Apărarea Patriei, iulie 1958 (Anul 14, nr. 152-178)

1958-07-22 / nr. 170

2 MĂIESTRIE DE ARTILERIST La tragerile de luptă am obținut calificativul ,,foarte bine“. Este raportul scurt și edificator al ar­­tileriștilor din subordinea ofițerului Iuhas Gavril, pe care vi-i prezentăm în clișeul de față, pe timpul tragerilor în poligon. (Foto : §T­­IGNLfACU) Instantanee dintr-un post­­ de observare de pe litoral Doi marinari, frați gemeni, militari de frunte Auzisem la consfătuirea militarilor de frunte pe Forțele Maritime Militare că intr-un post de observare de pe lito­ralul Mării Negre muncesc umăr la umăr doi marinari, frați gemeni, că amîndoi sînt militari de frunte șri cu­noscători a două specialități. La intrarea în mica subunitate a ma­rinarilor, așezată pe coasta abruptă mării, am întîlnit un tînăr locotenent , cu ochii negri, pătrunzători. Am făcut cunoștință. Era comandantul postului de observare îndepărtat. — Aveți îi subunitatea dvs. doi frați gemeni observatori. — Da, mi-a răspuns comandantul. Sînt frații gemeni, soldații de ma­rină Draghina Remus și Draghina Romulus. înainte de a veni în ar­­mată au lucrat la întreprinderea „Oțe­lul Roșu", secția „Laminorul Roșu” din Caransebeș. Sînt utemiști, slujesc la pos­tul nostru de observare de un an de zile. Sînt militari de frunte — a încheiat comandantul scurta caracterizare a celor doi subordonați ai săi. Mulțumit că am descoperit o temă nouă pentru reportaj, mi-am pregătit carnetul și am rugat pe comandantul postului de observare să-mi înlesnească convorbirea cu cei doi frați gemeni „In postul nostru de observare toți marinarii sînt militari de frunte" Lop­otB neutați fiți-a pus însă ..urmă­toarea întrebare : — De ce să scrieți neapărat numai despre cei doi frați ? In postul nostru de observare toți marinarii sînt mili­tari de frunte. Ce o să zică cei de la care au învățat specialitatea frații ge­meni, cînd în gazetă nu se va pomeni nimic despre munca și faptele lor. De altfel, despre postul nostru nu s-a scris niciodată. Postul nostru de a fost declarat în anul acesta observare post de frunte pe marea unitate, primul Este format numai din utemiști. Se cuvine deci să vorbim despre toți marinarii care au pus umărul la obținerea acestui titlu de cinste. Cu fiecare dintre ei mă mîndresc. Sergentul i Comicovac Ion e primul meu ajutor la comanda postu­lui. Este un radiomotorist excelent cunoaște în același timp două speciali­și­tăți : de motorist și semnalizator. Pe timpul aplicației tactice din acest an a dat dovadă de o înaltă conștiință os­tășească. A stat împreună cu soldatul de marină Feurholz Petre în serviciul de cart 24 de ore fără întrerupere. Pe la miezul nopții s-a întîmplat ca ținta navală să dispară de pe ecran. Dar pen­tru un timp foarte scurt. Sergentul Coljcovac, cu îndemînarea care-l carac­terizează, a reușit să înlăture inciden­tul într-un timp mult mai scurt decît prevede baremul. Ce spuneți ? — a adăugat zîmbind lo­cotenentul Gheorghiu Nicolaie. Nu me­rită să se scrie despre această faptă în gazetă ! Cel mai harnic cititor din subunitate Am continuat șirul notițelor. Și în timp ce ofițerul înșira numele subor­donaților săi, entuziasmul său creștea din ce în ce mai mult. — Acum să vi-l prezint joc._T­apo­­ralul Străuț Gh. — a continuat el. Este un artilerist priceput, plin de dra­goste de muncă. Cunoaște trei speciali­tăți. Și e cel mai harnic cititor din subunitate. In patru luni de zile el citit 35 de cărți și broșuri. Ce părere aveți ? Nu este acesta un record ? Străuț este comunist — a ținut să adauge comandantul postului de observare. Dacă vreți, mai notați cîteva rînduri și des­pre ceilalți subordonați ai mei. Solda­tul de marină Bratu Dorin. E în anul întîi de instrucție și e în stare să deser­vească stația în cele mai bune condi­­țiuni. Ea a transmis și elemente la dis­tanță. Caporalul de marină Eustațiu, bucătarul postului, Brezoieanu cunoaște și el trei specialități. Și e un adevărat maestru în arta culinară. Despre sol­­datul­ fruntaș de marină Toma Pe­tre, observator și motorist, care a înlocuit cu succes pe șeful moto­rist pe timpul aplicației și a re­mediat chiar o avarie destul de grea, am de spus numai cuvinte de laudă. Comandantul postului de observare mi-a mai vorbit cu aceeași mîndrie despre grădina de zarzavat, despre parcul sub­unității, despre dorința subordonaților săi de a practica sportul, înotul, volei­­balul, atletismul și altele. (Cu acest pri­­lej am aflat că echipa de volei a obser­vatorilor a învins în vara acestui an trei echipe de pe litoral). Comandan­tul a mai adăugat că militarii din ulti­mul an de serviciu sînt cunoscători a două și chiar trei specialități. Mi-a fost greu să rămîn indiferent față de greutățile pe care le întâmpină marinarii din postul de observare. Toți mi-au vorbit despre ele în speranța că vor primi un ajutor la timp. De aproape o lună de zile în subunitatea lor nu a sosit nici măcar un ziar. M-am despăr­țit tîrziu de acești marinari. Venisem să scriu despre doi frați ș­i acum tre­buie să scriu despre un grup de entu­ziaști care stau de strajă la granițele patriei pe litoralul Mării Negre. Da. Noul apare pretutindeni unde se mun­cește, în tot locul unde bat inimi ostă­șești. Căpitan-locotenent V. LUPU S­ARAREA PATRIET" C. Dumitre­scu (C. C. A.) a cîștigat „Cursa Scînteii“ Duminică, pe velodromul Dinamo din Capitală, a avut loc sosirea în ultima etapă a ,­Cursei Scînteii“ Orașul Stalin—București. Reeditînd performanța din etapa precedentă, ciclistul St. Poreceanu (C.C.A.) a trecut primul linia de so­­sire cu timpul de 4 h 21*15’’. Victoria finală în această clasică întrecere ciclistă a revenit reprezen­tantului Casei Centrale a Armatei, Constantin Dumitrescu, care a făcut din nou dovada realelor calități de rutier cu care este înzestrat. Dumi­trescu a îmbrăcat tricoul galben după­ etapa a lia, cînd a luat un substanțial avans în semietapa con­tra cronometru. De atunci, el s-a menținut tot timpul în plutonul fruntaș, reușind să termine cursa pe primul loc în clasamentul gene­ral cu un avantaj de peste 3 minute asupra dinamovistului D. Munteanu. Pe locurile 3 și 4 s-au clasat A. Șelaru (Dinamo) și Gh. Șerban (C.C.A.).­­L. Cu prilejul sosirii în ultima etapă a „Cursei Scînteii", duminică pe ve­lodrom a avut loc o reuniune ci­clistă de pistă dotată cu „Cupa Scînteii". Trofeul a fost cucerit de sportivii Casei Centrale a Armatei. Proba de viteză avansați a revenit concurentului militar C. Voicu, iar la juniori a cîștigat D. Rotaru (C.C.A.). Pe primele trei locuri în proba de eliminare s-au clasat : C. Florescu (C. C. A.), Ion Baciu (C.C.A.) și L. Miron (Dinamo). Proba de semifond a revenit alergă­torului Nicolae Grigore (C.C.A.) Sportivii noștri în întreceri internaționale ECHIPA R.P.R. S-A CALIFICAT IN TURNEUL FINAL AL „CUPEI­­ GALEA“ LA TENIS Confirmînd victoriile repurtate în primele zile ale turneului „Cupa Ga­­lea‘‘, tinerii noștri jucători de tenis I. Țiriac, D. Viziru și V. Sevester au obținut duminică un nou succes, în­­trecînd de data aceasta reprezentativa d­e juniori a Franței cu scorul de 3—2. Ținînd seama de valoarea tenisului francez, victoria echipei noastre con­stituie o frumoasă afirmare pe plan international. In urma acestui rezultat, echipa R.P.R. s-a calificat pentru turneul fi­nal al competiției, care va avea loc la Vichy (Franța). VICTORII PE TOATA LINIA LA CANOTAJ Participînd la concursul internatio­nal de canotaj „Regata Snagov“, în compania unor valoroși reprezentanți ai R. P. Ungare, R. D. Germane, Re­publicii Arabe Unite și R. P. Bulga­ria, canotorii noștri s-au comportat foarte bine, clasindu-se pe primul loc în toate probele la care au concu­­rat și cucerind astfel trofeul cu care este dotat concursul. Un succes asemănător a repurtat și echipa noastră feminină de canotaj care a ieșit învingătoare în toate pro­bele concursului internațional de la Bled (R. P. F. Iugoslavia), la care, a participat sîmbătă și duminică. Despre caracterul celui de-al doilea război mondial (Urmare din ziarul nostru nr. 168) Planurile canibalice ale fasciștilor germani au stîrnit rezistență tot mai puternică a maselor populare. O data cu trecerea timpului, creșterea rîndurilor luptătorilor pentru elibe­rarea popoarelor nu putea să nu in­fluențeze și a și influențat în adevăr caracterul celui de-al doilea război mondial. Datorită luptei antifasciste active a maselor populare din țările ocupate de Germania și Italia, miș­care care s-a alăturat luptei­ anti­­imperialiste eroice în creștere­a ma­relui popor chinez, războiul, pe care imperialismul internațional l-a con­siderat un mijloc de reîmpărțire a lu­mii, a început să se transforme prin eforturile maselor populare într-un război antifascist drept, de eliberare Schimbarea vizibilă a caracterului războiului s-a conturat începînd din cea de-a doua jumătate a anului 1940. Atunci, pe de o parte, masele muncitoare din multe țări, inclusiv Franța, au început să lupte tot mai hotărît pentru alungarea ocupanților și pentru independența națională a țărilor lor, iar pe de altă parte s-a schimbat­­ și poziția guvernelor sta­telor capitaliste. Cercurile guvernan­te din Anglia, S.U.A. și alte țări ca­pitaliste n-au putut să nu țină seama de starea de spirit a maselor populare. In afară de aceasta, clasele dominan­te au înțeles tot mai limpede că fas­cismul german amenință și interesele lor cele mai vitale. Toate clasele din țările burgheze democratice erau interesate, într-o măsură diferită, firește, în apărarea independenței naționale ; clasa mun­citoare însă era apărătorul cel mai consecvent al intereselor naționale și cel mai consecvent luptător împotriva fascismului. Primejdia care amenința existența națiunilor guvernelor burgheze cerea inevitabil lor să rezolve în cursul războiului sarcinile care corespundeau obiectiv intereselor popoarelor, pen­tru care nimicirea fascismului german constituia scopul principal. Desigur, esența de clasă, economică, a politicii cercurilor guvernante din Anglia și alte țări nu se putea schimba din te­melii în comparație cu perioada an­tebelică, deși tendința de a menține statele burgheze naționale și-a pus pecetea pe această politică. Ele s-au alăturat luptei împotriva fascismului german, fără să renunțe în același timp la scopurile lor imperialiste. Prin urmare, în politica claselor dominante din țările burgheze demo­cratice s-au petrecut oarecare schim­bări și aceste clese au început să par­ticipe la lupta împotriva hitlerismu­­lui, luptă care, prin consecințele sale obiective, era progresistă. Uniunea Sovietică a exercitat o in­fluență foarte puternică asupra evo­luției evenimentelor în perioada 1939- 1940. Ea a preîntîmpinat extinderea războiului spre răsărit după destră­marea statului burghez polonez, mu­­tîndu-și trupele pe Bug și luînd sub protecția sa viața a milioane de ucrai­neni și bieloruși apuseni. Un eveni­ment însemnat, care a exercitat o in­fluență pozitivă asupra situației in­ternaționale, a fost intrarea de bună­voie a Lituaniei, Letoniei și Estoniei în componența Uniunii Sovietice. Reacțiunea imperialistă, care se spri­jinea pe ele ca pe o bază de provo­cări antisovietice, a pierdut orice rea­­zim în Țările Baltice. Zdrobirea tru­pelor reacționarilor finlandezi în iar­na anilor 1939-1940 a arătat lumii întregi că Uniunea Sovietică este gata să-și apere cu hotărîre interesele sale de stat. Evitînd să fie atrasă în războiul mondial chiar de la începutul lui, U­­niunea Sovietică acumula forțe și, prin însăși puterea sa militară, frîna pe agresorii imperialiști, ușurînd lup­ta popoarelor din Europa împotriva cotropitorilor fasciști. Așadar, analizînd evoluția eveni­mentelor, putem trage concluzia că aproximativ în cea de-a doua jumă­tate a anului 1940 a avut loc o strân­gere a rîndurilor luptătorilor pentru eliberare în țările Europei împotriva fascismului, s-a intensificat procesul transformării războiului imperialist într-un război drept de eliberare ; după cum am văzut, o nouă etapă importantă în acest proces a fost re­zistența din primăvara anului 1941 a popoarelor balcanice împotriva fascismului și în special a poporului iugoslav. Războiul imperialist se transforma treptat într-un război anti­fascist, în primul rînd datorită efor­turilor maselor muncitoare. Experiența istorică a arătat că dezvoltarea so­cială a atins un nivel la care masele populare înțelegînd esența războiului pot schimba în ciuda intereselor im­perialiștilor caracterul războiului în­­dreptîndu-i tăișul împotriva celor mai reacționare forțe din acel moment, care amenință omenirea, progresul și democrația. Astăzi, posibilitățile for­țelor care se ridică împotriva reacțiu­­nii și războiului au crescut și mai mult; după cum se arată în hotărîrea Congresului al XX-lea al P.C.U.S., aceste forțe sînt în stare să preîntîm­­pine un nou război mondial, iar dacă el va fi totuși declanșat, ele sînt în stare să pună capăt capitalismului și să nimicească însuși izvorul care ge­nerează războaiele. Intrarea Uniunii Sovietice în război a constituit evenimentul decisiv al celui de-al doilea război mondial. Lupta poporului nostru pentru liber­tate și independență s-a contopit cu lupta popoarelor din celelalte țări îm­potriva fascismului. Intrarea Uniunii Sovietice a întărit și mai mult carac­­terul drept, antifascist al celui de-al doilea război mondial, a atribuit o nouă calitate desfășurării generale a acestuia, a determinat victoria istorică asupra fascismului. Agresiunea Ger­maniei fasciste și a sateliților ei îm­potriva Uniunii Sovietice a pus în pe­ricol mărețele cuceriri ale Revoluției Socialiste din Octombrie din U.R.S.S. — prima țară socialistă din lume, a­­vangarda clasei muncitoare interna­ționale. Poporul sovietic care s-a ri­dicat în apărarea patriei sale socia­liste, la zdrobirea agresorilor hitle­­riști, a apărat interesele tuturor oa­menilor muncii, ale întregii omeniri progresiste, primind de aceea spriji­nul tuturor popoarelor iubitoare de libertate. Uriașele resurse și posibilități ma­teriale ale Uniunii Sovietice au schim­bat serios raportul general de forțe în favoarea lagărului antifascist. Po­poarelor Europei li s-a alăturat îm­potriva fascismului un popor puter­nic de 200 de milioane, unit, mono­lit, condus de un partid care nu cu­noaște șovăieli în luptă, gata să lupte pînă la capăt și să învingă pe ina­mic. Dacă înainte de începerea Ma­relui Război al Uniunii Sovietice pen­tru Apărarea Patriei numeroși re­prezentanți ai oamenilor muncii din țările ocupate își puneau prea puține speranțe într-o eliberare rapidă de sub jugul fascist, acum popoarele Eu­ropei au primit un sprijin conside­rabil, căpătînd astfel încredere în vic­toria finală; pretutindeni mișcarea an­tifascistă s-a ridicat pe o treaptă nouă, superioară. Uniunea Sovietică a fost acea forță, remarcabilă care a unit toate popoarele iubitoare de libertate pentru realizarea principalului țel înfrîngerea fascismului. Pe baza comunității de interese în lupta împotriva Germaniei hitleriste s-a format coaliția antifascistă a po­poarelor Uniunii Sovietice, Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Franței, Poloniei, Cehoslovaciei, Iu­goslaviei și altor țări. Cu toate deo­sebirile de ideologie și orînduire so­cială, ele s-au unit în lupta comună împotriva dușmanului comun, arătînd întregii omeniri că deosebirile ideo­logice și sociale nu pot împiedica o colaborare strînsă și multilaterală în­tre state, dacă există dorința recipro­că de a colabora. Firește, aceasta n-a însemnat că cercurile capitaliste din S.U.A., Anglia, Franța, și îndeosebi partea cea mai reacționară a acestor cercuri, au renunțat la concepțiile lor, la principiile fundamentale ale politi­­cii lor. Acest lucru îl dovedesc nu­meroase fapte istorice, dintre care menționăm : căutarea căilor pentru încheierea unei păci separate, tergi­versarea deschiderii celui de-al doilea front, tendința de a cotropi Balcanii, intenția de a folosi soldații hitleriști împotriva Armatei Sovietice în cazul pătrunderii ei adînci în Occident etc. Așadar, cel de-al doilea război mondial este un fenomen social in­comparabil mai complex decît primul In acest război au evoluat forțe de clasă și politice mai variate, au apă­­rut deosebiri în scopurile războiului la părțile beligerante. Pentru blocul statelor fasciste, războiul a fost im­perialist de la început pînă la sfîr­­șit. După cum s-a mai arătat, răz­boiul a fost pînă la un moment dat imperialist și pentru coaliția anglo­­franceză, deoarece ea a urmărit sco­puri imperialiste, a pregătit războiul și a contribuit la dezlănțuirea lui. In ceea ce privește popoarele chi­nez, spaniol și altele, care în lupta împotriva agresorilor și-au apărat in­dependența națională, războiul a fost un război drept, de eliberare, încă înainte de transformarea lui în război mondial ca și în toată perioada răz­boiului mondial. Caracterul războiului pentru țările europene care au intrat în războiul mondial ca inamici ai Ger­maniei s-a schimbat cu timpul, după scopurile promovate în momentul respectiv pe prim plan și în măsura în care masele populare influențau e­­voluția luptei. Cu alte cuvinte războ­iul capătă un caracter drept, antifas­cist pentru aceste țări europene atunci cînd tendința dominantă devine apă­rarea independenței naționale. Marele Război al Uniunii Sovietice pentru Apărarea Patriei a fost un război de eliberare, cel mai drept război din care au existat. Caracterul multilateral al celui de-al doilea război mondial n-a fost oglindit suficient în formulările u­­nanim adoptate în literatura noastră. Pentru a dezvălui toate particulari­tățile principale ale războiului este necesară dezvoltarea continuă a gîn­­dirii creatoare, căutarea cu perseve­rență a celor mai juste soluții. Stu­dierea transformării celui de-al doi­lea război mondial, care a început ca război imperialist, într-un război an­tifascist de eliberare, ne duce la con­cluzia că în cazul de față avem de-a face cu o nouă și foarte puternică manifestare a rolului hotărîtor maselor populare în război, lege dej­as­coperită și fundamentată de teoria marxist-leninistă a dezvoltării sociale. Acțiunile popoarelor, felul cum au înțeles ele pericolul subjugării fas­ciste, iar de aici cointeresarea lor di­rectă în lichidarea în primul rînd a fascismului și a statelor fasciste, au determinat în ultimă instanță orien­tarea principală a luptei, caracterul celui de-al doilea război mondial în ansamblu (Din revista „KOMMUNIST“] (Sfîrșit. Marți 22 iulie 1958 Nr. 170 (3705) CEA DE-A 14-a ANIVERSARE A POLONIEI POPULARE Cifre și fapte semnificative . In anul 1937, Polonia producea 1,5 milioane tone de oțel, adică 43 kg. de oțel pe cap de locuitor. In anul 1956, producția de oțel a R. P. Polone a crescut la 5 milioane tone, ceea ce reprezintă 180 kg. de oțel pe cap de locuitor.­­ Polonia posedă astăzi de 12 ori mai multe autocamioane și tractoa­re, de 2,5 ori mai multe autobuse, de două ori mai multe autoturisme și de 12 ori mai multe motociclete decît în 1939 . Anul acesta, industria chimică poloneză produce un număr de 216 noi articole dintre care 70 de pro­duse sintetice . In anul 1961 va fi dat în ex­ploatare cel de-al doilea reactor a­­tomic polonez, destinat mai ales cercetărilor în domeniul tehnolo­giei și energeticii, construit pe baza proiectelor poloneze și cu mijloace proprii.­­ La Turoszow în Silezia Infe­rioară a început construirea termo­centralei „Turow”­ unul din cele mai mari obiective energetice din Europa . In anul 1957, Polonia a obținut cea mai mare producție agricolă medie la hectar realizată în anii postbelici. Recolta de sfeclă de za­hăr a fost în 1957 de 225 chintale la hectar. Astfel Polonia se situea­ză înaintea S.U.A. în ce privește producția medie la hectar . Venitul național al R. P. Po­lone a crescut cu 63 la sută față de anul 1949. In aceeași perioadă, ve­nitul național al S.U.A. a crescut numai cu 18 la sută, al Franței cu 26 la sută, al Angliei cu 9 la sută, al Belgiei cu 18 la sută.­­ In prezent, din cele 4.697 coo­perative agricole de producție din R. P. Polonă fac parte 4.257.000 țărani.­­ Pe mări și oceane navighează 1.129 nave de diverse tipuri ale flotei maritime poloneze. In cursul anului trecut navele maritime sub pavilionul R. P. Polone au ancorat , în 90 de porturi din 37 de țări.­­ Lucrările de construire a ma­­­­șinii electronice „XYZ“ fabricate­­ în Polonia se află într-un stadiu avansat. Această mașină electronică­­ va executa în 24 de ore aproximativ 140 milioane de operații matematice­­ și de logică, adică 500 de operații pe secundă.­­ In anul 1957, R. P. Polonă întreținut relații comerciale cu un număr de 115 țări. In prezent, R. P. Polonă exportă nave mariti­me și de pescuit, garnituri ferovia­re, mașini-unelte, automobile, pre­cum și produse ale industriei chi­mice.­­ Anul acesta în studiourile ci­nematografice poloneze se turnea­ză 18 filme artistice de lung me­traj .In anul 1957 s-au creat în R. P. Polonă studiouri de televiziune la Lodz, Poznan, Katowice și Varșo­via. (Urmare din pag. l-a) din Europa, uzinele siderurgice „B. Bierut“ de lingă Czestochowa, com­binatele chimice moderne de la Rad­­zierzyn și Oswiecim, fabricile de ca­mioane „Star“ în Starachovice și „Lublin“ î­n orașul Lublin, uzina de autoturisme „Warszawa“, fabrica de tractoare „Ursus", uzine de utilaj mi­nier, șantiere navale etc. Industria carboniferă poloneză a dat numai în primul semestru al acestui an 825.000 tone cărbune peste plan. Industria chi­mică a înregistrat în aceeași perioadă o creștere a producției cu 15 la sută față de perioada corespunzătoare a a­­nului trecut. Mărfurile poloneze sînt căutate as­tăzi din ce în ce mai mult pe piața internațională. In anii puterii populare agricultura Poloniei a înregistrat și ea succese de seamă, in comparație cu anul 1919, producția globală a agriculturii polo­neze a crescut cu 26,3 la sută. Planul cincinal în curs de realizare (1956—1960) prevede construirea unui șir întreg de obiective, datorită cărora economia poloneză va lua un avînt fără precedent, ceea ce va duce și la o creștere considerabilă a nivelului de trai al populației. Astfel în Silezia in­ferioară, unde s-au descoperit zăcă­minte bogate de minereuri, se va ame­naja o mină care va da anual o pro­ducție de 2 milioane tone minereu de cupru. Mina „Wujek“ și alte exploa­tări carbonifere vor fi utilate cu in­stalații de televiziune industrială. In prezent în Polonia se construiesc 17 noi terme și hidrocentrale ceea ce va face posibil ca la sfîrșitul cincinalului Polonia să producă anual 35 miliarde kwh, energie electrică, adică de aproa­pe nouă ori mai mult decît înainte de război. Producția agricolă va crește pînă în anul 1960 cu 25 la sută, iar agricul­tura poloneză va fi înzestrată cu 44.000 noi tractoare (cu 56 la sută mai mult ca în 1955), 144.000 semănătoare și alte mașini agricole. Avîntul economic este însoțit de în­semnate înfăptuiri și în domeniul cul­turii noi, socialiste. O uriașă însemnătate pentru dezvol­tarea economiei naționale și a cultu­rii Poloniei, pentru rezolvarea sarci­nilor construirii socialismului au legă­turile strînse prietenești ale Poloniei cu Uniunea Sovietică și cu celelalte țări ale lagărului socialist. Poporul polonez întărește prietenia și alianța cu marele popor sovietic, precum și cu popoarele țărilor de democrație popu­lară, considerînd unitatea țărilor socia­liste ca o cauză vitală a sa. Polonia populară este membră a Tratatului de la Varșovia — care constituie cea mai sigură garanție că orice atentat impe­rialist la independența și suveranitatea țărilor socialiste va primi riposta zdro­bitoare cuvenită. R. P. Polonă promovează cu hota­­rîre o politică externă corespunză­toare țelurilor slăbirii încordării in­ternaționale, statornicirii unei păci trainice și colaborării între popoare, ceea ce duce la creșterea prestigiului său internațional. R. P. Polonă ia parte activă pe arena internațională la lucrările O.N.U. și ale instituțiilor sale specializate. Ea sprijină cu fermitate propunerile Uniunii Sovietice cu pri­vire la ținerea unei conferințe la ni­vel înalt, la încetarea experiențelor­­ nucleare și la dezarmare. R. P. Polo­nă se ridică cu hotărîre împotriva re­­militarizării Germaniei occidentale și a instalării de baze atomice pe­­ teri­toriul acesteia și al altor țări din A­­pus, venind totodată cu propuneri con­crete menite să contribuie la destin­derea situației internaționale și la a­­sigurarea păcii în Europa și în întrea­ga lume. Este cunoscută propunerea poloneză de creare a unei zone de­­nuclearizate în centrul Europei, pro­­punere a cărei adoptare este deosebit de necesară în actualele condiții. Poporul polonez condamnă cu hotă­­rîre intervenția gangsterească a trupe­lor americane în Liban și a celor en­gleze în Iordania și, în interesul păcii generale, cere retragerea imediată a acestor trupe. Oamenii muncii din țara noastră urmăresc cu deosebit interes munca eroică a­­ poporului polonez pentru con­struirea socialismului în țara sa. Po­porul romîn se bucură de succesele poporului frate polon care își aduce aportul prețios la continua întărire a întregului lagăr socialist. Relațiile romîno-polone, la fel cu relațiile dintre toți membrii marii fa­milii a țărilor socialiste, sînt relații de tip nou care au la bază nobilele principii ale internaționalismului pro­letar. Consfințite prin Tratatul dintre R.P.R. și R. P. Polonă încheiat în anul 1949, ele se întemeiază pe țelul nostru comun — construirea socialismului, pe colaborarea și într-ajutorarea reci­procă, pe respectarea egalității în drep­turi, a suveranității și independentei de stat. Intre țara noastră și R. P. Polonă se dezvoltă continuu legături econo­mice și culturale. Prin acordul comer­cial încheiat pe anul în curs, valoarea schimbului de mărfuri va fi cu 20 la sută mai mare decît schimbul de măr­furi din anul trecut. Un exemplu minunat de colaborare frățească între țările noastre îl consti­tuie construirea marelui combinat de celuloză care va prelucra stuful din Delta Dunării, construcție la care co­laborează și R. P. Polonă. Rezultate din cele mai fructuoase caracterizează și colaborarea romîno-polonă în dome­niul cultural, tehnic și științific. Un aport deosebit de însemnat la întărirea legăturilor dintre țările noa­stre l-a constituit vizita făcută anul trecut în R. P. Polonă de către o de­legație a Marii Adunări Naționale a R. P. Romîne ca și vizita în țara noa­­stră a delegației de partid și guverna­mentale a R. P­ Polone în frunte cu tovarășul W. Gomulka. Alături de întregul nostru popor muncitor, ostașii Armatei noastre Populare trimit poporului polonez, cu prilejul marii sale sărbători naționale, un cald salut frățesc și îi urează noi izbînzi în opera de construire a so­cialismului, în lupta pentru apărarea păcii în lume, pentru întărirea între­gului lagăr socialist Sărbătoarea națională a poporului frate polonez De strajă cuceririlor socialiste ale poporului polonez împreună cu oamenii muncii din R. P. Polonă, cu oamenii muncii din toate țările socialiste, militarii Ar­matei Populare Poloneze sărbătoresc astăzi cea de-a 14-a aniversare a eliberării Poloniei de sub jugul fas­cismului. La eliberarea Poloniei, alături de glorioasa Armată Sovietică, marile unități poloneze create pe teritoriul U.R.S.S., cât și detașamentele patriotice ale partizanilor și luptătorilor din rezistență au adus o importantă con­tribuție, ciștigind numeroase bătălii, zdrobind însem­nate forțe hitleriste. In anii regimului democrat-popular, prin grija Par­tidului Muncitoresc Unit și a guvernului polonez, Ar­mata Populară Poloneză s-a întărit, a fost înzestrată cu tehnică de luptă și armament modern. Astăzi, ea constituie scutul de nădejde al cuceririlor socialiste ale poporului polonez, împreună cu celelalte armate fră­țești ale țărilor socialiste, Armata Populară Poloneză străjuiește pacea și securitatea întregului lagăr so­cialist. Zi de zi în unități și subuni­tăți, pregătirea de luptă a e­­fectivelor se desfășoară intens. Iată cîteva aspecte ale acestei pregătiri : In primul clișeu . Trupele vor străbate curînd un teren minat. Detectorul de mine este gata să-și înceapă misiu­nea în al doilea clișeu . Pe aero­drom domnește liniște. Nu peste mult timp însă, zgomo­tul puternicelor avioane de vînătoare cu reacție va umple văzduhul. Aviatorii polonezi vor porni la îndeplinirea unor noi misiuni. Ei știu că antre­namentul continuu este che­zășia ridicării măiestriei lor. In al treilea clișeu , Radio­­locatoriștii sînt în permanen­ță la post. Cu ajutorul apara­telor moderne ei veghează la securitatea cerului patriei lor

Next