Apărarea Patriei, august 1957 (Anul 13, nr. 181-205)
1957-08-01 / nr. 181
* 2 __ SPARAREA PATRIEI joi 1 august 1957 Nr. 181 (3407) ÎNSEMNĂRI DE LA EXAMENUL DE SFlRȘIT DE AN LA O UNIVERSITATE SERALĂ DE MARXISM-LENINISM Un început promițător care s-a soldat cu un bilanț rodnic Cum Intri în Casa Ofițerilor din Orașul Stalin îți reține atenția un mare panou pe care sînt afișate activitățile ce se desfășoară în cursul săptămînii. De astă dată, aproape întregul spațiu al panoului este ocupat cu anunțuri privind temele ce se vor dezbate în cadrul examenelor de sfîrșit de an ce se țin la Universitatea serală de marxism-leninism. In fața acestui panou găsești deseori grupuri de ofițeri, studenți ai universității, care își notează orariul examenelor. Pe fețele fiecăruia poți citi o oarecare emoție. Emoția elevului din preajma examenelor "..Toamna se numără bobocii" — sună o veche și populară zicală. Pentru studenții universității însă aceste zile călduroase de vară constituie perioada cînd se face socoteala unui an de învățătură. Acum se face bilanțul însușirii de către studenți a tezelor teoretice ale învățăturii aarxist-leniniste, se verifică modul în care lecțiile și seminariile au reușit să-l înarmeze cu cunoștințe profunde despre politică partidului nostru, despre evoluția evenimentelor contemporane. Bineînțeles că majoritatea studenților au avut dorința de a încununa munca asiduă depusă în cursul unui an școlar printr-o bună pregătire în vederea examenelor, prin aprofundarea materiilor studiate. Această năzuință a studenților a fost susținută printr-un sprijin eficace acordat acestora din partea conducerii universității. Căpitanul Lianu, șeful universității, și locțiitorul său au muncit neobosiți în preajma examenelor pentru a crea condiții studenților ca aceștia să poată repeta puterele predate. Ei au dat la sediul universității, cît și în unități, consultații, au discutat în parte aproape cu fiecare student asupra problemelor care li s-au părut că nu sînt suficient înțelese. Un ajutor substanțial în pregătirea examenelor l-au primit studenții din partea comandantului în unitatea în care lucrează ofițerul Iacob Vasile. Aici a existat o preocupare permanentă ca fiecare ofițer care frecventează cursurile universității să obțină cele mai bune calificative. In acest scop s-a organizat repetarea materialului, întîi individual, și apoi sau discutat unele teme și în colectiv. La fel s-a procedat și în alte unități. Roadele acestei pregătiri s-au văzut în cursul examenelor. ...Ne găsim în sala în care se dă examen la „Istoria P.C.U.S. și a mișcării muncitorești internaționale“. Aici domnește liniște. Cei prezenți sînt aplecați asupra foilor de hîrtie pe care își aștern planul răspunsului la întrebările de pe biletul extras. Tovarășii din comisia de examinare cercetează carnetele de studenți ale acelora care urmează să răspundă, își aruncă privirile asupra fișelor lor de frecvență și calificative din cursul anului. L-am întrebat pe președintele comisiei despre rostul studierii acestor fișe și dacă ele pot influența asupra calificativului de la examen. „Principalul criteriu de acordare a unui calificativ — ne răspunde ofițerul — este felul în care studentul reușește să răspundă la examen. Totuși ele orientează comisia în aprecierea cunoștințelor celor examinați. Se întîmplă, adeseori, ca cineva să fi lipsit de la majoritatea lecțiilor și seminariilor din cursul anului, sau să fi participat la ele, dar la discuții să nu fi luat cuvîntul, iar la examen să răspundă bine. In asemenea cazuri, comisia mai pune și unele întrebări suplimentare pentru a se convinge dacă studentul respectiv stăpînește în întregime materia studiată sau s-a limitat la parcurgerea, înaintea examenelor, a temelor cuprinse în chestionar. Din experiența de pînă acum sa constatat că acei studenți care au frecventat regulat cursurile, au citit bibliografia pentru fiecare seminar, aceia au făcut față cu succesul examenului" Intre timp, locotenentul-major David M. a anunțat comisia că este gata să răspundă. El expune în mod organizat tema despre făurirea unității clasei muncitoare, pe baza ideologiei marxist-leniniste, în țările democrat-populare. Fiecare teză este explicată prin prizma evenimentelor petrecute în răstimpul de la făurirea partidului unic marxist-leninist al clasei muncitoare în țările care construiesc socialismul. In tratarea acestei teme, ofițerul David expune concluziile și învățămintele celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la lărgirea și întărirea unitatii mișcării naționale. Arătînd muncitorești intercă forța clasei muncitoare constă în conducerea ei de către partidul marxist-leninist, ofițerul a accentuat asupra importanței recentei rezoluții a C.C. al P.M.R. pentru unitatea și coeziunea partidului nostru. Claritatea, conciziunea și argumentarea științifică au caracterizat răspunsurile date de acest student. A plăcut, de asemenea, expunerea bună și frumoasă a căpitanului Marcu Florea despre cauzele înfrîngerii Comunei din Paris și învățămintele ce se desprind în acest sens pentru întărirea statului dictaturii proletare. In argumentarea tezelor el a făcut și o analiză a evenimentelor ce au avut loc anul trecut în Ungaria, scoțind în evidență necesitatea întăririi continue a statului oamenilor muncii. Cu aceeași competență a tratat și tema privitoare la principiul coexistenței pașnice între țările cu sisteme social-economice diferite. Pentru răspunsurile date la examen de către ofițerul Marcu, Comisia și-a exprimat mulțumirile și l-a felicitat. La fel au fost apreciate și răspunsurile date la acest examen de către ofițerii Bordea Arion, Matache Dumitru, Bărbulescu Ion și de mulți alții. Ele denotă totodată un studiu perseverent, înțelegerea profundă de către aceștia a problemelor internaționale contemporane. Ar fi totuși o sfidare a realității dacă am afirma că toți studenții sau prezentat pregătiți la examen. Aceasta ar dăuna poate și conducerii universității care în viitor nu și-ar aținti atenția asupra acestor deficiențe, cît și acelor studenți care sub pretextul diferitelor motive ,,obiective" au reușit să înduplece comisia să fie Indulgentă, deși nu erau suficient, pregătiți pentru a promova într-un an superior. Iată un exemplu. Locotenentul-major Kiss A. este secretar al unei organizații de bază partid. După spusele șefului universității, „putea să se pregătească, dar n-a dat atenție studiului". Cum s-a prezentat el la examen ? Răspunsurile sale de-a dreptul au dezamăgit comisia. Pentru a ascunde lipsa sa de cunoștințe, s-a dedat la afirmații generale, lozincarde, debitînd arhicunoscute, dar diferite adevăruri care n-aveau nici o tangență cu temele pe care trebuia să se trateze. Comisia a încercat să-l ajute, să-l orienteze asupra tezelor din temele respective, să-i sugereze chiar și începutul frazelor pe care studentul să le completeze pentru a răspunde, așa fel încît la un moment dat s-a creat impresia că vrînd, nevrînd, ea s-a transformat din examinator în meditator. Și credem că nu asta i-a fost adevărata menire. Ofițerul Kiss este acum absolvent al primului an al universității, el va mai frecventa încă doi ani cursurile universității. El trebuie să înțeleagă că funcția sa în organizația de partid îl obligă la mai multe decît să facă declarații în adunări despre îndatoririle comuniștilor cu privire la studierea învățăturii marxist- leniniste. Am fost martor și la alte situații, e drept puține față de numărul mare de studenți bine pregătiți, cînd tovarășii din comisie trebuiau să facă sforțări pentru a scoate de la aceștia un răspuns de trecere sau de a readuce pe respectivul la tratarea problemelor teoretice în lumina actualității. De pildă, studentul Petcu, care a vorbit despre destrămarea sistemului colonial al imperialismului, a știut prea puține despre lupta de azi a popoarelor din țările coloniale și dependente pentru cîștigarea independenței lor naționale, despre noile metode de subjugare a popoarelor Orientului arab prin „doctrina Eisenhower". Lipsa de cunoștințe profunde ale unor studenți despre evenimentele Internaționale actuale se datorește faptului că aceștia neglijează citirea presei, a comentariilor externe ce apar în ziare și reviste. Multă bătaie de cap a pricinuit conducerii universității ofițerul Caracudovici Dan. In timpul anului a avut o frecventă slabă, la seminarii aproape că a fost deloc, iar acum se eschivează de-a dreptul de a se prezenta la examene. Comportarea acestor tovarăși trebuie să dea de gîndit și ofițerului Lădescu Aurel, care ar trebui să manifeste mai multă preocupare pentru felul în care se prezintă subordonații sai, înscriși la cea mai înaltă formă de învățămînt de partid din armată — Universitatea serală de marxism-leninism. De asemenea, conducerea universității și Comisia de examinare și-ar fi făcut datoria pe deplin dacă nu treceau cu ușurință peste aceste lacune in pregătirea studenților, să fi manifestat mai multă exigență. Astfel există pericolul ca acești studenți să trăiască cu convingerea că examenele sînt doar o formalitate și că rezultatele obținute nu restituie un criteriu de promovare într-un an superior. Desigur că aceste câteva cazuri negative n-au putut umbri impresiile pozitive culese la examene, unde majoritatea studenților s-au prezentat la nivelul cerințelor. Asistînd la examene, ne-am reamintit de un articol apărut în ziarul „Apărarea Patriei" în luna decembrie a anului trecut. Materialul respectiv trata tocmai pregătirile ce se efectuau la această universitate în vederea deschiderii noului an școlar. Autorul își intitula rîndurile „Un început promițător". Acum, după nouă luni de zile, putem afirma că rezultatele exemenelor n-au desmințit deloc acel pronostic optimist. începutului promițător i-a urmat un an școlar de muncă intensă pentru însușirea cunoștințelor de bază ale teoriei marxist-leniniste care s-a soldat cu un bilanț rodnic. Meritul aparține deopotrivă studenților, cadrelor didactice și conducerii universității. Succes pentru viitorul an de învățămînt ! Locotenent-colonel I. TUFIDEANU POȘTA REDACȚIEI Căpitan PINARU G. IOAN : Ziarul nostru nu publică materiale de genul celor cerute de dvs. Am înaintat însă organului în drept scrisoarea dvs. pentru a studia propunerea pe care ați făcut-o, și dacă o va găsi întemeiată să organizeze editarea unei broșuri care să cuprindă materialele cerute de dvs Soldat IGNAT GRAȚIAN : Cererea dvs. de a vi se aproba să vă prezentați la concursul de admitere la cursurile fără frecvență ale unui institut de învățămînt superior, nu poate fi satisfăcută. Tinerii care la încorporarea în armată nu sînt studenți la cursurile fără frecvență ale institutelor de învățămînt superior, nu pot în timpul stagiului militar să ve înscrie la astfel de cursuri. Deci, dv. vă puteți rezolva această problemă numai după lăsarea la vatră. POPAS PRIN SĂLILE DE SPECIALITATE Pornind de la cabinetul tehnic și ajungînd în sălile de specialitate ale școlii de ofițeri observi la fiecare pas o inițiativă, o raționalizare, o inovație sau o contribuție adusă în sprijinul procesului de învățămînt. Toate acestea se datoresc spiritului de inițiativă și răspundere imprimat subordonaților de către ofițerul popa Ștefanu, precum și dorinței ofițerilor de a da elevilor toate cunoștințele necesare muncii lor de viitor, cerîndu-le în schimb, cu exigență, să învețe. Intrînd în aceste săli, privirile îți sînt atrase de machete, piese secționate, plante, sorturi cu materiale de întreținere, stelaje și cîte alts lucruri. Jți face impresia că te găsești în sălile unei expoziții unde fiecare piesă este aranjată cu gust. Explicațiile sînt făcute pe înțelesul tuturor și te îmbie să înveți. Să luăm numai un exemplu. Pe o masă, în partea dreaptă a băncilor, se află macheta legăturii elastice a unui tun. Deasupra este afișată o planșă în care se descrie drumul parcurs de lichid pe timpul cînd tunul se duce în recul sau revine în baterie. Coloritul pieselor este astfel ales încît elevul își poate da seama din ce metal este construit obiectul ce-i are în față. Acestea au fost numai cîteva amănunte luate la întîmplare din sălile de învățămînt. Dar nu putem trece cu vederea machetele deosebit de instructive construite de ofițeri în timpul lor liber de la începutul anului școlar. Voi descrie cîteva din ele. In sala de artilerie, pe un panou, sînt instalate legături complicate, borne, cutii de distribuție, receptoare. Este un sistem de teleindicație folosit de tunul antiaerian și construit din piese secționate de către căpitanul Coroș Dumitru. Cînd acest dispozitiv este pus în funcțiune, elevii își pot da ușor seama de sensul curentului și de modul cum indicii receptoarelor sînt acționați de curent. La fel de interesantă este și macheta care reprezintă variația vitezei și presiunii în gura de foc. Cu ajutorul ei cursanții pot să-și dea seama de modul cum proiectilul capătă mișcarea de rotație, de viteza inițială a sa, precum și de curba presiunilor. Numele ofițerului Coroș Dumitru l-am întîlnit cu ocazia descrierii machetei sistemului de teleindicație al unui tun A. A. Dar același nume îl întîlnim și alâturi de inovatorii școlii, pe curînd el a prezentat un poligon de infanterie cu ținte telecomandate. Acest dispozitiv dă posibilitatea să se poată urmări cu ușurință rezultatul obținut la țintă. In momentul doborîrii panoului de către ochitor, printr-un sistem simplu de telecomandă, ținuta revine în vechea poziție. Pentru instalarea poligonului nu este nevoie să se facă săpături. El poate fi amenajat pe orice teren. Munca inovatorilor a luat avînt în această școală. Comisia de inovații și Invenții este asaltată cu idei ce ilustrează noul. Astfel, ofițerii Oloviaru Remus și Iordache Constantin au adus modificări substanțiale complotului roților și suspensiilor elastice ale unui obuzier de cîmp, dîmdu-i posibilitatea să fie tractat auto. Angajatul civil Drăgușin Traian a construit un dispozitiv cu ajutorul căruia se pot trasa într-un timp scurt sute de linii paralele. Ofițerul Spătaru Mihai a lucrat un dispozitiv necesar curățirii interiorului țevii tunului adaptabil la orice calibru. Această inovație a înlesnit lucrul servanților. De unde înainte erau necesari 4—6 oameni pentru întreținerea unei țevi, astăzi curățirea se poate executa de către un singur servant. In prezent ofițerul Georgescu Constantin lucrează la un dispozitiv universal de măsurare a avansului conului de racordare. Inovațiile își raționalizările, proces al gîndirii ofițerilor profesori, s-au născut în micile ateliere care funcționează pe lingă școală. Aici, în zgomotele ciocanelor simple sau pneumatice, printre scînteile ieșite din electrozii de la sudură, mîinile îndemînatice ale elevilor au materializat ideile profesorilor. Dar în ateliere nu s-au lucrat numai cele arătate mai sus, ci s-au construit și piese de care școala avea nevoie pentru instalarea sălilor de studiu. Astăzi, în magazii, rafturile sînt pline cu scule construite de elevi. Ele rivalizează cu piesele lucrate în întreprinderile de specialitate. Viitorii ofițeri tehnici învață în ateliere diferite meserii pentru a ști cum să îndrumeze munca practică în atelierele în care în curînd vor aplica cele studiate în școala militară de ofițeri. Maior Gh. MERIȘESCU Fruntași în sport Militarii din subunitatea al cărei comandant este locotenentul-major Corbănescu Gh. au primit zilele acestea insignele G.M.A. gradul I, în procent de 93 la sută. Acum, în subunitate, începînd cu comandantul și pînă la ultimul soldat, vezi strălucind pe piepturile lor insigna G. M. A. gradul I. Printre purtătorii acestei insigne sportive sînt mulți fruntași în pregătirea de luptă și politică, ca de pildă : sergentul Nemeș Dumitru, caporalii Vasiliu Mircea și Antohi Constantin (operatori de clasă), caporalul Toda Mihai și sergentul Mihai Dumitru (radiotelegrafiști de clasă) și multi alții, Povestea unui steag Intr-o cameră a clubului de mare unitate din garnizoana „N“, agățat într-un cui, se află un steguleț triunghiular. Cum a ajuns aici?... Ne lămuresc îndată cuvintele înscrise de pînza stegulețului . "„Premiul I la concursul pe regiuni al echipelor artistice de amatori 1952“. Povestea e simplă, am înțeles-o fără ajutorul șefului clubului. In acel an 1952, echipa artistică din această garnizoană a înregistrat un răsunător succes, obținînd premiul I pe armată. Fiecare își poate da seama aită voință, cîta munca au depus acești oameni și cît entuziasm i-a însuflețit pentru ca să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a succesului. Dar erouit de atunci... Au trecut ani, iar trofeul izbînzii stă acum uitat și părăsit. Ce a fost atunci, nu mai este astăzi. Am stat de vorbă cu tovarăși și tovarășe care au făcut parte din această echipă. Cu toți își amintesc cu adîncă emoție de care au luat premiul Ia concursul la Unii tovarăși mi-au povestit apoi de spectacolul pe care echipa l-a dat a doua zi în noile costume primite în dar din partea Ministrului Forțelor Armate. Aplauzele nu mai conteneau... Au urmat apoi spectacole pentru întreprinderile din oraș și din împrejurimi ...Apoi, treptat, an de an, echipa s-a destrămat și din toate acești bucurii și izbînzi n-a mai rămas decît amintirea. Din cei care au fost atunci prea puțini au părăsit garnizoana. Cei mai mulți sînt și astăzi aici și ar dori din toată inima ca faima echipei să reînvie. Așadar oameni talentați sînt și astăzi în această garnizoană. Se cere însă mai mult Interes din partea celor care răspund de această muncă. Am stat de vorbă cu noul șef al clubului și ajutoarele sale și ne-am convins că sînt hotărîți să înlăture această serioasă lacună din munca cultural-educativă dusă în rîndul cadrelor și familiilor acestora. Măsurile luate pentru ca în curînd echipa artistică să-și reînceapă activitatea sînt promițătoare. Așteptăm cu nerăbdare să aducem la cunoștința cititorilor noștri că în garnizoana „N“ se află din nou o echipă artistică ce merge către locul de frunte pe care a dovedit că-l poate recîștiga Locotenent-colonel B. POTIRNICHE Scut de nădejde al marelui popor chinez (Urmare din pag. t-a) avea armata noastră, s-a redus cu peste trei milioane de oameni. Militarii demobilizați se bucură de o grijă deosebită atît din partea guvernului cît și din partea poporului. Marea lor majoritate își păstrează și dezvoltă tradițiile glorioase ale Armatei Populare, obținînd succese deosebite în industrie, agricultură și în alte domenii de activitate. Nu puțini dintre ei au devenit fruntași pe frontul producției. In al doilea rînd s-a îmbunătățit înzestrarea tehnică a armatei. Datorita ritmului de dezvoltare al construcției industriale a țârii și ajutorului dezinteresat al Uniunii Sovietice, Armata Populară de Eliberare și-a schimbat astăzi total înfățișarea, devenind o armată înzestrată cu o tehnică modernă, cu echipament a infanteriei Dotarea s-a lbunătățit în mod fundamental. S-au întărit în mod considerabil artileria și trupele blindate, iar trupele de geniu, de cale ferată și cele antichimice sînt acum înzestrate cu o tehnică destul de modernă. S-au dezvoltat în mod corespunzător și forțele militare maritime, iar forțele militare aeriene au ocupat în lume un loc destul de însemnat, deși n-au atins încă nivelul țărilor celor mai puternice în această privință. In al treilea rînd s-au intensificat și alte pregătiri de modernizare a armatei. In 1952, în întreaga armată s-a desfășurat o largă acțiune de alfabetizare. Datorită eforturilor tuturor ofițerilor, ostașilor și învățătorilor, în armata noastră s-a petrecut o schimbare radicală din punct de vedere al nivelului cultural. In același timp a crescut nivelul militar și politic al efectivelor. S-au înființat Academia Militară, Academia Politică, precum și alte academii și școli superioare, creînd astfel pentru cadrele călite în război condiții de a aprofunda cunoștințele militare. Trecerea de la sistemul voluntar de serviciu militar la cel obligatoriu a fost o mare reformă în sistemul militar al țării noastre. Armata Populară de Eliberare nu uită că Taiwanul — teritoriu chinez, încă n-a revenit în sinul patriei. Grupul lui Cian Kai și, după ce a fugit în Taiwan, protejat de forțele militare aeriene și maritime ale S.U.A., tulbură necontenit regiunile de pe litoral, provocîndu-le distrugeri. Trupele noastre terestre, maritime și aeriene au efectuat nu demult o operațiune de debarcare, trecînd marea și eliberînd insula I Cian-san. In luna februarie ele au mai eliberat un șir de insule, ca insula Da-Tzin Su-San, făcînd astfel ca steagul nosstru să fîlfîie pe toate insulele de pe lîngă litoralul provinciei Tzecian. Armata Populară de Eliberare își întărește acum forțele pentru ca la nevoie să lupte pentru eliberarea Taiwanului. Guvernul țării noastre a arătat în repetate rînduri că în afară de eliberarea Taiwanului prin război mai există posibilități de a-i elibera pa cale pașnică. In cei 30 de ani de existență, Armata Populară de Eliberare crescut treptat, învingînd nenumăarate greutăți și în cele din urmă a obținut victoria. Obținerea victoriei se datorește conducerii juste a Partidului Comunist Chinez. Linia politică justă, linia revoluționară partidului, a constituit chezășia victoriilor Armatei Populare de Eliberare, făcînd ca ea să se dezvolte mereu, învingînd dușmani înzestrați cu armament superior celui al nostru. După eliberare, armata noastră obținut mari realizări în domeniul a construcției sale moderne. Toate acestea se datoresc de asemenea susținerii și sprijinului dat de masele populare. De altfel îndelungata perioadă de războaie revoluționare a și dovedit pe deplin faptul că armata noastră se bucură de dragostea și ajutorul maselor populare și că unitatea strînsă între armată și popor constituia o contribuție fundamentală la victoriile repurtate de armata noastră. Astăzi Armata Populară de Eliberare, sub conducerea partidului și a guvernului, bizuindu-se pe sprijinul întregului popor și pornind de la tradițiile ei minunate, își intensifică construcția modernă spre a-și îndeplini cît mai bine sarcina de cinste înscrisă în Constituția Republicii noastre — aceea de a apăra cuceririle revoluției populare și construcția pașnică a țării, de a apăra suveranitatea, integritatea teritorială și securitatea țării. Armata Populară de Eliberare strîns unită cu armatele celorlalte țări ale lagărului păcii, democrației și socialismului, în frunte cu Armata Sovietică, va lupta și mai bine pentru apărarea păcii în lumea întreagă. Trăiască unitatea trainică și tot mai puternică a forțelor lagărului păcii, democrației și socialismului in frunte cu Uniunea Sovietică ! Trăiască prietenia strînsă și mereu crescîndă dintre popoarele și armatele Republicii Populare Chineze și ale Republicii Populare Romîne i Despre îngrășăminte chimice și despre o uzină de pe litoral (Urmare din pag. I-a) la Năvodari este unul din roadele prieteniei româno-sovietice, proiectele, majoritatea utilajelor și o bună parte din materia primă fiind livrate de U.R.S.S. Faptul că o uzină de îngrășăminte a fost așezată chiar pe malul mării arată concepția modernă care a stat la baza acestei construcții. Materia primă de bază la fabricarea superfosfaților este apatita. Aceasta vine tocmai din peninsula Cola — U.R.S.S. Ea este descărcată la Constanța și transportul ei pînă la uzină se face deci cu cheltuieli foarte mici. In toate țările lumii, cînd se construiește o fabrică de superfosfat, alături se construiește și ura de acid sulfuric, care este o altă materie primă de bază. Acidul sulfuric, la rîndul lui, se obține din bioxid de sulf, oxigen și apă. Bioxidul de sulf se obține, în cazul nostru, prin arderea unor minereuri de sulf numite pirite, care se găsesc în carierele dobrogene de la Altîn Tepe. Prin construcția noii uzine, agricultura Dobrogei va avea la dispoziție mari cantități de îngrășăminte la un preț de cost mai scăzut, rezultat din diferența de transport. Concepția modernă după care se construiește această uzină se poate vedea la tot pasul pe vastul șantier ce se întinde pe o suprafață de circa 65 ha. Halele moderne de fabricație, dispunerea lor în ansamblul uzinei, conducerea automată și semiautomată a principalelor procese de producție, mecanizarea transporturilor de materii prime și gaze, sistemele moderne de descărcare a materiei prime (un sistem de lopeți mecanice poate descărca în 2 ore un tren cu o încărcătură de 1000 tone), iată numai cîteva din elementele tehnice moderne cu care se poate mîndri această uzină, înalta tehnicitate a acestei uzine constă și în faptul că ea va livra agriculturii superfosfat granulat. Acesta prezintă numeroase avantaje față de superfosfatul praf. El este mai ușor de încorporat în sol, nu se aglomerează, dă randamente mai bune. Producția de superfosfat granulat este azi apanajul țărilor cu o industrie înaintată, cum sunt U.R.S.S., S.U.A., Anglia,, Franța etc. Un nou oraș al chimiștilor Concomitent cu construcțiile industriale, se lucrează și la cele social-culturale. Lângă uzină o mare clădire va adăposti cantina, bufetul-bar, punctul sanitar. Ceva mai departe începe să se întrezărească noul oraș al chimiștilor — Năvodari, iar peste tot, în jurul uzinei, al clădirilor administrative și socialculturale, în orășelul Năvodari — perdele de verdeață, peluze de flori, scuaruri. Mișcarea revoluționară în rîndurile marinarilor romîni, sub influența Revoluției din Octombrie Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a avut o puternică înrîurire asupra avîntului revoluționar al maselor muncitoare din țara noastră, avînt care s-a răsfrînt și în armată. Cele mai mari frămîntari și mișcări revoluționare în rândurile armatei romîne au avut loc în anii 1017 — 1920. O parte integrantă a mișcărilor revoluționare din armata romînă o constituie mișcarea revoluționară din rândurile marinarilor. Spiritul revoluționar al marinarilor romîni s-a manifestat prin diferite forme și metode în urma revoluției ruse din februarie 1917 și mai ales ca urmare a influenței Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Un mijloc de răspândire a ideilor revoluționare în rîndurile matrozilor l-a constituit contactul dintre marinarii romîni și marinarii ruși în porturile dunărene și maritime, documente ne semnalează numeroase legăturile strînse existente între marinarii romîni și marinarii ruși. Intr-unul din documentele diviziei de Dunăre se arată cum „marinarii ruși oferă serviciile lor marinarilor spre a-și schimba situația“.rom’nii . In urma întîlnirilor tot mai dese ale marinarilor romîni și ruși, comandamentele romîne au interzis marinarilor romîni de a mai pleca de pe nave. „Să nu mai fie lăsați liberi marinarii romîni — se arăta într-un raport — căci se întîlnesc cu marinarii ruși, care îi intoxică cu fumul libertății". Cu toate măsurile luate de organiele statului burghezo-moșieresc, romîn, marinarii romîni se întîlneau clandestin cu marinarii ruși și cu muncitorii din diferite porturi. Marile idei ale revoluției ruse nu au putut fi împiedicate de a pătrunde la bordul navelor romînești. In toamna anului 1917, numeroși marinari romîni părăsesc navele, iar în primăvara anului 1918 au loc pe nave adevărate răscoale. Mulți dintre marinarii romîni care au părăsit navele au format grupuri revoluționare înarmate, împreună cu soldați și marinari ruși aflați în Delta Dunării. Intr-un raport al unui comandor din Sulina se arăta că delta era în întregime în mîna acestora. Raportul specifică faptul că nici un act administrativ, fiscal etc. nu se poate aplica în această regiune „decît cu riscul unor mari tulburări publice". O parte dintre marinarii romîni au plecat în Rusia pentru a-și găsi o ocupație în porturile rusești sau pentru a lupta în rîndurile trupelor roșii împotriva gardiștilor albi și intervenționiștilor străini. La Arsenalul din Sevastopol lucrau cîțiva marinari romîni care fuseseră pe vedeta „Valter Mărăcineanu“. Urmînd exemplul acestora, au plecat la Sevastopol marinarii de pe monitorul „M. Kogălniceanu. ” In amintirile participanților romîni la batalioanele revoluționare romîne din Rusia se arată cum au luptat unii marinari romîni în cadrul unităților revoluționare ale gărzilor roșii, în batalioanele revoluționare romînești sau în diferite unități internaționale roșii. Dintre aceștia Nicolae Manea, pe timpul războiului civil, a făcut parte din detașamentele voluntare de marinari care au luptat împotriva gardiștilor albi și haidamacilor la Odesa, Oceacov, Nicolaev și Herson și a făcut parte de asemenea din detașamentul de gardă de pe crucișătorul „Potemkin“. Andrei Ivan a fost îmbarcat pe vasul „Volga", la Astrahan, în anul 1919. Debarcîndu-se apoi cu un detașament de marinari în regiunea Astrahanului, a participat la luptele pentru eliberarea unor escadroane roșii de cavalerie încercuite de gardiștii albi. In 1920 a participat la luptele pentru înăbușirea unei rebeliuni contrarevoluționare în Astrahan. Din rîndurile echipajelor navelor romînești „Împăratul Traian“, „Durostor" și „Dacia", care au sprijinit revoluția din Octombrie în primăvara anului 1919, au făcut parte marinarii Haberescu Ștefan, Gheorghe Marinescu și Petre Coliuc. Evenimentul cel mai măreț care a îmbogățit tradițiile revoluționare de luptă ale marinarilor romîni îl constituie răscoala acestora de pe navele romînești care se găseau în porturile Mării Negre din Rusia de sud : Odesa, Nicolaev, Sevastopol, Novorosisk. Printre aceste nave erau : „împăratul Traian", unul dintre cele mai mari nave comerciale romîne, care a fost armat și transformat în navă de război, „Dacia Romînă“, „Iași“, „Bucegi”, „Carpați”, nava spital „Principesa Maria", vasele societății „Romînia“ ca „Milcovul“, „Jiul“, „Siretul", „Oltul" și altele. Echipajele acestor nave au fost completate pentru război cu muncitori. In rîndurile acestor marinari au activat elemente revoluționare care au format apoi grupuri comuniste. Elementele revoluționare au răspîndit în rîndurile marinarilor romîni manifestul editat la 12 ianuarie 1918 de Comitetul social-democrat romîn și de Comitetul militar revoluționar romîn din Odesa, privitor la formarea batalioanelor revoluționare romîne în scopul de apăra puterea sovietică și a participa la luptele pentru eliberarea Romîniei de sub dominația oligarhiei. Mulți marinari au participat la întrunirile și demonstrațiile organizate de comitetul de acțiune din Odesa. Sub influența Comitetului de acțiune social-democrat romîn din Odesa și a Comitetului Militar revoluționar romîn precum și sub influența Comitetelor revoluționare de pe navele ruse s-au constituit și pe nave romîne comitete revoluționare. Comitetele revoluționare au luat conducerea navelor de sub comanda ofițerilor reacționari. La ordinul înaltului Colegiu (comitetul de guvernare bolșevicromînesc care s-a constituit la Odesa cu aprobarea lui Lenin), navele de război și de comerț romîne aflate în porturile ruse ale Mării Negre au fost considerate confiscate de la oligarhia romînă cu scopul de a servi luptei revoluționare romîne. înaltul Colegiu a luat o serie de măsuri importante, printre care și schimbarea denumirii navelor romîne care erau sub comanda comitetelor revoluționare. Astfel stabilit ca „împăratul Traian" s-a să se numească „Revoluția Socială”, „Romînia”, „Regele Carol”, „Dacia" și „Principesa Elena" să se numească „Republica Romînă", „Ion Roată“, „1907“ și „Dezrobirea". Navele au devenit astfel unități militare care luptau pentru revoluție, deservind batalioanele revoluționare romîne. Sediul grupurilor revoluționare de marină a fost la început pe nava „Durostor". Președintele comitetului revoluționar de pe „Durostor" era Gheorghe Stroici. După cum ne relatează Haberescu Ștefan, participant în batalionul revoluționar romîn, și nava „împăratul Traian" a fost un timp reședința batalionului revoluționar romîn de la Odesa. El a fost apoi întrebuințat de revoluționari pentru diferite deplasări dictate de împrejurări în toate porturile de pe coasta Crimeei și Caucazului. Echipajele răsculate ale navelor conduse de comitetele revoluționare au participat la diferite acțiuni de luptă. Astfel, împreună cu grupurile revoluționare de infanterie au participat la ocuparea depozitelor de armament din Odesa, din Nicolaev, Novorosisc și alte orașe, s-au bătut cu gărzile albe de la Odesa. O parte dintre marinari, cei care se înscriseseră în batalionul revoluționar și debarcaseră de pe nave, au participat la lupta împotriva forțelor contrarevoluționare romîne de la Bender, apoi la luptele împotriva trupelor intervenționiste la Svobodca. In luptele de la Svobodca căzut eroic I. Munteanu, unul dintre a conducătorii batalionului. Mărețele acte revoluționare ale marinarilor romîni au avut un puternic ecou în țară. Gazeta „Lupta" scria în articolul intitulat „Flota revoluționară romînă" următoarele : ....întreaga flotă a Romîniei se alătură luptei revoluționare începute. Astăzi la Sevastopol pavilionul roșu filiîie pe vasele marinei revoluționare romîne : „Ion Roată“, „Emanciparea", „Republica Romînă“, „Revoluția Socială“ și „1907“, căci astfel au fost botezate în apele revoluționare ale Mării Negre vasele care au aparținut oligarhiei romîne“. ții In primăvara anului 1918 nemși bandele contrarevoluționare rusești au ocupat vremelnic sudul Rusiei. Batalionul revoluționar romîn de la Odesa a trebuit să se retragă. Navele romîne au transportat o parte a efectivelor batalionului la Novorosisk. Aci s-au grupat în alte unități ale armatei revoluționare ruse din interior. Uriașa superioritate de forțe și tehnică a dat posibilitatea nemților să ocupe coastele Mării Negre și Mării de Azov cu porturile Odesa, Nicolaev, Cherson și Sevastopolul, baza principală a flotei din Marea Neagră. Atît navele flotei revoluționare ruse, cît și navele romîne se găseau într-o situație grea. Nemții au dat un ultimatum guvernului sovietic, cerînd să li se predea imediat navele Flotei din Marea Neagră. Flota din Marea Neagră, izolată de către dușmani, era imposibil de salvat. In această situație, din ordinul lui Lenin, dat la 28 mai 1918, flota sovietică a fost scufundată în rada de la Novorosisk. Mii de marinari din flota din Marea Neagră, după scufundarea navelor lor, au plecat pe fronturile terestre ale războiului civil, la luptă cu intervenția străină. Din ordinul trădătorului Sahiin, amiral țarist, comandantul flotei, cîteva nave ruse au preferat trădarea rușinoasă în locul scufundării. Aceste evenimente au constituit un prilej favorabil și pentru ofițerii contrarevoluționari romîni, care au reluat comanda vaselor romîne, inlăturind de la comandă comitetele revoluționare. Ofițerii contrarevoluționari romîni au adus navele în țară. O parte din participanții la detașamentele revoluționare și membrii comitetelor revoluționare care nu au apucat să debarce în porturile ruse au avut de suportat o soartă grea. Fiind divulgați de elementele trădătoare, acești bravi eroi au fost arestați și condamnați la moarte, sentințe transformate în muncă silnică pe viață. Peste 130 de marinari care au făcut parte din comitetele revoluționare au fost condamnați la ani grei de temniță, ajungînd pînă la 20—25 de ani. Mulți condamnați au fost trimiși să muncească la ocnele de sare. In temniță a murit în anul 1928 Gheorghe Stroici, conducător al marinarilor răsculați romîni, fiu devotat al clasei muncitoare. Luptele marinarilor revoluționari romîni alături de marinarii ruși au întregit frăția de arme a marinarilor romîni și ruși, frăție care avea izvoare vechi, în luptele pentru independența Romîniei, din anii 1877 — 1878, ale flotilei romîno-ruse împotriva imperiului otoman. Marinarii romîni au contribuit cu forțele lor modeste la zdrobirea dușmanilor Marii Revoluții Socialiste din Octombrie își ia victoria puterii sovietice, asupra gardiștilor albi contrarevoluționari și a intervenționiștilor străini. Paralel cu mișcările revoluționare ale marinarilor romîni evacuați în Rusia de sud se desfășoară și mișcarea revoluționară în rîndurile marinarilor romîni din țară, de la Sulina, Tulcea, Chilia, Galați. Un răsunet mare a avut în rîndurile maselor populare din Romînia răscoala marinarilor romîni din flotila de Dunăre, din primăvara anului 1918. Detașamentele revoluționare de marinari au ocupat vasele „Călărași“, „S. H. Cetatea“, „N. F. R. Cernavoda", „Brăila“, „Corabia", „Borcea", „Dunărea“ și au arborat pavilionul roșu pe ele. La răscoală au participat împreună marinari romîni și ruși precum și muncitori din porturi. împotriva forțelor revoluționare au fost trimise unele nave ale Diviziei de Dunăre ca monitoarele „Bratianu“, „Lascar Catargiu" și patru vedete. Marinarii de pe aceste nave, însă, s-au solidarizat cu frații lor și nu au executat ordinele conducerii reacționare a navelor. Acțiunea din 27 ianuarie a acestei divizii a eșuat în întregime. Totuși, pînă la urmă răscoala a fost înăbușită. Avîntul de luptă al marinarilor însă nu a fost înăbușit. Scurt timp după răscoală, în mijlocul echipajelor au apărut din nou manifeste care mobilizau marinarii la luptă. Diferite manifeste au fost răspîndite în mijlocul marinarilor în tot cursul anilor 1918 și 1919. Faptele arată că vitejii marinari și-au iubit patria cu un devotament nemărginit. Mulți și-au sacrificat viața în luptă, alții au murit prin închisori, dar nu și-au trădat patria lor dragă. Marinarii romîni care s-au răsculat pe navele romînești și care s-au înscris în batalioanele revoluționare, au înțeles faptul că apărarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie și a Puterii Sovietice înseamnă lupta pentru eliberarea oamenilor muncii din Romînia și din întreaga lume de sub jugul rușinos al exploatării omului de către om Marinarii Forțelor Maritime Militare ale R.P.R. au îndatorirea de a continua tradițiile revoluționare ale marinarilor romîni și a lupta pentru întărirea orînduirii în numele căreia au luptat înaintașii lor, marinarii revoluționari din anii 1917- 1919. Locotenent-major BÎRDEANU N. NICOLAE