Apărarea Patriei, martie 1956 (Anul 12, nr. 51-77)
1956-03-01 / nr. 51
Pentru patria noastra, Republica Populară Romnia F S APARAREA PATRIEI V Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XII Nr. 51 (2971) I Joi 1 martie 1956 4 PAGINI — 20 BANI Toată atenția pregătirii antiaeriene a trupelor Forțele noastre Armate dispun de mijloace tehnice moderne, de subunități bine pregătite — capabile să asigure apărarea antiaeriană a țării și a trupelor. Experiența celui de-al doilea război mondial ne învață însă că, alături de subunitățile și unitățile destinate să facă apărarea antiaeriană, înseși trupele, întregul personal al armatei, trebuie să contribuie la propria apărare, la distrugerea avioanelor inamice care zboară și atacă la înălțimi mici. Aceasta este cu atît mai necesar, cu cît pe cîmpul de luptă subunitățile și unitățile, indiferent de misiunile și specialitatea lor, sînt supuse unor atacuri repetate ale inamicului cu ajutorul aviației. In unități și subunități au fost obținute unele succese la instrucția antiaeriană. Așa, de exemplu, în subunitatea comandată de ofițerul Mateiaș Anatol se acordă toată atenția instruirii militarilor în această direcție, formării deprinderilor necesare în lupta împotriva avioanelor inamice. Datorită faptului că s-a folosit orice prilej pentru pregătirea antiaeriană a subordonaților, aceștia știu cum pot acționa cu armele din înzestrare, cînd trebuie și cînd nu trebuie să deschidă focul, unde trebuie făcută ochirea pentru a lovi în avionul care atacă la mică înălțime. Comandanții de subunități nu trebuie să se mulțumească însă cu rezultatele obținute în domeniul instruirii antiaeriene a subordonaților. Ei sînt datori să dezvolte succesele dobîndite în instrucția antiaeriană, să învețe pe subordonați tot ceea ce este necesar în războiul modern. Un astfel de rezultat poate fi obținut numai pe baza îmbogățirii continue a cunoștințelor teoretice ale militarilor. Prin ședințe speciale și cu ajutorul materialului demonstrativ pe care unitățile și subunitățile îl au la îndemînă, militarii trebuie să cunoască cu profunzime posibilitățile folosirii armamentului de infanterie în lupta cu aviația inamică. In cadrul ședințelor demonstrative și al celor cu caracter teoretic organizate în scopul îmbogățirii cunoștințelor generale despre apărarea antiaeriană, comandanții au obligația să învețe pe subordonați cum și cînd pot ei acționa cu eficacitate maximă asupra aviației inamice. Este necesar, de asemenea, să li se explice militarilor care este deosebirea între tragerea executată asupra aviației și cea terestră. Fiind vorba de ținte mișcătoare, care, de cele mai multe ori, folosesc o viteză mare de deplasare, li se impune militarilor să cunoască și să respecte anumite reguli și totodată să folosească just anumite aparate. Această pregătire poate fi realizată în maune condiții atît pe cîmpul de instrucție, cît și în sălile de specialitate, unde vor putea fi folosite siluete de avioane, planșe și scheme. Pregătirea teoretică a efectivului nu-i însă totul. In unitatea unde muncește ofițerul Vlădescu Ioan, deși s-a făcut o pregătire teoretică personalului, nu s-au luat și măsurile cuvenite pentru ca cunoștințele asimilate să fie aplicate în practică cu perseverență. Exercițiile sînt rare, ocazionale, ceea ce dovedește tendința de a minimaliza problemele pregătirii antiaeriene a militarilor din subunitate. Este de datoria comandanților de subunități să acorde cea mai mare atenție antrenamentelor practice în teren, exercițiilor zilnice executate în diferite condiții, pentru a forma deprinderea militarilor de a acționa repede și prompt împotriva avioanelor de diferite categorii, cît și împotriva desantului aerian inamic. O atenție deosebită trebuie acordată exercițiilor de mascare, de camuflare a luminilor pe timpul nopții, pe orice anotimp. Este cunoscut că avioanele inamice efectuează deseori zboruri de recunoaștere. Pentru a le împiedica să-și îndeplinească misiunea, militarii trebuie să fie temeinic pregătiți, să cunoască în cele mai mici amănunte arta mascării. Exercițiile în teren, indiferent în care ramură de pregătire sînt încadrate, trebuie îmbinate cu exerciții de mascare, de folosire a terenului și mediului înconjurător, pentru a atinge o astfel de perfecțiune, încît avionul inamic să nu poată bănui existența subunității în raionul respectiv. Totodată, comandanților li se cere să obișnuiască pe subordonații lor cu folosirea terenului, cu dispersarea rapidă în teren și cu celelalte reguli care decurg din situația în care atacul aerian inamic surprinde subunitatea în timpul marșului sau în oricare împrejurare. Executînd exerciții de luptă și apărare împotriva aviației, comandanții sînt datori să folosească comenzi regulamentare. Intr-o subunitate, la un astfel de exercițiu, din cauză că au lipsit dintr-o comandă înălțimea și direcția din care parte zbura „avionul inamic“, s-a ajuns la situația că ostașii au acționat diferit : unii s-au adăpostit, ascunzînd părțile metalice ale armamentului, alții se pregăteau să tragă, dar nu toți în aceeași direcție. Este de prisos a mai demonstra că un astfel de „exercițiu“ nu duce la nimic bun. Este un fapt curios că unii comandanți de subunități, deși la celelalte discipline de pregătire de luptă au obținut rezultate bune și foarte bune, neglijează in mod nejustificat pregătirea antiaeriană a subordonaților. Iată, de pildă, ofițerul Lupu Nicolae își dă seama că pregătirea antiaeriană a subordonaților săi este rămasă în urmă față de alte categorii de instrucție, dar nu ia măsuri pentru lichidarea acestei lipse. El consideră că atîta timp cît nu sînt prevăzute în planificarea eșalonului superior teme speciale de instrucție antiaeriană, personal nu poate să facă nimic în această direcție. Acest fel de a privi lucrurile nu este just. Comandantul de subunitate nu se poate mărgini la constatarea că instrucția antiaeriană nu este prevăzută în mod special în planificarea unității, fapt care constituie fără îndoială o lipsă destul de gravă. Comandantul de subunitate trebuie să seziseze comandantului de unitate lipsurile din planificare. Pe lîngă aceasta, comandantul de subunitate are toate posibilitățile să ia măsurile pe care le crede necesare la un moment dat pentru pregătirea temeinică și multilaterală a subordonaților. Orele de rezervă, puse la dispoziția sa, trebuie folosite tocmai pentru acele categorii de instrucție unde se constată o rămînere în urmă. In scopul pregătirii antiaeriene a subordonaților săi, comandantul poate să folosească experiența subunităților de a. a. a cadrelor din aceste subunități. In același scop pot fi folosite sălile de specialitate ale subunităților a. a. care au în înzestrarea lor materiale documentare suficiente, planșe, scheme, siluete de avioane, poligoane etc. Din păcate, însă, mai sînt unii comandanți de subunități care nu folosesc acest ajutor prețios pentru pregătirea antiaeriană a subordonaților. Trebuie arătat că, în unele locuri, lucrătorii politici, organizațiile de partid și organizațiile atemiste n-au rezisat lipsurile ce se observau și nu au ajutat pe comandanți să ridice la nivelul cerințelor actuale instrucția antiaeriană a militarilor. Gazetele de perete, agitatorii și toate celelalte forțe politice nu au fost îndrumate pentru a folosi capacitatea lor mobilizatoare in scopul îmbunătățirii muncii de pregătire antiaeriană și pentru combaterea tendinței de subapreciere a acestei discipline. Organizațiile de partid trebuie să analizeze critic și autocritic activitatea politică ce se desfășoară în sprijinul muncii de instruire antiaeriană a efectivelor. Este recomandabil ca biroul organizației de bază de partid și cel al organizației U. T. M. să organizeze periodic, cu aprobarea comandantului, întîlniri cu soldații și sergenții din subunitățile a. a. Cu acest prilej, povestind despre posibilitățile de luptă cu armamentul de infanterie împotriva aviației, militarii din subunitățile a. a. vor putea folosi numeroase exemple din cel de-al doilea război mondial și din cel al eroicului popor coreean. Poate fi subliniat, de pildă, faptul că în Coreea, luptătorii coreeni au doborît multe avioane americane cu reacție, ce acționau la înălțimi mici, cu ajutorul focului concentrat al subunităților de infanterie și de altele cu diferite misiuni. Bineînțeles că o astfel de întîlnire nu constituie singura metodă ce se poate folosi. Lucrătorii politici, comuniștii și utemiștii pot găsi și alte metode care să contribuie la îmbunătățirea muncii de pregătire antiaeriană a subunităților. Comandanților de unități și locțiitorilor lor politici le revin sarcini deosebite. Ei au datoria ca în cadrul aplicațiilor tactice să introducă cît mai multe exerciții de apărare și luptă împotriva „avioanelor" și mai ales să folosească întotdeauna avioanele ce zboară în zonă. Ei trebuie să-i educe în așa fel pe ofițeri încît aceștia să manifeste o permanentă grijă pentru perfecționarea instrucției antiaeriene a subordonaților. In același timp comuniștii și etemiștii au sarcina să desfășoare o muncă susținută de la om la om pentru a lămuri fiecărui militar și a-l convinge că este o adevărată cinste ca, într-un caz de luptă, să poată contribui la zdrobirea dușmanului care atacă pe calea aerului. Pregătirea antiaeriană a trupelor este o cerință absolut indispensabilă. A învăța pe subordonați cum să ducă lupta împotriva avioanelor, cum să se apere de atacurile lor, înseamnă a manifesta o adevărată grijă față de ei, față de viața lor. Pe lîngă aceasta, făcînd o temeinică instrucție antiaeriană a efectivelor, comandanții vor aduce o contribuție în plus la pregătirea multilaterală a subordonaților, la întărirea capacității de luptă a subunităților și unităților. Urmează îndemnul partidului (Corespondență din Galați). Printre cetățenii din satul Ungureni, comuna Munteni, raionul Tecuci, care au dus o susținută muncă de lămurire pentru formarea unei noi gospodării colective, sînt și multe femei. In adunarea de constituire a gospodăriei agricole colective, care a avut loc zilele trecute, colectiviștii au hotărît, ca în cinstea Zilei internaționale a femeii, tînăra lor gospodărie să poarte denumirea de „8 Martie“. Cele 17 familii de țărani muncitori vor lucra în anul acesta, cu ajutorul tractoriștilor de la S.M.T., suprafața de 40 ha O preocupare de seama a comandanților Intîmpinînd alegerile de deputați în sfaturile populare, artileriștii subunității din care face parte ofițerul Marinescu Vladimir și-au intensificat munca de însușire a specialității. Sub îndrumarea directă a ofițerului, sergenții execută în poligonul redus antrenamente la tragerile de apreciere și se străduiesc să lucreze sub baremul fixat. Concomitent cu antrenamentul în poligon, ofițerul învață pe sergenți și cele mai bune metode de predare a instrucției. Pentru a-l obișnui pe sergent cu lucrul practic, sergentul care este numit să execute tragerea în poligonul redus , este pus să lucreze întocmai ca la tragerile reale, să determine și să înregistreze elementele ce i se comunică. Și pentru ca acesta să se obișnuiască cu lucrul rapid, timpul este cronometrat. La terminarea antrenamentului, ofițerul face de fiecare dată bilanțul ședinței în care apreciază felul cum au lucrat sergenții și le dă calificative. In timpul lucrului practic la material, ofițerul Marinescu insistă ca în primul rînd fiecare servant de la tun să-și însușească specialitatea lui și treptat obișnuiește pe sergenți să-i învețe pe soldați să execute toate funcțiile la tun. In mod deosebit s-a pus accentul pe formarea ochitorilor; încă de pe acum, la fiecare grupă de tunari din subunitatea respectivă se află cîte un ochitor de bază și cîte unul care se pregătește ca înlocuitor. Tendința generală este ca pînă la începerea concursurilor de tragere cu tunul, toți servanții să stăpînească ochirea, să-l poată înlocui pe ochitorul propriu-zis. Prin metodele ce se aplică în subunitate, cît și prin atmosfera creată între militari, subunitatea are șansă să ocupe un loc de frunte în unitate. Maior A. SUSAN CENTRALĂ AL P .îi›. ȚARĂ JALESI*'LE 11 MARTIE ' Faptă cetățenească Pînă mai zilele trecute, cetățeana Maria Rogojan figura drept candidată pentru alegerile de la 11 martie. Observînd acest lucru, tovarășul Neuman S., care o cunoaște pe candidată, a discutat cu ofițerul Catană în legătură cu această propunere. „Eu știu — a spus, tovarășul Neuman ofițerului — că Maria Rogojan nu este nici membră de partid și nici profesoară, așa cum reiese din biografia ei. Mai știu că tatăl ei este chiabur și ca atare nu merită să figureze în lista candidaților F.D.P.“. Ofițerul Catană l-a sfătuit pe tovarășul Neuman să facă de urgență întîmpinare la comisia electorală din circumscripția respectivă. Găsind justă întîmpinarea, comisia electorală a circumscripției electorale nr. 142 din raionul Stalin a hotărît ca Rogdjan Maria să fie ștearsă din listele de candidați. Exemplul de mai sus dovedește grăitor că oamenii muncii veghează ca deputații care vor fi aleși să fie numai oameni vrednici, legați de popor, de interesele lui, Căpitan I. ALBULESCU Economii însemnate găzele paliere și manetoane, s-au confecționat segmente noi, șlefuit supapele, s-au pus noi bucșe la bolțuri, s-au reglat injectoarele, pompa de injecție și primul motor a fost gata. In momentul de față, motorul funcționează în condiții bune. Făcînd calculul reparației motorului, economiile sînt de aproape 20.000 lei. La reparația acestui motor au contribuit la mecanicul Idiceanu Vasile, Bilenco V., Ilie Constantin In unitatea noastră erau două grupuri electrogene uzate, care urmau să fie trimise la reparație generală. Mecanicul șef, a.c. Idiceanu Vasile, împreună cu tovarășii săi de muncă, stabilind nevoile de reparații, au ajuns la concluzia că există toate posibilitățile materiale pentru executarea reparației la cele două grupuri în cadrul unității. Lucrul a început și, în timp record, s-au turnat, strunjit și pasuit toate lași Carciu Marin. Terminînd reparația primului motor, angajații civili au hotărît ca pînă la data alegerilor să fie reparat și pus în stare de funcționare și cel de-al doilea motor. Reparația celor două motoare și punerea lor în funcțiune vor contribui la pregătirea de luptă și politică a militarilor unității, realizîndu-se totodată economii importante. Locotenent major K EMERIK Azi în raionul Sărmaș în întreg raionul Sărmaș, existau în anul 1945 doar 31 școli elementare și de șapte ani. Astăzi, datorită grijii partidului și guvernului pentru ridicarea nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii, numărul școlilor s-a ridicat la 128, dintre care 102 școli de patru ani și 26 școli de 7 ani. Pentru prima dată au fost înființate și școli cu limba de predare a minorităților naționale. Astfel, in prezent există 26 școli de patru ani și trei de 7 ani cu limba de predare maghiară. In anul 1944 au fost în raionul Sărmaș doar 12 cămine culturale. Numărul lor se ridică astăzi la 34; în cadrul lor se desfășoară o bogată și variată activitate. Despre biblioteci aproape că nici nu se putea vorbi înainte , erau puține la număr și nici acelea pentru cei ce muncesc. In anii regimului democrat-popular au luat ființă 31 biblioteci, cu peste 40.000 volume. Aceste realizări au fost posibile datorită faptului că sfatul popular raional și sfaturile populare comunale au știut să mobilizeze masele la înfăptuirea lor. Școlile, căminele culturale și celelalte construcții au fost ridicate cu sprijinul permanent al maselor, Directorul școlii din cartierul ceferiștilor 3- - - - - — — — — — - - -- - - - Deși nu-l văzusem niciodată pe directorul școlii medii de băieți nr. 4, totuși îl cunoșteam atît de bine, încît nu mi-ar fi fost greu să-l deosebesc dintre toți profesorii școlii. Prima oară am auzit rostindu-i numele într-un compartiment de-a doua, o femeie trecută de 40 de ani. Povestea despre fiul ei Budura Mircea, care învață în China, la Pekin. Fiul se căsătorise, și în vara aceea bunica aștepta să-și vadă din nou nepoțica. Era atît ele mîjodră de fiul ei mai mare, nicit începuse să-și amintească cu dor de trăsăturile lui Mircea, de calitățile lui. Povestea cît de bine învăța fiul ei cînd urma la școala unde director era Grigore Savu. Am reținut numele și chipul acestei mame care rostise numele directorului. Intr-o splendidă zi de vară, pe poteca unui munte din preajma Buștenilor, stropită de razele soarelui, un grup de studenți care învățau la Moscova își aminteau de năzdrăvăniile care le făceau cînd erau elevi, de întîmplări petrecute în școală, de colegi, de profesori. Sidvin Carol, student la Conservatorul din Moscova, rostise numele directorului școlii la care învățase , Grigore Savu. Sînt unele afișe care, prin felul în care sînt alcătuite, prin culorile de foc ale literelor, prin desenele mari și prin cîteva semne ale mirării care parcă-ți poruncesc ,,oprește-te și citește“, nu te lasă să treci mai departe. Pe un astfel de afiș scria acum cîteva luni . Concepția materialistă despre lume“, conferențiază directorul școlii medii de băieți nr. 4, Grigore Savu. Unele treburi reportericești m-au dus la atelierele „Grivița Roșie“. La una din secții am întîlnit foarte mulți tineri de vîrstă școlară. Un tehnician se interesa la unul dintre ei de tovarășul Grigore Savu. — La ultimul strung — îi răspunse elevul. In fiecare sîmbătă dimineața, elevii din clasa 8-a A vin în acest atelier să învețe mecanica. Directorul școlii este adeptul ideii politehnizării învățămîntului. Inginerul spune că această metodă este minunată, pentru că elevii învață să aplice cunoștințele lor teoretice. Poate — cine știe — unii dintre ei se îndrăgostesc de vreo meserie și după studii o vor practica. însuși directorul școlii — mărturisește inginerul, încântat că știe atîtea amănunte despre acest om atît de energic și pasionat pentru munca sa — cunoaște două meserii : mecanica și rotăria. Rotăria o știe de la tatăl său, un țăran de prin comuna Balta Doamnei. Directorul ar putea oricînd să meargă la țară, pentru că e și agronom. Specialitatea sa e de fapt profesor de științe naturale. Ce l-a îndemnat pe acest om să îmbrățișeze atîtea meserii ? Pasiunea, sau nevoia de a-și croi drum în viață l-au purtat pe atîtea căi? Acum, cindi am stat de vorbă cu el, aș putea să răspund că și una și cealaltă l-au determinat să fie rotar, mecanic, agronom, suplinitor, profesor. Tinerii acestei generații merg pe un singur drum spre realizarea visului lor. In trecut, generațiile au trebuit să ocolească, să încerce multe poteci ; foarte puțini reușeau totuși să realizeze ceva. Grigore Savu are în grija sa sute de elevi, fiecare cu caracterul său, cu înclinațiile, cu pasiunile și defectele sale. La fiecare în parte trebuie să dezvolte ceea ce este bun și să înlăture ce e rău. Muhea sa e de mare răspundere. Nu are voie, nu-i permite țara și conștiința sa de comunist și profesor, să lase să se dezvolte la vreun elev o trăsătură urîtă. El are răspunderea morală pentru fiecare. Tovarășul Grigore Savu este propus candidat pentru alegerile de deputați de la 11 martie. In cartierul ceferiștilor el este cunoscut nu numai pentru activitatea sa de director al școlii, dar și pentru activitatea sa de cetățean. M. D. Cetățenii mai vîrstnici din cartierul Drumul Serii își aduc buna aminte de alegerile din trecut. Adunările electorale se țineau la cîrciumile lui Vișlea, de pe Calea 13 Septembrie, și Chitulească, de pe Sebastian. Venea candidatul liberalilor, Gogu Ruse, încadrat de agenți electorali „puternici". In același timp aveau loc și întîlniri ale opoziției, unde participa fostul primar al Capitalei, Dem. Dobrescu, cunoscut și sub numele de Cioc sau Tîrnăcop. La circiuma lui Niță Voiculescu era o altă adunare, a georgiștilor. Mulți își reamintesc de o întîmplare tipică a alegerilor burgheze. Agenții de încredere ai liberalilor au legat de spatele automobilului lui Dobrescu o găleată spartă. Mare alai a ieșit ; plecarea lui Dobrescu de la adunare a fost subliniată de... zgomotele tinichelii și, bineînțeles, de huiduielile agenților liberali. La aceste alegeri curgea vinul din butoaie cum curgeau și promisiunile. Pavăm toate străzile, luminăm toate străzile, canalizăm, facem... dregem... Vorbele rămîneau vorbe , după alegeri nici deputatul nu se mai gîndea la ele. Așa ------------------------------------------era în trecut. Să asistăm și la o adunare din zilele noastre, să vedem care sînt preocupările candidaților pentru treburile gospodărești. Am luat parte, marți, la clubul depozitului Centrocoop din Capitală, la o întîlnire a alegătorilor cu locotenent colonelul Răduică Grigore, candidatul F.D.P. în circumscripția electorală orășenească nr. 277 București. La această întîlnire au participat și candidații altor circumscripții electorale din raionul Lenin: locotenent colonelul Boboc Dumitru, Marin Constantin, muncitor la U.C.R., Gheorghița Georgescu, muncitoare la U.C.R., și tînărul Ion Drăghici. Alegătorii au ridicat probleme legate de gospodărirea cartierului, de îmbunătățirea aprovizionării populației. Cetățeanul M. Nistorescu a propus ca strada Botoșani să fie electrificată și să se amenajeze trotuare, iar gospodina Paula Vlăduț a cerut să se paveze și să se canalizeze strada. Ofițerul Răduică Grigore a arătat că, împreună cu deputații sfatului popular, a studiat o serie de propuneri ale alegătorilor și pentru unele din ele au și fost luate măsuri. Astfel, pe unele străzi ca Agnita, Smarandache și altele se vor executa lucrări edilitare și de iluminat în cursul acestei primăveri, se vor înființa noi unități comerciale. — Sînt convins, a spus candidatul, că cu sprijinul cetățenilor se vor face lucrări frumoase în cartierul nostru. Alte alegeri, alte fapte. Candidații de azi sînt înconjurați cu căldură, cu Încredere de alegători. Ei își vor îndeplini fără îndoială angajamentele luate în fața cetățenilor. S. IONESCU Candidatul F.D.P. locotenent colonel Rădnică Grigore în mijlocul alegătorilor. Aspect de la întîlnirea candidatului F.D.P, locotenent colonel Boboc Dumitru cu alegătorii. Suflet de cantemirist Zilele acestea, cantemiriștii au trăit un eveniment deosebit. In incinta școlii s-a amenajat muzeul „Dimitrie Cantemir Măreață și impunătoare este figura domnitorului Dimitrie Cantemir . Cărturar vestit, el a încercat, cu ajutorul Rusiei, să scoată Moldova de sub jugul otoman. Azi, in muzeul care-i poartă numele sînt adunate, cu migală și stăruință, portrete, stampe ale vremii, documente, monede, armament și hărți de epocă. Toate cer să le privești cu atenție și să le cercetezi. Un fior te străbate cînd te vezi față în față cu documentele vremii, care poartă iscălitura domnitorului. Se rețin mult în fața lor și stampele, și picturile, care îl arată pe D. Cantemir singur sau alături de țarul Petru cel Mare. Un viu interes îți trezesc și cărțile cu filele îngălbenite de vreme. Ele stau deschise la diferite pagini. Sînt cărți scrise de D. Cantemir, istoric cu renume european și învățat cu o cultură enciclopedică. Citind aceste cărți, marele critic revoluționar democrat rus Belinski a avut numai cuvinte de laudă pentru D. Cantemir. Acest muzeu va aminti zi de zi cantemiriștilor că poartă un nume cu faimă, glorios, cu care se pot mîndri. In timpul cînd priveam și mă gîndeam la toate acestea, dincolo de geamurile muzeului s-a auzit glasul metalic al trompetei. Ușile s-au deschis, coridoarele s-au umplut de larmă și pe platoul școlii a început. ...O bătălie cu zăpadă De după munții ninși și nemișcați, soarele trimite suliți de aur. Zăpada se înteiază. Pe argintul ei, elevii în uniformă bleumarin și cu vipușcă roșie se împroașcă cu bulgări de zăpadă. Sînt împărțiți în două tabere. Elevii cei mici se apără într-un șir de cazemate de zăpadă. La rîndul lor, elevii cei „mari“ (care abia ar ajunge la apărătoarea șenilelor unui tanc), atacă. Au ajuns în preajma cazematelor. Din piepturile lor răsună puternic gloriosul strigăt de „ura“. Apărătorii nu par intimidați. Abat asupra atacanților o „vijelie“ de cocoloașe. Multe din ele își ating ținta și lasă pe uniforme flori de zăpadă. Atacul șovăie. Pretutindeni se aud comenzi și cuvinte de îmbărbătare. Ofensiva își recapătă vigoarea, apărătorii calmul și dîrzenia. Din nou zboară în direcții opuse, sute de cocoloașe. Dar, deodată, peste platoul de zăpadă, înflorit cu uniforme bleumarin, s-a auzit comanda — Dreepd ! Jocul a încetat. Toți stau nemișcați. Pe alee a apărut comandantul școlii. Acesta îi privește cu dragoste, și înțelegîndu-le gîndurile, dorințele, nerăbdarea, ordonă . — Să se continue jocul, bătălia. Bătălia reîncepe cu o și mai mare intensitate. Cantemiriștii fac totul pentru a arăta comandantului rapiditatea, dîrzenia și priceperea lor de a ochi. Intre timp atacanții s-au apropiat de cazemate. Apărătorii dau un ultim contraatac și apoi tot sistemul lor defensiv se năruie. Era și timpul. Gornistul suna sfîrșitul pauzei, începea ...Ora de geografie Discuțiile au încetat. Gheorghiade C. răsfoiește Profesorul catalogul. Se gîndește puțin și apoi hotărăște : — Să poftească la tablă elevii Dobrescu T., Iordăchescu F. și Munteanu A. Și întrebările încep să se succeadă. Elevii dau răspunsuri precise și clare. De fapt, ceea ce caracterizează pe cantemiriști este temeinica lor pregătire, profundele lor cunoștințe. Aici, în școala medie militară „D. Cantemir“, apariția unui „2“ echivalează cu alarma de luptă. Toate forțele se îndreaptă spre lichidarea acestui „eveniment neobișnuit“, care pătează onoarea și demnitatea de cantemirist. Desigur, la toate acestea contribuie și prietenia principială care s-a dezvoltat și se dezvoltă între cantemiriști. A devenit o tradiție ca elevii fruntași la învățătură, ca de exemplu Popescu Viorel, Predonescu N., Predescu Ciprian și alții, să ajute la studiu pe cei rămași în urmă. Cantemiriștii sînt plini de grijă nu numai față de tovarășii și prietenii lor. Ei sînt plini de atenție față de tot ce se petrece în jurul lor. Zilele trecute ei au făcut un act de umanitarism care-i îndreptățește să se numească... „.Prieteni ai păsărilor Viscolul se ținea numai de năzbîtii. Intra printre troiene de zăpadă și le vîntura peste tot și toate. Se furișa apoi pînă în înaltul plopilor și de acolo urla, iar cînd atingea sîrmele de telegraf, fluiera. Dacă îi ieșeai în cale, te lovea in față cu zăpadă, stîrnea în jurul tău o furtună albă, rece, și căuta să te doboare cu orice preț. Pe o astfel de vreme, cantemiriștii obișnuiesc să-și apese năsucurile pe geamuri și să privească afară. Intr-una din zile, privind așa, ei au fost martorii unei întîmplări emoționante. O vrabie, îngrozită, de viscol, își căuta, cu ultimele-i puteri, un adăpost. Lovea în geamuri. Cantemiriștii au văzut-o. Au luat-o în clasă, dar peste puțin timp vrabia, a murit. Era degerată. Cît au fost de impresionați! Cu altă durere în suflete n-au cerut ei profesorului de științe naturale să-i învețe ce să facă spre a scăpa toate păsările de asprimea viscolului. Au fost ajutați să traducă în fapte această dorință. Azi, dacă intri în curtea școlii, vei vedea în livada de meri peste 25 de colivii. Printre pomi mai sînt și 5 așa zise „cantine“ pentru păsări. In aceste colivii și cantine, cantemiriștii aduc în fiecare zi semințe pentru păsări. E greu să redai în cuvinte bucuria pe care o simt cantemiriștii cînd văd stoluri întregi de pițigoi, de grauri, de vrăbii și ciocîrlani, adăpostindu-se și hrănindu-se în coliviile și „cantinele“ îngrijite de ei. Peste ani, cantemiriștii de azi vor ajunge ofițeri de nădejde ai Armatei noastre Populare.Dar cu siguranță că, din cînd în cînd, ei își vor aminti cu drag de anii petrecuți la „Cantemir“ și vor scrie foștilor lor comandanți și profesori, dîndu-le chiar o.. ..întîlnire în viitor Am în față o scrisoare. O scrisoare ca multe altele. A primit-o căpitanul Cristea Ștefan de la foștii lui subordonați. In ea scrie : „Tovarășe căpitan. A trecut un timp îndelungat de cînd am părăsit porțile „Cantemirului“. Azi sîntem elevi ai unei școli de ofițeri și, privind în urmă, ochii minții ne aduc vibrante aduceri aminte de timpul cînd ne-ați hrănit sufletul și mintea cu tot ceea ce este necesar unui om în viață. Ne amintim cum ne-ați împodobit copilăria cu coroana bucuriei și a fericirii. Pentru toate acestea, noi vă mulțumim dvs. și întregii școli... Credem că n-ați uitat ca la 1 iulie 1960 să veniți la București, în fața C.C.A., pentru a lua parte la banchetul fostei companii a 2-a din școala medie militară ,,D. Cantemir“. Cantemiriștii din fosta companie a 2-a a promoției noastre așteaptă cu nerăbdare această zi. Oare ce grade vom avea atunci ? Ce funcții vom îndeplini ? In ce orașe ale patriei vom învăța pe fiii țării să devină apărătorii ei de neînvins ?“ . . « . • • « « • • « s In încheiere, scrisoarea este semnată de o serie de elevi ai școlii de ofițeri, foști cantemiriști. ÏT Orice s-ar spune, bogat în sentimente, gînduri și planuri de viitor este sufletul unui cantemirist ! De pildă, eu, făcînd cunoștință cu bogăția unui astfel de suflet, n-am putut rezista tentației de a nota data de 1 iulie 1960 în agenda mea. Această dată o voi reporta in fiecare an, anului viitor, pînă în 1960. Nu de alta, dar cine știe, poate că atunci voi putea fi prezent în fața C.C.A., pentru a scrie un reportaj despre o întîlnire și un banchet dat de ofițerii care au purtat cîndva, cu cinste, uniforma Școlii Medii Militare „Dimitrie Cantemir“, Căpitan C. CONSTANTINESCU