-i urmez exemplul. De asemenea, în timpul liber el obișnuia să citească literatură. Cărțile citite mi le povestea și mie și mă îndemna să le citesc și eu. Intr-una din zile mi-a spus că, de la biblioteca unității, a luat romanul „Studenții“ de I. Trifonov și că nu-1 înapoiază pînă ce nu-1 voi citi și eu. L-am citit. Iar de atunci am început să frecventez tot mai des biblioteca. Ceva asemănător s-a petrecut și în privința vizionării filmelor. Ca și în cazarmă, în timpul învoirii eram nedespărțiți. La început însă, cînd ne făceam programul pentru învoire, nu ne înțelegeam. Eu eram mai mult atras de manifestări sportive, de dans, lui îi plăcea să vizioneze filme, programe artistice, să asculte conferințe. Atras însă de el, încet - încet au început să-mi placă și mie filmele și să vizitez mai des sălile de spectacole. Datorită acestei prietenii am ajuns să obțin rezultate frumoase în pregătirea de luptă și politică, datorită ei am căpătat cunoștințe și deprinderi noi“. — „Această prietenie îmi este și mia la fel de folositoare — intră în vorbă sergentul Komjatszegi. La început, cînd am venit în armată, datorită faptului că nu mă puteam exprima cu ușurință romînește, stăteam mai retras. La ședințele de cunoaștere a armamentului și a materialului de transmisiuni îmi era greu să rețin termenii tehnici. Și de multe ori nici nu înțelegeam bine explicațiile. Cînd eram întrebat, răspundeam cu greutate. Aceasta m-a făcut să mă izolez mai mult de tovarășii mei. In vremea aceea sergentul Ionescu și cu mine am ajuns să ne cunoaștem mai bine. Sergentul Ionescu, pe atunci tinăr recrut, și-a dat seama de greutățile pe care le întîmpinam și s-a ocupat îndeaproape de mine. In timpul liber mă căuta, sta de vorbă cu mine, mă atrăgea în mijlocul tovarășilor. Alteori, repetam împreună descrierea armamentului, cunoașterea materialului, de transmisiuni, îmi explica cu răbdare termenii tehnici și mă ajuta să-i pronunț corect. Prin firea lui veselă și vioaie m-a atras, m-a apropiat și de tovarășii de muncă. La prima ședință de tragere, deși am îndeplinit-o amîndoi, totuși eu am obținut cu 7 puncte mai puțin decît el. De atunci el nu a mai avut odihnă pînă ce nu mi-a explicat și arătat practic cum să aplic corect regulile și procedeele de tragere. După aceea, pentru a mă stimula și mai mult, a propus să facem concursuri în luarea liniei de ochire la aparatul electric. Cine aprindea de mai multe ori becul roșu cîștiga concursul. Azi așa, mîine așa, pînă cînd, într-o zi, am ajuns să-l și întrec. Dar el nu s-a supărat ; dimpotrivă, a fost mulțumit de rezultatele mele. Tot cu sprijinul lui Ionescu am reușit să înlătur în bună parte unul din defectele mele mai vechi. E vorba de nervozitate. Cînd treaba nu mergea așa cum aș fi vrut eu, sau cîteodată chiar pentru lucruri fără importanță, mă necăjeam rău. Uneori țipam fără rost. Atunci el imi atrăgea atenția spunîndu-mi : cu nervi n-ai s-o poți scoate te capăt.. Alteori, pentru a mă desobișnui de această meteahnă, mă contrazicea, mă necăjea și cînd eram gata să izbucnesc, începea să rîdă și îmi spunea , vezi, încă nu te poți stăpîni. Prietenia ne-a ajutat pe amîndoi să învingem greutățile întîmpinate, să atingem cu mai multă ușurință dorința noastră de a deveni fruntași in pregătirea de luptă și politică, de a deveni apărători de nădejde ai patriei noastre dragi. De aceea, noi ne-am propus ca după lăsarea la vatră să nu ne despărțim, să muncim amîndoi la una din întreprinderile din regiunea Pitești — încheie sergentul Komjatszegi“. Locotenent maior TIBERIU OPREAN Sîntem hotarîți sa obținem rezultate tot mai bune în muncă La sfîrșitul Instrucției de vară am obținut rezultate bune la tragerile de artilerie. Acest fapt l-am considerat ca fiind un succes important. Nu după mult timp de la executarea ultimei ședințe de tragere, comandantul și locțiitorul său politic, într-o ședință de bilanț cu toți ofițerii, au analizat modul cum s-a muncit în subunități pentru a se ajunge la acest rezultat. Aceasta s-a făcut și în scopul de a se generaliza experiența dobândită de ofițeri în instruirea artileriștilor noștri. La această ședință de bilanț s-a subliniat că rezultatele obținute se datoresc pregătirii mai temeinice a ofițerilor la tragerile artileriei, studierii aprofundate și aplicării în practică a instrucțiunilor, executării unor antrenamente variate, repetate pînă la însușirea deplină a regulilor de tragere. Munca politică depusă în rândul militarilor de comandanți și ajutoarele lor a contribuit în măsură hotărîtoare la obținerea unor rezultate bune. Din studierea instrucțiunilor am desprins o serie de concluzii care, aplicate în practică, au creat condițiile necesare obținerii de succese. O concluzie a fost aceea că ofițerilor trebuie să li se pună la îndemînă material documentar simplu, ușor de întrebuințat, care să ducă la formularea corectă și completă a comenzilor. Materializarea acestei concluzii s-a făcut prin întocmirea unei planșete de conducere a focului adaptată la specificul unității. Altă concluzie trasă în urma studierii instrucțiunilor a fost aceea că, pe lângă munca de ridicare a nivelului de pregătire al ofițerilor, mai este necesară organizarea unor antrenamente suplimentare. Îndeplinirea acestei sarcini și-au acum alto comandantul și locțiitorul său politic. Antrenamentele la trageri s-au făcut în clasă și un poligon la scară redusă, separat cu ofițerii și sergenții, cu cercetașii-observatori și topo-calculatori etc. Cu prilejul antrenamentelor s-au constatat și unele lipsuri. Așa, de pildă, procedeele de inlicare a obiectivelor se cunoșteau bine teoretic, dar nu în aceeași măsură și în mod practic. De asemenea, funcționarea observării se făcea uneori greoi. Servanții, în general, executau bine serviciul la material, însă nu erau familiarizați cu executarea tragerilor, conform fișei. Pentru creșterea perfecționării servanților, comandanții au unificat pregătirea acestora după manualul „Serviciul la material“. Comandanții de tun și ochitorii, executînd antrenamentele numai după acest manual, au ajuns să execute tragerile în mod corect. Aci trebuie menționat încă un fapt și anume: organizația de partid și organizația U.T.M., îndrumate de comandanți și locțiitorii lor politici, au mobilizat întregul efectiv de servanți la muncă încordată pentru însușirea temeinică a lucrului întrunit la piesă In ceea ce privește activitatea transmisioniștilor, se poate spune că aceștia s-au achitat în bune condiții de obligațiile ce le revin. Cu oarecare greutate, după o muncă hotărîtă, s-a consolidat la ei o disciplină severă a convorbirilor și, în special, deprinderea operatorului de la cabină de a răspunde imediat la chemarea prin voce a indicativului său, precum și deprinderea centraliștilor în realizarea rapidă a legăturilor necesare conducerii focului. In legătură cu instruirea cercetașilor-observatori și topo-calculatori, ajutoare prețioase ale comandanților, noi am tras numeroase învățăminte. De exemplu, am constatat că selecționarea lor trebuie făcută cu grijă, că este absolut necesar să parcurgem cu ei întreaga materie prevăzută în program,fără a ocoli problemele grele — cum ar fi pregătirea completă a tragerilor — și să-i antrenăm în mod sistematic. Pentru perioada de instrucție de iarnă ne propunem să prevedem în planul de pregătire ședințe de antrenament suplimentare cu aceste categorii de specialiști și cu ochitorii. Totodată,noi, ofițerii, vom executa cit mai des antrenamente de conducerea focului. O problemă pe care noi o studiem și pe care o vom rezolva în curînd o reprezintă asigurarea bazei materiale. In acest scop, prin mijloacele proprii ale unității și cu ajutorul eșalonului superior, vom completa sistemul de poligoane existente în unitate cu un poligon de dimensiuni reale, în apropierea cazărmii, precum și cu un poligon de cameră în care comandanții de subunități să se poată instrui împreună cu cercetașii observatori cu care lucrează. Conștienți fiind de sarcinile importante ce le avem de îndeplinit, ne vom strădui ca la activitatea de viitor să obținem rezultate din ce in ce mai bune, pentru întărirea capacității de luptă a unității noastre. Maior C. COTESCU Maior I. PSA1T Fața în față înteregînd just rolul și răspunderea sergenților în pregătirea de luptă și politică soldaților, locotenentul major Popa Ioan din unitatea noastră a dat o deosebită atenție selecționării militarilor ce urmează să devină instructori. Pentru pregătirea micilor comandanți, ofițerul a amenajat un poligon redus de carieră pentru tragerile de artilerie, unde, în mod planificat, atît el personal, cît și comandanții de plutoane și sergenții în termen, desfășoară o activitate rodnică. Nu aceeași importanță a acordat-o selecționării și pregătirii sergenților locotenentul Vlăduță Ioan. El a oprit pentru nevoile gospodărești ale subunității pe cei mai buni militari, iar la școală a trimis militari mai slab pregătiți. Spre exemplu, el a oprit le soldatul fruntaș Pralea Victor, din organul conducător U.T.M., pentru funcția de veselar, iar la școala de instructori a trimis la soldatul Ghioagă Grigore, puțin știutor de carte. De asemenea, cel mai bun agitator de pluton din companie, soldatul fruntaș Scarpete Nicolae, a fost numit furierul companiei, iar la școală a fost trimis soldatul Niculiță Nicolae, care nu posedă calitățile ce se cer unui mic comandant. Este de dorit ca ofițerul Vlăduță Ioan să-și schimbe atitudinea pe care o are față de o problemă atît de importantă cum este aceea a selecționării și creșterii cadrelor. Locotenent major I. MANOLACHE Echipa de haltere C. C. A. a cucerit din nou campionatul republican Cînd au cucerit pentru prima oară campionatul republican pe echipe, la sfîrșitul anului 1953. halterofilii Casei Centrale a Armatei și-au propus ca anul acesta să desfășoare o muncă de instruire sportivă mai intensă, mai științifică. In angajamentul luat atunci se reflecta hotărîrea lor de a păstra și în 1954 titlul de onoare pe care-l cuceriseră. Și iată că după un an de rodnică activitate, halterofilii militari raportează cu justificată mîndrie : angajamentul a fost îndeplinit ! Desigur că pentru realizarea acestei performanțe, ridicătorii de haltere de la C.C.A. au dat „multe butoaie de sudoare“, cum spune in cartea sa antrenorul sovietic N. Ozolin. La baza succesului stă în primul rând munca pentru continua perfecționare a tehnicii sportive, pentru creșterea forței lor fizice. Ținînd seama de unele lipsuri manifestate în trecut, halterofilii de la C.C.A. au desfășurat antrenamente metodice, in funcție de însușirile ce sa cereau dezvoltate la fiecare dintre ei. S-a observat astfel, de-a lungul competiției din acest an, o creștere a măiestriei sportive la numeroși componenți ai echipei, cum sunt : Silviu Cazan, Eremia Delcă, Ilie Dancea, Atila Vasarhely și Tiberiu Roman. In întrecerile susținute, acești atleți au dovedit mai multă forță, viteză și rezistență ca în trecut. Ca urmare a progresului înregistrat, numeroși componenți ai echipei C.C.A. au fost promovați în lotul național. In partidele susținute cu sportivi din R. D. Germană, R. Cehoslovacă sau în cele de la Jocurile Mondiale Universitare desfășurate la Budapesta, halterofilii militari Oancea, Deltă, Silviu Cazan au adus patriei noastre frumoase victorii. De un neprețuit ajutor le-au fost halterofililor de la C.C.A. îndrumările primite din partea sportivilor sovietici. Intîlnirile cu echipa Uniunii Sovietice la Berlin, la Helsinki, la Budapesta și în țara noastră au constituit un minunat prilej pentru reprezentanții noștri de a-și îmbogăți cunoștințele. Recordmanul mondial Akopian l-a ajutat îndeaproape pe Deltă să-și însușească execuția corectă a mișcărilor încadrate în timp, iar antrenorii sovietici l-au învățat pe Cazan să-și perfecționeze tehnica mișcărilor clasice (împins, smuls, aruncat). Folosind cu succes acest sprijin primit din paretea sportivilor sovietici, halterofilii miliitari au putut să-și îmbunătățească zi de zi performanțele. In finala campionatului din acest an, echipa C.C.A. a stabilit un nou record republican, totalizînd 2.130 kg. Vechiul record era deținut tot de halterofilii militari cu 2090 kg. Trei dintre componenții echipei C.C.A. — Deltă, Oancea și Cazan — sînt și campioni individuali la categoriile din care fac parte. Analizînd activitatea și rezultatele obținute de echipa C.C.A. in 1954, antrenorul Ștefan Petrescu a arătat că componenții ei au posibilități deosebite de a progresa. Hateterofilii Cazan, Delcă, Oancea, printr-o muncă mai intensă la antrenamente, pot ridica pe o treaptă superioara nivelul performanțelor lor. De asemenea, Atila Vasarhely are perspective de a realiza noi recorduri daca va acorda mai multă atenție, la antrenamente, în executarea mișcării „pusul la piept”. Mai mult decît în acest an va putea realiza și Tiberiu Roman, care nu a dat rezultate la nivelul posibilităților pe care le are în cadrul secției există o bună stare disciplinară. Conștiinciozitatea la antrenamente, voință și dîrzenie în concursuri, dragoste față de culorile clubului, sînt factori care au contribuit, în cea mai mare măsură, la succesul obținut. Organizația de U.T.M., din care fac parte marea majoritate a halterofililor de la C.C.A. a desfășurat o temeinică muncă politică de masă care a dus la buna pregătire moral-educativă a sportivilor din colectiv. In victoriile de pîna acum, echipa de haltere a Casei Centrale a Armatei trebuie să vadă un puternic imbold pentru activitatea ei viitoare. Cucerirea campionatului impune sportivilor de la C.C.A. obligația de munci în așa fel încît, prin performanțele a lor, să dovedească că poartă cu cinste acest titlu, Rîndul I, de la stingă la dreapta , Atila Vasarhely, locotenent Ilie Dancea, maestru al sportului, Ștefan Petrescu, antrenor, locotenent Silviu Cazan, maestru al sportului, locotenent Eremia Deltă. Rîndul II, de la stînga la dreapta , soldat Komori Iosif, a. c. Achim Ștefan, soldat Roman Tiberiu, soldat Vasile Bederas. Foto: T. MACARSCIU