Apărarea Patriei, octombrie 1956 (Anul 12, nr. 232-255)

1956-10-03 / nr. 232

2 DIN VIAȚA INSTITUȚIILOR MILITARE DE ÎNVĂȚĂMÎNT ÎNAINTE DE EXAMEN (FOTO: M. FELIX) Un scurt bilanț la sfîrșit de an în Academia Militară „I. V. Stalin“, ofițerii elevi care mani­festă vădite înclinații spre studii s-au constituit — în mod voluntar — în­tr-o asociație științifică mili­tară. Această asociație și-a propus ca sarcini să contribuie la o mai a­­dincă studiere de către ofițerii țevi a diferitelor ramuri ale știin­­­­ței militare și tehnicii de luptă, să dezvolte deprinderea ofițerilor elevi de a executa personal lucrări de cercetări științifice, să dea acestora posibilitatea de a întocmi lucrări tratînd anumite probleme cu su­biecte de cercetări științifice cu ca­racter militar și tehnic militar și să popularizeze cunoștințele științi­fice în rîndurile ofițerilor elevi. Să vedem acum cum și-a dus munca in anul de învățămînt care s-a scurs grupa de cercetări știin­țifice de pe lingă facultatea al că­rei șef este ofițerul Pavlovski B. Mcolae. Cele cîteva cercuri de cercetări științifice din această grupă și-au planificat să trateze, în ședințele de cerc, un număr de 33 de lucrări cu subiectele cele mai variate din do­meniul științei și artei militare. In cursul anului au fost întocmite un număr de 32 de lucrări, iar dintre acestea au fost prezentate în ședin­țele de cerc 22 de lucrări. Dintre toate cercurile s-au evidențiat cele conduse de ofițerii Mitroi Emil și Ionesc­u Gheorghe, care au prezentat în ședințele de cerc toate lucrările planificate. Care să fie însă care celelalte cercuri cauzele pentru n-au reușit să-și îndeplinească în totalitate an­gajamentele? Pe de o parte, cauze obiective — lipsă de timp, a­­glomerație de activități etc. — pe de altă parte, lipsa de perseve­rență a unor ofițeri elevi, membri ai acestor cercuri, care nu au depus toate eforturile pentru a se încadra cu lucrările lor în planificarea gene­rală a cercului respectiv. Aș putea aminti aci pe ofițerul Teglas Justin care pînă la sfârșitul anului nu a reușit să-și termine referatul. Au fost unii ofițeri elevi, ca de exemplu ofițerii Catană Gheorghe și Dumitriu Mircea, care au în­tocmit lucrările cu întîrziere. Ca urmare, unii dintre aceștia au fost nevoiți să întocmească în grabă lu­crările. Este limpede că o lu­crare de cercetări științifice în­tocmită în pripă pierde din valoarea ei, tratează problemele propuse în mod superficial, se abate de la sar­cina de bază a cercului — aceea de a contribui la o mai adîncă stu­diere de către ofițerii elevi a dife­ritelor ramuri ale științei și tehni­cii de luptă. Au fost însă mulți ofițeri elevi membri ai cercurilor științifice care au înțeles sarcina de răs­pundere pe care și-au luat-o, au stu­diat, s-au documentat temeinic au reușit să prezinte — fie pe fa­și­cultate, fie pe academie — lucrări de valoare; dintre acestea fac parte referatele prezentate de ofițerii Sroianov Veceslav, Tudora Ioan, Călin Ioan, Ionescu Gheorghe și alții. De subliniat faptul că lucră­rile ofițerilor Stoianov Veceslav, Tudora Ioan, Stănescu Gheorghe au fost premiate în bani de către con­ducerea academiei. Acești ofițeri e­­levi au dovedit că au înțeles care este menirea lor în această institu­ție de învățămînt. Ei și-au dat sea­ma că pentru a deveni buni coman­danți sau lucrători în statele majore trebuie să se pregătească cu toată seriozitatea, să-și însușească pro­fund problemele teoretice militare de care depinde rezolvarea justă a sarcinilor practice în domeniul pre­gătirii de luptă a trupelor și al în­trebuințării lor pe cîmpul d­e luptă. Este evident faptul că în acest an, in academia noastră, activita­tea de cercetări științifice a ofițeri­lor elevi a înregistrat un salt se­rios. Multe dintre lucrările de cer­cetări științifice ale ofițerilor elevi au primit aprobarea de a fi publi­cate în revistele militare de specia­litate, contribuind în felul acesta la ridicarea nivelului cunoștințelor operativo-tactice ale tuturor cadre­lor armatei noastre. Faptul că în forma actuală de organizare fiecare cerc științific are un conducător științific dintre lec­torii cu multă experiență a ridicat valoarea lucrărilor întocmite de ofițerii elevi. Lectorul poate oricînd consultat de ofițerul elev și asupra problemelor mai dificile ale referatului, îi poate indica cea mai corespunzătoare bibliografie și mo­dul cum să studieze, li vede și îi aproba planul lucrării, îi studiază și-i corectează referatul, îl iniția­ză — cu alte cuvinte — în taina studiului ordonat și a reflecțiilor logice pe marginea acestui studiu și a experienței personale. Și sub acest aspect s-au înregis­trat, de asemenea, unele deficiențe. Astfel, nu toate planurile referate­lor au fost analizate și cîntărite în prealabil în mod suficient de către lectorul conducător științific ; au fost referate care au fost văzute de lector numai după ce fuseseră în­tocmite și numai în preziua dezba­terii lor. Este clar că în asemenea condițiuni aportul sectorului la creșterea ofițerului elev a fost infim. In viitorul an școlar trebuie să facem o cotitură în ceea ce privește ajutorul efectiv pe care trebuie sa-l dăm autorilor de lucrări de cerce­tări științifice și aceasta cu atît mai mult cu cît în dispozițiunea de funcționare a acestor cercuri se pre­vede că conducătorul științific este obligat să acorde un ajutor practic ofițerilor elevi în desfășurarea acti­vităților. Discutam nu demult cu cîțiva dintre președinții unor cercuri asu­pra activității de cercetări științi­fice depuse de ofițerii elevi ai cercu­rilor respective. Ofițerul Ionescu Gheorghe relata că, pe lîngă succe­sele obținute de cerc, s-au manife­stat și unele lipsuri provocate mai puțin de cauze obiective decît de cele subiective. De exemplu au fost ședințe de cerc la care au partici­pat președintele, referentul și trei asistenți. Se înțelege că asemenea ședințe nici pe departe nu au putut să-și atingă scopul propus. In a­­ceastă privință ar fi fost absolut ne­cesar ca președintele cercului, mem­brii lui, organizația de partid și U.T.M. din facultate să mobilizeze pe ofițerii elevi să participe în nu­măr cît mai mare la dezbaterea pro­blemelor de știință militară aflate în discuție. Și în constituirea cercurilor știin­țifice s-au comis unele greșeli, spu­nea ofițerul Ionescu Gheorghe. La un moment dat, înscrierea în a­­ceste cercuri căpătase un aspect de obligativitate. Acest lucru a dena­turat caracterul asociației, care este o „organizație voluntară“. Faptul că unii ofițeri elevi au fost — să zi­cem așa — obligați să intre în cercurile respective a făcut ca a­­ceștia să simtă această activitate ca ceva impus, lucrînd fără elan, fără tragere de inimă. Discuțiile în cadrul ședințelor au fost de multe ori lipsite de combati­­­vitate. Cauzele sînt mai multe. Pe de parte nivelul slab al unor referate. Pe de altă parte pla­nificarea ședințelor la ore nepotri­vite, precum și lipsa de documenta­re a participanților care nu erau anunțați din vreme asupra subiec­tului ședinței, spre a se pregăti. Faptul că la fiecare an de studiu au fost organizate cîte două cercuri științifice nu a dat rezultatul scon­tat, deoarece a lipsit unitatea în desfășurarea activității de cerce­tări științifice în anul respectiv, e­­forturile lectorilor au fost împărți­te, iar numărul membrilor în fie­care cerc astfel organizat a fost prea mic. O problemă asupra căreia ofițe­rul Ionescu Gheorghe a insistat în mod deosebit este modul de stimu­lare a activității membrilor acestei asociații. In anul ce­ s-a scurs,­ acti­vitatea celor mai buni membri ai cercurilor nu a fost suficient de sti­mulată, în sensul ca cele mai bune lucrări să fie publicate în revistele militare de specialitate, să fie pre­zentate la concursuri și așa mai de­parte. Elevii care au prezentat cele mai bune lucrări nu au fost scutiți de unele sarcini școlare echivalente ca importanță cu lucrarea întocmită (ne referim la unele lucrări de curs). In sfîrșit, este cunoscută valoa­rea schimbului de experiență, ca metodă de îmbunătățire a muncii folosită pe scară largă de fruntașii în muncă din diferite domenii de activitate. Bine ar fi fost dacă acea­stă metodă s-ar fi folosit și de către cercurile științifice din academia noastră , nu fără valoare ar fi fost dacă s-ar fi extins această metodă și între academii. Avîndu-se în vedere programul în general încărcat al academiei noastre, ofițerul Stoenescu Nicolae, președinte al unui alt cerc științific, ne sugerează ideea de a se susține aceste lucrări de cercetări științi­fice chiar în timpul orelor de pro­gram. Iată cîteva spicuiri privind acti­vitatea de cercetări științifice a ofi­țerilor elevi din academia noastră. Realizările marcate în acest dome­niu, precum și analiza lipsurilor în­registrate constituie la un loc experiență care, fără îndoială, va o ajuta să se ducă în viitor o activi­tate de cercetări științifice mai rod­nică, la înălțimea cerințelor și posi­bilităților pe care le au elevii aca­demiei noastre militare. Căpitan I. TURCITE De la. convocările metodice înainte de începerea noului an de învățămînt, în școlile militare au avut loc convocări metodice în ve­­derea generalizării experienței îna­intate a cadrelor și lichidării lipsu­rilor manifestate de către ofițerii profesori și comandanții de subuni­­tăți în munca de pregătire a elevi­lor. Cu acest prilej, maiorul Salz­­berger Bela, căpitanul Feiurdeanu Mircea și locotenentul major Popescu Nicolae ne-au scris despre felul în care s-au desfășurat convocările me­lodice în școlile din care fac și ei parte. Din articolele lor rezultă că aceste activități nu au diferit prea muii, ca organizare și desfășurare, de la o școală la alta. De aceea, din cele trei articole primite publicăm mai jos numai unul. 4 In cadrul convocării care a avut lc în școala noastră s-a căutat, îna­inte de toate, a se realiza o îmbi­­lare armonioasă a problemelor teo­retice cu munca practică pe care tre­buie să o desfășoare profesorii și comandanții de subunități cu elevii. In cadrul pregătirii tactice s-a inceput cu studiul regulamentelor în părțile referitoare la exercițiile ce u­rmau să aibă loc. La fiecare exer­­cițiu tactic, începînd de la „solda­­tul cercetaș“ pînă la „plutonul de pușcași în ofensivă“, s-a trecut, după studiul regulamentelor, la întocmr­­ea schemei și creionarea cadrului exercițiului, apoi s-a ieșit în teren pentru recunoașteri, după care, ofi­țerii au întocmit planuri-conspect. La ședințele de instrucția focului s-a dat o deosebită importanță pre­gătirii practice. După prezentarea unei expuneri de cunoaștere a arma­mentului a urmat o ședință de ob­servare și determinare a distanțelor, metodică și execuție. S-au executat apoi diferite ședințe de trageri la care ofițerii au obținut rezultate bu­ne și foarte bune, evidențiindu-se în mod deosebit locotenentul major Ra­du I., locotenenții Bițoiu Gh., Me­­reanu L. și alții. Participanții au executat­ în con­vocarea metodică și un program de pregătire la instrucția de front. Pen­tru a-și însuși cunoștințele și proce­deele necesare instruirii în bune con­diții a elevilor la instrucția de front, ofițerii au fost puși atît în funcția de comandanți, cît și în situa­ția de executanți. In general, la toate categoriile de instrucție și pregătire s-a pus un ac­cent deosebit pe pregătirea me­todică a ofițerilor spre a le dez­volta priceperea de a folosi cele mai bune și indicate forme și procedee în instruirea elevilor. In scopul unificării cunoștințelor teoretice însușite și lămuririi dife­ritelor probleme, după studiul regu­lamentelor și înainte de a se trece la exerciții practice pe teren, au a­­vut loc seminarizări și discuții cu toți participanții. Cu această ocazie s-au evidențiat printre cei mai bine pregătiți maiorul Munteanu Cons­tantin, căpitanul Antonescu și loco­tenentul major Ionescu Adrian. Prin grija organului politic, în convocarea metodică au fost făcute expuneri, pe teme ca: asigurarea politică de partid a instrucției tactice, a instrucției focului, a serviciului de gardă și rarea politică de partid a asigu­ins­trucției de front. Aceste expuneri au avut ca scop să arate comandan­ților de subunități care sînt for­mele și mijloacele politice ce pot fi folosite în sprijinul pregătirii mili­tare a viitorilor ofițeri. In afară de aspectele pozitive ale convocării, în cursul ei s-au remar­cat și unele lipsuri. Așa, de exem­­plu, unii participanți n-au dat sufi­cientă importanță lucrărilor ce tre­buiau întocmite, referatul despre a­­sigurarea politică a instrucției de front a avut mai mult un caracter teoretic, timpul afectat pentru pre­gătirea la diferite discipline nu în­totdeauna a fost just proporțional, etc. Cu toate aceste lipsuri, se poate spune că în acest an convocarea metodică și-a atins scopul datorita mai ales faptului că s-a pus un ac­cent deosebit pe dezvoltarea la ofi­țeri a calităților metodice și pe pre­gătirea lor practică. Maior B. SALZBERGEF __ APĂRAREA PATRIEI W­MHn­M îndemnul unui șef de brigadă „Sînt șeful brigăzii de trac­toare nr. 10. Mă numesc Voinea Va­leria La fel ca și dumneavoastră am trăit și eu clipe de emoție cînd m-am lăsat la vatră în anul 1953. Atunci m-am angajat în fața co­mandanților că voi pune în practică sfaturile lor. Mai întîi am lucrat ca tractorist. Apoi, conducerea S.M.T.-ului mi-a încredințat conducerea brigăzii a 10-a, care a devenit fruntașă pe regiune. Chiar azi voi primi stea­gul de brigadă fruntașă pe regiu­ne. Cu brigada mea am depășit două norme. Acum lucrez în contul a­­nului 1857. Tractoriștii din bri­gadă ca : tovarășul Buzoian Stelian și Dumitru A. Dumitru au econo­misit piese in valoare de 38.000 lei. Am reușit să realizăm lunar un salariu de 2.800 lei fiecare. Aș vrea să aud și despre mulți dintre dumneavoastră că ați ajuns fruntași în sectoarele în care veți lucra“. Cuvintele șefului de brigadă, spuse la o adunare a militarilor, au trezit în sufletul acestora dorința ca după lăsarea la vatră să lucreze în sectorul socialist al agricultu­rii. — „Cu toate că înainte de a veni în armată am lucrat pămîntul indi­vidual — a spus soldatul fruntaș Bereghiu Dumitru în adunare — sînt hotărît să lucrez de acum îna­inte în sectorul socialist al agricul­turii. In armată am învățat mese­ria de tractorist și combainer, de aceea i-am scris tovarășului direc­tor al S.M.T.-ului să mă angajeze ca tractorist“ — „Sînt țesător de meserie — a spus în continuare sergentul Po­pescu Vasile, dar aceasta nu mă împiedică cu nimic să conving pe părinții mei și alte familii pentru a intra să-și lucreze pămîntul în comun. Ca țesător, mă voi strădui să dau stofe tot mai multe și de bună calitate“. — „Ca învățător — a spus soldatul Grădinaru Paul — am să muncesc neobosit pentru con­vingerea a tot mai multe familii de țărani cu gospodării individuale să-și unească pămînturile, expli­cîndu-le avantajele pe care le vor avea dacă vor aplica metodele a­­grotehnice. Pe părinții mei îi voi îndemna să treacă din întovărășire în gospodăria colectivă“. Rînd pe rînd au luat cuvîntul mulți militari , unii mai lucraseră în agricultură, alții nu. Acum, cu toți își exprimau aceleași mente, aveau aceleași năzuinți senii­să pună umărul la înflorirea și dez­voltarea agriculturii noastre so­cialiste. Locotenent major GH. EPURE Printre colectiviști Din inițiativa organizației U.T.M. din unitatea noastră s-a organizat cu militarii ce se vor lăsa la vatră vizitarea unei gospodării colective din apropiere. Cu prilejul vizitei, tovarășul Micșan Nicolae — președintele gos­podăriei colective — a vorbit des­pre istoricul gospodăriei, despre fruntașii în muncă, despre tățile întîmpinate în perioada grea­de constituire a gospodăriei colective și despre succesele obținute pînă acum. Printre altele, tovarășul Micșan a spus că în fruntea luptei de consti­tuire a gospodăriei colective au stat comuniștii, care au primit un real ajutor din partea utemiștilor. De la cele 56 familii cu 166 ha. care erau la început s-a ajuns ca gospodăria să numere în prezent 144 familii cu o suprafață de 406 ha. pămînt arabil. Datorită rezul­tatelor bune pe care le-a obținut gospodăria, numai în cursul acestui an s-au înscris 46 de familii. El a mai arătat că gospodăria a construit un grajd nou, pe lîngă celelalte două, o maternitate pentru scroafe, o magazie, o remiză pentru mașini și un saivan pentru cele 400 de oi. Anual s-au distribuit colectiviș­tilor pentru fiecare zi muncă cita 14-15 kg. cereale boabe în afară de celelalte produse ca : brînză, lî­nă, furaje, țuică etc. In fiecare an ei au obținut cu 200-300 kg. ce­reale boabe la hectar mai mult ca țăranii din sectorul individual. A­­nul trecut, colectiviștii au obținut o producție medie de 4050 kg. po­rumb boabe la hectar. Cu toate condițiile nefavorabile, în acest an ei speră să obțină o producție me­die de cca. 4000 kg. porumb boabe la hectar și recolte bogate la ricin, sfecla de zahăr etc.“ După ce au văzut interiorul se­diului gospodăriei, militarii au vi­zitat grădina de zarzavat, oreză­­ria, lanul de porumb și ricin. In con­­tinuare, ei au fost și la cîteva gos­podării personale ale colectiviștilor, printre care și la două colectiviste ai căror soți sînt militari și care cu ajutorul gospodăriei colective și-au construit case noi. Întorși la cazarmă, militarii au povestit tovarășilor lor despre cele văzute în gospodăria colectivă. In urma vizitei făcute la gospo­dăria colectivă, mulți militari, prin­tre care sergentul Grosu Vasile, soldatul Cirneală Gheorghe și alții, care au văzut cu ochii lor rezulta­tele ce se obțin în gospodăria co­lectivă, s-au hotărît ca, odată în­torși acasă, să-și convingă părin­ții­ să se­ înscrie în G.A.Ce­­­n ficotenent major D. ANTON întîlnire cu președintele colectivei din Livedea fi In aceste zile, și militarii care vor lăsați la vatră din unita­tea în care muncește ofițerul Druțu Dumitru își îndreaptă gîndu­rile spre noile posturi de luptă. Ei sînt hotărîți să lupte pentru îndepli­nirea sarcinilor trasate de cel de-al II-lea Congres al partidului privind înflorirea și dezvoltarea agriculturii. Din inițiativa organului politic s-a organizat în această unitate, o întîlnire a militarilor cu Tache Gheor­ghe, președintele G. A. C. „Drumul lui Lenin“ din satul Livedea, regiu­nea București, una din primele gos­podării agricole colective înființate în patria noastră. Luînd cuvîntul, președintele gos­podăriei a vorbit militarilor despre munca și viața colectiviștilor, pre­cum și despre realizările lor. Sergentul major Sava Gheorghe, membru de partid, fruntaș în pre­gătirea politică și de luptă, a mul­țumit în numele militarilor ce se vor lăsa la vatră oaspetelui și a transmis prin el colectiviștilor un­ călduros salut. In continuare, el a arătat că, lăsîndu-se la vatră, va lupta ca și în satul său să ia ființă o gospodărie agricolă colectivă, care să aducă familiei sale și celorlalți țărani muncitori bunăstarea și feri­cirea Sergentul Haras Ioan, pe pieptul căruia strălucește semnul onorific „Transmisionist de frunte“, a arătat că, întorcîndu-se în uzina de la Cis­­nădie, nu va precupeți nici un efort pentru a da oamenilor muncii numai țesături de bună calitate, pentru a contribui la întărirea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea mun­citoare. Soldat fruntaș I. TAMP.Ä Miercuri 3 octombrie 1956 nr. 232 (3152) Iarna îi va găsi pregătiți In cadrul pregătirilor ce se fac în unități, un loc important îl o­­cupă aprovizionările pentru iarnă. Comandanții, locțiitorii lor politici și lucrătorii din cadrul serviciilor de spate acordă multă atenție pregătirii spațiului de depozitare, selecționării delegaților ce urmează a fi trimiși la bazele de aprovizionare, primirii și transportului produselor, precum și amenajării locurilor pentru trie­rea acestora. Așa, de exemplu, în unitatea unde lucrează ofițerul Mi­­trică Mircea, prin grija locțiitoru­lui comandantului pentru aprovi­zionări, bordeiele au fost curățite și dezinfectate și s-a adus nisipul necesar pentru conservarea anumi­tor rădăcinoase. Din resurse pro­prii, în această unitate s-a construit un șopron pentru trierea produse­lor. Pe lîngă măsurile organizatorice luate în această unitate nu s-a ne­glijat nici contactul cu bazele de aprovizionare. Ca rezultat al aces­tor măsuri, unitatea este în curs să primească murăturile, ceapa și varza murată. S-au luat măsuri și pentru asigurarea aprovizionării cu cartofi. Măsuri în vederea aproviziona­rilor pentru iarnă au fost luate și în unitatea unde lucrează ofițerul Gh. Balaș. Ținîndu-se seamă de greutățile întîmpinate în iarna tre­cută în ceea ce privește depozitarea produselor, unitatea s-a îngrijit în primul rînd de amenajarea spațiu­lui de depozitare. Sprijinită de șe­ful spatelui de la eșalonul superior și ajutată cu materiale de către S.C.E.C., unitatea are acum bor­deie corespunzătoare care satisfac pe deplin nevoile de depozitare și conservare. Trebuie menționat că unitatea a folosit și resursele proprii pentru reamenajarea spațiului de depozita­re, realizîndu-se importante econo­mii. Un exemplu bun cu privire la a­­provizionările pentru iarnă îl oferă și unitatea din care face parte o­­fițerul I. Petrescu. In afara măsu­rilor luate pentru pregătirea spa­țiului de depozitare și utilajului ne­cesar unei bune conservări a pro­duselor, comandantul și locțiitorul său pentru aprovizionări au hotă­rît să trimită ca de egal la baza de aprovizionare pe plutonierul Gh. Munteanu, candidat de partid. Ale­gerea acestui delegat a fost deter­minată de comportarea lui în servi­ciu și conștiinciozitatea cu care se achită de îndatoriri. La rîndul lor, locțiitorul coman­dantului pentru aprovizionări și șeful serviciului alimente și furaje țin le­gătură cu bazele de aprovizionare care au și început să livreze dife­rite produse. Pentru buna reușită a aprovizio­nărilor, șeful de garnizoană a hotărît ca delegații la bazele de aprovizionare din unitățile unde lu­crează ofițerii Mitrică Mircea și I. Petrescu să deservească toate uni­tățile din garnizoana respectivă. A­­ceastă măsură înțeleaptă duce la micșorarea numărului de delegați și, implicit, la reducerea cheltuieli­lor de deplasare. Rezultatele obținute de aceste u­­nități precum și preocuparea pe care o dovedește eșalonul imediat superior oglindesc înțelegerea justă de către acestea a importanței pe care o are buna aprovizionare a unităților în vederea iernii. Apro­vizionarea unităților la timp și cu produse de calitate, alături de ce­lelalte măsuri luate în vederea ier­nii (pregătirea cazărmilor, sălilor de specialitate etc.), vor asigura cele mai bune condiții pentru desfășu­rarea procesului de pregătire de luptă și politică în cursul noii pe­rioade de instrucție. 1 Maior I. CATANA A fost amenajată o remiză Așa a fost pînă mai ieri , cînd timpul era frumos, oamenii își ve­deau nestingheriți de treburi, de programul zilnic. Veneau însă și zile mohorîte, cu vînt, ploaie, și a­­tunci grijile se înmulțeau, coman­danții și subordonații se străduiau să apere, cu mijloace improvizate, tancurile de degradare. Acum însă militarii au scăpat de asemenea griji. Din inițiativa ofițe­rului Dumitriu Haralambie s-a a­­menajat, intr-o clădire care nu mai făcea trebuință unității,­­ unde vor putea fi adăpostite remiză toate mașinile de luptă. La amenajarea rem­­izei și-au dat concursul sergen­tul­­ major Mihaiuc I., sergentul Noa­­je Gh. și soldatul fruntaș Stănes­cu I. A fost nevoie de multă mun­că. Oamenii nu erau de specialitate, dar cu toate acestea ei au izbutit ca într-un timp scurt să-și aducă la îndeplinire sarcina luată. Tancurile sînt acum la adăpost. Faptul acesta, obișnuit la prima vedere, are totuși o mare însemnă­tate : dovedește dragostea militari­lor pentru mașinile de luptă. Locotenent major M. OPREA TELEFONISTUL BATERIEI Instalat cu grije într-un loc de unde nu poate fi observat de „inamic“, telefonistul bateriei este gata să primească și să transmită ordine. O ÎL și la direcția hidrografică maritimă Am petrecut o zi la Direcția hi­drografică maritimă. Munca plină de răspundere a personalului tehnic specializat ce își dă contribuția la asigurarea în bune condiții a na­vigației pe Marea Neagră, impre­sionează în mod deosebit. La secția studiu hidrografic Documentarea mi-am început-o la secția condusă de căpitanul de rangul II Gh. loan. Aici, tehnicie­nii execută ținerea la zi a hărților și documentelor nautice necesare na­vigatorilor noștri. Căpitanul de rangul II Gh. loan și locotenentul Gh. Pîrgaru întoc­mesc la începutul fiecărei luni ex­trasele din avizele pentru naviga­torii flotelor din străinătate, pentru fiecare localitate și port de la Ma­rea Neagră. Avizele acestea, ce cu­prind datele și modificările poziții­lor geamandurilor, pericole de navi­gație, caracteristici ale farurilor etc., sînt editate și în limbile rusă, franceză, engleză, suedeză, fiind trimise către direcțiile hidrografi­ce ale țărilor respective. Aici, în această secție, se fac traduceri și se elaborează instruc­țiuni referitoare la asigurarea na­vigației. Unul din traducătorii fruntași, este utemistul Hrabanski Eugen. El traduce din limba rusă instrucțiuni de sondaj. Traducerile sale, ca de pildă „Descrierea siste­melor de asigurare a navigației prin semnale de avertisment plutitoare“, „Regulile de întreținere a aparate­lor optice la faruri“ etc., au cu­noscut de curînd lumina tiparului. Activitate vie la detașa­mentul hidrografic Subordonații căpitanului locote­nent Huruban Ovidiu se ocupă cu efectuarea lucrărilor practice hidro­grafice care constau în măsurarea adîncimilor pentru determinarea re­liefului fundului mării, descoperiri de obstacole submarine ca epave, bancuri de nisip etc., determinarea curenților marini, studiul asupra fe­nomenelor de maree, întocmirea de hărți etc. L-am găsit pe șeful secției cer­­cetînd și studiind harta maritimă a litoralului. Pornind de la acest stu­diu, el își nota în carnețel planul lucrărilor hidrografice de viitor, își împărțea grupele de subordonați care urmează să execute lucrări practice. L-am rugat să-mi vor­bească despre subordonații fruntași ai secției. M-a dus, rînd pe rînd, prin fața meselor de lucru. Astfel, l-am cunoscut pe locotenentul Liviu Ignat, absolvent al Școlii militare topografice din București, reparti­zat de curînd la marină. Lucra la o hartă Datorită strădaniei și pasiunii pentru specialitatea de tehnician hi­­drograf, el s-a familiarizat repede cu noul său sector de muncă. A par­ticipat anul acesta la lucrări prac­tice hidrografice de pe litoral. I-am admirat mult lucrarea pe care execută cu dibăcie : harta racei por­o­tului Constanța. Observatorul hidromete­­orologic în ascultare — Pentru asigurarea navigației în larg — îmi spune locotenentul major Petre Șerbanescu — este ne­voie de o informare meteorologică precisă a navelor noastre. Informa­rea cuprinde cunoașterea stării timpului prezent ce se urmărește zilnic de la stațiile principale de pe litoral, ca și prevederile timpu­lui de viitor. De asemenea, stația noastră transmite prin eter avertis­mente în caz de timp periculos pen­tru navigație. Este ora 8 dimineața. Tovarășul Burlacu Vasile, radiotelegrafistul stației, stă în fața aparatului de re­cepție cu căștile pe urechi. El face ascultarea. Recepționează acum, ca de obicei, datele necesare în­tocmirii hărților sinoptice zilnice, ce vin din toată Europa. Cu ajuto­rul acestor date se elaborează pre­vederile pentru 30 de ore, care sînt transmise neîntîrziat navelor militare și porturilor de pe litoral. Tehnicienii de la atelierul de precizie Tehnicienii din acest atelier, în­zestrat cu aparate electrice dintre cele mai moderne, pot fi numiți cu toată încrederea maeștri ai lu­crărilor de precizie. Privirea îmi este îndreptată spre un raft din fundul atelierului. Pe el stau înșirate zeci de ceasorni­ce de bord, cronometre, aparate meteo ce-și așteaptă rîndul spre a fi verificate. La masa de lucru îl întâlnesc pe ceasornicarul Herpst Ștefan, unul din fruntașii atelieru­lui. El execută cu ajutorul unui a­­parat complex sovietic verificarea unui cronometru fixat pe o placă manevrabilă în diferite direcții. A­­paratul de control bazat pe feno­mene­ radio­electrice se pune în mișcare și înregistrează pe o dia­gramă precizia în funcționare. Dacă linia înclinată este o dreaptă per­fectă, înseamnă că aparatul de mă­surat timpul funcționează perfect. Despre mulți asemenea oameni de nădejde ai atelierului, pe care i-am cunoscut în clocotul muncii, ar fi­ trebuit să pomenesc în reportajul meu. Nu pot trece cu vederea pe cartnicul major Moraru Ștefan, strungar distins cu semnul onorific „Tehnician de frunte“, ce are de gînd ca după lăsarea la vatră să muncească într-un S.M.T. Atît el cît și candidatul de partid Hîrșu Ioan, electrician bobinator, și mici­­manul Ștefănică Ion, specialist în repararea aparatelor de navigație, se mențin în fruntea tehnicienilor atelierului. Oamenii de la far Cît ține litoralul Mării Negre, în locurile cele mai importante și vizibile de pe coastă, se înalță faru­rile ce luminează drumurile pe apă, ajutînd navelor în parcurgerea iti­nerariilor. Și despre oamenii harnici de la faruri, care întrețin cu grije a­­paratele optice și stau la posturi pe orice vreme, fie vînt sau frig, se cuvine să spunem cîteva cuvinte. L-am cunoscut pe Ion Ursache, mecanicul de la radiofarul Con­stanța. El mi-a spus că muncește în marină de peste 24 de ani, iar la radiofar din anul 1944 și că nici­odată nu i s-au defectat aparatele de semnalizare pe care le mane­vrează. Am mai aflat că mecanicul co­munist Ursache este fruntaș și că în toate împrejurările dă dovadă de modestie. Cuvinte de laudă merită cu prisosință și cei 4 angajați ci­vili de la sarul Tuzla, în frunte cu Comșa Ștefan, apreciați de însuși comandantul direcției hidrografice pentru munca lor însuflețită. ■i­ Unul din membrii biroului orga­nizației de partid mi-a vorbit cu pasiune in ziua aceea despre rolul de frunte al comuniștilor și utemiș­­tilor în principalele sectoare de ac­tivitate, cît și despre succesele ob­ținute pe drumul întăririi discipli­nei și ordinei. Comunistul mi-a mai vorbit și despre unele lipsuri vechi ce se mai mențin în munca de par­tid. — In toate adunările organizației noastre, de fiecare dată cînd au fost elaborate hotărîri, s-a discutat și s-a dezbătut una din cele mai im­portante sarcini a biroului, și anu­me sprijinirea comandantului de că­tre organizația de partid. Cu toate că aceste sarcini stau permanent în fața membrilor de partid, noi nu am reu­șit să traducem în viață hotărîrile luate. O vină pentru această stare de fapt o poartă și fostul secretar al organizației de bază, tovarășul V. Valeriu. Va trebui ca membrii din birou, fiecare comunist din unitate, să li­chideze grabnic lipsurile în dome­niul acesta, să sprijine cu mai mult succes pe comandant în îndeplinirea sarcinilor de răspundere ce stau în fața instituției. Locotenent major V. LUPU

Next