Apărarea Patriei, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 205-229)
1955-09-02 / nr. 205
2 APARAREA PATRIEI Tragerile de luptă — examen de maturitate pentru comandantul de artilerie Artileria, prin puterea focului ei, este o armă indispensabilă oricărei forme de luptă modernă. Ușurința manevrării focului artileriei și capacitatea ei de a se face disponibilă în timpul luptei dau posibilitate comandanților de arme întrunite să o folosească în masă, oricînd și oriunde doresc Forța artileriei constă în capacitatea ei de a acționa prin foc masat în mod neîntrerupt asupra inamicului — pe tot timpul desfășurării luptei — de a rezolva cele mai variate probleme legate de neutralizare sau nimicirea forței vii și a mijloacelor de foc, a bateriilor de artilerie și a tehnicii de luptă inamice, de distrugerea lucrărilor lui de apărare, de Interzicerea manevrei rezervelor lui etc. Folosirea deplină în luptă a posibilităților tactice și de foc ale artileriei, deplasarea ei în ascuns și rapid, iscusința în a organiza și executa cercetarea artileristică, calcularea cu ușurință a elementelor de tragere pentru îndeplinirea misiunii primite etc., toate acestea, în ansamblu, caracterizează gradul de pregătire de luptă a artileriștilor, capacitatea de luptă a subunităților și unităților de artilerie. O lovitură de artilerie dată cu precizie este un rod al muncii colective. Este incontestabil, însă, că mare parte din această muncă revine comandantului. Străduindu-se pentru cea mai bună executare a misiunii de foc, comandantul organizează munca subordonaților și răspunde pentru activitatea acestora. Dar, în același timp, în rolul de trăgător, el trage și răspunde nemijlocit de rezultat. Priceperea unui comandant de a executa rapid și precis misiunile de foc se verifică în perioada instrucției prin tragerile de luptă. La execuția acestor trageri se verifică nu numai aptitudinile organizatorice și cunoștințele tactice generale ale ofițerului, dar și cunoștințele lui de specialitate, deprinderile lui și, în primul rînd, măiestria sa în executarea tragerilor. Iată de ce considerăm că tragerea de luptă este de fapt examenul de maturitate pentru comandantul de artilerie. Pentru a răspunde cu succes acestui examen este necesară o pregătire temeinică a cadrelor și subunităților de artilerie. Astfel, noi știm că ieșirile la tragerile de luptă sîmt totdeauna precedate de numeroase ședințe de antrenament în poligoanele reduse și de exerciții tactice în teren. Antrenamentele executate sistematic, în poligonul redus, de artileriștii din unitatea din care face parte ofițerul Prunaru Petcu asigură înțelegerea regulilor de tragere, ilustrează justețea prescripțiunilor regulamentare însușite în ședințele de studiu teoretic, obișnuiesc pe ofițeri să efectueze cu ușurință observarea loviturilor și calcularea elementelor de tragere, se formează deprinderea de a da corect comenzile și în timp. Tot aici se învață organizarea și conducerea diferitelor feluri de foc, procedeele de ochire asupra țintelor în diferite condiții ale cîmpului de luptă, în raport de natura obiectivelor și condițiile de timp (zi sau noapte). Conduse cu pricepere de către ofițeri cu experiență, aceste antrenamente pregătesc temeinic pe artileriști în tehnica tragerilor de luptă. Concomitent cu ședințele de antrenament în poligoanele reduse, subunitățile și unitățile de artilerie execută ieșiri la cîmp, unde se desfășoară exerciții tactice. Exercițiile tactice la cîmp dau post- Colonel D. DONEA bilitate personalului artileristic, ofițeri și soldați, să-și formeze imaginea desfășurării în timp și spațiu a unei acțiuni de luptă, îi obișnuiesc cu greutățile marșurilor lungi și în teren variat, îi învață să organizeze și să execute cercetarea și descoperirea țintelor. Ieșirile în teren dezvoltă inițiativa militarilor de orice grad, obișnuiesc pe comandanți cu organizarea subunităților, cu asigurarea de luptă, le îmbogățesc cunoștințele în ceea ce privește conducerea subunităților, îl învață să organizeze și să pregătească tragerile de luptă, le dezvoltă un înalt simț de răspundere. Organizate și conduse cu pricepere de către ofițeri cu experiență, exercițiile tactice contribuie la ridicarea nivelului pregătirii tactice a subunităților de artilerie , comandanții devin stăpîni pe conducerea subunităților și capătă deprinderea de a folosi din plin posibilitățile tehnico-tactice ale armamentului și tehnicii noastre de luptă. Experiența pregătirii bunilor trăgători și practica artileriștilor sovietici au dovedit că executarea metodică și perseverentă a antrenamentului în poligoanele reduse, precum și ieșirile dese pe terenurile de aplicații tactice, constituie calea sigură către formarea de comandanți de artilerie maeștri ai tragerilor precise. Aceste două căi de pregătire constituie deci factorii hotărîtori în obținerea succesului de către subunitățile de artilerie la tragerile de luptă. Măiestria și calitățile pedagogice ale comandantului — în sarcina căruia cade pregătirea ofițerilor — constau tocmai în priceperea de a combina aceste două metode, de a pune accent pe una sau alta, în raport de stadiul de pregătire a ofițerilor și subunităților pe care le instruiește. Asemenea măiestrie a dovedit ofițerul Buruiană Napoleon, care a reușit să formeze trăgători cu o înaltă calificare, cum este, de exemplu, ofițerul Ungureanu Ioan, care, la tragerile de noapte, și-a executat misiunea în condiții bune, deschizînd focul în timp minim și cu precizie. La succesul acestei trageri a contribuit din plin buna pregătire a ochitorilor, a servanților, a cercetaților și transmisioniștilor Subunității. Este de reținut faptul că condiția de bază pentru îndeplinirea misiunilor de luptă încredințate subunității de artilerie o constituie buna pregătire a ofițerului comandant, în primul rînd, ca trăgător. Pregătirea ofițerilor pentru tragerile de luptă comportă temeinice cunoștințe în domeniul artileriei, inițiativă și spirit creator în îndeplinirea misiunilor de foc, priceperea de a conduce cu precizie focul subunității, prevederea eventualelor schimbări ale situației reacționarea promptă în fața lor. Formași rea și dezvoltarea acestor deprinderi trebuie să stea permanent în centrul atenției conducătorului, a organizatorului tragerilor de luptă. Pentru a putea scoate în evidență calitățile trăgătorului, a le dezvolta și a-i cunoaște lipsurile pe care va trebui să le elimine, conducătorul tragerii de luptă trebuie să organizeze tragerea în așa fel, încît trăgătorul să fie pus să lucreze în condiții cît mai apropiate de realitatea cîmpului de luptă modern. El trebuie pus să lucreze în condiții corespunzătoare situațiilor de luptă ce urmează să le rezolve , să i se creeze situații din ce în ce mai grele, care să reclame încordarea forței și voinței lui. Comandantul și conducătorul tragerii de luptă nu trebuie să permită simplificarea sau ușurarea condițiilor tragerilor de luptă. Ușurările în poligon creează pericolul mulțumirii de sine pentru trăgătorii tineri și diminuează interesul trăgătorului pentru pregătirea personală și a subunității de sub comandă. Greșit procedează acei comandanți care, alergînd după succese ușoare, ușurează condițiile de tragere, lăsînd un timp prea mare pentru pregătirea trăgătorului sau așezînd țintele în locuri ușor de descoperit. Trebuie combătută tendința unora de a evita problemele de tragere mai complicate și de a crea situații care permit folosirea celor mai simple procedee de determinare a elementelor de tragere și reglare. Rău procedează și acel conducător de trageri care, avînd de executat trageri de noapte, lasă pe trăgători în poligon, de ziua, și le dă posibilitatea reperării pe lumină a tuturor țintelor Procedînd așa, comandanții se înșeală și pe el și pe trăgători, mai ales că aceștia din urmă pot rămîne cu impresia că noaptea se poate trage cu ușurință și că este suficient să prinzi puțin timp de lumină pentru reperarea obiectivelor ca, apoi, noaptea, să-ți poți îndeplini misiunea. Este știut că în războiul modern acțiunile de noapte sînt frecvente și că artileria este solicitată să tragă mai mult pe ținte ce se descoperă după căderea întunericului, situații în care o subunitate nepregătită nu poate face față. Să se pună mare preț pe ieșirile în teren, la aplicații tactice. Comandanții să urmărească atent ca executarea tragerilor de luptă să nu aibă un caracter static, ca pozițiile de tragere să fie mereu schimbate. Asemena procedee creează premizele formării de subunități abile în manevră, de artileriști experimentați în orientarea rapidă, de comandanți pricepuți în organizarea cercetării, de cercetași capabili să descopere țintele la timp ; într-un cuvînt, aplicarea metodelor de pregătire enumerate mai sus duce la formarea de subunități temeinic pregătite, capabile să depășească pe inamic în deschiderea focului, să-l lovească la timpul precis. Un rol important în organizarea desfășurarea tragerilor de luptă îl au șefii și de poligoane și subunitățile care le deservesc. Acestora le revine sarcina importantă de a planta țintele în poligon, de a crea un ,,inamic" cît mai real, conform temei și scopurilor urmărite de conducătorul tragerii. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, ei trebuie să depună un interes deosebit, să se transpună în situația inamicului real, să creeze probleme complicate cercetării și, prin dispunerea țintelor, să creeze imaginea vie a cîmpului de luptă. Rămîne ca sarcină permanentă pentru toți artileriștii și, în special, pentru raționalizatorii noștri, căutarea și găsirea unor noi procedee pentru intensificarea acțiunilor de luptă după începerea tragerii, prin apariția de noi ținte care să pună la lucru cercetarea și să-i mențină treaz interesul observării permanente a cîmpului de luptă. Trăgătorului trebuie să i se dea ocazia să calculeze elementele pentru ținte neprevăzute, pe care să le lovească la timp. Aceasta va încorda mai mult atenția trăgătorilor și îl va antrena real în reacționarea promptă la acțiunile întreprinse de inamic. • ~|~ Conductori-auto fruntași (Foto I. ȘTEFAN] Conductorii-auto militari aduc o însemnată contribuție în buna desfășurare a aplicațiilor tactice. Pe drumuri de șes sau de munte, ei înfruntă cu curaj greutățile. Mulți dintre conductorii auto militari au fost adeseori evidențiați de comandanți. Știind că succesul lor în misiune este strîns legat de buna funcționare a mașinii, la sosirea din cursă, fără să țină seama de timp sau oboseală, ei curăță mașina, execută micile reparații, se pregătesc pentru drumuri noi. Alături de ceilalți militari, conductoriiauto se instruiesc pe terenuri diferite, apropiate de realitatea cîmpului de luptă. Clișeele de sus reprezintă cîțiva conductori auto fruntași. De sus în jos , soldat fruntaș V. Moldoveanu, soldat fruntaș I. Neghiba, soldat fruntaș T. Georgescu, soldat fruntaș Gh. Nicuță CONDUCERE PE TIMP DE NOAPTE Deșteptarea ! Echiparea n-a durat decît cîteva clipe. In liniștea cea mai desâvîrșită, echipajele autotunurilor au ieșit din dormitor, îndreptîndu-se în pas viu spre parcul de mașini. Minunată noapte ! Cerul de august e spuzit de stele. Cornul de aur al lunii, răsărită tîrziu, luminează slab coama pădurilor. Echipajele s-au aliniat în fața mașinilor, așteptînd ordinul comandantului. Acesta nu a întîrziat să vină . Se pornesc motoarele pentru încălzire și se face controlul mașinilor. Executarea . Liniștea parcului e alungată de buduitul asurzitor al motoarelor. Mașinile, pînă acum matariale fără viață, prind să se însuflețească. In camera motoarelor luminile s-au aprins, inundînd chipurile mecanicilor conductori și aparatele de bord. Convingîndu-se că mecanicii conductori au înțeles misiunea, comandantul ordonă scurt : — La posturi. Primul autotun iese din parc, urmat la distanță regulamentară de celelalte mașini. J* Orașul cufundat în somn, cu străzile scăldate în lumina albă a becurilor electrice, a rămas în urmă. Șenilele taie pîrtie prin praful șoselei pustii. ...Cu oblonul deschis, cu ochii la autotunul-comandant din față, atent la semnale și comenzi, mecanicul conductor Bratu Ștefan, poreclit de echipaj ..Fanea, conduce sigur autotunul. După cîțiva kilometri lumina farului este înecată de norii de praf stîrniți de șenilele autotunului din față. Nu se mai vede nici stopul celui dinainte. Arareori, cînd pentru o clipă norii de praf se destramă, stopul apare ca un ochi roșu ce clipește voios, îndemnîndu-i parcă să se apropie. Cît de mult face să vezi stopul mașinii din fața ta! Văzîndu-1, știi că nu te-ai abătut de la itinerariu, că urmezi calea cea bună. Apoi, stopul iți amintește că ești lingă ai tăi, că acolo se află și comandantul, al cărui glas îl auzi din cînd în cînd în căștile ștemafonului, și tovarășii din celălalt echipaj-Praf, praf și încă odată praf ! Intrînd în vîrtejuri prin oblonul deschis, praful la albit. In camera motoarelor nu se mai vede nimic din cauza prafului. Chiar și luminile becurilor ce se aprind la semnalele comandantului de echipaj se văd ca prin ceață, mici și îndepărtate. Dacă n-ar cunoaște locul fiecărui butonaș sau manetă, lui Fane i-ar fi imposibil să conducă autotunul. Dar în camera motoarelor nu există șurub sau sîrmuliță cît de mică, pe care el să n-o poată găsi, chiar și în aceste condiții atît de grele. ...Pietrele scrîșnesc sub șenile. Praful scrîșnește între dinți... Motoarele duduse, se încing, emană gaze... Prin salopetă, curentul pătrunde cu tăișul unui cuțit. Autotunul merge însă înainte, înghițind kilometru după kilomet Itinerariul ales de comandant în noaptea asta îi e necunoscut lui Fane, ca de altfel și celorlalți mecanici conductori. Nu l-a văzut decît pe hartă, dar cită diferență între cele două linii trase pe hîrtie și drumul în realitate . Pe alocuri, șoseaua e îngustă, numai cît un culoar printr-un cîmp de mine. Alteori se cațără pe muchii de deal sau se prăvale pe costișe, de aic că intri în picaj... O șosea așa de ondulată, cu coturi pe stînga și pe dreapta la orice pas, n-a mai întîlnit. Itinerariul n-a fost ales la întîmplare. Ca să verifici nivelul de pregătire al cuiva, să-ți dai seama cît îl pot puterile, apoi pune-i la prima lui încercare, în fața unor atari greutăți. De e ostașul tare, le învinge , de nu, greutățile îl depășesc. „Nu-i nimic — parcă zic ochii lui Fane, lăcrimînd de usturime. O fi șoseaua asta întortochiată ca o funie într-o desagă, dar și-a găsit nasul cu mine. Mă împroașcă ea cu praf de ciudă că-i turbur somnul, dar lasă, cine rîde la urmă, rîde mai cu folos..." Șoseaua s-a ținut o vreme pe marginea unui bot de deal, apoi a intrat pe firul unei văi. Aerul rece, dinspre dimineață, e aici tăios. ..E vreo apă curgătoare prin apropiere, gîndioane. Prea e al dracului de rece. Și dacă e apă, trebuie să fie și un pod. Pe pod trebuie să mergi cu multă atenție. Poate podul e vechi, șubred“... In căștile stemafonului trasni ceva, apoi se auzi vocea limpede a comandantului . Atențiune ! Podul din față e minat ! Obstacol ! Trecerea corectă a obstacolelor este una din condițiile ce trebuie respectate cu sfințenie de orice mecanic conductor. Pe pod nu se poate trece. Vor trece prin vad. Dar cum o fi vadul? Abrupt? Lin? Dar apa, o fi arsîncă? Și fundul apei, o fi pietros? N-o fi plin de humă? In răgazul unei singure clipe, zeci de întrebări și tot atîtea presupuneri se încrucișară în mintea lui Fane. A mai trecut el de multe ori prin vaduri, dar le cunoștea și le-a trecut ziua. Vadul necunoscut din față îl neliniștea, îngrijorîndu-l fără voie. voia să-l vadă, să dea piept cu el, să-l treacă odată, să nu mai simtă sentimentul ăsta de încordare ce-i strînge inima... Sub impulsul stării prin care trecea, mări viteza. In aceeași clipă însă, comandantul de echipaj îi făcu semnal să încetinească viteza. Becul alb, care însemna „atențiune“, se aprinse de cîteva ori. Micșoră viteza. Semnalele comandantului îl liniștiră, destinzîndu-L din încordarea ce-l cuprinsese. Nu era singur. Lîngă el era comandantul, erau tovarășii lui care-i urmăreau mișcările, ajutându-l să-și îndeplinească misiunea. Ei știa că el va conduce mașina și prin vad, ca și pe șosea. Au încredere în el. Vadul necunoscut nu-l mai neliniștește. Atent la semnalele și comenzile comandantului, Fane conduse plin de încredere în puterile lui autotunul pe urmele mașinii din față, al cărei stop îl clipea voios prin norii de praf. Fuiorul de lumină al farului albi cîteva clipe parapeturile podului, scaldă în treacăt malul din dreapta șoselei, făcînd apoi să se înteieze oglinda apei. Costișa e repede și, chiar la jumătate, face un cot al dracului,de dificil. Autotunul coboară cu viteza cea mai mică și accelerația tot pe atît de ușoară. Trebuie să țină dreapta mult, mult de tot. Să se prelingă pe lîngă malul din partea aceea, fiindcă în stînga șenila merge chiar pe buza povârnișului. O palmă mai la stînga, și autotunul s-ar prăvăli în vad. Becul alb se aprinse de două ori la rînd, apoi odată alb și verde, ceea ce însemna „atenție“ și „dreapta“. Fane raportă comandantului că a înțeles, însoțind semnalul lui cu un zîmbet: „Voi fi atent, tovarășe locotenent, parcă-i spunea zîmbetul. Voi fi atent, nici o grijă și am să țin numai la dreapta“... Un pas, cică, trei... iată cotul. Brrr ! Dar s-ar răsturna aci și o cotigă, așa-i de strîmt și brusc. Autotunul înaintează încet, sigur... Din camera motoarelor, Fane „pipăie“ cu șenilele fiecare palma de foc. Mașina i se supune voinței lui, ca un copil ascultător. De la posturile lor, ceilalți membri ai echipajului urmăresc cu înfiorare, încordați, înaintarea mașinii pe marginea povîrnișului. In sfîrșit au trecut. Autotunul a pătruns sigur în apa ce nu se dovedi a fi prea adîncă, avînd prundișul tare, după care se cățără cu agilitate de pisică pe costișa din cealaltă parte, ieșind la șosea. Din nou praf și curent. Dar ce înseamnă praful și curentul pe lîngă ce au trecut mai înainte ? Mai nimic. Fane nu mai simte nici usturimea ochilor, nici frigul pătrunzător. Nu simte decît sentimentul bucuriei că primul obstacol din cadrul primei conduceri de noapte a fost trecut cu succes, așa cum se va trece și pe celelalte, oricîte s-ar mai ivi. •1L* In zori, cerul dimineții e limpede și înalt. Stelele licăresc palid, topindu-se în lumina răsăritului. Cînd gornistul sună deșteptarea în cazarmă, în parcul de mașini munca e în toi. Echipajele au făcut controlul mașinilor întoarse din cursă și acum șterg de zor praful Intrat pe unde nici nu bănuiești. Ijr camera motoarelor de la autotunul comandat de ofițerul Marinate Nicolae, Fane șterge praful de pe aparatele de bord, fluierind vesel. E voios, nevoie mare, și sînt voioși toți mecanicii conductori, care au făcut față cu succes greutăților impuse de prima conducere de noante. I. IONESCU 0 Vineri 2 septembrie 1955 Nr. 205 (2817) ÎN VEDEREA SEMINARELOR BILANȚ Studiu perseverent Ofițerul Vătafu Ancu, conducătorul unei grupe, pentru a sprijini pe militari în recapitularea lecțiilor politice, a întocmit unele referate despre întărirea disciplinei și ordinei militare, despre patriotism, lupta partidului nostru pentru înfăptuirea actului de la 23 August, respectarea cerințelor jurămîntului militar și altele. Un aport însemnat în pregătirile pentru seminariile bilanț, prin munca Individuala dusă cu militarii mai puțin pregătiți, îl aduc ajutorii conducătorilor de grupe. Bunăoară, soldatul Cojocaru loan se ocupă îndeaproape de soldații Mirea Ioan, Moisină Ștefan și Motoroiu Marcel, ajutîndu-i să-și însușească temeinic cunoștințele asupra materiei predate. De asemenea, pentru ca rezultatele să fie din cele mai bune, utemiștii au fost mobilizați să ajute militarilor neutemiști în recapitularea materiei. (Locotenent major Gh. Gavriloaie) Ajutorul organizației U. T. M. Biroul organizației de bază U.T.M. din subunitatea în care lucrează ofițerul Bejan Vasile a ținut de curînd o convocare în care s-a expus raportul „Sarcinile utemiștilor în vederea seminarului bilanț“. In urma acestei adunări, utemiștii au trecut la fapte, mobilizînd și pe ceilalți militari să se pregătească cît mai intens pentru seminarul-bilanț. Au organizat grupe de studiu în care se discută problemele predate la lecții, își conspectează răspunsurile la întrebări. Un mijloc eficace de îndrumare este și gazeta de perete, în care apar diferite articole legate de această problemă. Pentru a veni în ajutorul conducătorilor de lecții politice care pregătesc pe militari, agitatorii și-au îndreptat în această perioadă munca tot spre problemele legate de seminarul bilanț. (Locotenent C. Popescu). Recompensat pentru munca depusă Sînt numai cîteva luni de cînd sergentul Marinescu Dumitru a fost mutat la subunitatea în care se găsește acum. încă de atunci, pe pieptul său strălucea insigna de „Infanterist de frunte“. Ofițerul Mînzacu Ioan, comandantul subunității, în fața frontului adunat, i-a încredințat sergentului Marinescu o grupă de militari pe care avea să-i instruiască. A vrut să spună cîteva cuvinte, să-și ia un angajament. Dar n-a putut. Ar fi vrut să spună că grupa pe care a instruit-o înainte de a veni la această subunitate a fost fruntașă, și că așa dorește să fie și grupa pe care urma s-o comande. Dar dacă,n-a spus aceasta în fața frontului, în fața comandantului, tot a spus-o ostașilor din grupa sa, în repaus, cînd și-a adunat grupa în jurul său : — Tovarăși, începînd de astăzi, noi am format un nou colectiv de muncă. Vreau ca grupa noastră să devină fruntașă pe companie... și chiar și pe unitate. Și acest lucru îl vom putea face. Se cere numai ca fiecare dintre noi să muncească cu toată dragostea și voința. Să ne dăm silința să cunoaștem bine armamentul, să știm să-l mînuim cu pricepere. La lecțiile politice să ne străduim să studiem perseverent. Orice neînțelegere, orice greutate veți întîmpina, să-mi raportați mie. Eu voi depune tot efortul pentru a rezolva ceea ce-mi stă în putință. Ce nu voi putea, voi raporta șefilor noștri și tot o scoatem la cap. Dacă vom face acest lucru, înseamnă că vom răspunde cerințelor jurămîntului militar și vom fi într-adevăr ostași de nădejde. Acest lucru am vrut să-l spun și în fața subunității, dar m-am gîndit că e mai bine să dovedim noi prin fapte ce putem. Sînt sigur de dumneavoastră, ca și de mine, cu toate că nu ne cunoaștem așa de bine. Cei care ascultau, simțeau cum cuvintele simple ale comandantului de grupă pătrund în inimile lor. Soldatul fruntaș Nagy Adalberth și soldatul Imre Iosif, atunci, nu știau bine romînește, dar au înțeles cuvintele sergentului și, ca într-un gînd, cu toții s-au legat să respecte angajamentul comandantului lor Zi de zi, munca noului comandant de grupă se făcea tot mai simțită în companie. Pentru fiecare din subordonații lui avea ceva de spus : începuse să cunoască calitățile și lipsurile fiecăruia. Disciplina fermă, sinceritatea, perseverența în muncă și modestia sînt calitățile sergentului Marinescu, pe care le-a sădit în inimile subordonaților săi. Exigența și exemplul personal al sergentului Marinescu au dus grupa din succes în succes, în grupa sa avea pe soldatul Mocanu Gheorghe, care avea obiceiul să vorbească prea mult, chiar cînd nu trebuia. La un program de gospodărie, soldatul Mocanu Gh. i-a răspuns obraznic și sergentului. Sergentul Marinescu însă nu a tolerat această abatere și a luat măsuri disciplinare pe loc. Pentru a nu greși în munca sa, sergentul Marinescu și-a îndreptat privirile către un studiu temeinic, de zi cu zi, al regulamentelor militare, broșurilor și cărților de literatură politică, lărgindu-și mult orizontul și experiența în muncă. Tmbinînd armonios exigența și cunoștințele temeinice, ducînd o perseverentă muncă politică de lămurire și manifestînd grijă pentru subordonați, în scurt timp el și-a căpătat încrederea deplină a tovarășilor de muncă. Comandantul companiei l-a evidențiat cu întreaga grupă. Angajamentul luat a fost îndeplinit, grupa a devenit fruntașă. Iar ca un rezultat al muncii depuse, cu ocazia dărilor de seamă și a alegerilor, sergentul Marinescu a fost ales în biroul organizației U.T.M. Pentru aptitudinile sale și pentru modul în care se străduiește să-și îndeplinească sarcinile în ceea ce privește instruirea subordonaților, sergentul Marinescu a fost numit în funcția de ajutor al comandantului de pluton. Și în noua funcție, sergentul Marinescu lucrează cu aceeași perseverență. Pentru rezultatele obținute în ultimul timp, comandantul unității l-a recompensat cu o permisie Locotenent major E. LĂCĂTUȘ Din scrisorile sosite la redacție CU MIJLOACE PROPRII. Pentru sporirea productivității muncii, în cadrul atelierelor unității au fost confecționate cu mijloace proprii o serie de utilaje deosebit de importante. Printre acestea se află un banzig necesar la confecționarea obezilor pentru căruțe, un circular, un dispozitiv special pentru găuritul obezilor, un gater și altele. Datorită acestui lucru, atelierele reușesc să confecționeze lunar mai mult cu 82 căruțe. !n această muncă s-au evidențiat plutonierul P. Constantinescu, soldatul fruntaș A. Pop, angajații civili T. Munteanu, L. Pop și alții. (Plutonier R. Năstase). SPIRIT DE INIȚIATIVA. — Plutonierul Pătrașcu Stelian, sergentul Gh. Fetecău și angajatul civil Miu Constantin, meseriașii unității noastre, au reparat cu mijloace proprii un autobuz care, de mai bine de 3 luni, nu putea fi folosit. Ei au refăcut instalația electrică a autobuzului, au schimbat supapele, au reparat arcurile și alte lucrări. Prin aceasta, ei au făcut o economie de peste 4.000 lei. (De la un corespondent voluntar) MASURI PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR. — Sub îndrumarea plutonierului P. Opriș, în unitatea noastră se construiește un bazin de mare capacitate, care va asigura unității o serioasă rezervă de apă pentru combaterea incendiilor. Deși în ultima vreme timpul a fost nefavorabil, lucrările se află într-un stadiu avansat. (Locotenent major D. Rusu). ÎN SPRIJINUL INSTRUCȚIEI DE SPECIALITATE. — Din inițiativa organizației U.T.M., în unitatea în care lucrează ofițerul D. Sprîncenatu au fost confecționate o serie de machete și graifice. Acestea dau putință militarilor să-și însușească în mai bune condiții problemele de specialitate privitoare la depozitarea armamentului de diferite categorii.(Căpitan A. Stănescu). k PENTRU EDUCAȚIA SANITARA A MILITARILOR. — Ofițerul medic I. Marinescu desfășoară o susținută muncă de educație sanitară a efectivelor. De curînd el a ținut în fața cadrelor unității o conferință despre „alimentația științifică‘‘. In cadrul acestei conferințe, el a dat îndrumări prețioase despre felul în care trebuie alcătuite meniurile. Această conferință a fost ascultată cu viu interes.(Căpitan Gh. Neamțul ) Sîntem în furajeria unității „N“. In fața cîntarului, căruțele subunităților s-au încolonat într-o ordine desâvîrșită. Soldatul V. Chioreanu, responsabil cu furajele, le privește cu admirație, apoi dă ușor din cap, semn că distribuția poate începe. Primul se soldatul L. apropie Satmari. — Am de primit 80 de kg. de fîn — spuse el, scotocindu-se după bonul de repartiție. — Foarte bine, tovarășe — îi răspunse cu amabilitate soldatul Chioreanu — pune pe cîntar. Și în vreme ce Satmari nu mai așteptă a doua invitație, responsabilul intră în vorbă cu ceilalți conductori. Satmari puse pe cîntar o pală zdravănă de fîn, mai puse una și încă una, dar responsabilul — nici gînd să vină cu greutățile. „Te pomenești că ăsta cîntărește din ochi — gîndi Satmari — și dacă-i așa Doar nu degeaba l-o chema Chioreanu... Cînd pe cîntar fusese pusă o nouă pală de fîn, responsabilul se apropie agale. Aruncă o privire de adevărat cunoscător și dădu ironic din cap. Cam mult. O să trebuiască” să mai fi, nici una nici două, se urcă pe platforma pe care trebuiau puse greutățile. Pentru un moment, cele două platforme oscilară, apoi cea cu responsabilul se ridică în aer, spre hazul celor din jur. — Ți-am spus eu ? făcu triumfător Chioreanu. Mai ia cîteva furci. Păi... dădu să răspundă Satmari. — Nici un păi ! Aj de primit 80 de kg. ? Ai ! Eu, așa cum mă vezi, cîntăresc exact 80 de kg. Nici un gram mai mult ori mai puțin. Așa că... Curînd a venit rîndul să ridice fîr. soldatul î. Săpunaru. Pe bonul său de repartiție stătea scris : 75 de kg. Ei, ce te faci acum tovarășe responsabil ? Doar singur ai mărturisit că ai exact 80 de kg 'j)j, \ MIC__1 Inventiv, Chio- MU.am Vireanu a găsit însă Ie î nce ata soluția. „ Și-a scos iute cizamele și... sus pe platformă. nal de a cîntări a stîrnit admirație printre conductori. Și admirația lor a crescut și mai mult atunci cînd, pentru a cîntări 70 de kg. de fîn, responsabilul a început să-și dezbrace vestonul și chiar... pantalonii. Se pune întrebarea : ce-o să se facă atunci cînd va trebui să cîntărească mai mult de 80 de kg. ? Răspunsul îl constituie numeroasele pietre din jurul cîntarului, pe care stă scris cu cretă greutatea fiecăreia. Așa că imaginați-vi-l pe Chioreanu sus pe platformă, cu buzunarele doldora de Pietre. Original și amuzant. Un singur lucru doar nu-i în regulă. Ce-o să se facă ofițerul Dinu Petre, șeful serviciului alimente și furaje, cînd o să-l găsească vreun control cu aceste „greutăți“ nemarcate ?...După o scrisoare primită de la corespondentul nostru I. Ion) lei. NOTA lin „cîntar“ original ............Acest fel origi