Apărarea Patriei, octombrie 1956 (Anul 12, nr. 232-255)
1956-10-03 / nr. 232
2 DIN VIAȚA INSTITUȚIILOR MILITARE DE ÎNVĂȚĂMÎNT ÎNAINTE DE EXAMEN (FOTO: M. FELIX) Un scurt bilanț la sfîrșit de an în Academia Militară „I. V. Stalin“, ofițerii elevi care manifestă vădite înclinații spre studii s-au constituit — în mod voluntar — într-o asociație științifică militară. Această asociație și-a propus ca sarcini să contribuie la o mai adincă studiere de către ofițerii țevi a diferitelor ramuri ale științei militare și tehnicii de luptă, să dezvolte deprinderea ofițerilor elevi de a executa personal lucrări de cercetări științifice, să dea acestora posibilitatea de a întocmi lucrări tratînd anumite probleme cu subiecte de cercetări științifice cu caracter militar și tehnic militar și să popularizeze cunoștințele științifice în rîndurile ofițerilor elevi. Să vedem acum cum și-a dus munca in anul de învățămînt care s-a scurs grupa de cercetări științifice de pe lingă facultatea al cărei șef este ofițerul Pavlovski B. Mcolae. Cele cîteva cercuri de cercetări științifice din această grupă și-au planificat să trateze, în ședințele de cerc, un număr de 33 de lucrări cu subiectele cele mai variate din domeniul științei și artei militare. In cursul anului au fost întocmite un număr de 32 de lucrări, iar dintre acestea au fost prezentate în ședințele de cerc 22 de lucrări. Dintre toate cercurile s-au evidențiat cele conduse de ofițerii Mitroi Emil și Ionescu Gheorghe, care au prezentat în ședințele de cerc toate lucrările planificate. Care să fie însă care celelalte cercuri cauzele pentru n-au reușit să-și îndeplinească în totalitate angajamentele? Pe de o parte, cauze obiective — lipsă de timp, aglomerație de activități etc. — pe de altă parte, lipsa de perseverență a unor ofițeri elevi, membri ai acestor cercuri, care nu au depus toate eforturile pentru a se încadra cu lucrările lor în planificarea generală a cercului respectiv. Aș putea aminti aci pe ofițerul Teglas Justin care pînă la sfârșitul anului nu a reușit să-și termine referatul. Au fost unii ofițeri elevi, ca de exemplu ofițerii Catană Gheorghe și Dumitriu Mircea, care au întocmit lucrările cu întîrziere. Ca urmare, unii dintre aceștia au fost nevoiți să întocmească în grabă lucrările. Este limpede că o lucrare de cercetări științifice întocmită în pripă pierde din valoarea ei, tratează problemele propuse în mod superficial, se abate de la sarcina de bază a cercului — aceea de a contribui la o mai adîncă studiere de către ofițerii elevi a diferitelor ramuri ale științei și tehnicii de luptă. Au fost însă mulți ofițeri elevi membri ai cercurilor științifice care au înțeles sarcina de răspundere pe care și-au luat-o, au studiat, s-au documentat temeinic au reușit să prezinte — fie pe fașicultate, fie pe academie — lucrări de valoare; dintre acestea fac parte referatele prezentate de ofițerii Sroianov Veceslav, Tudora Ioan, Călin Ioan, Ionescu Gheorghe și alții. De subliniat faptul că lucrările ofițerilor Stoianov Veceslav, Tudora Ioan, Stănescu Gheorghe au fost premiate în bani de către conducerea academiei. Acești ofițeri elevi au dovedit că au înțeles care este menirea lor în această instituție de învățămînt. Ei și-au dat seama că pentru a deveni buni comandanți sau lucrători în statele majore trebuie să se pregătească cu toată seriozitatea, să-și însușească profund problemele teoretice militare de care depinde rezolvarea justă a sarcinilor practice în domeniul pregătirii de luptă a trupelor și al întrebuințării lor pe cîmpul de luptă. Este evident faptul că în acest an, in academia noastră, activitatea de cercetări științifice a ofițerilor elevi a înregistrat un salt serios. Multe dintre lucrările de cercetări științifice ale ofițerilor elevi au primit aprobarea de a fi publicate în revistele militare de specialitate, contribuind în felul acesta la ridicarea nivelului cunoștințelor operativo-tactice ale tuturor cadrelor armatei noastre. Faptul că în forma actuală de organizare fiecare cerc științific are un conducător științific dintre lectorii cu multă experiență a ridicat valoarea lucrărilor întocmite de ofițerii elevi. Lectorul poate oricînd consultat de ofițerul elev și asupra problemelor mai dificile ale referatului, îi poate indica cea mai corespunzătoare bibliografie și modul cum să studieze, li vede și îi aproba planul lucrării, îi studiază și-i corectează referatul, îl inițiază — cu alte cuvinte — în taina studiului ordonat și a reflecțiilor logice pe marginea acestui studiu și a experienței personale. Și sub acest aspect s-au înregistrat, de asemenea, unele deficiențe. Astfel, nu toate planurile referatelor au fost analizate și cîntărite în prealabil în mod suficient de către lectorul conducător științific ; au fost referate care au fost văzute de lector numai după ce fuseseră întocmite și numai în preziua dezbaterii lor. Este clar că în asemenea condițiuni aportul sectorului la creșterea ofițerului elev a fost infim. In viitorul an școlar trebuie să facem o cotitură în ceea ce privește ajutorul efectiv pe care trebuie sa-l dăm autorilor de lucrări de cercetări științifice și aceasta cu atît mai mult cu cît în dispozițiunea de funcționare a acestor cercuri se prevede că conducătorul științific este obligat să acorde un ajutor practic ofițerilor elevi în desfășurarea activităților. Discutam nu demult cu cîțiva dintre președinții unor cercuri asupra activității de cercetări științifice depuse de ofițerii elevi ai cercurilor respective. Ofițerul Ionescu Gheorghe relata că, pe lîngă succesele obținute de cerc, s-au manifestat și unele lipsuri provocate mai puțin de cauze obiective decît de cele subiective. De exemplu au fost ședințe de cerc la care au participat președintele, referentul și trei asistenți. Se înțelege că asemenea ședințe nici pe departe nu au putut să-și atingă scopul propus. In această privință ar fi fost absolut necesar ca președintele cercului, membrii lui, organizația de partid și U.T.M. din facultate să mobilizeze pe ofițerii elevi să participe în număr cît mai mare la dezbaterea problemelor de știință militară aflate în discuție. Și în constituirea cercurilor științifice s-au comis unele greșeli, spunea ofițerul Ionescu Gheorghe. La un moment dat, înscrierea în aceste cercuri căpătase un aspect de obligativitate. Acest lucru a denaturat caracterul asociației, care este o „organizație voluntară“. Faptul că unii ofițeri elevi au fost — să zicem așa — obligați să intre în cercurile respective a făcut ca aceștia să simtă această activitate ca ceva impus, lucrînd fără elan, fără tragere de inimă. Discuțiile în cadrul ședințelor au fost de multe ori lipsite de combativitate. Cauzele sînt mai multe. Pe de parte nivelul slab al unor referate. Pe de altă parte planificarea ședințelor la ore nepotrivite, precum și lipsa de documentare a participanților care nu erau anunțați din vreme asupra subiectului ședinței, spre a se pregăti. Faptul că la fiecare an de studiu au fost organizate cîte două cercuri științifice nu a dat rezultatul scontat, deoarece a lipsit unitatea în desfășurarea activității de cercetări științifice în anul respectiv, eforturile lectorilor au fost împărțite, iar numărul membrilor în fiecare cerc astfel organizat a fost prea mic. O problemă asupra căreia ofițerul Ionescu Gheorghe a insistat în mod deosebit este modul de stimulare a activității membrilor acestei asociații. In anul ce s-a scurs, activitatea celor mai buni membri ai cercurilor nu a fost suficient de stimulată, în sensul ca cele mai bune lucrări să fie publicate în revistele militare de specialitate, să fie prezentate la concursuri și așa mai departe. Elevii care au prezentat cele mai bune lucrări nu au fost scutiți de unele sarcini școlare echivalente ca importanță cu lucrarea întocmită (ne referim la unele lucrări de curs). In sfîrșit, este cunoscută valoarea schimbului de experiență, ca metodă de îmbunătățire a muncii folosită pe scară largă de fruntașii în muncă din diferite domenii de activitate. Bine ar fi fost dacă această metodă s-ar fi folosit și de către cercurile științifice din academia noastră , nu fără valoare ar fi fost dacă s-ar fi extins această metodă și între academii. Avîndu-se în vedere programul în general încărcat al academiei noastre, ofițerul Stoenescu Nicolae, președinte al unui alt cerc științific, ne sugerează ideea de a se susține aceste lucrări de cercetări științifice chiar în timpul orelor de program. Iată cîteva spicuiri privind activitatea de cercetări științifice a ofițerilor elevi din academia noastră. Realizările marcate în acest domeniu, precum și analiza lipsurilor înregistrate constituie la un loc experiență care, fără îndoială, va o ajuta să se ducă în viitor o activitate de cercetări științifice mai rodnică, la înălțimea cerințelor și posibilităților pe care le au elevii academiei noastre militare. Căpitan I. TURCITE De la. convocările metodice înainte de începerea noului an de învățămînt, în școlile militare au avut loc convocări metodice în vederea generalizării experienței înaintate a cadrelor și lichidării lipsurilor manifestate de către ofițerii profesori și comandanții de subunități în munca de pregătire a elevilor. Cu acest prilej, maiorul Salzberger Bela, căpitanul Feiurdeanu Mircea și locotenentul major Popescu Nicolae ne-au scris despre felul în care s-au desfășurat convocările melodice în școlile din care fac și ei parte. Din articolele lor rezultă că aceste activități nu au diferit prea muii, ca organizare și desfășurare, de la o școală la alta. De aceea, din cele trei articole primite publicăm mai jos numai unul. 4 In cadrul convocării care a avut lc în școala noastră s-a căutat, înainte de toate, a se realiza o îmbilare armonioasă a problemelor teoretice cu munca practică pe care trebuie să o desfășoare profesorii și comandanții de subunități cu elevii. In cadrul pregătirii tactice s-a inceput cu studiul regulamentelor în părțile referitoare la exercițiile ce urmau să aibă loc. La fiecare exercițiu tactic, începînd de la „soldatul cercetaș“ pînă la „plutonul de pușcași în ofensivă“, s-a trecut, după studiul regulamentelor, la întocmrea schemei și creionarea cadrului exercițiului, apoi s-a ieșit în teren pentru recunoașteri, după care, ofițerii au întocmit planuri-conspect. La ședințele de instrucția focului s-a dat o deosebită importanță pregătirii practice. După prezentarea unei expuneri de cunoaștere a armamentului a urmat o ședință de observare și determinare a distanțelor, metodică și execuție. S-au executat apoi diferite ședințe de trageri la care ofițerii au obținut rezultate bune și foarte bune, evidențiindu-se în mod deosebit locotenentul major Radu I., locotenenții Bițoiu Gh., Mereanu L. și alții. Participanții au executat în convocarea metodică și un program de pregătire la instrucția de front. Pentru a-și însuși cunoștințele și procedeele necesare instruirii în bune condiții a elevilor la instrucția de front, ofițerii au fost puși atît în funcția de comandanți, cît și în situația de executanți. In general, la toate categoriile de instrucție și pregătire s-a pus un accent deosebit pe pregătirea metodică a ofițerilor spre a le dezvolta priceperea de a folosi cele mai bune și indicate forme și procedee în instruirea elevilor. In scopul unificării cunoștințelor teoretice însușite și lămuririi diferitelor probleme, după studiul regulamentelor și înainte de a se trece la exerciții practice pe teren, au avut loc seminarizări și discuții cu toți participanții. Cu această ocazie s-au evidențiat printre cei mai bine pregătiți maiorul Munteanu Constantin, căpitanul Antonescu și locotenentul major Ionescu Adrian. Prin grija organului politic, în convocarea metodică au fost făcute expuneri, pe teme ca: asigurarea politică de partid a instrucției tactice, a instrucției focului, a serviciului de gardă și rarea politică de partid a asiguinstrucției de front. Aceste expuneri au avut ca scop să arate comandanților de subunități care sînt formele și mijloacele politice ce pot fi folosite în sprijinul pregătirii militare a viitorilor ofițeri. In afară de aspectele pozitive ale convocării, în cursul ei s-au remarcat și unele lipsuri. Așa, de exemplu, unii participanți n-au dat suficientă importanță lucrărilor ce trebuiau întocmite, referatul despre asigurarea politică a instrucției de front a avut mai mult un caracter teoretic, timpul afectat pentru pregătirea la diferite discipline nu întotdeauna a fost just proporțional, etc. Cu toate aceste lipsuri, se poate spune că în acest an convocarea metodică și-a atins scopul datorita mai ales faptului că s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea la ofițeri a calităților metodice și pe pregătirea lor practică. Maior B. SALZBERGEF __ APĂRAREA PATRIEI WMHnM îndemnul unui șef de brigadă „Sînt șeful brigăzii de tractoare nr. 10. Mă numesc Voinea Valeria La fel ca și dumneavoastră am trăit și eu clipe de emoție cînd m-am lăsat la vatră în anul 1953. Atunci m-am angajat în fața comandanților că voi pune în practică sfaturile lor. Mai întîi am lucrat ca tractorist. Apoi, conducerea S.M.T.-ului mi-a încredințat conducerea brigăzii a 10-a, care a devenit fruntașă pe regiune. Chiar azi voi primi steagul de brigadă fruntașă pe regiune. Cu brigada mea am depășit două norme. Acum lucrez în contul anului 1857. Tractoriștii din brigadă ca : tovarășul Buzoian Stelian și Dumitru A. Dumitru au economisit piese in valoare de 38.000 lei. Am reușit să realizăm lunar un salariu de 2.800 lei fiecare. Aș vrea să aud și despre mulți dintre dumneavoastră că ați ajuns fruntași în sectoarele în care veți lucra“. Cuvintele șefului de brigadă, spuse la o adunare a militarilor, au trezit în sufletul acestora dorința ca după lăsarea la vatră să lucreze în sectorul socialist al agriculturii. — „Cu toate că înainte de a veni în armată am lucrat pămîntul individual — a spus soldatul fruntaș Bereghiu Dumitru în adunare — sînt hotărît să lucrez de acum înainte în sectorul socialist al agriculturii. In armată am învățat meseria de tractorist și combainer, de aceea i-am scris tovarășului director al S.M.T.-ului să mă angajeze ca tractorist“ — „Sînt țesător de meserie — a spus în continuare sergentul Popescu Vasile, dar aceasta nu mă împiedică cu nimic să conving pe părinții mei și alte familii pentru a intra să-și lucreze pămîntul în comun. Ca țesător, mă voi strădui să dau stofe tot mai multe și de bună calitate“. — „Ca învățător — a spus soldatul Grădinaru Paul — am să muncesc neobosit pentru convingerea a tot mai multe familii de țărani cu gospodării individuale să-și unească pămînturile, explicîndu-le avantajele pe care le vor avea dacă vor aplica metodele agrotehnice. Pe părinții mei îi voi îndemna să treacă din întovărășire în gospodăria colectivă“. Rînd pe rînd au luat cuvîntul mulți militari , unii mai lucraseră în agricultură, alții nu. Acum, cu toți își exprimau aceleași mente, aveau aceleași năzuinți seniisă pună umărul la înflorirea și dezvoltarea agriculturii noastre socialiste. Locotenent major GH. EPURE Printre colectiviști Din inițiativa organizației U.T.M. din unitatea noastră s-a organizat cu militarii ce se vor lăsa la vatră vizitarea unei gospodării colective din apropiere. Cu prilejul vizitei, tovarășul Micșan Nicolae — președintele gospodăriei colective — a vorbit despre istoricul gospodăriei, despre fruntașii în muncă, despre tățile întîmpinate în perioada greade constituire a gospodăriei colective și despre succesele obținute pînă acum. Printre altele, tovarășul Micșan a spus că în fruntea luptei de constituire a gospodăriei colective au stat comuniștii, care au primit un real ajutor din partea utemiștilor. De la cele 56 familii cu 166 ha. care erau la început s-a ajuns ca gospodăria să numere în prezent 144 familii cu o suprafață de 406 ha. pămînt arabil. Datorită rezultatelor bune pe care le-a obținut gospodăria, numai în cursul acestui an s-au înscris 46 de familii. El a mai arătat că gospodăria a construit un grajd nou, pe lîngă celelalte două, o maternitate pentru scroafe, o magazie, o remiză pentru mașini și un saivan pentru cele 400 de oi. Anual s-au distribuit colectiviștilor pentru fiecare zi muncă cita 14-15 kg. cereale boabe în afară de celelalte produse ca : brînză, lînă, furaje, țuică etc. In fiecare an ei au obținut cu 200-300 kg. cereale boabe la hectar mai mult ca țăranii din sectorul individual. Anul trecut, colectiviștii au obținut o producție medie de 4050 kg. porumb boabe la hectar. Cu toate condițiile nefavorabile, în acest an ei speră să obțină o producție medie de cca. 4000 kg. porumb boabe la hectar și recolte bogate la ricin, sfecla de zahăr etc.“ După ce au văzut interiorul sediului gospodăriei, militarii au vizitat grădina de zarzavat, orezăria, lanul de porumb și ricin. In continuare, ei au fost și la cîteva gospodării personale ale colectiviștilor, printre care și la două colectiviste ai căror soți sînt militari și care cu ajutorul gospodăriei colective și-au construit case noi. Întorși la cazarmă, militarii au povestit tovarășilor lor despre cele văzute în gospodăria colectivă. In urma vizitei făcute la gospodăria colectivă, mulți militari, printre care sergentul Grosu Vasile, soldatul Cirneală Gheorghe și alții, care au văzut cu ochii lor rezultatele ce se obțin în gospodăria colectivă, s-au hotărît ca, odată întorși acasă, să-și convingă părinții să se înscrie în G.A.Cen ficotenent major D. ANTON întîlnire cu președintele colectivei din Livedea fi In aceste zile, și militarii care vor lăsați la vatră din unitatea în care muncește ofițerul Druțu Dumitru își îndreaptă gîndurile spre noile posturi de luptă. Ei sînt hotărîți să lupte pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de cel de-al II-lea Congres al partidului privind înflorirea și dezvoltarea agriculturii. Din inițiativa organului politic s-a organizat în această unitate, o întîlnire a militarilor cu Tache Gheorghe, președintele G. A. C. „Drumul lui Lenin“ din satul Livedea, regiunea București, una din primele gospodării agricole colective înființate în patria noastră. Luînd cuvîntul, președintele gospodăriei a vorbit militarilor despre munca și viața colectiviștilor, precum și despre realizările lor. Sergentul major Sava Gheorghe, membru de partid, fruntaș în pregătirea politică și de luptă, a mulțumit în numele militarilor ce se vor lăsa la vatră oaspetelui și a transmis prin el colectiviștilor un călduros salut. In continuare, el a arătat că, lăsîndu-se la vatră, va lupta ca și în satul său să ia ființă o gospodărie agricolă colectivă, care să aducă familiei sale și celorlalți țărani muncitori bunăstarea și fericirea Sergentul Haras Ioan, pe pieptul căruia strălucește semnul onorific „Transmisionist de frunte“, a arătat că, întorcîndu-se în uzina de la Cisnădie, nu va precupeți nici un efort pentru a da oamenilor muncii numai țesături de bună calitate, pentru a contribui la întărirea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. Soldat fruntaș I. TAMP.Ä Miercuri 3 octombrie 1956 nr. 232 (3152) Iarna îi va găsi pregătiți In cadrul pregătirilor ce se fac în unități, un loc important îl ocupă aprovizionările pentru iarnă. Comandanții, locțiitorii lor politici și lucrătorii din cadrul serviciilor de spate acordă multă atenție pregătirii spațiului de depozitare, selecționării delegaților ce urmează a fi trimiși la bazele de aprovizionare, primirii și transportului produselor, precum și amenajării locurilor pentru trierea acestora. Așa, de exemplu, în unitatea unde lucrează ofițerul Mitrică Mircea, prin grija locțiitorului comandantului pentru aprovizionări, bordeiele au fost curățite și dezinfectate și s-a adus nisipul necesar pentru conservarea anumitor rădăcinoase. Din resurse proprii, în această unitate s-a construit un șopron pentru trierea produselor. Pe lîngă măsurile organizatorice luate în această unitate nu s-a neglijat nici contactul cu bazele de aprovizionare. Ca rezultat al acestor măsuri, unitatea este în curs să primească murăturile, ceapa și varza murată. S-au luat măsuri și pentru asigurarea aprovizionării cu cartofi. Măsuri în vederea aprovizionarilor pentru iarnă au fost luate și în unitatea unde lucrează ofițerul Gh. Balaș. Ținîndu-se seamă de greutățile întîmpinate în iarna trecută în ceea ce privește depozitarea produselor, unitatea s-a îngrijit în primul rînd de amenajarea spațiului de depozitare. Sprijinită de șeful spatelui de la eșalonul superior și ajutată cu materiale de către S.C.E.C., unitatea are acum bordeie corespunzătoare care satisfac pe deplin nevoile de depozitare și conservare. Trebuie menționat că unitatea a folosit și resursele proprii pentru reamenajarea spațiului de depozitare, realizîndu-se importante economii. Un exemplu bun cu privire la aprovizionările pentru iarnă îl oferă și unitatea din care face parte ofițerul I. Petrescu. In afara măsurilor luate pentru pregătirea spațiului de depozitare și utilajului necesar unei bune conservări a produselor, comandantul și locțiitorul său pentru aprovizionări au hotărît să trimită ca de egal la baza de aprovizionare pe plutonierul Gh. Munteanu, candidat de partid. Alegerea acestui delegat a fost determinată de comportarea lui în serviciu și conștiinciozitatea cu care se achită de îndatoriri. La rîndul lor, locțiitorul comandantului pentru aprovizionări și șeful serviciului alimente și furaje țin legătură cu bazele de aprovizionare care au și început să livreze diferite produse. Pentru buna reușită a aprovizionărilor, șeful de garnizoană a hotărît ca delegații la bazele de aprovizionare din unitățile unde lucrează ofițerii Mitrică Mircea și I. Petrescu să deservească toate unitățile din garnizoana respectivă. Această măsură înțeleaptă duce la micșorarea numărului de delegați și, implicit, la reducerea cheltuielilor de deplasare. Rezultatele obținute de aceste unități precum și preocuparea pe care o dovedește eșalonul imediat superior oglindesc înțelegerea justă de către acestea a importanței pe care o are buna aprovizionare a unităților în vederea iernii. Aprovizionarea unităților la timp și cu produse de calitate, alături de celelalte măsuri luate în vederea iernii (pregătirea cazărmilor, sălilor de specialitate etc.), vor asigura cele mai bune condiții pentru desfășurarea procesului de pregătire de luptă și politică în cursul noii perioade de instrucție. 1 Maior I. CATANA A fost amenajată o remiză Așa a fost pînă mai ieri , cînd timpul era frumos, oamenii își vedeau nestingheriți de treburi, de programul zilnic. Veneau însă și zile mohorîte, cu vînt, ploaie, și atunci grijile se înmulțeau, comandanții și subordonații se străduiau să apere, cu mijloace improvizate, tancurile de degradare. Acum însă militarii au scăpat de asemenea griji. Din inițiativa ofițerului Dumitriu Haralambie s-a amenajat, intr-o clădire care nu mai făcea trebuință unității, unde vor putea fi adăpostite remiză toate mașinile de luptă. La amenajarea remizei și-au dat concursul sergentul major Mihaiuc I., sergentul Noaje Gh. și soldatul fruntaș Stănescu I. A fost nevoie de multă muncă. Oamenii nu erau de specialitate, dar cu toate acestea ei au izbutit ca într-un timp scurt să-și aducă la îndeplinire sarcina luată. Tancurile sînt acum la adăpost. Faptul acesta, obișnuit la prima vedere, are totuși o mare însemnătate : dovedește dragostea militarilor pentru mașinile de luptă. Locotenent major M. OPREA TELEFONISTUL BATERIEI Instalat cu grije într-un loc de unde nu poate fi observat de „inamic“, telefonistul bateriei este gata să primească și să transmită ordine. O ÎL și la direcția hidrografică maritimă Am petrecut o zi la Direcția hidrografică maritimă. Munca plină de răspundere a personalului tehnic specializat ce își dă contribuția la asigurarea în bune condiții a navigației pe Marea Neagră, impresionează în mod deosebit. La secția studiu hidrografic Documentarea mi-am început-o la secția condusă de căpitanul de rangul II Gh. loan. Aici, tehnicienii execută ținerea la zi a hărților și documentelor nautice necesare navigatorilor noștri. Căpitanul de rangul II Gh. loan și locotenentul Gh. Pîrgaru întocmesc la începutul fiecărei luni extrasele din avizele pentru navigatorii flotelor din străinătate, pentru fiecare localitate și port de la Marea Neagră. Avizele acestea, ce cuprind datele și modificările pozițiilor geamandurilor, pericole de navigație, caracteristici ale farurilor etc., sînt editate și în limbile rusă, franceză, engleză, suedeză, fiind trimise către direcțiile hidrografice ale țărilor respective. Aici, în această secție, se fac traduceri și se elaborează instrucțiuni referitoare la asigurarea navigației. Unul din traducătorii fruntași, este utemistul Hrabanski Eugen. El traduce din limba rusă instrucțiuni de sondaj. Traducerile sale, ca de pildă „Descrierea sistemelor de asigurare a navigației prin semnale de avertisment plutitoare“, „Regulile de întreținere a aparatelor optice la faruri“ etc., au cunoscut de curînd lumina tiparului. Activitate vie la detașamentul hidrografic Subordonații căpitanului locotenent Huruban Ovidiu se ocupă cu efectuarea lucrărilor practice hidrografice care constau în măsurarea adîncimilor pentru determinarea reliefului fundului mării, descoperiri de obstacole submarine ca epave, bancuri de nisip etc., determinarea curenților marini, studiul asupra fenomenelor de maree, întocmirea de hărți etc. L-am găsit pe șeful secției cercetînd și studiind harta maritimă a litoralului. Pornind de la acest studiu, el își nota în carnețel planul lucrărilor hidrografice de viitor, își împărțea grupele de subordonați care urmează să execute lucrări practice. L-am rugat să-mi vorbească despre subordonații fruntași ai secției. M-a dus, rînd pe rînd, prin fața meselor de lucru. Astfel, l-am cunoscut pe locotenentul Liviu Ignat, absolvent al Școlii militare topografice din București, repartizat de curînd la marină. Lucra la o hartă Datorită strădaniei și pasiunii pentru specialitatea de tehnician hidrograf, el s-a familiarizat repede cu noul său sector de muncă. A participat anul acesta la lucrări practice hidrografice de pe litoral. I-am admirat mult lucrarea pe care execută cu dibăcie : harta racei porotului Constanța. Observatorul hidrometeorologic în ascultare — Pentru asigurarea navigației în larg — îmi spune locotenentul major Petre Șerbanescu — este nevoie de o informare meteorologică precisă a navelor noastre. Informarea cuprinde cunoașterea stării timpului prezent ce se urmărește zilnic de la stațiile principale de pe litoral, ca și prevederile timpului de viitor. De asemenea, stația noastră transmite prin eter avertismente în caz de timp periculos pentru navigație. Este ora 8 dimineața. Tovarășul Burlacu Vasile, radiotelegrafistul stației, stă în fața aparatului de recepție cu căștile pe urechi. El face ascultarea. Recepționează acum, ca de obicei, datele necesare întocmirii hărților sinoptice zilnice, ce vin din toată Europa. Cu ajutorul acestor date se elaborează prevederile pentru 30 de ore, care sînt transmise neîntîrziat navelor militare și porturilor de pe litoral. Tehnicienii de la atelierul de precizie Tehnicienii din acest atelier, înzestrat cu aparate electrice dintre cele mai moderne, pot fi numiți cu toată încrederea maeștri ai lucrărilor de precizie. Privirea îmi este îndreptată spre un raft din fundul atelierului. Pe el stau înșirate zeci de ceasornice de bord, cronometre, aparate meteo ce-și așteaptă rîndul spre a fi verificate. La masa de lucru îl întâlnesc pe ceasornicarul Herpst Ștefan, unul din fruntașii atelierului. El execută cu ajutorul unui aparat complex sovietic verificarea unui cronometru fixat pe o placă manevrabilă în diferite direcții. Aparatul de control bazat pe fenomene radioelectrice se pune în mișcare și înregistrează pe o diagramă precizia în funcționare. Dacă linia înclinată este o dreaptă perfectă, înseamnă că aparatul de măsurat timpul funcționează perfect. Despre mulți asemenea oameni de nădejde ai atelierului, pe care i-am cunoscut în clocotul muncii, ar fi trebuit să pomenesc în reportajul meu. Nu pot trece cu vederea pe cartnicul major Moraru Ștefan, strungar distins cu semnul onorific „Tehnician de frunte“, ce are de gînd ca după lăsarea la vatră să muncească într-un S.M.T. Atît el cît și candidatul de partid Hîrșu Ioan, electrician bobinator, și micimanul Ștefănică Ion, specialist în repararea aparatelor de navigație, se mențin în fruntea tehnicienilor atelierului. Oamenii de la far Cît ține litoralul Mării Negre, în locurile cele mai importante și vizibile de pe coastă, se înalță farurile ce luminează drumurile pe apă, ajutînd navelor în parcurgerea itinerariilor. Și despre oamenii harnici de la faruri, care întrețin cu grije aparatele optice și stau la posturi pe orice vreme, fie vînt sau frig, se cuvine să spunem cîteva cuvinte. L-am cunoscut pe Ion Ursache, mecanicul de la radiofarul Constanța. El mi-a spus că muncește în marină de peste 24 de ani, iar la radiofar din anul 1944 și că niciodată nu i s-au defectat aparatele de semnalizare pe care le manevrează. Am mai aflat că mecanicul comunist Ursache este fruntaș și că în toate împrejurările dă dovadă de modestie. Cuvinte de laudă merită cu prisosință și cei 4 angajați civili de la sarul Tuzla, în frunte cu Comșa Ștefan, apreciați de însuși comandantul direcției hidrografice pentru munca lor însuflețită. ■i Unul din membrii biroului organizației de partid mi-a vorbit cu pasiune in ziua aceea despre rolul de frunte al comuniștilor și utemiștilor în principalele sectoare de activitate, cît și despre succesele obținute pe drumul întăririi disciplinei și ordinei. Comunistul mi-a mai vorbit și despre unele lipsuri vechi ce se mai mențin în munca de partid. — In toate adunările organizației noastre, de fiecare dată cînd au fost elaborate hotărîri, s-a discutat și s-a dezbătut una din cele mai importante sarcini a biroului, și anume sprijinirea comandantului de către organizația de partid. Cu toate că aceste sarcini stau permanent în fața membrilor de partid, noi nu am reușit să traducem în viață hotărîrile luate. O vină pentru această stare de fapt o poartă și fostul secretar al organizației de bază, tovarășul V. Valeriu. Va trebui ca membrii din birou, fiecare comunist din unitate, să lichideze grabnic lipsurile în domeniul acesta, să sprijine cu mai mult succes pe comandant în îndeplinirea sarcinilor de răspundere ce stau în fața instituției. Locotenent major V. LUPU