Apărarea Patriei, iulie 1956 (Anul 12, nr. 154-179)

1956-07-01 / nr. 154

2 — APĂRAREA PATRIEI _______________________Duminică 1 iulie 1956 Nr. 154 (5074) iii illlll —M­IMIIII'nilHBlUFBI —irmri0T”"ir*l ~l"'~‘T~T"TT~Trr~mrm­ ti rimr~T n­i­tt­i—ir­mn—i­rrmir iitwi ■iiiimir ii "imr ttt— mm im ti ii« —lim l HI I­MIII'INI i Tfir’iTTT0T—" '11 !’sMi'N­Bff !HBlfiffnifffTn^TriTPl­ïl,iTillfff?tffrfiT0l3ll' ~i—r­mr—rr '7iTTl0Tll0Tr'”n—^^"TT”,Twrf’­Wi‘fizn«graWTWI!frWffBI tot fetele piiîRi lin­wimîi mmm E bine, dar nu-i de ajuns ! Prin iarba încă umedă de rouă dimineții se strecurau cu mers de melc, la adăpostul boscheți­­lor, doi cercetași. Se deplasau unul după altul să ocupe punctul de observare ordonat și să în­ceapă cercetarea „inamicului“. In frunte era sergentul Barbu Marin, mascat cu un costum special. Se tîra cu ușurința și mișcările unui șarpe, lăsînd în urmă iarba culcată. Drumul era lung, dar soarele le dogorea spi­narea. Nu se putea preciza dacă le era cămașa udă de transpira­ție sau de rouă dimineții. Dar nu la asta se gîndea el acum. Nu se gîndea nici la faptul că azi a început o aplicație tactică impor­tantă și că el e printre primii care dă ochii cu „inamicul“ ; pa „inamic“ știe el cum să-l înșele Pe el îl frămînta mereu intim­­plarea de ieri Pe terenul de instrucție din apropierea tab­erei, subunitatea locotenentului Turlac Eracle aș­tepta nerăbdătoare o inspecție. Dintr-o tabără nu prea îndepăr­tată se auzea clar glasul unei stații de radioamplificare : „A­­temiști, fiți în primele rînduri și dovediți măiestria voastră militară pentru reușita aplica­țiilor tactice ce se apropie". E­coul acestei lozinci stîrnea am­biții nemărturisite tuturor ute­miștilor. De o parte, sergentul Barbu Marin, secretarul organi­zației de bază U.T.M., își adu­nase biroul și discuta despre a­­propiatele aplicații tactice și alte probleme în legătură cu munca pentru subunități fruntașe. ...Sînteți angrenați în luptă pentru a deveni subunitate frun­tașă? întrebă unul dintre ofițerii sosiți în control. . — Da — răspunseră în cor militarii. — Ei bine, atunci va trebui să-mi dovediți măiestria voastră! Prima echipă d­e cercetași observatori a primit misiu­nea de a pune lunetele în stație și a le orienta pe pomul rotat care se profila la orizont. Des­facerea tripiedului lunetelor, scoaterea aparatelor din tocuri și lucrul la ele se executau cu o viteză mare, încît de abia se puteau observa mișcările execu­tanților. Toate operațiunile erau studiate; nici o mișcare în plus. Urmăreau cu toții obținerea pre­ciziei și mai ales încadrarea în haremuri. Acul cronometrului însă alerga cu o viteză cons­tantă, fără a ține seama de emo­ția și graba executanților. — „Gata!" strigă, primul, sergentul Barbu Marin, depăr­­tîndu-se de lunetă cu un pas îna­poi. După cîteva secunde, se aliniară și ceilalți la un pas îna­poia aparatelor. Timpul de punerea în stație a lunetei arătat de cronometru era mai mic decit cel necesar baremului de „foarte bine“. Cer­­cetașii așteptau curioși părerea celor ce-i controlau, păstrînd poziția de drepți. — „Timpul este foarte bun. V-ați înscris cu toții în baremul de „foarte bine“. Vreau să văd dacă stați la fel și cu precizia“. Punerea în punct a fost fă­cută fără greșeală la toate apa­ratele (firul cu plumb atîrna deasupra țărușului ca o mărturie a verticalității aparatului). Sta­bilitatea era asigurată. Calarea era marcată de bula care era cu­prinsă în cerculețul interior al nivelei: ,Pînă aici, foarte bine! Ați respectat toate regulile de timp și precizie! Mai sînt însă cîteva probleme mărunte. Sunetele nu sînt încă gata de lucru ! ?... Nimeni nu se aștepta la asta. Ce-ar mai fi de executat? — „Cîte dioptrii aveți la o­­chiul drept? Dar la ochiul stîng, tovarășe sergent Barbu?" De multe ori și-a reglat el dioptriile la lunetă și la binoclu pe cînd executa cercetarea din punctele de observare, dar nici­odată nu i-a venit în minte să le­­ noteze. De altfel, acum n-a mai vrut să piardă timpul cu potrivirea lor. • De la locul său, privi curios și discret la ocula­rele lunetei. Pe cea dreaptă ob­servă gradația minus cinci. „Aș putea s-o raportez pe aceasta, fiindcă nimeni nu poate controla cum văd eu mai bine. Dacă a­­răt că nu știu, s-a dus locul nos­tru în lupta pentru subunități fruntașe...“ Lozinca : „Utemiști, fiți în primele rînduri...“ îi suna și acum în ureche. Dar un ute­­mist nu spune neadevăruri, chiar dacă acestea sînt de minimă im­portanță. — Știu să potrivesc dioptriile, dar nu știu ce vialoare au — spuse într-un tîrziu sergentul Barbu. — De aceea nu le-ați înre­gistrat pe lunetă! Valoarea lor se poate controla foarte ușor cu un binoclu, sau chiar la ocula­rele lunetei. — Dar depărtarea între ochi ați înregistrat-o pe șantieră? Dar dispozitivul unghiului de teren l-ați pus la zero ? Nivela lui este între repere? Nimeni nu executase nimic din toate acestea. Ofițerul le demonstră că numai dacă tere­nul la inamic este văzut clar (și asta se poate realiza numai prin înregistrarea dioptriilor și a depărtării dintre ochi a cer­­cetașului), dacă dispozitivul un­ghiului de teren este la zero și cu bula între repere, se poate face observarea bine și se pot măsura cu ușurință unghiurile orizontale și verticale la obiecti­vele descoperite prin cercetare, imediat ce se primește misiunea. Deci toți cercetașii observatori trebuie să-și măsoare dioptriile și depărtarea dintre ochi, să le știe și să le înregistreze pe lu­netă ori de cîte ori o întrebuin­țează. Numai astfel un aparat este complet pus în stație. — Că ați depășit timpul ba­remului de „foarte bine“ și că ați obținut precizie în punerea în stație, e bine, înseamnă că ați muncit mult. Dar încă nu-i de ajuns, deoarece luneta nu e complet pregătită pentru obser­vare — încheie ofițerul care-i controla. Ajuns în punctul de obser­vare, sergentul Barbu instală lu­neta și o orienta pe direcția de bază. Nu uită să aplice și ulti­mele observațiuni făcute ieri la control. Mască cu măiestrie tu­burile periscopice care ieșeau deasupra pămîntului. Dădu apoi ordin soldatului Raicea Alecu să fie pregătit pentru înscrierea observărilor în jurnalul de cer­cetare. Primul obiectiv apăru în dreap­ta direcției de bază. Era un tun antitanc „inamic“, care a tras o singură lovitură. Fumul produs dispăru repede, însă sergentul Barbu avu timp suficient să repereze locul de unde s-a tras. Cînd raportă la eșalonul su­perior obiectivul descoperit, a­­flă cu satisfacție că era printre puținii cercetași observatori care putuseră să găsească tunul „inamic“. De abia acum își dădu seama că numai datorită faptului că-și înregistrase la început diop­triile și depărtarea dintre ochi a cîștigat timp și a putut găsi pri­mul obiectiv apărut (obiectiv ce a dispărut imediat). De abia acum își dădu el seama că au muncit mult pentru a de­veni subunitate fruntașă, și că eforturile trebuie continuate. A­­jutorul primit a fost binevenit. Astfel, ei știu cu un moment mai devreme ce au de făcut. Locotenent colonel TR. SIGMIREANU CUNOAȘTEREA MATERIALULUI Vînătorilor de munte li se cere îndeosebi rezistență fizică, deprinderea de a urca și coborî cu ușurință povîrnișurile repezi ale munților, de a duce lupta pe terenuri chiar inaccesibile celorlal­te arme. Dar, pe lingă toate acestea, vînătorilor de munte li se mai cere să fie neîntrecuți în mînuirea armamentului din înzestra­re. Datorită frămîntărilor accen­tuate ale terenului, ținta apare pen­tru scurt timp în bătaia armei, așa că trebuie să fii într-adevăr vînă­­tor iscusit pentru a o doborî. Indemînarea aceasta se realizează treptat, pornind de la cunoașterea armamentului din înzestrare și sfîr­­șind cu aplicații grele cu trageri de luptă. In clișeu, grupa comandată de sergentul Cotoșman Alexandru la o ședință de cunoașterea materialului. (Foto: M. FELIX) Pregătirea artileriștilor Artileriștii — ofițeri, sergenți și soldați — se străduiesc să-și ridice neîncetat nivelul lor de pregătire pentru ca atît în poligoa­nele de trageri cît și în aplicații să obțină cele mai bune calificative. Rezultatele dobîndite oglindesc cu fidelitate atît gradul lor de pre­gătire, cît și interesul cu care au muncit de-a lungul unei etapa întregi pentru cunoașterea și mi­nuarea armamentului din înzestrare. In clișeul de sus , comandantul subunității, ofițerul Iuliana Ioan, își pregătește subordonații în vederea aplicației. In clișeul de jos , soldatul Farcaș Constantin execută ochirea la tun. (Foto: T. MACARSCHI) Scrisori către redacție Un castel și... atît Ani de-a rîndul, în unitatea noastră apa potabilă era adusă cu sacaua, cu căruța sau cu ma­șina, de la o fîntînă ce se află la circa 2—3 km. Din inițiativa o­­fițerului Voinea Vasile, în toam­na anului trecut, militarii unită­ții au construit prin muncă vo­luntară un castel de apă. Azi, cu o pompă, apa e urcată în ca­stel, de unde își ia drumul prin conducte spre toate colțurile uni­tății. Cu toate acestea, militarii se spală și azi din... căni. Să nu se creadă cumva că unitatea nu ar dispune de un spălător. Dimpo­trivă ! Are unul foarte încăpă­tor, numai că nu e folosibil. Și asta pentru că țevile și chiuvetele sint înfundate, iar robinetele de­­fecte. ... După cît se pare, în unita­tea noastră e mai simplu să con­struiești un castel de apă de­­cît să repari un robinet... Locotenent major I. CIUNGAN „N-am mărunțiș!“ In unitatea unde își duce ac­tivitatea tovarășul Conțiu loan se întîmplă uneori lucruri ciu­date și asta datorită faptului că nu la toate serviciile s-a înțeles necesitatea respectării cu stric­tețe a drepturilor oamenilor. Să-l luăm bunăoară pe tovară­șul Conțiu, de la casieria unită­ții. Lunar, el împarte soldele și cadrele a două unități. Și pentru ca treaba să meargă strună, el face din vreme unele pregătiri. Ceea ce nu-i rău ! Astfel, suma cuvenită fiecărui om e pusă în­tr-un plic, pe plic e trecut numă­rul curent din registru, suma cu­venită etc. Rău e însă faptul că în nici un plic nu se află sumele întregi, sau, mai precis, că din toate pli­curile lipsesc diferențele de zero... lei (adică 25 de bani, 40, 60 etc.). Dacă vreunul cere răspunsul vine prompt , lămuriri, n-are mărunțiș ! El n-are mărunțiș, iar oame­nii au o nedumerire : cum se face că niciodată acest tovarăș nu găsește mărunțiș ? Și încă o nedumerire : cum de se tolerează o asemenea situație? Locotenent major I. CIRSTEA Cine-i vinovatul? A trecut mai mult de un an de cînd în unitatea în care ofițer cu cazarmarea este locotenentul major M. Gligor s-a proiectat construcția unei spălătorii. Ve­chea clădire a spălătoriei de rufe a și fost demolată pentru a face loc noii construcții. Dar dacă demolarea s-a făcut repede, construcția nici n-a... în­ceput, întrebat fiind asupra acestei situații, ofițerul cu cazarmarea răspunde : Nu sînt eu de vină. Răspunderea o are eșalonul su­­perior de la M. U. Intrebînd eșalonul superior de la M. U., acesta aruncă vina pe alt eșalon superior, iar acesta pe altul. Noi dorim totuși să știm : Ci­ne poartă totuși răspunderea? Locotenent major GH. EPURE Scrisori de pe cîmpul de aplicație 2. Toate tunurile gata de nesimțite, umbrele nopții au coborit peste pădurea de goruni. Nu se mai aude cin­tecul privi­ghetorilor atit de fermecător. In aer plutește mireasma îmbălsăma­tă a florilor de pădure. Respirația soldaților cuprinși de somn, rit­mică și apăsată, te face să crezi că toată pădurea doarme un somn adinc, odihnitor Doar santinelele stau de pază. Pe drumul de lingă pădure, o siluetă înaintează cu pași repezi, îndreptîndu-se către tabăra pro­vizorie a subunității. Santinela strînge automatul la piept și, cînd silueta se apropie cam la 20 de pași, somează : — Stai, cine vine ? Primește parola și ca­lea e liberă. Era comandantul. Cînd încă nu se înserase a fost chemat la eșalonul superior pen­tru ordine. Era trecut de miezul nopții și comandantul nu se o­dihnise o clipă. Acum se pregătește și el să doarmă cîteva ceasuri. ...Odată cu revărsatul zorilor, militarii se trezesc. Cele 20-30 de minute de fugă și exerciții de în­viorare prin pădure le alungă to­ropeala. Ofițeri sînt chemați la comandant. Li se comunică ordi­nele și dispozițiunile primite de la eșalonul superior. Subunitatea noastră de artilerie va sprijini în „luptă“ o subunitate de infanterie moto întărită cu tancuri. Deocamdată au pornit la lu­cru numai cercetașii. ...Cercetașii se întorc din mi­siune. Comandantul ordonă aduna­rea și îmbarcarea. Bateriile por­nesc să ocupe pozițiile, iar cer­cetașii, calculatorii, topografii, spre observatoare. Misiunea de luptă a subunității noastre nu este ușoară. Ocuparea pozițiilor de tragere cere rapidi­tate, execuția precisă a fiecărei mișcări. Odată ajunși aproape de poziții, comandanții și serviviu­l sar d­ in mașini, decuplează piesele și, cu­ ajutorul brațelor le duc și le fixează pe locurile stabilite de comandant. In vorbe pare o treabă simplă. In fapt, însă, în condițiile reali­tății cîmpu­lui de luptă, e ceva mai complicat. Tunul, odată urnit prin forța brațelor, trebuie condus, in­diferent de ripe și băltoace, pe drumul cel m­a și scurt către pozi­ție. Fălcelele sunt grele, foarte grele și apasă aiurtra trupului cu toată greutatea lor. Dar sub greu­tatea lor, atunci cîrja crezi că ești sleit de puteri, printr-o încorda­re supremă a voinței, simți in tine forță de Hercule. Și tr­ țgi și salți, te opintești și izbutești să exe­cuți ordinul. Pe frunțile servan­ților au apărut broboane de su­doare. Dar nu e timp de stat, în­cepe mascarea, se trece la să­parea amplasamentelor, a șanțuri­lor de comunicație. Caporalul Alexandru Ioan a luat cu el de la unitate și gazeta de campanie pe care a și instalat-o la adăpost, în spatele pieselor. Soldatul fruntaș Păun Gheorghe a început pregătirea primului nu­măr. La rubrica „Evidențiații de as­tăzi“ au și apărut numele sergen­tului Dobre Constantin și ale ca­­pomlilor Ioniță F­lor­ea și Roșca Gheorghe. Piesele comandate de aceștia au fost printre cele care au ocupat poziția și s-au mascat în cele mai bune condiții. Mașinile au fost mascate. Tele­fonista întind firul prin care, pes­te cîteva minute, vor zbura co­menzile. Gurile negre ale obuzie­relor sînt îndreptate către „ina­mic“. Toate tunurile sînt gata să deschidă focul ! I. D. COSTEĂ Dizpozitiv pentru antrenament la tragerea asupra țintelor mișcătoare In unitatea noastră școală, pro­blema tragerii asupra țintelor miș­cătoare ocupă un loc de frunte în preocupările ciclului instrucția fo­cului. Acum cîtva timp, de pildă, ofițerul Ghimbășeanu Gheorghe, profesor la acest ciclu, a conceput o instalație simplă, ușor de mînuit și de transportat, în scopul de a ajuta pe elevi să se pregătească mai ușor pentru tragerile asupra ținte­lor mișcătoare cu cartușe de război. Iată din ce se compune această construcție : o linie de lemn de brad de dimensiuni reduse, asemănătoare cu linia de cale ferată; un cărucior pe care se montează țintele ; un dispozitiv simplu de mișcare a că­ruciorului pe linie. La această instalație se pot e­­xecuta trageri asupra țintelor miș­cătoare cu arma de calibru mic, la o distanță redusă, de aproximativ 5 ori față de cea prevăzută de con­dițiile de trageri normale. In raport cu această distanță sînt reduse și dimensiunile țintei, distanța de par­curs și viteza de mișcare. Unghiul de cursă însă rămîne același, adică cel prevăzut de cursul de tragere. Ținîndu-se seama de viteza iniția­lă a armei, s-a întocmit un tabel de corecții in schimbarea punctului de ochire pe direcția de mișcare a țin­telor. După o primă tragere de experi­ență s-a apreciat că e necesar să se aplice înapoia țintelor, pe cărucior, o bucată de placaj de formă dreptun­ghiulară. Lungimea placajului este cît lungimea căruciorului, iar lățimea cît înălțimea țintei. Aceasta ajută mult în corectarea greșelilor de ochire ale trăgătorului, deoarece dacă lovitura trasă nu nimerește ținta, ea este recepționată de bu­cata de placaj, putîndu-se constata astfel ce greșeală de ochire s-a fă­­cut Instalația dă bune rezultate în Instruirea elevilor, dovedindu-se a fi folositoare. Căpitan V. POPESCU Prim­a intilnire academic de artă din Moscova „OROLOGIUL KREMLINULUI" Pentru orice iubitor de teatru, întîlnirea cu ansamblul Teatrului A­­cademic de Artă din Moscova con­stituie un eveniment așteptat cu e­­moție și nerăbdare. Faima mondială a întemeietorilor acestui teatru,­­ Stanislavski și Nemirovici-Dancen­­ko, numele lui Gorki și Cehov le­gate de istoria sa, numele marilor săi actori, cunoscuți unii dintre ei de decenii, deveneau pentru specta­torii noștri o realitate concretă pe care puteau s-o cunoască îndea­proape. Spectacolele M. H. A. T.-ului prezentate acum la noi, prilejuiesc o mare întîlnire între publicul și oa­menii de teatru din Romînia cu reprezentanți dintre cei mai de sea­mă ai artei teatrale sovietice, cu minunata școală a realismului, în­temeiată în urmă cu aproape 60 de ani de cei doi regizori, care au a­­dus o mare contribuție la dezvolta­rea mișcării teatrale mondiale. Cunoșteam multe din istoria mă­reață a acestui teatru, auzisem po­vestite multe din marile sale rea­lizări artistice, numele multor din­tre actorii și regizorii colectivului erau familiare pentru noi, dar nimic din ceea ce știam din scris sau po­vestit nu putea să întregească ade­vărata imagine a artei Teatrului A­­cademic de Artă din Moscova. Emoția cu care așteptam primul spectacol era, de aceea, emoția din ajunul unui mare eveniment artis­tic pe care îl trăiești de puține ori în viață. Răsfoind înainte de ridicarea cor­tinei programul care purta pe co­pertă insigna vestită a teatrului — Pescărușul — urmăream pătrunși de fiorul nerăbdării numele inter­preților din acea seară: Livanov, Toporkov, Smirnov, Zueva, Gheor­­ghevskaia, Petker, Korenet, Pelo­­kurov, Orlov etc. Dar peste cîteva clipe toți ace­știa au apărut în fata noastră dînd viată unui spectacol care tindea SIMION ALTERESCU să dovedească că marea artă reali­stă tradițională a­­ teatrului a găsit forme adecvate pentru reprezenta­rea dramaturgiei sovietice, pentru redarea pe scenă a chipului eroului revoluției, a marilor conflicte ale re­voluției. „Orologiul Kremlinului“, de N. Pogodin, este una din operele dra­maturgiei sovietice care aduce pe scenă suflul transformărilor Revo­luției din Octombrie, într-un mod propriu, căutînd să releve în pri­mul rînd ceea ce a caracterizat viața nouă de după revoluție: umanismul socialist, transformarea oamenilor, determinarea noului profil moral al oamenilor, în formele specifice cu­noscute ale dramei eroice sovietice, într-o desfășurare dramatică în care acțiunea se încheagă din tablouri succesive care ne poartă în lumea eroilor obișnuiți ai revoluției, ca și în lumea de idei și fapte a marelui Lenin , care ne înfățișează aspec­tele descompunerii burgheziei ca și procesul de transformare al oame­nilor ce pot fi utili revoluției și con­strucției socialismului — luăm cu­noștință de marile probleme ale ani­lor imediat următori lui 1917. Piesa, a cărei acțiune se petrece în aprilie 1920, la Moscova, are în fond în centrul ei problema intelec­tualului inginer Zabelin. Acesta, un bătrîn savant electrotehnician, fa­nine opac în fața marilor eveni­mente pe care le trăiește. Neînțele­­gînd sensul lor și observînd doar fenomenele de suprafață, ale des­compunerii vechii societăți, con­fundă decăderea acesteia cu decă­derea și sfîrșitul Rusiei. Orologiul Kremlinului, care a încetat să mai bată, este pentru el simbolul morții Rusiei, căci el nu-și poate închipui că revoluția poate făuri noi valori culturale. In semn de protest, el vin­de chibrituri pe stradă alături de speculanți. Drama lui Zabelin este aleasă de autor în mod semnificativ pentru a arăta care este calea intelectualilor valoroși în revoluție. Zabelin este ales de Lenin pentru a proiecta pla­nul de electrificare a Rusiei. Cîști­gat de încrederea pe care i-o arată Lenin, care-l chemase la Kremlin, Zabelin pornește la această muncă, nu fără îndoieli și nu fără mari ezi­tări în ceea ce privește posibilita­tea de a-și putea găsi locul în so­cietatea sovietică. Realizarea proiec­tului cerut de Lenin nu a înlăturat și toate îndoielile sale. Teama sa că acest măreț plan de electrificare nu poate fi încă tradus în viață este înlăturată de felul de a gîndi al lui Lenin, de înțelegerea pe care o cîștigă că sărăcia și mizeria în care se zbate Rusia anului 1920 nu pot fi înlăturate prin măsuri mărunte, ci prin mărețe planuri de perspec­tivă, aproape visuri, dar realizabile și care vor aduce lumina și belșugul popoarelor sovietice. Simbolicele bătăi ale orologiului Kremlinului și noua melodie pe care o cîntă ceasul din turnul Spaski, „Internaționala“, sînt semnul reînvierii Rusiei, sînt semnul noii vieți fericite pe care clasa muncitoare o va ridica pe rui­nele închisorii popoarelor din tre­cut. Aceasta este în linii generale ac­țiunea piesei „Orologiul Kremlinu­lui”, dar povestirea vagă a subiec­tului nu poate să redea semnificația prezenței și acțiunilor lui Lenin în această pies­ă. Lenin apare aici în toată simplitatea sa de om și în toa­tă măreția sa de gînditor și făuritor al planurilor viitorului primei țări socialiste. Tablourile de pe malul lacului, din izba țăranului Ciudnov, de pe cheiul din vecinătatea Krem­linului, convorbirea cu muncitorii, convorbirile lui Lenin cu Zabelin, cu ceasornicarul sau cu scriitorul străin dezvăluie multilaterala per­sonalitate a lui Lenin. Gînditorul este dublat de un om atent pentru toate aspectele vieții de fiecare zi, d­arvăzătorul făuritor al marilor pla­nuri de perspectivă este dublat de marele îndrăgostit de oameni și de poporul rus. încrezător în viitorul Rusiei, Lenin cîștigă adeziunea ma­selor, a intelectualilor, a oamenilor simpli, făcîndu-i să înțeleagă marele vis pe care-l nutrește pentru binele Rusiei și al omenirii. Spectacolul — nu numai prin interpretare — ci prin concepția regizorală a știut să redea în ima­gini artistice rolul lui Lenin în lupta dintre cele două lumi prezente în scenă. Montarea scenică a spectacolului, la origină aparținînd lui Nemirovici- Dancenko, Leonidov, Knebel și Di­­mitriev, a căpătat o nouă formă în ultimul an, prin contribuția lui M. O. Knebel, I. M. Raevski și V. P. Markov. Ne aflăm deci în fața unui spectacol montat cu mulți ani în urmă de către unul din promotorii Teatrului de Artă și revăzut, după noua versiune dramatică, de disci­polii acestuia. Deci, în fața unui spectacol în care s-a concretizat metoda de muncă și creație care a dus teatrul pe cele mai înalte culmi ale realismului scenic. De aceea, preocuparea principală a spectaco­lului este valorificarea în imagini ar­tistice cît mai cuprinzătoare, cît mai expresive a conținutului de idei, a omenescului din fiecare personaj, a relevării planului filozofic de afir­mare a umanismului socialist. De­parte de tendința de cerebralizare, spectacolul este constituit din ta­blouri variate, care redau sensul ce­lor două tendințe contradictorii, ur­mărind cu simplitate artistică rele­varea substanței umane a eroilor. Este impresionant modul în care regia folosește elementele teatrale, pictura scenică, pentru a crea nu numai atmosfera necesară locului de desfășurare a acțiunii, ci pentru a sublinia personalitatea eroilor, ca­racterul lor, stările de spirit, umani­tatea lor. In această privință exce­lează tabloul de pe marginea lacu­lui, plimbarea nocturnă a lui Lenin în împrejurimile Kremlinului, cabi­netul de lucru al lui Lenin. In aceste tablouri, ca și în cele­lalte, se vădește modul creator în care regia folosește toate elemen­tele auxiliare, pictura, lumina, zgo­motul etc., nu numai în slujba unei teatralități în sine, ci transpunând personalitatea eroilor in peisaj, în mobila înconjurătoare, în umbre și lumini, în sunete, în mișcare. Compoziția scenică are un rol hotărîtor în construcția spectaco­lului la M.H.A.T. Tabloul inițial, în preajma Pieții Roșii, este con­cludent în această privință. Con­strucția decorului, coloritul, ampla­samentul actorilor, dinamica sau statica lor scenică, fundalul melo­­peic din biserica plină de credin­cioși, lumea de speculanți de poarta Iverskaia, stinghereala sud lui Zabelin sau a vînzătoarei de dan­tele, lipiți de zidurile bisericii, forfota negustorească din vecinăta­te și însfîrșit erupția de forță optimism contrastant a ostașilor Ar­și­matei Roșii alcătuiesc nu un simplu cadru scenic, ci o întreagă lume în mijlocul căreia discerni semnifi­cația epocii, a evenimentelor istori­ce, intuiești caracterele eroilor, dramele lor, întreaga mare fră­­mîntare umană socială, încă din acest prim spectacol, ne-am putut da seama cît de mare preț pune Teatrul de Artă pe crea­ția actoricească. Totul este în slujba caracterizării eroilor, a por­tretizării lor fizice, morale, psiho­logice. In centrul preocupărilor re­gizorale este actorul, omul. Totul este pus în slujba acestuia. E greu în cele cîteva zeci de rînduri de față, și care nu se vor o cronică, să cuprinzi multitudinea de creații ale marilor actori din distribuție. Sentimentul general pe care-l capeți este acela al unor mari personalități artistice care gă­sesc cele mai potrivite mijloace pentru prezentarea eroului inter­pretat. Lenin, în interpretarea artistu­lui B. A. Smirnov, este măreț toc­mai prin simplitatea mijloacelor de expresie scenică alese de actor. To­tul, gesticulație, expresie, mimică, grimă, mască, contribuie la contu­rarea imaginei scenice a marelui conducător, la evocarea istorică figurii acestuia, dar totodată, și mai a ales, la prezentarea caracterului u­­man al eroului. Ceea ce caracteri­zează în primul rînd creația lui Smirnov este umanitatea pe care i-o dă eroului, felul în care prin interpretare face să fie iubit, a­­proape de sufletul spectatorilor, în­țeles cu ușurință în cele mai îndrăz­nețe visuri ale sale. Varietatea caractereologică este servită de o mare varietate de mij­loace de interpretare. Incadrîndu-se aceleiași concepții de teatru, ace­leiași metode de creație, Livanov B. N. Artist al Poporului din U.R.S.S., creează imaginea scenică a lui Zabelin, folosind cu totul alte mijloace de expresivitate sce­nică. Duritatea personajului, opaci­tatea lui inițială, procesul de trans­formare a conștiinței savantului electrotehnician, accesul pînă la înăl­țimea ideilor spniniste, sînt re­date cu forță dramatică proprie u­­nui actor care creează odată cu dramaturgul, care-și manifestă în creație un punct de vedere artistic activ, personal, original. Și iarăși îmbucurătoarea con­statare a varietății de mijloace ar­tistice pe care le implică realismul socialist, dacă ne referim la minu­țioasa compoziție a lui B. I. Petker în rolul ceasornicarului, la amănun­tul gestului plin de conținut, la ex­presivitatea mimicii și gestului care continuă valorile teatrului dramatic, la subtilitatea frazării lipsită de ostentație comică, la cizelarea mi­nuțioasă a profilului personajului. Impresionantă este galeria inter­preților de eroi episodici. Compo­ziții artistice care, fiecare luate în parte, constituie bijuteriile care dau strălucire spectacolului în an­samblu: A. P. Zueva, Artistă a Poporu­lui din R.S.F.S.R., în Ana, soția lui Ciudnov, V. O. Toporkov, Artist al Poporului din U.R.S.S., în clo­potarul satului, A. P. Gheorghev­­skaia, Artistă Emerită a R.S.F.S.R., în cerșetoarea, N. K. Svobodin, Artist al Poporului din R.S.F.S.R., în scepticul musafir al familiei Zabelin, L. N. Karenova, Artistă a Poporului din R.S.F.S.R., în fe­meia cu dantele, au arătat în roluri, de cele mai multe ori de mică în­tindere, cît de mare poate fi apor­tul unui actor în îmbogățirea ima­­ginei personajului dramatic, cît de nobilă poate fi cauza interpretării unor roluri mici atunci cînd ele so­licită întreaga forță de creație, de imaginație și fantezie a actorului. Primul spectacol al Teatrului A­­cademic de Artă din Moscova a îm­plinit toate așteptările noastre și a sporit nespus nerăbdarea de a-i ve­dea pe marii săi artiști în eroii lui Cehov, Tolstoi și Gogol, în acele creații clasice care au fost faima din totdeauna a teatrului care s-a numit, de la începuturile sale, casa lui Gorki și Cehov, Foc de tabără pe malul rîului După o săptămînă de instrucție pe apă, pionierii subunității din care face parte ofițerul Popescu Mihail au organizat un foc de ta­bără. Cu acest prilej, soldații au a­­vut ocazia să asculte cîntece, să admire măiestria dansatorilor mili­tari și să rîdă cu hohot la progra­mul satiric dat de „Trio Urzicuța" format din caporalul Pintilie Ioan și soldații Caraboi Gh. și Micu Gheorghe. Prin cîntece și scheciuri improvizate de ei, acești trei mili­tari au satirizat lipsurile unor mi­litari din subunitate și au evidențiat pe cei merituoși. Programul în jurul focului de tabără a fost deschis de comandan­tul subunității. In cîteva cuvinte el a arătat scopul focului de tabără, apoi a evidențiat pe militarii care au obținut rezultate dintre cele mai bune la instrucție în săptămînă res­­­pectivă. Printre cei evidențiați au fost : grupa comandată de caporalul Pintilie Ioan, pentru repeziciunea cu care a lucrat la construirea po­dului de portițe pe apă, pe militarii grupei comandate de sergentul Iedu Marin, pentru modul cum au „do­minat“ un pod în prezența „inami­cului“, și pe soldatul Boghici Va­­sile, pentru spiritul tovărășesc de care a dat dovadă cînd unul din to­varășii săi a căzut din barcă în apă. In deschiderea programului art­tistic, corul a executat marșul „Ar­­mata Populară“, după care soldatul­ Micu Gheorghe, acompaniat la a­­cordeon de soldatul Tătaru Petre și la caval de soldatul Caraboi Gh., a recitat un poem despre frumuseț­­ile patriei noastre. „Trio Urzicuța" a purtat apoi pe militari prin toate sectoarele de mun­că ale subunității, arătîndu-le lip­s­­urile și realizările obținute. Au fost satirizați cu această ocazie soldații Anton Augustin și Raneti Petre, pentru superficialitatea de care dau dovadă la pregătirea fizică, soldatul Nichifor Gheorghe, pentru felul dezordonat în care-și păstrează lu­crurile personale, și caporalul Ene Marin, pentru îngîmfare. N-au fost scutiți de critică nici unii bucătari, care în ultimul timp au dat dovadă de neglijență în prepararea mîn­­cării. In continuarea programului, în jurul focului de tabără și-au dat concursul dansatorii, care au execu­tat tradiționalele jocuri romînești. „Bărbuneul și Fecioreasca de loe Tîrnave“. La sfîrșit, acordeonului Tătaru Petre a interpretat un­ pro­gram de muzică ușoară și populară romînească maghiară, pr­ecum și un potpuriu de muzică sovietică. Maior A. ''SUSAN Ne pregătim pentru defilare Cu prilejul unei reviste de front, comandantul marii unități ne-a a­­nunțat că (Subunitatea noastră va re­prezenta vînătorii de munte la defi­lare cu ocazia zilei de 23 August. Eram, desigur, bucuroși de marea încredere ce ni se acorda. Antrenamentul zilnic, sub condu­cerea ofițerului Niculescu Neculai, se desfășoară din ce în ce mai bine. Fiecare militar își dă silința să exe­cute mișcările corect. Caporalul Giu­­rea Constantin a reușit, împreună cu grupa sa, să obțină rezultatele cele mai bune în executarea pasului de front, păstrarea alinierii și dis­ciplinei. [De la un corespondent voluntar]

Next