Apărarea Patriei, februarie 1956 (Anul 12, nr. 26-50)
1956-02-01 / nr. 26
2 Din experiența lucrătorilor politici ASIGURAREA POLITICA A ZILEI DE PARC In ansamblul măsurilor prin care se asigură îngrijirea în cele mai bune condiții a materialului, a tehnicii de luptă din înzestrarea unităților și subunităților, ziua de parc are un rol dintre cele mai importante. In ziua de parc se face un control amănunțit al tehnicii de luptă, se înlătură lipsurile și degradările sezisate în zilele precedente și cele care se descoperă atunci, se execută curățirea perfectă, întreținerea și ungerea întregului material din înzestrare. Ziua de parc constituie totodată un bun prilej pentru aprofundarea de către militari a cunoștințelor de specialitate asupra materialului și aparaturii respective, asupra modului de executare a controlului și a reglării mecanismelor, asupra regulilor de păstrare și întreținere a tehnicii de luptă pe care o folosesc. In desfășurarea cu succes a activităților care au loc în ziua de parc, un rol important îl are munca de asigurare politică. Această muncă are drept scop să cultive și să dezvolte dragostea militarilor pentru tehnica de luptă, să întărească simțul răspunderii lor personale față de starea și întreținerea acesteia și să se obțină o înaltă calitate a lucrului efectuat în ziua de parc. Pe baza planului de activitate al zilei de parc și al volumului lucrărilor tehnice, ținînd seama de lipsurile ce s-au manifestat în privința curățirii, întreținerii și folosirii materialului din înzestrare, în unități și subunități trebuie să se desfășoare o serie de activități politice în perioada premergătoare zilei de parc, în timpul acesteia și în zilele următoare. Iată cum s-a organizat și desfășurat munca de asigurare politică a unei zile de parc. Pentru a organiza și defășura în cele mai bune condiții munca de asigurare politică a zilei de parc, în calitate de locțiitor politic al comandantului am discutat cu comandantul subunității și cu locțiitorul său tehnic asupra lucrărilor ce urmau a se executa. Locțiitorul tehnic al comandantului, ofițerul C. Becherescu, mi-a făcut o prezentare de ansamblu a stării și întreținerii mașinilor de luptă în timpul ce a urmat după ziua de parc anterioară. El mi-a arătat ce anume lucrări trebuie să se execute pe timpul zilei de parc și care sînt concluziile sale privind starea mașinilor, ca urmare a eforturilor la care au fost supuse acestea în cursul săptămînii. Comandantul mi-a arătat lipsurile constatate cu privire la întreținerea tehnicii de luptă, asupra cărora trebuia să insistăm în munca de asigurare politică a zilei de parc. Apoi am trecut la întocmirea planului de asigurare politică a zilei de parc și, pe baza lui, la organizarea și desfășurarea unei munci politice corespunzătoare. Astfel, cu cîteva zile înaintea zilei de parc, am ținut o convocare cu comandanții de tancuri, în cadrul căreia s-au dus discuții pe tema : ,,Să îngrijim armamentul și tehnica de luptă“. Fiecare comandant de tanc a arătat cum muncesc membrii echipajului său pentru a întreține armamentul și tehnica de luptă în perfectă stare de funcționare. In același timp, ei și-au spus în mod critic părerile asupra muncii celorlalte echipaje. Din aceste discuții a reieșit că nu toți comandanții de tancuri manifestă suficientă grijă pentru executarea în cele mai bune... condiții a lucrărilor de curățire și întreținere a mașinilor de luptă. In ziua de parc precedentă, caporalul Sandu Ioan, de exemplu, în loc să stea în mijlocul echipajului său și să-l îndrumeze în muncă, să dea indicațiile necesare și să controleze calitatea lucrului efectuat, a rămas în dormitorul subunității, considerînd că echipajul poate lucra și singur. Tot pe aceeași temă, în cadrul activității de club, am ținut și un referat. Cu acest prilej am dat indicații cu privire la munca și activitatea militarilor în ziua de parc. Munca politică nu s-a mărginit însă la aceste activități. In lecțiile și informațiile politice din cursul săptămînii s-a insistat asupra problemei grijii față de tehnica de luptă și desfășurării în bune condiții a muncii din ziua de parc. Această problemă a fost discutată și în adunarea organizației utemiste. De asemenea, la gazeta de perete a apărut un articol al locțiitorului tehnic al comandantului subunității, articol prin care militarii erau chemați să execute în bune condiții lucrările necesare în ziua de parc. Cu agitatorii am făcut un instructaj în acest sens și le-am trasat sarcini concrete. De exemplu, caporalului Marinescu Gheorghe i-am dat sarcina să discute individual cu caporalul Novodni Iosif, mecanic conductor, despre necesitatea ajutorului reciproc în muncă în vederea întăririi coeziunii echipajului. Această discuție, începută în doi, a atras și pe alți militari care erau în jurul lor, transformîndu-se apoi în discuție colectivă. Astfel de sarcini am dat și altor militari. De exemplu, sergentului major Romanescu Nicolae, secretarul organizației de bază U.T.M., i-am dat sarcina să se ocupe îndeaproape și să ajute pe caporalul B Ilie, care muncea nesatisfăcător în privința îngrijirii tehnicii de luptă. In ziua de parc, ofițerii subunității au stat permanent în mijlocul echipajelor și au urmărit cum se desfășoară lucrul, intervenind prompt acolo unde era nevoie. In mod deosebit m-am interesat să văd dacă membrii de partid și atemiștii, mai ales cei din organele conducătoare U.T.M., erau exemplu personal pentru ceilalți militari. Atunci cînd s-a observat că în cadrul echipajelor unii militari se evidențiază în mod deosebit, ei au fost imediat popularizați de către ofițeri, fapt ce a constituit un imbold în muncă pentru cei popularizați, ca și pentru ceilalți militari din echipaje. Astfel a fost popularizat sergentul major Romanescu Nicolae, membru de partid, care, prin exemplul său personal, a mobilizat pe ceilalți militari să lucreze cu însuflețire. Ca urmare, echipajul și-a îndeplinit cel mai bine sarcinile ce-i reveneau. încă un lucru bun, care a ieșit în evidență în această zi, îl constituie intransigența față de lipsuri care s-a manifestat cu tărie în sînul echipajelor. Acei militari, ca, de pildă, soldații Săceleanu Vasile, Ristescu Ioan și alții, care se eschivau de la lucru au fost aspru criticați de tovarășii lor de echipaj, fapt care a contribuit ca echipajele să-și îndeplinească la timp sarcinile. Munca de asigurare politică a zilei de parc nu s-a terminat însă odată cu ziua respectivă. A urmat bilanțul muncii acestei zile, care a fost ținut de către comandant cu întregul personal al subunității. El a relevat aspectele pozitive ale muncii din ziua de parc, evidențiind echipajul comandat de sergentul major Romanescu Nicolae, pe caporalii Lazăr Vasile, Iacovache Cornel și Novedni Iosif, mecanici conductori, care au muncit cu multă sîrguință pentru a executa la un nivel calitativ ridicat lucrul din ziua de parc. Comandantul subunității a scos totodată în evidență lipsurile care s-au manifestat în ziua de parc, și anume faptul că unii militari nu au dat dovadă de spirit tovărășesc în muncă. De asemenea, el a combătut atitudinea nejustă a unor militari care au manifestat delăsare în muncă, care nu au muncit cu toată însuflețirea, cot la cot cu tovarășii lor de echipaj, pentru o cît mai perfectă curățire și întreținere a mașinilor de luptă. In concluzie, comandantul a adus mulțumiri militarilor care s-au evidențiat în muncă , apoi a trasat sarcini pentru viitor. In subunitate, la fel ca în întreaga unitate, munca politică în legătură cu ziua de parc a continuat și în zilele următoare. La gazeta de perete și la stația de radioamplificare s-au popularizat metodele bune folosite și s-a continuat a se combate lipsurile manifestate în ziua de parc. Munca de asigurare politică a zilelor de parc, astfel desfășurată, a contribuit la executarea în bune condiții a lucrului, la educarea militarilor în spiritul dragostei față de tehnica de luptă și la întărirea simțului de răspundere personală pentru starea și întreținerea ei. Locotenent major D. TREBEA APĂRAREA PATRIEI Alegerea noului consiliu de onoare De curînd, în unitatea „N“ a avut loc o adunare a ofițerilor, avînd ca ordine de zi desărcinarea vechiului consiliu de onoare și alegerea noului consiliu. In prima parte a adunării, ofițerul Săbăduș Gheorghe a ținut un scurt referat cu privire la activitatea depusă de vechiul consiliu. Totodată a arătat ce sarcini îi revin consiliului de onoare care urma să fie ales. După alegerea noului consiliu de onoare, comandantul și locțiitorul său politic au trasat sarcini președintelui și membrilor aleși, îndemnîndu-i să-și facă cu cinste datoria pentru a contribui la păstrarea neștirbită a demnității și onoarei ofițerilor unității. Locotenent major C. POPESCU Spicuiri din scrisorile corespondenților . Ofițerul Badea Constantin întrebuințează metode variate pentru a dezvolta dragostea subordonaților săi față de armament și tehnica de luptă. In acest scop, în ultimul timp el a confecționat un grafic în care trece zilnic, în dreptul fiecărui militar, rezultatul controlului executat la armament. Pe baza acestui grafic, ofițerul Badea Constantin poate face mult mai ușor aprecieri asupra îngrijirii armamentului de către subordonații săi. (Locotenent major N. Bunilă). Eatemiștii unității noastre, mobilizați de lucrătorii politici, dau un prețios ajutor îngrijirii bunurilor. Așa, de pildă, în ultimul timp ei au triat mai bine de trei vagoane de cartofi și 2000 kg. ceapă, asigurînd astfel buna întreținere a unei însemnate cantități de alimente. De asemenea, ei au reparat 40 de butoaie, dîndu-le în folosință. (Căpitan Tr. Mitrancă). Ni se semnalează că. ...ofițerul Corbeanu Marin — sub motivul că a primit și alte însărcinări — dovedește delăsare în munca sa profesională. Așa, de exemplu, planul de expunere la secția politică predată zilele trecute l-a făcut de mîntuială, ceea ce a făcut ca problemele să fie greu înțelese de militari. El nu are pus la punct nici caietul de evidență la pregătirea politică a militarilor. Nici la pregătirea militară nu-și întocmește în mod regulat planuri conspecte. Din această cauză nu poate să conducă în bune condiții programul de instrucție a subordonaților. Față de această situație, comandantul său trebuie să ia măsuri grabnice. Pe urmele scrisorilor nepublicate Acum cîtva timp, la căminul militar din garnizoana unde lucrează și ofițerul Mihalcea Ioan nu erau create condiții optime pentru cazarea militarilor și angajaților civili sosiți în diferite misiuni." Corespondentul care ne-a semnalat aceste lipsuri arăta printre altele că în interiorul căminului nu era o curățenie corespunzătoare. Pereții erau murdari, iar tocurile ușilor și ferestrelor nevopsite. Lenjeria de pat nu era schimbată de mult timp etc. La sezisarea ziarului, cei în cauză ne-au răspuns că s-au luat măsuri grabnice în privința curățirii și amenajării căminului. In prezent căminul de garnizoană este pus la punct. Un corespondent voluntar ne-a semnalat unele lipsuri în organizarea muncii culturale din unitatea „N“. Una din lipsuri era că biblioteca și stația de radioamplificare nu funcționau în mod normal. Care era cauza? Una singură. Mînuitorul stației, soldatul fruntaș Cosma Virgil, era în același timp și bibliotecar și cînd funcționa stația nu funcționa biblioteca. Ofițerul Trif P. Crăciun ne-a informat că sezisarea corespondentului a fost întemeiată. In cadrul unei adunări cu ofițerii s-a dezbătut problema îmbunătățirii muncii culturale. In prezent s-a făcut o cotitură radicală în această direcție. Miercuri 1 februarie 1956 Nr. 26 (2946) MOMENT VESEL PE NAVĂ Este un vechi și frumos obicei marinăresc ca, în timpul liber, instrumentiștii de la bord să-și înveselească tovarășii lor de muncă. O muzicuță de gură, o mandolină și eventual o chitară și... „orchestra“ este gata. Sunetele vesele ale unui joc popular, melodia duioasă a unui cîntec de dor sau ritmul unui cîntec nou, de muncă, amintesc marinarilor, oriunde s-ar afla în larg, despre patria dragă, despre cei care le-au încredințat nobila misiune de a apăra hotarele maritime ale Republicii noastre Populare. Clișeul de față înfățișează un grup de marinari la un moment vesel pe navă. (Foto: ȘT. IONESCU) Inițiativă și voință Ofițerul cu pregătirea fizică și sport bătu în ușa cabinei comandantului. — Tovarășe comandant, am venit la dumneavoastră să vă raportez o problemă, pe care vă rog să mă ajutați s-o rezolv. Vă ascult — îi răspunse comandantul — Tovarășe comandant, am început perioada de instrucție de cîtva timp și n-avem teren de sport, n-avem aparate de gimnastică, n-avem o pistă G.M.A. Ne trebuie un teren de sport cu toate aparatele necesare pregătirii fizice și sportive a marinarilor. Marinarii sînt dornici să facă sport, să lucreze la aparate. — Da, dar sînt necesare fonduri pentru materiale, tovarășe locotenent, și... terenul, locul, unde o să-l găsiți? In apropierea locului de staționare a navelor nu prea văd unde poate fi amenajat. — Le vom găsi noi! ...Uitați-vă, am și făcut planul cum va arăta terenul de sport. Și ofițerul prezentă pe o bucată de hîrtie schema terenului. — Aici va fi porticul de gimnastică, îl vom face demontabil , dincolo, panoul pentru escaladare. In locul acesta, pista cu obstacole, terenul de volei... Și ofițerul înșiră pe nerăsuflate comandantului toate, toate aparatele pe care și le-a propus să le confecționeze. — Totuș i să rezolvăm problema materialelor, tovarășe locotenent — zise comandantul. Eu v-am spus și vă repet, fonduri... n-avem. — Dar avem voință, tovarășe comandant. Eu vă cer numai aprobarea pentru a-l construi. Pentru acest lucru am venit la dumneavoastră. Dacă admiteți punerea în aplicare , a planului, începînd chiar de mîine voi porni la lucru. Procurarea materialelor este treabă ușoară de rezolvat. Să vă raportez : atelierul de reparații nave este aproape de noi. Fier vom găsi destul și nu cred că marinarii de acolo ne vor lăsa să plecăm cu mîna goală, de-o fi să le cerem ceva. Avem și printre marinarii noștri meseriași pricepuți. — Aprobarea de la mine o aveți. Ofițerul salută scurt, ieși pe culoar și se îndreptă spre careul ofițerilor. Aici întîlni mai mulți ofițeri. — Am obținut aprobarea de la comandant să amenajez un teren sportiv în apropierea navelor. Ofițerul începu să noteze pe un carnet numele unor oameni — cartnicul major Trandafir, matrozul major Șerban, matrozul Mandache. „Aceștia trebuie să mă ajute cel mai mult. Sînt mecanici la bord și se pricep la mecanică. Materiale ?... Găsesc: La atelierul de reparații, la serviciul de spate, la nave. Țevi de fier pentru bara fixă și pentru barele paralele, inele, am să iau de la atelier. Material lemnos nu ne trebuie în prea mare cantitate“. Așa gîndea ofițerul. ...N-au trecut multe zile de cînd ofițerul cu pregătirea fizică și sport a cerut emisiunea comandantului de a construi axa sportivă. A alergat încoace, încolo, a cerut de aici ceva, de dincolo altceva, a scotocit prin magazia de materiale și a găsit tot materialul necesar. A cerut apoi sprijinul organizației atemiste pentru mobilizarea marinarilor în munca pentru amenajarea terenului sportiv. Personal a mobilizat pe marinarii mecanici de la bord. Care a știut să sudeze a fost trimis la atelierul de reparații nave și a sudat barele ; lăcătușii au făcut găurile, au căutat șuruburi, piulițe, șaibe, scoabe și celelalte materiale trebuincioase. O problemă de care s-a poticnit, pe moment, a fost aceea a terenului. Dar pînă la urmă s-a găsit și terenul. Cînd să înceapă lucrul pentru pregătirea terenului, timpul s-a schimbat. Gerul aspru, venit peste noapte, făcea să înghețe răsuflarea marinarilor. Dar, marinarii n-au dat înapoi. In frunte cu atemiștii, ei munceau din răsputeri pentru a pune în picioare, așa cum promiseseră comandantului, baza sportivă. In timpul prînzului, seara după terminarea programului, in zilele de repaus, marinarii erau la teren, muncind din răsputeri. Bucuria comandantului, al tuturor marinarilor a fost mare cînd, într-o bună zi, amenajarea bazei sportive a fost terminată. Porticul demontabil, cu parîmă, inele, trapez, bara fixă și barele paralele, pista G.M.A., montate și confecționate cu multă pricepere, își așteptau oaspeții. Chiar și acei marinari care nu prea se împăcau cu sportul n-au putut rămîne indiferenți cînd au văzut pe tovarășii lor avîntîndu-se la aparate. Cu toată vremea rea, ofițerul nu pregetă să ia pe marinari să mai facă un exercițiu la aparatele din baza sportivă. ...Primăvara nu-i departe, marinarii așteaptă cu nerăbdare să înceapă lucrul la aparate. Baza sportivă, rezultat al muncii entuziaste a colectivului de marinari, îi așteaptă. Locotenent C. TOMOȘOIU NOTA O asemănare Primăvara anului 1955. Curtea unei cazărmi. Pe aleea cu castani înfloriți s-a adunat un grup de ofițeri. Se discută aprins. Unii fac chiar și desene, in nisipul aleei, fie cu degetul, fie cu un bețișor. Ce discută, ce desenează ? Desenează forma și discută locul unde va fi construit noul panou de onoare al unității. In sfirșit, după lungi dezbateri, care au durat o veșnicie, mai precis 6 ore și 18 minute, s-a luat o hotărîre. Panoul va avea o vitrină ovală, in care vor fi expuse 20 de fotografii ale fruntașilor in pregătirea de luptă și politică, iar punctul de intersecție al aleelor va fi locul unde ii vor construi. N-au apucat să se scuture florile castanilor și panoul a fost gata. La construirea lui, zidarul Sandu I. a depus toată măiestria și experiența lui. Cu toate acestea, panoul de onoare n-a satisfăcut gustul artistic al tuturor. Au avut o serie de obiecții, mai ales ofițerii care nu au luat parte la dezbaterile de pe aleea cu castani. Unii și-au exprimat părerea că panoul nu este atractiv și nu cadrează cu „talia’’ unității. Alții au criticat felul în care a fost orientat panoul de onoare. Adepții acestei păreri spuneau : „Panoul de onoare nu trebuie făcut cu vitrina spre răsărit. Așa, fotografiile evidențiaților ar sta prea mult timp expuse razelor solare. S-ar decolora in citeva zile... Cițiva ofițeri, ascultind aceste păreri au sugerat confecționarea unui alt panou, mai înalt, mai atractiv și orientat cu vitrina , spre miazănoapte. Asta, pe simplu motiv că este mai multă umbră acolo... Castanii începuseră să-și formeze fructul verde, țepos, cînd soldații Bejenaru M. și Mesaroși P. reușiseră să termine noul panou de onoare. Acum era mai înalt și mai atractiv. Mai trebuia finisată tencuiala cind, după o ploaie, inițiatorii și proiectantul panoului de onoare au observat că nici spre miază-noapte nu este bine orientat. Ploaia bătea puternic în vitrină, in fața panoului. Constatîndu-se toate acestea, s-a hotărît reconstruirea lui la o dată ce se va anunța ulterior. A sosit și toamna. Castanele cădeau cu pocnet la pămînt și de soarta panoului de onoare nu se mai interesa nimeni. Astăzi, cînd printre crengile golașe ale castanilor fulguiesc steluțe de zăpadă, panoul este tot nefolosit Trecind pe lângă el, unii ofițeri, mai glumeți, spun : — Povestea panoului nostru de onoare se aseamănă intructiva cu povestea cuptorului lui Nastratin Hogea. Auzind o astfel de comparație, curios întrebi : — Și cum este cu povestea năzdrăvanului Nastratin? — Cum să fie — iți răspunde unui De demult, cîndva, Nastratin Hogea și-a făcut un cuptor. Avea gura spre apus. Prietenii l-au criticat. Pasămite, cuptorul avea gura în bătaia viaturilor de apus. Nastratin i a ascultat. L-a dărimat și a construit unul nou, cu gura spre răsărit. Credeți că cu asta a reușit să satisfacă gusturile prietenilor? Nu! S-au găsit unii care l-au convins că soarele, bătând toată ziua în cuptor, ii va răscoace pâin ea, i-o va arde. Nastratin și-a dărâmat din nou cuptorul și l-a construit cu gun, spre miază-zi. Cu toate acestea, s-au mai găsit câțiva care să-i dea sugestie, să-l întoarcă cu gura spre miază-noapte... Și cum a Rezolvat Nastratin Hogea ecuația asta cu patru necunoscute ? întreabă un ascultător pe povestitor. Față de toate aceste sugestii, Nastratin a cugetat adine și a ajuns la o singură concluzie, pe care a și materializat-o : și-a construit cuptorul pe roate. Nu de alta! Ci așa, ca să poată satisface prompt sugestia oricui * * * Oare „inovația“ asta, a lui Nastratin Hogea, n-ar putea fi aplicată și panoului de onoare despre care am vorbit mai sus ? Căpitan C. CONSTANTINESCU În legătură cu instrucția genistică ln exercițiile și aplicațiile tactice pe care le-au executat în perioada instrucției de vară, subunitățile din unitatea ,,N” au efectuat numeroase lucrări genistice. Cu aceste ocazii, ofițerii, sergenții și soldații s-au convins de importanța deosebită pe care o au lucrările de sapă la obținerea succesului în lupta modernă. De exemplu, au fost numeroase cazurile cînd subunitățile, folosind cu iscusință terenul, amenajîndu-l cu măiestrie din punct de vedere genistic, au reușit să ascundă „inamicului“ dispozitivul și acțiunile lor și să atace prin surprindere. De asemenea, în lupta de apărare, subunitățile bine amplasate și mascate au reușit să respingă atacuri repetate ale „inamicului“. In unități circulă zicala: „Terenul frate bun cu militarul“. Pentru ca termenul, însă, să fie într-adevăr un tovarăș al luptătorului, e nevoie ca acesta să fie just folosit, să fie amenajat potrivit scopului stabilit de comandant. Folosirea terenului, amenajarea lui, mascarea, constituie o artă în toată puterea cuvîntului, care se însușește într-un proces îndelung de muncă încordată. Acest lucru a fost verificat în practica instrucției. Un însemnat învățămînt cu care a rămas fiecare ofițer din exercițiile tactice executate este acela că militarii, pînă la cel din urmă soldat, trebuie să cunoască prevederile regulamentare referitoare la dimensiunile lucrărilor genistice, normele de lucru, procedeele de mascare etc., și să le aplice cu rigurozitate în practică. Cum stăteau însă lucrurile la început ? Cu prilejul primelor aplicații tactice s-a constatat că unii militari nu cunoșteau suficient de temeinic prevederile regulamentelor și instrucțiunilor asupra lucrărilor genistice. Ca urmare, lucrările genistice executate de aceștia aveau numeroase lipsuri. In aplicații, unii soldați, de exemplu, începeau lucrările cu dimensiuni diferite de cele prevăzute de regulament, sau lucrau neorganizat. Alteori nu se pregătea din timp materialul pentru căptușit și din această cauză, ca urmare a ploilor, lucrările de săpătură se surpau. De asemenea s-au întîlnit cazuri cînd nu se ascuțeau din timp uneltele și, în consecință, se săpa cu randament scăzut. Pe lîngă acestea existau serioase deficiențe în ceea ce privește mascarea lucrărilor. De aici s-a tras concluzia că militarilor le lipseau, îndeosebi, cunoștințele teoretice necesare pentru buna executare a lucrărilor genistice. Ce măsuri s-au luat ? O primă măsură a fost aceea ca, sub îndrumarea inginerului unității, ofițerii să treacă la studierea temeinică a documentelor referitoare la lucrările genistice și mascare. Ședințele de studiu au fost urmate de discuții, ceea ce a dat posibilitate ofițerilor să-și clarifice profund problemele. La rîndul lor, comandanții de subunități au trecut la instruirea temeinică a sergenților. Studierea instrucțiunilor s-a făcut, în părțile care îi priveau, pînă la ultimul soldat. Măsurile luate în legătură cu studierea instrucțiunilor genistice au dat rezultate bune. La succesul acestei activități, o contribuție însemnată a adus munca de asigurare politică. Lucrătorii politici și membrii organelor conducătoare de partid și de U.T.M. au fost convocați în ședințe speciale pentru studierea și lămurirea deplină a prevederilor regulamentelor și instrucțiunilor în vigoare. Organizația de partid a propus comandantului — și acesta a aprobat — ca ședințele de instructaj cu sergenții și ședințele de studiu cu soldații să fie conduse de ofițeri și sergenți comuniști și atemiști bine pregătiți. De asemenea, munca politică a fost orientată în scopul lămuririi oamenilor asupra necesității însușirii cunoștințelor genistice și pentru a privi această activitate ca fiind deosebit de importantă pentru pregătirea lor de luptă. Comuniștii și atemiștii au reușit să-și aducă aportul lor însemnat datorită faptului că au cunoscut temeinic prevederile lamentare și deci au putut să ofere regiexemplu personal în această privință. O muncă susținută i-a depus apoi pentru a învăța pe militari executarea practică a lucrărilor de amenajare genistică a terenului și de mascare. Comandanții de subunități s-au străduit să îmbine în mod armonios teoria cu practica. Aplicarea celor învățate teoretic s-a făcut în primul rînd prin prezentarea demonstrativă a tot felul de lucrări genistice. Se știe că pentru amenajarea genistică a terenului se cer eforturi fizice mari, se cere o încordare maximă a voinței, a dîrzeniei. Desigur că realizarea forțelor fizice necesare executării acestor lucrări este posibilă în urma unui antrenament îndelungat, executat metodic. In aplicațiile tactice executate, ce-i drept, militarii au lucrat în terenuri în general umede, lipsite de piatră. De asemenea, subunitățile au dispus de o bază materială corespunzătoare. Cu toate acestea au existat și multe greutăți. Militarii nu aveau antrenamentul fizic necesar, mai ales că foarte adesea, ei trebuiau să lucreze noaptea. Militarii oboseau repede, din pricină că la exercițiile tactice anterioare nu executaseră conștiincios lucrările genistice. A fost necesar deci să se formeze acest antrenament. De aici, ofițerii au rămas astfel cu un bun învățământ și anume : la orice exercițiu tactic de front sau aplicații tactice, militarul trebuie pus să-și sape în întregime locașul de tragere, porțiunea de tranșee etc., în condițiile prevăzute de regulament. Pe măsură ce instrucția înainta, militarii își perfecționau antrenamentul, își formau deprinderea de a executa, conform instrucțiunilor și în timpul prevăzut, lucrările genistice. Pe alocuri însă s-a mai constatat și superficialitate. Bunăoară, în subunitatea din care face parte ofițerul Vancea C. s-a constatat odată că se stabiliseră pentru soldați norme de muncă necorespunzătoare. Se știe că pentru lucrul cu lopata mică norma e una, dar pentru lucrul cu lopata mare, cu tîrnăcopul și cu alte unelte, norma este alta. In subunitatea respectivă, deși se dispunea de unelte mari, se lucra cu norme corespunzătoare lucrului cu lopata mică. La ce ducea aceasta? In primul rînd la nerealizarea randamentului regulamentar și, în al doilea rînd, la ușurarea muncii cu lopata. Potrivit normelor fixate de comandantul acestei subunități, timpul de execuție a lucrărilor se prelungea. De asemenea nu se realiza acea încordare a eforturilor necesară călirii oamenilor în activitatea de amenajare genistică a terenului. Șefii comandantului respectiv au intervenit la timp și au îndreptat starea de lucruri. Din acest caz s-a tras și un alt învățămînt : însemnătatea și necesitatea imperioasă a controlului sistematic asupra grupelor și plutoanelor, pentru a nu se admite ușurări și convenționalisme în instrucția genistică. De asemenea s-a hotărît ca fiecare ofițer să poarte permanent în porthart instrucțiunile asupra lucrărilor genistice și, ori de cîte ori va fi nevoie, să le scoată și să le consulte, fără să se teamă că cineva îi va reproșa că nu știe pe de rost ce dimensiune trebuie, să aibă amplasamentul cutărui sau cutărui armament. In legătură cu executarea lucrărilor genistice e necesar să se mai sublinieze încă un învățămînt : necesitatea respectării disciplinei și ordinei pe care o impun regulamentele și înseși situațiile de luptă în care se execută aceste lucrări. Randamentul și calitatea înaltă a lucrărilor genistice se pot obține numai în subunitățile în care se muncește cu entuziasm, cu dragoste și într-o ordine și disciplină perfectă. Nu trebuie să uităm că pe cîmpul de luptă modern se lucrează foarte mult noaptea, cînd trebuie păstrată cea mai deplină liniște, cînd nu se folosesc nici un fel de lumini. In această direcție, un mare rol îl joacă munca politică. Subunitatea din care face parte ofițerul Bădilă Gh. trebuia să execute în cadrul unei aplicații tactice lucrări genistice. Sarcina era grea și pentru a putea fi îndeplinită se cerea să se lucreze strict organizat și cu încordarea tuturor forțelor militarilor. Comandantul subunității a hotărît ca munca să se efectueze pe echipe. S-au numit echipe de trasatori, echipe de săpat, echipe de scos și transportat brazde, echipe de mascat. Pe timpul lucrului, comandanții din subunitate și locțiitorul politic al comandantului au stat tot timpul în mijlocul militarilor, l-au îndrumat, i-au ajutat și mobilizat să lucreze bine și cu spor. Dat fiind că s-a lucrat mult noaptea, cînd controlul se execută mai greu, pentru a se asigura o bună calitate a lucrărilor s-a dus o muncă atentă pentru a ridica simțul răspunderii personale al militarilor. Comuniștii și atemiștii, agitatorii și comandanții de grupe, au primit sarcina să mobilizeze pe soldați, mai ales, prin exemplul personal. Comandantul și locțiitorul său politic au aprobat și au sprijinit cu căldură inițiativa comuniștior și utemiștilor din subunitate de a lupta cu toate forțele pentru depășirea normelor regulamentare de lucru. Exemplul acestor militari a fost urmat de masa sergenților și soldaților din subunitate. Astfel s-a ajuns să se îndeplinească pînă la două norme pe zi. * Mascarea este o parte integrantă a lucrărilor de amenajare genistică a terenului. Și în privința mascării s-a obținut o frumoasă experiență în aplicațiile tactice executate. Ofițerii, sergenții și soldații s-au străduit ca în executarea lucrărilor de mascare să îndeplinească cerințele regulamentelor care spun : mascarea trebuie să fie activă, să creeze inamicului imagine falsă, o imagine care să ne conină nouă și să ne fie necesară nouă ; neîntreruptă, adică odată făcută, mascarea să fie reînnoită, modificată , verosimilă, adică obiectele mascate să nu se deosebească ca formă și ca dispunere de cele înconjurătoare, să nu atragă atenția inamicului variază, adică procedeele de mascare folosite să nu fie ghicite ușor de inamic. In executarea măsurilor de mascare, comandanții de subunități și locțiitorii lor politici au urmărit educarea subordonaților în spiritul inițiativei, șireteniei și vicleniei de luptă. De asemenea a trebuit să se ducă o intensă muncă de lămurire a necesității păstrării liniștei și disciplinei pe timpul lucrului. In practica muncii de instrucție s-a observat că este foarte important ca la mascarea lucrărilor de sapă cu ajutorul brazdelor să se țină seama de anumite lucruri. De exemplu, subunitatea din care face parte ofițerul Postiucă C. a executat odată o aplicație tactică de o durată mai lungă. Subunitatea a folosit aceeași poziție multe zile în șir. Dar, de unde la început poziția subunității — mascată cu brazde — nu era ușor de descoperit de către „inamic”, ulterior, prin uscarea brazdelor, poziția devenea cu totul vizibilă. Cercetîndu-se cauza acestei stări de lucruri s-a constatat că brazdele fuseseră aranjate defectuos. Intre ele existau spații goale, astfel încît soarele și vîntul, intrînd printre brazde, uscau rădăcinile ierburilor. Ulterior această defecțiune fost înlăturată și ca urmare brazdele și-ar fi păstrat prospețimea. In exercițiile și aplicațiile tactice pcare le-au executat, subunitățile au folosit pentru mascarea lucrărilor și acțiunilor atît mijloacele din înzestrare cît și mijloacele improvizate. Militarii au fost învățați să folosească cu chibzuială aceste mijloace, acumulînd o bună experiență practică. Experiența dobîndită la exercițiile și aplicațiile tactice în legătură cu executarea lucrărilor genistice și a mascării, în diferite situații de luptă, reprezintă un izvor de cunoștințe și învățăminte pentru viitor. Aplicîndu-le cu grijă în practica de zi cu zi, vom obține rezultate tot mai bune în pregătirea de luptă a militarilor. Locotenent colonel V. JIBLEANU MĂIESTRIA PIONIERUL Crearea unui culoar prin rețelele de sîrmă necesită deprinderi practice, pricepere și curaj. Aceste calități le dezvoltă subordonaților sergentul Nicodim Vasile, comandantul unei grupe de pionieri (Foto : ST. ȘTEFAN)