Apărarea Patriei, iulie 1956 (Anul 12, nr. 154-179)
1956-07-01 / nr. 154
2 — APĂRAREA PATRIEI _______________________Duminică 1 iulie 1956 Nr. 154 (5074) iii illlll —MIMIIII'nilHBlUFBI —irmri0T”"ir*l ~l"'~‘T~T"TT~Trr~mrm ti rimr~T nitti—irmn—irrmir iitwi ■iiiimir ii "imr ttt— mm im ti ii« —lim l HI IMIII'INI i Tfir’iTTT0T—" '11 !’sMi'NBff !HBlfiffnifffTn^TriTPlïl,iTillfff?tffrfiT0l3ll' ~i—rmr—rr '7iTTl0Tll0Tr'”n—^^"TT”,Twrf’Wi‘fizn«graWTWI!frWffBI tot fetele piiîRi linwimîi mmm E bine, dar nu-i de ajuns ! Prin iarba încă umedă de rouă dimineții se strecurau cu mers de melc, la adăpostul boscheților, doi cercetași. Se deplasau unul după altul să ocupe punctul de observare ordonat și să înceapă cercetarea „inamicului“. In frunte era sergentul Barbu Marin, mascat cu un costum special. Se tîra cu ușurința și mișcările unui șarpe, lăsînd în urmă iarba culcată. Drumul era lung, dar soarele le dogorea spinarea. Nu se putea preciza dacă le era cămașa udă de transpirație sau de rouă dimineții. Dar nu la asta se gîndea el acum. Nu se gîndea nici la faptul că azi a început o aplicație tactică importantă și că el e printre primii care dă ochii cu „inamicul“ ; pa „inamic“ știe el cum să-l înșele Pe el îl frămînta mereu intimplarea de ieri Pe terenul de instrucție din apropierea taberei, subunitatea locotenentului Turlac Eracle aștepta nerăbdătoare o inspecție. Dintr-o tabără nu prea îndepărtată se auzea clar glasul unei stații de radioamplificare : „Atemiști, fiți în primele rînduri și dovediți măiestria voastră militară pentru reușita aplicațiilor tactice ce se apropie". Ecoul acestei lozinci stîrnea ambiții nemărturisite tuturor utemiștilor. De o parte, sergentul Barbu Marin, secretarul organizației de bază U.T.M., își adunase biroul și discuta despre apropiatele aplicații tactice și alte probleme în legătură cu munca pentru subunități fruntașe. ...Sînteți angrenați în luptă pentru a deveni subunitate fruntașă? întrebă unul dintre ofițerii sosiți în control. . — Da — răspunseră în cor militarii. — Ei bine, atunci va trebui să-mi dovediți măiestria voastră! Prima echipă de cercetași observatori a primit misiunea de a pune lunetele în stație și a le orienta pe pomul rotat care se profila la orizont. Desfacerea tripiedului lunetelor, scoaterea aparatelor din tocuri și lucrul la ele se executau cu o viteză mare, încît de abia se puteau observa mișcările executanților. Toate operațiunile erau studiate; nici o mișcare în plus. Urmăreau cu toții obținerea preciziei și mai ales încadrarea în haremuri. Acul cronometrului însă alerga cu o viteză constantă, fără a ține seama de emoția și graba executanților. — „Gata!" strigă, primul, sergentul Barbu Marin, depărtîndu-se de lunetă cu un pas înapoi. După cîteva secunde, se aliniară și ceilalți la un pas înapoia aparatelor. Timpul de punerea în stație a lunetei arătat de cronometru era mai mic decit cel necesar baremului de „foarte bine“. Cercetașii așteptau curioși părerea celor ce-i controlau, păstrînd poziția de drepți. — „Timpul este foarte bun. V-ați înscris cu toții în baremul de „foarte bine“. Vreau să văd dacă stați la fel și cu precizia“. Punerea în punct a fost făcută fără greșeală la toate aparatele (firul cu plumb atîrna deasupra țărușului ca o mărturie a verticalității aparatului). Stabilitatea era asigurată. Calarea era marcată de bula care era cuprinsă în cerculețul interior al nivelei: ,Pînă aici, foarte bine! Ați respectat toate regulile de timp și precizie! Mai sînt însă cîteva probleme mărunte. Sunetele nu sînt încă gata de lucru ! ?... Nimeni nu se aștepta la asta. Ce-ar mai fi de executat? — „Cîte dioptrii aveți la ochiul drept? Dar la ochiul stîng, tovarășe sergent Barbu?" De multe ori și-a reglat el dioptriile la lunetă și la binoclu pe cînd executa cercetarea din punctele de observare, dar niciodată nu i-a venit în minte să le noteze. De altfel, acum n-a mai vrut să piardă timpul cu potrivirea lor. • De la locul său, privi curios și discret la ocularele lunetei. Pe cea dreaptă observă gradația minus cinci. „Aș putea s-o raportez pe aceasta, fiindcă nimeni nu poate controla cum văd eu mai bine. Dacă arăt că nu știu, s-a dus locul nostru în lupta pentru subunități fruntașe...“ Lozinca : „Utemiști, fiți în primele rînduri...“ îi suna și acum în ureche. Dar un utemist nu spune neadevăruri, chiar dacă acestea sînt de minimă importanță. — Știu să potrivesc dioptriile, dar nu știu ce vialoare au — spuse într-un tîrziu sergentul Barbu. — De aceea nu le-ați înregistrat pe lunetă! Valoarea lor se poate controla foarte ușor cu un binoclu, sau chiar la ocularele lunetei. — Dar depărtarea între ochi ați înregistrat-o pe șantieră? Dar dispozitivul unghiului de teren l-ați pus la zero ? Nivela lui este între repere? Nimeni nu executase nimic din toate acestea. Ofițerul le demonstră că numai dacă terenul la inamic este văzut clar (și asta se poate realiza numai prin înregistrarea dioptriilor și a depărtării dintre ochi a cercetașului), dacă dispozitivul unghiului de teren este la zero și cu bula între repere, se poate face observarea bine și se pot măsura cu ușurință unghiurile orizontale și verticale la obiectivele descoperite prin cercetare, imediat ce se primește misiunea. Deci toți cercetașii observatori trebuie să-și măsoare dioptriile și depărtarea dintre ochi, să le știe și să le înregistreze pe lunetă ori de cîte ori o întrebuințează. Numai astfel un aparat este complet pus în stație. — Că ați depășit timpul baremului de „foarte bine“ și că ați obținut precizie în punerea în stație, e bine, înseamnă că ați muncit mult. Dar încă nu-i de ajuns, deoarece luneta nu e complet pregătită pentru observare — încheie ofițerul care-i controla. Ajuns în punctul de observare, sergentul Barbu instală luneta și o orienta pe direcția de bază. Nu uită să aplice și ultimele observațiuni făcute ieri la control. Mască cu măiestrie tuburile periscopice care ieșeau deasupra pămîntului. Dădu apoi ordin soldatului Raicea Alecu să fie pregătit pentru înscrierea observărilor în jurnalul de cercetare. Primul obiectiv apăru în dreapta direcției de bază. Era un tun antitanc „inamic“, care a tras o singură lovitură. Fumul produs dispăru repede, însă sergentul Barbu avu timp suficient să repereze locul de unde s-a tras. Cînd raportă la eșalonul superior obiectivul descoperit, află cu satisfacție că era printre puținii cercetași observatori care putuseră să găsească tunul „inamic“. De abia acum își dădu seama că numai datorită faptului că-și înregistrase la început dioptriile și depărtarea dintre ochi a cîștigat timp și a putut găsi primul obiectiv apărut (obiectiv ce a dispărut imediat). De abia acum își dădu el seama că au muncit mult pentru a deveni subunitate fruntașă, și că eforturile trebuie continuate. Ajutorul primit a fost binevenit. Astfel, ei știu cu un moment mai devreme ce au de făcut. Locotenent colonel TR. SIGMIREANU CUNOAȘTEREA MATERIALULUI Vînătorilor de munte li se cere îndeosebi rezistență fizică, deprinderea de a urca și coborî cu ușurință povîrnișurile repezi ale munților, de a duce lupta pe terenuri chiar inaccesibile celorlalte arme. Dar, pe lingă toate acestea, vînătorilor de munte li se mai cere să fie neîntrecuți în mînuirea armamentului din înzestrare. Datorită frămîntărilor accentuate ale terenului, ținta apare pentru scurt timp în bătaia armei, așa că trebuie să fii într-adevăr vînător iscusit pentru a o doborî. Indemînarea aceasta se realizează treptat, pornind de la cunoașterea armamentului din înzestrare și sfîrșind cu aplicații grele cu trageri de luptă. In clișeu, grupa comandată de sergentul Cotoșman Alexandru la o ședință de cunoașterea materialului. (Foto: M. FELIX) Pregătirea artileriștilor Artileriștii — ofițeri, sergenți și soldați — se străduiesc să-și ridice neîncetat nivelul lor de pregătire pentru ca atît în poligoanele de trageri cît și în aplicații să obțină cele mai bune calificative. Rezultatele dobîndite oglindesc cu fidelitate atît gradul lor de pregătire, cît și interesul cu care au muncit de-a lungul unei etapa întregi pentru cunoașterea și minuarea armamentului din înzestrare. In clișeul de sus , comandantul subunității, ofițerul Iuliana Ioan, își pregătește subordonații în vederea aplicației. In clișeul de jos , soldatul Farcaș Constantin execută ochirea la tun. (Foto: T. MACARSCHI) Scrisori către redacție Un castel și... atît Ani de-a rîndul, în unitatea noastră apa potabilă era adusă cu sacaua, cu căruța sau cu mașina, de la o fîntînă ce se află la circa 2—3 km. Din inițiativa ofițerului Voinea Vasile, în toamna anului trecut, militarii unității au construit prin muncă voluntară un castel de apă. Azi, cu o pompă, apa e urcată în castel, de unde își ia drumul prin conducte spre toate colțurile unității. Cu toate acestea, militarii se spală și azi din... căni. Să nu se creadă cumva că unitatea nu ar dispune de un spălător. Dimpotrivă ! Are unul foarte încăpător, numai că nu e folosibil. Și asta pentru că țevile și chiuvetele sint înfundate, iar robinetele defecte. ... După cît se pare, în unitatea noastră e mai simplu să construiești un castel de apă decît să repari un robinet... Locotenent major I. CIUNGAN „N-am mărunțiș!“ In unitatea unde își duce activitatea tovarășul Conțiu loan se întîmplă uneori lucruri ciudate și asta datorită faptului că nu la toate serviciile s-a înțeles necesitatea respectării cu strictețe a drepturilor oamenilor. Să-l luăm bunăoară pe tovarășul Conțiu, de la casieria unității. Lunar, el împarte soldele și cadrele a două unități. Și pentru ca treaba să meargă strună, el face din vreme unele pregătiri. Ceea ce nu-i rău ! Astfel, suma cuvenită fiecărui om e pusă într-un plic, pe plic e trecut numărul curent din registru, suma cuvenită etc. Rău e însă faptul că în nici un plic nu se află sumele întregi, sau, mai precis, că din toate plicurile lipsesc diferențele de zero... lei (adică 25 de bani, 40, 60 etc.). Dacă vreunul cere răspunsul vine prompt , lămuriri, n-are mărunțiș ! El n-are mărunțiș, iar oamenii au o nedumerire : cum se face că niciodată acest tovarăș nu găsește mărunțiș ? Și încă o nedumerire : cum de se tolerează o asemenea situație? Locotenent major I. CIRSTEA Cine-i vinovatul? A trecut mai mult de un an de cînd în unitatea în care ofițer cu cazarmarea este locotenentul major M. Gligor s-a proiectat construcția unei spălătorii. Vechea clădire a spălătoriei de rufe a și fost demolată pentru a face loc noii construcții. Dar dacă demolarea s-a făcut repede, construcția nici n-a... început, întrebat fiind asupra acestei situații, ofițerul cu cazarmarea răspunde : Nu sînt eu de vină. Răspunderea o are eșalonul superior de la M. U. Intrebînd eșalonul superior de la M. U., acesta aruncă vina pe alt eșalon superior, iar acesta pe altul. Noi dorim totuși să știm : Cine poartă totuși răspunderea? Locotenent major GH. EPURE Scrisori de pe cîmpul de aplicație 2. Toate tunurile gata de nesimțite, umbrele nopții au coborit peste pădurea de goruni. Nu se mai aude cintecul privighetorilor atit de fermecător. In aer plutește mireasma îmbălsămată a florilor de pădure. Respirația soldaților cuprinși de somn, ritmică și apăsată, te face să crezi că toată pădurea doarme un somn adinc, odihnitor Doar santinelele stau de pază. Pe drumul de lingă pădure, o siluetă înaintează cu pași repezi, îndreptîndu-se către tabăra provizorie a subunității. Santinela strînge automatul la piept și, cînd silueta se apropie cam la 20 de pași, somează : — Stai, cine vine ? Primește parola și calea e liberă. Era comandantul. Cînd încă nu se înserase a fost chemat la eșalonul superior pentru ordine. Era trecut de miezul nopții și comandantul nu se odihnise o clipă. Acum se pregătește și el să doarmă cîteva ceasuri. ...Odată cu revărsatul zorilor, militarii se trezesc. Cele 20-30 de minute de fugă și exerciții de înviorare prin pădure le alungă toropeala. Ofițeri sînt chemați la comandant. Li se comunică ordinele și dispozițiunile primite de la eșalonul superior. Subunitatea noastră de artilerie va sprijini în „luptă“ o subunitate de infanterie moto întărită cu tancuri. Deocamdată au pornit la lucru numai cercetașii. ...Cercetașii se întorc din misiune. Comandantul ordonă adunarea și îmbarcarea. Bateriile pornesc să ocupe pozițiile, iar cercetașii, calculatorii, topografii, spre observatoare. Misiunea de luptă a subunității noastre nu este ușoară. Ocuparea pozițiilor de tragere cere rapiditate, execuția precisă a fiecărei mișcări. Odată ajunși aproape de poziții, comandanții și serviviul sar d in mașini, decuplează piesele și, cu ajutorul brațelor le duc și le fixează pe locurile stabilite de comandant. In vorbe pare o treabă simplă. In fapt, însă, în condițiile realității cîmpului de luptă, e ceva mai complicat. Tunul, odată urnit prin forța brațelor, trebuie condus, indiferent de ripe și băltoace, pe drumul cel ma și scurt către poziție. Fălcelele sunt grele, foarte grele și apasă aiurtra trupului cu toată greutatea lor. Dar sub greutatea lor, atunci cîrja crezi că ești sleit de puteri, printr-o încordare supremă a voinței, simți in tine forță de Hercule. Și tr țgi și salți, te opintești și izbutești să execuți ordinul. Pe frunțile servanților au apărut broboane de sudoare. Dar nu e timp de stat, începe mascarea, se trece la săparea amplasamentelor, a șanțurilor de comunicație. Caporalul Alexandru Ioan a luat cu el de la unitate și gazeta de campanie pe care a și instalat-o la adăpost, în spatele pieselor. Soldatul fruntaș Păun Gheorghe a început pregătirea primului număr. La rubrica „Evidențiații de astăzi“ au și apărut numele sergentului Dobre Constantin și ale capomlilor Ioniță Florea și Roșca Gheorghe. Piesele comandate de aceștia au fost printre cele care au ocupat poziția și s-au mascat în cele mai bune condiții. Mașinile au fost mascate. Telefonista întind firul prin care, peste cîteva minute, vor zbura comenzile. Gurile negre ale obuzierelor sînt îndreptate către „inamic“. Toate tunurile sînt gata să deschidă focul ! I. D. COSTEĂ Dizpozitiv pentru antrenament la tragerea asupra țintelor mișcătoare In unitatea noastră școală, problema tragerii asupra țintelor mișcătoare ocupă un loc de frunte în preocupările ciclului instrucția focului. Acum cîtva timp, de pildă, ofițerul Ghimbășeanu Gheorghe, profesor la acest ciclu, a conceput o instalație simplă, ușor de mînuit și de transportat, în scopul de a ajuta pe elevi să se pregătească mai ușor pentru tragerile asupra țintelor mișcătoare cu cartușe de război. Iată din ce se compune această construcție : o linie de lemn de brad de dimensiuni reduse, asemănătoare cu linia de cale ferată; un cărucior pe care se montează țintele ; un dispozitiv simplu de mișcare a căruciorului pe linie. La această instalație se pot executa trageri asupra țintelor mișcătoare cu arma de calibru mic, la o distanță redusă, de aproximativ 5 ori față de cea prevăzută de condițiile de trageri normale. In raport cu această distanță sînt reduse și dimensiunile țintei, distanța de parcurs și viteza de mișcare. Unghiul de cursă însă rămîne același, adică cel prevăzut de cursul de tragere. Ținîndu-se seama de viteza inițială a armei, s-a întocmit un tabel de corecții in schimbarea punctului de ochire pe direcția de mișcare a țintelor. După o primă tragere de experiență s-a apreciat că e necesar să se aplice înapoia țintelor, pe cărucior, o bucată de placaj de formă dreptunghiulară. Lungimea placajului este cît lungimea căruciorului, iar lățimea cît înălțimea țintei. Aceasta ajută mult în corectarea greșelilor de ochire ale trăgătorului, deoarece dacă lovitura trasă nu nimerește ținta, ea este recepționată de bucata de placaj, putîndu-se constata astfel ce greșeală de ochire s-a făcut Instalația dă bune rezultate în Instruirea elevilor, dovedindu-se a fi folositoare. Căpitan V. POPESCU Prima intilnire academic de artă din Moscova „OROLOGIUL KREMLINULUI" Pentru orice iubitor de teatru, întîlnirea cu ansamblul Teatrului Academic de Artă din Moscova constituie un eveniment așteptat cu emoție și nerăbdare. Faima mondială a întemeietorilor acestui teatru, Stanislavski și Nemirovici-Dancenko, numele lui Gorki și Cehov legate de istoria sa, numele marilor săi actori, cunoscuți unii dintre ei de decenii, deveneau pentru spectatorii noștri o realitate concretă pe care puteau s-o cunoască îndeaproape. Spectacolele M. H. A. T.-ului prezentate acum la noi, prilejuiesc o mare întîlnire între publicul și oamenii de teatru din Romînia cu reprezentanți dintre cei mai de seamă ai artei teatrale sovietice, cu minunata școală a realismului, întemeiată în urmă cu aproape 60 de ani de cei doi regizori, care au adus o mare contribuție la dezvoltarea mișcării teatrale mondiale. Cunoșteam multe din istoria măreață a acestui teatru, auzisem povestite multe din marile sale realizări artistice, numele multor dintre actorii și regizorii colectivului erau familiare pentru noi, dar nimic din ceea ce știam din scris sau povestit nu putea să întregească adevărata imagine a artei Teatrului Academic de Artă din Moscova. Emoția cu care așteptam primul spectacol era, de aceea, emoția din ajunul unui mare eveniment artistic pe care îl trăiești de puține ori în viață. Răsfoind înainte de ridicarea cortinei programul care purta pe copertă insigna vestită a teatrului — Pescărușul — urmăream pătrunși de fiorul nerăbdării numele interpreților din acea seară: Livanov, Toporkov, Smirnov, Zueva, Gheorghevskaia, Petker, Korenet, Pelokurov, Orlov etc. Dar peste cîteva clipe toți aceștia au apărut în fata noastră dînd viată unui spectacol care tindea SIMION ALTERESCU să dovedească că marea artă realistă tradițională a teatrului a găsit forme adecvate pentru reprezentarea dramaturgiei sovietice, pentru redarea pe scenă a chipului eroului revoluției, a marilor conflicte ale revoluției. „Orologiul Kremlinului“, de N. Pogodin, este una din operele dramaturgiei sovietice care aduce pe scenă suflul transformărilor Revoluției din Octombrie, într-un mod propriu, căutînd să releve în primul rînd ceea ce a caracterizat viața nouă de după revoluție: umanismul socialist, transformarea oamenilor, determinarea noului profil moral al oamenilor, în formele specifice cunoscute ale dramei eroice sovietice, într-o desfășurare dramatică în care acțiunea se încheagă din tablouri succesive care ne poartă în lumea eroilor obișnuiți ai revoluției, ca și în lumea de idei și fapte a marelui Lenin , care ne înfățișează aspectele descompunerii burgheziei ca și procesul de transformare al oamenilor ce pot fi utili revoluției și construcției socialismului — luăm cunoștință de marile probleme ale anilor imediat următori lui 1917. Piesa, a cărei acțiune se petrece în aprilie 1920, la Moscova, are în fond în centrul ei problema intelectualului inginer Zabelin. Acesta, un bătrîn savant electrotehnician, fanine opac în fața marilor evenimente pe care le trăiește. Neînțelegînd sensul lor și observînd doar fenomenele de suprafață, ale descompunerii vechii societăți, confundă decăderea acesteia cu decăderea și sfîrșitul Rusiei. Orologiul Kremlinului, care a încetat să mai bată, este pentru el simbolul morții Rusiei, căci el nu-și poate închipui că revoluția poate făuri noi valori culturale. In semn de protest, el vinde chibrituri pe stradă alături de speculanți. Drama lui Zabelin este aleasă de autor în mod semnificativ pentru a arăta care este calea intelectualilor valoroși în revoluție. Zabelin este ales de Lenin pentru a proiecta planul de electrificare a Rusiei. Cîștigat de încrederea pe care i-o arată Lenin, care-l chemase la Kremlin, Zabelin pornește la această muncă, nu fără îndoieli și nu fără mari ezitări în ceea ce privește posibilitatea de a-și putea găsi locul în societatea sovietică. Realizarea proiectului cerut de Lenin nu a înlăturat și toate îndoielile sale. Teama sa că acest măreț plan de electrificare nu poate fi încă tradus în viață este înlăturată de felul de a gîndi al lui Lenin, de înțelegerea pe care o cîștigă că sărăcia și mizeria în care se zbate Rusia anului 1920 nu pot fi înlăturate prin măsuri mărunte, ci prin mărețe planuri de perspectivă, aproape visuri, dar realizabile și care vor aduce lumina și belșugul popoarelor sovietice. Simbolicele bătăi ale orologiului Kremlinului și noua melodie pe care o cîntă ceasul din turnul Spaski, „Internaționala“, sînt semnul reînvierii Rusiei, sînt semnul noii vieți fericite pe care clasa muncitoare o va ridica pe ruinele închisorii popoarelor din trecut. Aceasta este în linii generale acțiunea piesei „Orologiul Kremlinului”, dar povestirea vagă a subiectului nu poate să redea semnificația prezenței și acțiunilor lui Lenin în această piesă. Lenin apare aici în toată simplitatea sa de om și în toată măreția sa de gînditor și făuritor al planurilor viitorului primei țări socialiste. Tablourile de pe malul lacului, din izba țăranului Ciudnov, de pe cheiul din vecinătatea Kremlinului, convorbirea cu muncitorii, convorbirile lui Lenin cu Zabelin, cu ceasornicarul sau cu scriitorul străin dezvăluie multilaterala personalitate a lui Lenin. Gînditorul este dublat de un om atent pentru toate aspectele vieții de fiecare zi, darvăzătorul făuritor al marilor planuri de perspectivă este dublat de marele îndrăgostit de oameni și de poporul rus. încrezător în viitorul Rusiei, Lenin cîștigă adeziunea maselor, a intelectualilor, a oamenilor simpli, făcîndu-i să înțeleagă marele vis pe care-l nutrește pentru binele Rusiei și al omenirii. Spectacolul — nu numai prin interpretare — ci prin concepția regizorală a știut să redea în imagini artistice rolul lui Lenin în lupta dintre cele două lumi prezente în scenă. Montarea scenică a spectacolului, la origină aparținînd lui Nemirovici- Dancenko, Leonidov, Knebel și Dimitriev, a căpătat o nouă formă în ultimul an, prin contribuția lui M. O. Knebel, I. M. Raevski și V. P. Markov. Ne aflăm deci în fața unui spectacol montat cu mulți ani în urmă de către unul din promotorii Teatrului de Artă și revăzut, după noua versiune dramatică, de discipolii acestuia. Deci, în fața unui spectacol în care s-a concretizat metoda de muncă și creație care a dus teatrul pe cele mai înalte culmi ale realismului scenic. De aceea, preocuparea principală a spectacolului este valorificarea în imagini artistice cît mai cuprinzătoare, cît mai expresive a conținutului de idei, a omenescului din fiecare personaj, a relevării planului filozofic de afirmare a umanismului socialist. Departe de tendința de cerebralizare, spectacolul este constituit din tablouri variate, care redau sensul celor două tendințe contradictorii, urmărind cu simplitate artistică relevarea substanței umane a eroilor. Este impresionant modul în care regia folosește elementele teatrale, pictura scenică, pentru a crea nu numai atmosfera necesară locului de desfășurare a acțiunii, ci pentru a sublinia personalitatea eroilor, caracterul lor, stările de spirit, umanitatea lor. In această privință excelează tabloul de pe marginea lacului, plimbarea nocturnă a lui Lenin în împrejurimile Kremlinului, cabinetul de lucru al lui Lenin. In aceste tablouri, ca și în celelalte, se vădește modul creator în care regia folosește toate elementele auxiliare, pictura, lumina, zgomotul etc., nu numai în slujba unei teatralități în sine, ci transpunând personalitatea eroilor in peisaj, în mobila înconjurătoare, în umbre și lumini, în sunete, în mișcare. Compoziția scenică are un rol hotărîtor în construcția spectacolului la M.H.A.T. Tabloul inițial, în preajma Pieții Roșii, este concludent în această privință. Construcția decorului, coloritul, amplasamentul actorilor, dinamica sau statica lor scenică, fundalul melopeic din biserica plină de credincioși, lumea de speculanți de poarta Iverskaia, stinghereala sud lui Zabelin sau a vînzătoarei de dantele, lipiți de zidurile bisericii, forfota negustorească din vecinătate și însfîrșit erupția de forță optimism contrastant a ostașilor Arșimatei Roșii alcătuiesc nu un simplu cadru scenic, ci o întreagă lume în mijlocul căreia discerni semnificația epocii, a evenimentelor istorice, intuiești caracterele eroilor, dramele lor, întreaga mare frămîntare umană socială, încă din acest prim spectacol, ne-am putut da seama cît de mare preț pune Teatrul de Artă pe creația actoricească. Totul este în slujba caracterizării eroilor, a portretizării lor fizice, morale, psihologice. In centrul preocupărilor regizorale este actorul, omul. Totul este pus în slujba acestuia. E greu în cele cîteva zeci de rînduri de față, și care nu se vor o cronică, să cuprinzi multitudinea de creații ale marilor actori din distribuție. Sentimentul general pe care-l capeți este acela al unor mari personalități artistice care găsesc cele mai potrivite mijloace pentru prezentarea eroului interpretat. Lenin, în interpretarea artistului B. A. Smirnov, este măreț tocmai prin simplitatea mijloacelor de expresie scenică alese de actor. Totul, gesticulație, expresie, mimică, grimă, mască, contribuie la conturarea imaginei scenice a marelui conducător, la evocarea istorică figurii acestuia, dar totodată, și mai a ales, la prezentarea caracterului uman al eroului. Ceea ce caracterizează în primul rînd creația lui Smirnov este umanitatea pe care i-o dă eroului, felul în care prin interpretare face să fie iubit, aproape de sufletul spectatorilor, înțeles cu ușurință în cele mai îndrăznețe visuri ale sale. Varietatea caractereologică este servită de o mare varietate de mijloace de interpretare. Incadrîndu-se aceleiași concepții de teatru, aceleiași metode de creație, Livanov B. N. Artist al Poporului din U.R.S.S., creează imaginea scenică a lui Zabelin, folosind cu totul alte mijloace de expresivitate scenică. Duritatea personajului, opacitatea lui inițială, procesul de transformare a conștiinței savantului electrotehnician, accesul pînă la înălțimea ideilor spniniste, sînt redate cu forță dramatică proprie unui actor care creează odată cu dramaturgul, care-și manifestă în creație un punct de vedere artistic activ, personal, original. Și iarăși îmbucurătoarea constatare a varietății de mijloace artistice pe care le implică realismul socialist, dacă ne referim la minuțioasa compoziție a lui B. I. Petker în rolul ceasornicarului, la amănuntul gestului plin de conținut, la expresivitatea mimicii și gestului care continuă valorile teatrului dramatic, la subtilitatea frazării lipsită de ostentație comică, la cizelarea minuțioasă a profilului personajului. Impresionantă este galeria interpreților de eroi episodici. Compoziții artistice care, fiecare luate în parte, constituie bijuteriile care dau strălucire spectacolului în ansamblu: A. P. Zueva, Artistă a Poporului din R.S.F.S.R., în Ana, soția lui Ciudnov, V. O. Toporkov, Artist al Poporului din U.R.S.S., în clopotarul satului, A. P. Gheorghevskaia, Artistă Emerită a R.S.F.S.R., în cerșetoarea, N. K. Svobodin, Artist al Poporului din R.S.F.S.R., în scepticul musafir al familiei Zabelin, L. N. Karenova, Artistă a Poporului din R.S.F.S.R., în femeia cu dantele, au arătat în roluri, de cele mai multe ori de mică întindere, cît de mare poate fi aportul unui actor în îmbogățirea imaginei personajului dramatic, cît de nobilă poate fi cauza interpretării unor roluri mici atunci cînd ele solicită întreaga forță de creație, de imaginație și fantezie a actorului. Primul spectacol al Teatrului Academic de Artă din Moscova a împlinit toate așteptările noastre și a sporit nespus nerăbdarea de a-i vedea pe marii săi artiști în eroii lui Cehov, Tolstoi și Gogol, în acele creații clasice care au fost faima din totdeauna a teatrului care s-a numit, de la începuturile sale, casa lui Gorki și Cehov, Foc de tabără pe malul rîului După o săptămînă de instrucție pe apă, pionierii subunității din care face parte ofițerul Popescu Mihail au organizat un foc de tabără. Cu acest prilej, soldații au avut ocazia să asculte cîntece, să admire măiestria dansatorilor militari și să rîdă cu hohot la programul satiric dat de „Trio Urzicuța" format din caporalul Pintilie Ioan și soldații Caraboi Gh. și Micu Gheorghe. Prin cîntece și scheciuri improvizate de ei, acești trei militari au satirizat lipsurile unor militari din subunitate și au evidențiat pe cei merituoși. Programul în jurul focului de tabără a fost deschis de comandantul subunității. In cîteva cuvinte el a arătat scopul focului de tabără, apoi a evidențiat pe militarii care au obținut rezultate dintre cele mai bune la instrucție în săptămînă respectivă. Printre cei evidențiați au fost : grupa comandată de caporalul Pintilie Ioan, pentru repeziciunea cu care a lucrat la construirea podului de portițe pe apă, pe militarii grupei comandate de sergentul Iedu Marin, pentru modul cum au „dominat“ un pod în prezența „inamicului“, și pe soldatul Boghici Vasile, pentru spiritul tovărășesc de care a dat dovadă cînd unul din tovarășii săi a căzut din barcă în apă. In deschiderea programului arttistic, corul a executat marșul „Armata Populară“, după care soldatul Micu Gheorghe, acompaniat la acordeon de soldatul Tătaru Petre și la caval de soldatul Caraboi Gh., a recitat un poem despre frumusețile patriei noastre. „Trio Urzicuța" a purtat apoi pe militari prin toate sectoarele de muncă ale subunității, arătîndu-le lipsurile și realizările obținute. Au fost satirizați cu această ocazie soldații Anton Augustin și Raneti Petre, pentru superficialitatea de care dau dovadă la pregătirea fizică, soldatul Nichifor Gheorghe, pentru felul dezordonat în care-și păstrează lucrurile personale, și caporalul Ene Marin, pentru îngîmfare. N-au fost scutiți de critică nici unii bucătari, care în ultimul timp au dat dovadă de neglijență în prepararea mîncării. In continuarea programului, în jurul focului de tabără și-au dat concursul dansatorii, care au executat tradiționalele jocuri romînești. „Bărbuneul și Fecioreasca de loe Tîrnave“. La sfîrșit, acordeonului Tătaru Petre a interpretat un program de muzică ușoară și populară romînească maghiară, precum și un potpuriu de muzică sovietică. Maior A. ''SUSAN Ne pregătim pentru defilare Cu prilejul unei reviste de front, comandantul marii unități ne-a anunțat că (Subunitatea noastră va reprezenta vînătorii de munte la defilare cu ocazia zilei de 23 August. Eram, desigur, bucuroși de marea încredere ce ni se acorda. Antrenamentul zilnic, sub conducerea ofițerului Niculescu Neculai, se desfășoară din ce în ce mai bine. Fiecare militar își dă silința să execute mișcările corect. Caporalul Giurea Constantin a reușit, împreună cu grupa sa, să obțină rezultatele cele mai bune în executarea pasului de front, păstrarea alinierii și disciplinei. [De la un corespondent voluntar]