Apărarea Patriei, februarie 1959 (Anul 15, nr. 26-49)

1959-02-01 / nr. 26

j , ■‘ urma&&n COMUNIȘTII PĂȘESC ÎN FRUNTE Se împlinesc 16 ani de la terminarea marii bătălii de la Stalingrad, cind glorioasa Armată Sovietică, însuflețită de P.C.U.S., a zdrobit o uriașă grupare de forțe hitleriste. Ziua de 2 februarie rămîne ca o dată memorabilă în istoria întregii omeniri progresiste.­­ Cu acest prilej, publicăm fragmente din cartea mareșalului Uniunii Sovietice V. I. Ciuikov des­pre calea de luptă a Armatei 63-a, apărătoare a Stalingradului, spr­e mulți ani, istoricii militari­­ 1 apuseni, politicieni burghezi — lachei ai imperialismului, gene­rali hitleriști învinși, întreținuți azi de bugetul militar american, inundă librăriile cu scrieri despre­ războiul trecut. Sub masca unor cercetări obiective, ei încearcă să explice unde și cum a avut loc cotitura radicală în des­fășurarea celui de-al doilea război mondial, de ce armata germană, care cotropise aproape întreaga Europă cu uriașul ei arsenal economico-militar, n-a putut, în anul 1942, să obțină victoria definitivă pe Frontul de Răsărit, de ce n-a fost luat Stalingradul, ce s-a întim­­plat cu soldatul rus care s-a retras multe sute de kilo­metri și, ajungînd la Volga, a devenit dintr-o dată in­vincibil... Pentru a aprecia just de ce noi nu numai că l-am oprit pe dușman, dar l-am și zdrobit, trebuie înțeles în primul rînd că fasciștii au întîlnit la noi un soldat cu totul diferit de cel pe care l-au înfrînt în Franța sau în vechea Polonie. Soldatul nostru își apăra pămîntul natal, puterea sovietică a muncitorilor și țăranilor, socialismul construit în lupte. Prin aceasta se explică dîrzenia ne­­maiîntîlnită, bărbăția și curajul lui care i-au uimit pe observatorii străini... Noi am învins deoarece lupta noas­tră era condusă de Partidul Comunist, deoarece nu toate sectoarele de luptă comuniștii au dat dovadă de abne­gație, dîrzenie și talent organizatoric... a1i in condiții grele. Partidul Comunist a reușit să mobi­lizeze întregul popor sovietic, să organizeze producția de armament, să aprovizioneze frontul cu toate cele ne­cesare. Și partidul a pregătit această cotitură cu mult­­ timp înainte de începerea bătăliei de la Stalingrad.­ă ne aducem aminte de situația grea din ajunul bătăliei de la Stalingrad. Către începutul verii anului 1942, trupele noastre erau în retragere spre Don, apoi spre Volga și culmile Caucazului. Comitetul Central al Partidului nu a ascuns această stare de fapt organizațiilor de partid și întregului popor; el a intervenit în mod hotărîtor în aceste momente în problemele militare, a prevenit pe comuniștii din armată, iar apoi pe toți militarii, că armata poate să piardă în­crederea poporului și a lansat lozinca : „Nici un pas înapoi !" Această lozincă a fost exprimată în ordinul Co­mandantului suprem. întregul corp de comandanți ai Forțelor Armate a fost prevenit că o continuare a retra­gerii nu mai este îngăduită, că trupele nu mai au unde să se retragă, că trebuie să lupte pe viață și pe moarte ! Și cînd acest ordin a fost citit în unități, în fața fron­tului, tuturor le-a fost clar că numai astfel capacitatea de luptă a trupelor putea fi ridicată și patria salvată. Iată în ce condiții a trebuit Partidul Comunist să pregătească armata și întregul popor pentru bătălia ce trebuia să aducă cotitura. Și cînd a început să se în­trevadă că o astfel de bătălie se va da pe direcția Stalin­gradului, partidul a aruncat pe acest front tot ceea ce avea mai bun în rîndurile sale. Consiliul Militar al fron­tului era condus de N. S. Hrușciov — membru în Biroul Politic al C.C. al P.C. (b). El nu ascundea situația grea de pe toate fronturile și sublinia mai ales : „Nu putem preda Stalingradul, mai departe nu avem unde și nu putem să ne retragem", îmi amintesc de cuvintele pe care mi le-a adresat înainte de a ne îndrepta spre orașul cuprins de flăcări : „Poporul ne-a încredințat soarta patriei și trebuie să-l învingem pe dușmanul perfid și puternic, altfel patria noastră va suferi o mare tragedie". Conducerea direcției politice și a celor mai impor­tante secții ale statului major al frontului a fost luată în mîini de activiști de partid energici — membri ai C.C. și secretari de comitete regionale — ca, de pildă, tova­rășii A. I. Kiricenko, A. S. Ciuianov, P. I. Doronin, I. T. Serdiuk. Mii de comuniști cu o bogată experiență a muncii politice de partid au venit în rîndurile armatei... Comuniștii au fost repartizați în sectoarele cele mai importante. Ei promovau prin cuvîntul și fapta lor po­litica partidului în rîndurile armatei. In timpul marșu­rilor, în tranșee și în luptă, arătau prin exemplul lor cum trebuie să se lupte pentru îndeplinirea cerinței par­tidului, a patriei ; „Nici un pas înapoi !“. Sute și mii de comuniști, neprecupețindu-și sîngele și chiar viața tindeau să producă în primul rînd o cotitură în starea de spirit a oamenilor — și anume, că de aci încolo nu mai poate fi vorba de retragere, că dușmanul poate fi nu numai oprit, dar și gonit îndărăt. Aceasta reprezenta o astfel de forță care nu poate fi măsurată cu nici un fel de măsură... T­REBUIE avut în vedere că în condițiile luptei de stradă, cînd se dădeau lupte neîntrerupte, zi și noapte, săptămîni și luni întregi, lucrătorii po­litici nu puteau, nu aveau posibilitatea să organizeze adunări și mitinguri largi ale militarilor pentru expli­carea celor mai importante hotărîri ale partidului și a ordinelor comandantului frontului. Nu aveai unde să rostești cuvîntări mari și înflăcărate. Adesea agitatorul sau propagandistul explica politica partidului prin fraze scurte, cînd se întîlnea cu ostașii prin vreo pivniță sau sub vreo scară, cit și arătînd prin însăși participarea lui la luptă, prin mânuirea cu pricepere a armamentului, cum trebuie îndeplinit ordinul comandantului. Și țin să arăt că uneori acest lucru acționa asupra oamenilor mult mai puternic decît o cuvîntare lungă. De aceea, în fața lucrătorilor politici din armata a 62-a stătea sarcina de a cunoaște la perfecție tactica luptei de stradă și a minui la perfecție armamentul, în primul rînd automatul și grenadele. Și majoritatea dintre ei s-au achitat cu cinste de această sarcină. Pentru a fi mai convingător, voi da un exemplu. La 26 septembrie, inspectorul secției politice a armatei — comisar de batalion A. Kruglov, aflîndu-se chiar în mijlocul subunităților care luptau pe străzile orașului, a scris un articol în care a generalizat experiența luptei dusă într-o casă asediată și a dat o serie de sfaturi foarte instructive și prețioase. Acest articol a fost aprobat de Consiliul militar,­­ multiplicat și trimis în toate unitățile, îndată după aceea întregul corp de inspectori și instruc­tori de pe Ungă Secția politică a armatei au început să se ocupe zilnic dâ­e o oră, pe malul Volgăi, de instrucția focului și de aruncarea cu mare precizie a gre­nadelor. Același lucru a început să fie făcut și în secțiile politice de divizie. Și rezultatul n-a întîrziat să se arate. In luna septembrie, politrusul com­paniei de puști antitanc din divizia de gardă 33, pe nume Gherasim­ov, însușindu-și la perfecție minuirea armei antitanc, a acționat in așa fel pe cîmpul de luptă, înicît a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Steaua de aur de erou a primit și locțiitorul politic al comandantului de regiment, comisar, de­­ batalion Babacenko, peintru organizarea cu pricepere a focului unui divizion antitanc, pe care l-a condus în respingerea unui atac al tancurilor inamice. Dar acestea sînt numai cîteva exemple și episoade. Cred că meritul principal al organizațiilor de partid din armata a 62-a constă în aceea că, dîndu-și seama de particularitățile luptei de stradă, lucrătorii politici de toate gradele și-au îndreptat eforturile în direcția prin­cipală — asupra companiei, plutonului, grupului de asalt. Principala formă de muncă a politrusului, a orga­nizatorului de partid, a organizatorului comsomolist, a locțiitorului politic, a instructorului secției politice era ccn­vorbirea individuală... •m ji MNCA organizațiilor de partid pentru îndeplin­i­­a­rea ordinelor militare s-a desfășurat operativ și a fost­­­­ orientată cu precizie. Pentru,­desfășurarea muncii politice, în linia întiia mergeau lucrătorii politici și comandanții de toate gradele — de la organizatorul de partid de batalion pînă la șeful secției politice și membrul Consiliului Militar al armatei. Și eu personal am avut ocazia să merg în tranșeele ostașilor, la cuibu­rile de mitraliere. Le explicam ostașilor cele mai im­portante hotărîri ale partidului și misiunile de luptă ale subunității în care mă aflam. Se înțelege de la sine că după o astfel de discuție cu soldatul în tranșee, acesta își dădea seama și mai mult de răspunderea sa pentru misiunea încredințată și înțelegea mai bine, din punct de vedere politic, importanța îndeplinirii misiunii... Inspectorul secției politice a armatei, comisar de ba­talion iar apoi locotenent-colonel Ivan Petrovici Pan­­cenko, a fost încercuit cu un batalion în timpul luptelor în raionul Orlovka și a luptat acolo pînă la ultima posi­bilitate. A ieșit de acolo cu un grup de 120 de oameni... EOSEBIT de bine au muncit organizațiile de partid #1 din divizia de infanterie 284. Șeful secției politice Tkacenko, locțiitorii politici și organizatorii de partid din regimentele acestei divizii au organizat în așa fel munca organizațiilor de partid și comsomoliste, încît acolo n-a existat nici un caz de lașitate sau zăpă­ceală în fața dușmanului. Dîrzenia, fermitatea și hotărî­­rea siberienilor au dat mult de furcă hitleriștilor. Numai pe Durganul lui Mam­ai au fost nimiciți de focul mitra­lierelor și automatelor grupurilor noastre de asalt nu mai puțin de 1000 de „cuceritori" . Secția politică a diviziei supraveghea cu deosebită atenție dezvoltarea și popularizarea noilor metode de luptă împotriva fasciștilor. A fost de ajuns ca servantul de pușcă antitanc Dmitri Sumakov să adapteze arma antitanc pentru trageri asupra avioanelor, că locțiitorul politic al regimentului, Nehoroșev, a și transmis în aceeași zi schița acestei inovații în toate subunitățile. Și după numai două zile, servanții de pușcă antitanc din regiment au și doborît șase avioane de picaj. Cînd a început mișcarea lunetiștilor, inițiatorul căreia a fost Vasili Zaițev, în toate subunitățile, în adăposturi și tranșee au apărut „buletine informative ale mișcării lune­tiștilor" — în care se arăta cine a doborît, cîți dușmani, în ziua respectivă. Ziarul diviziei publica zilnic sub titluri mari rezultatele obținute de bunii trăgători. Tot acolo a căpătat o mare amploare o astfel de muncă importantă din punct de vedere politic și cu conținut profund, ca trimiterea de scrisori rudelor tovarășilor că­zuți în lupte. Aceste scrisori, care cuprindeau jurămîntul de a răzbuna pe tovarășul de arme căzut în luptă, erau semnate de subunități, plutoane, companii și chiar bata­lioane întregi... C­OMSOMOLUL !... Rostesc acest cuvînt cu emoția și mîndrie. Cite fapte glorioase au săvîrșit com­­somoliștii noștri în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei și cu altă fermitate și vitejie au luptat ei împotriva cotropitorilor hitleriști, la Stalingrad ! încă de pe atunci, din acele zile de lupte crîncene, pe străzile orașului distrus, am cerut conducătorilor comi­tetului orășenesc și ai comitetului executiv ca, după re­facerea orașului, cea mai frumoasă stradă din Stalin­grad să fie denumită „Komsomolskaia". Aceasta era rugămintea întregului Consiliu Militar al armatei, pentru că tinăra armată a 62-a, care a luptat pe străzile ora­șului, era tînără și după vîrsta ostașilor ei. Multe com­panii, batalioane și regimente erau formate în întregime din comsomoliști. Exista la noi și o divizie comsomo­­listă, Divizia 37 de Gardă. In Divizia 37 de Gardă erau peste 8000 de comsomo­liști din corpul de desant. In octombrie, ei au apărat uzina de tractoare. Numai în cursul unei singure zile — la 15 octombrie — au fost întregistrate 700 ieșiri­­avion ale inamicului, fiecare avion fascist aruncînd de la 8 pînă la 12 bombe, iar în total aruncîndu-se în acea zi asupra formațiunilor de luptă ale acestei divizii peste 6000 de bombe. Și cu toate acestea, fasciștii n-au reușit să înainteze nici un pas. Iar primul regiment de gardă al acestei divizii chiar i-a împins pe fasciști înapoi... Comsomolului, eu îi dau denumirea de legendar. Con­dus cu pricepere de către organizațiile de­­ partid, el se afla întotdeauna în primele rînduri De unde această nemaipomenită dîrzenie a tinerilor stalingrădeni, care au uimit întreaga lume ? Ea a fost sădită în rîndul tineretului nostru de către partidul lui Lenin, care în decursul deceniilor i-a crescut pe tineri în spiritul devotamentului și credinței față de popor, față de patria socialistă. Comunistul și comsomolistul din armata 62-a au avut un singur privilegiu în rîndurile ostașilor — acela de a fi înaintea tuturor, de a lupta mai bine decît toți... Mareșal al Uniunii Sovietice V. C­I­U­I­K­O­V DE DOUA ORI EROU AL UNIUNII SOVIETICE Arborarea Drapelu­lui Roșu în centrul Stalingradului după zdrobirea hitleriști­­lor în marea bătălie de acum 16 ani. •à < APĂRAREA PATRIEI | —------------------- — • /Zh £-x­r* SĂ îmbunatăTM activitatea bibliotecilor Ziarul nostru a organizat, cu ajutorul corespondenților, o scurtă an­chetă în legătură cu activitatea bibliotecilor. Socotim că relatările lor aduc un real folos în ceea ce privește schimbul de experiență în acest domeniu. Dăm mai jos relatările corespondenților. Pasiune și conștiinciozitate (De la corespondentul ziarului „Apărarea Patriei“). Soldatul­ fruntaș Sanda I. se ocupă conștiincios de sarcinile ce i-au fost încredințate ca bibliotecar al unității. In bibliotecă, cărțile sînt așezate pe categorii și în ordinea clasificării ze­cimale. Acest lucru face ca oricine­ cititorii solicită o carte bibliotecarul să știe precis unde se află și astfel să-i poată servi cu ușurință. Atunci cînd distribuie cărți, biblio­tecarul atrage atenția cititorilor a­­supra păstrării și îngrijirii lor, pre­cum și asupra înapoierii la timpul stabilit. De asemenea, bibliotecarul nu distribuie altă carte unui cititor care nu a restituit ceea ce a luat înainte de la bibliotecă. Dacă se a­­duc cărți cu deteriorări, biblioteca­rul nu le primește pînă cînd nu sînt puse la punct de către cititor. Pentru completarea permanentă a fondului de cărți cu lucrările nou apărute, prin grija șefului de club, ofițerul Rac Victor, a fost încheiat contract cu colectura bibliotecilor, ceea ce asigură repartizarea în timp a lucrărilor necesare bibliotecii. Căpitan GH. GABOR Mai mult sprijin (De la corespondentul ziarului „Apărarea Patriei“). Se știe că un rol important în orice activitate îl au îndrumarea și spri­jinul. Acolo unde acestea lipsesc, se întîmplă defecțiuni, se constată lip­suri. Acest lucru se petrece în cazul bibliotecii din unitatea școală unde bibliotecară este tovarășa Eleonora Borciu. Deși această tovarășă s-a străduit să realizeze unele lucruri bune, ca mărirea numărului de citi­tori, popularizarea cărții, totuși da­torită faptului că n-a primit îndru­mările necesare, biblioteca nu spri­jină în măsura cuvenită pregătirea politico-ideologică a ofițerilor prin procurarea materialului bibliografic, a lecțiilor politice cu soldații și ser­genții, cit și concursul permanent „Iubiți cartea“ pentru obținerea in­signei de „Prieten al cărții“. La stația de radioamplificare nu a fost prezentată nici o carte. De a­­semenea nu au fost folosite recen­ziile. O lipsă serioasă în activitatea a­­cestei biblioteci este și aceea că nu se duce muncă cu militarii pentru a­ li­ se­ cunoaște preferințele, pentr­u­ a li se recomanda cărțile ce le sînt necesare.­­Inițial, pe baza „indicați­ilor“ primite, la subunități au fost repartizate aproape numai broșuri. Abia în urma intervenției făcută de un lucrător politic, bibliotecile de la subunități au primit și o serie de cărți beletristice. Cu bibliotecarii din subunități nu s-a făcut nici un fel de pregătire. Completarea fondului de cărți la această bibliotecă s-a făcut în mod defectuos. Locotenent-major N. URSU Duminică 1 februarie 1959 Nr. 26 (3869) O MUNCĂ RODNICĂ (De la corespondentul ziarului „Apărarea Patriei“). în unitatea unde își desfășoară activitatea ofițerul Popescu Ion, bi­blioteca cunoaște o activitate inten­să: în fiecare zi, în mod deosebit în zilele de sărbătoare, militarii vin aici să ridice sau să consulte dife­rite lucrări și publicații din dome­niul de activitate ce-i interesează și-i pasionează mai mult. Un accent deosebit pentru atrage­rea de cit mai mulți cititori se pune aici pe popularizarea cărții. Astfel, imediat ce apar cărți noi în bibliote­că, prima grijă a soldatului-fruntaș Mihălșan Ion, bibliotecarul unității, este de a confecționa afișe cu titlu­rile lucrărilor și autorii lor, afișe pe care le așează în locurile cele mai vizibile. Același lucru se face și la biblio­tecile de subunități, unde cărțile se schimbă bilunar. Pentru a populariza cartea în uni­tate, prin grija șefului de club, au fost confecționate patru vitrine, care prezintă cele mai interesante nou­tăți Practica de zi cu zi în activitatea bibliotecii pentru popularizarea căr­ții a dovedit că o formă eficace este prezentarea lor prin stația de radio­amplificare, în cadrul emisiunii „Prieteni ai cărții“. Deosebit de utilă s-a dovedit și prezentarea de recenzii ale diferitelor lucrări la clubul unității cum ar fi, de pildă, la cărțile : „Eroica“ de L. Fulga, „Desculț“ de Z. Stancu, „Des­fășurarea“ de Marin Preda. La ca­merele pentru activitatea politico­­culturală din subunități se prezintă cu regularitate cărțile ; totodată se duc discuții de către militari pe marginea acestora. Un alt mijloc de popularizare a cărții este și acela al organizării de expoziții de cărți pe teme diferite ca : „Patriotismul și eroismul osta­șului romîn oglindit în literatura ro­­m­înă“,­ .„Lupta poporului romîn de-a lungul­ veacurilor pentru libertate și independență­ națională“, „Munca e­­roică a poporului nostru, sub con­ducerea Partidului Muncitoresc Ro­mîn, pentru construirea socialismu­lui în patria noastră“ și altele. Bibliotecarul unității nu a scăpat din vedere munca ce trebuie desfă­șurată cu tinerii militari, pentru a-i antrena pe aceștia de la început să citească. El a mers în subunități, recomandîndu-le cărți legate de via­ța militară: „ Un accent deosebit se pune pe completarea fondului de cărți al bi­bliotecii. Pentru aceasta, ofițerul Lintea Vasile, șeful clubului unității, ține permanent legătura cu „Libră­ria noastră“ din localitate pentru procurarea celor mai noi publicații necesare satisfacerii cerințelor pre­gătirii politico-ideologice și cultura­le ale ofițerilor, sergenților și solda­ților. Pentru a veni in ajutorul studiu­lui individual al ofițerilor și sergen­ților reangajați s-au organizat sală de studiu destinată acestui scop­­ și o bibliotecă volantă înzestrată cu bibliografia prevăzută pentru secția predată, la care urmează a se face discuții. In felul acesta se înlesnește studiul și prelucrarea materialului. Un sprijin prețios acordă biblio­teca unității organizațiilor U.T.M. în asigurarea cu cărțile necesare pen­tru desfășurarea concursului perma­nent „Iubiți cartea“. Cărțile existen­te pentru acest concurs s-au reparti­zat la bibliotecile din subunități pentru a fi distribuite participanți­lor. Datorită acestui sprijin, 45 la sută din efectivul subunității unde secretar al organizației de bază U.T.M. este ofițerul Grama Aurel participă la concurs. Cititorii cei mai activi sînt încu­rajați prin diferite forme. Pe panoul de onoare, la loc de frunte, stau nu­mele soldaților­ fruntași Roman Con­stantin, Crișan Emil, Klingerspor Albert și ale altora care sînt frun­tași în citirea literaturii. De aseme­nea se face popularizarea celor mai buni cititori prin stația de radio­amplificare, prin afișe. Un accent deosebit se pune pe în­grijirea fondului de cărți al bibliote­cii. Totuși, trebuie arătat că numărul cititorilor este încă sub posibilitățile existente. Nu s-au folosit de către bi­bliotecă pînă în prezent serile lite­rare, consfătuirile cu cititorii și alte forme care mobilizează la citit. Activitatea ce se desfășoară în a­­ceastă bibliotecă pentru atragerea unui număr din ce în ce mai mare de cititori contribuie direct la spri­jinirea comandanților și a locțiito­rilor politici în procesul de instruire și educare a subordonaților, la ri­dicarea conștiinței socialiste și îm­bogățirea orizontului cultural al a­­cestora. Căpitan N. STOICA Deficiențe care trebuie grabnic lichidate (De la corespondentul ziarului „Apă­rarea Patriei"). Se știe că îngrijirea fondului de cărți este una din sarcinile cele mai însem­nate în munca culturală de masă. Sta­tul nostru investește sume mari pen­tru dotarea bibliotecilor , astfel ca ele să răspîndească larg lumina culturii. Tocmai de aceea nu se poate admite nici un fel de neglijențe și deficiențe în această privință. O situație care nu trebuie să mai dăinuiască am întînit la biblioteca din unitatea unde șef de club este ofițerul Moldovan V. Măsurile luate în ultimul timp nu pot lichida starea de fapt în care se găsesc un însemnat număr de cărți. Am întîlnit aici cărți extrem de deteriorate. Situația este cu atît mai gravă cu cit este vorba de cărți mult solicitate de cititori. De fapt, această neglijență în păs­trarea și minuirea fondului de cărți datează de mult timp. La conducerea bibliotecii s-au schimbat numeroși bi­bliotecari. Darea și luarea în primire de către aceștia s-a făcut urmărindu-se numai evidența numărului de volume, nu și starea calității lor. Slăbiciuni a dovedit și comisia con­dusă de ofițerul Melinte Constantin care a făcut ultima verificare a fon­dului de cărți al bibliotecii. Ea și-a în­cheiat lucrările fără a stabili răspun­derea materială împotriva vinovaților pentru lipsurile în păstrarea fondului de cărți. Mai trebuie subliniat că atît apara­tul politic, cât și comuniștii și membrii organelor de conducere U.T.M., care au trecut pe la bibliotecă fără a observa asemenea lipsuri, nu s-au rezisat și nu au luat nici un fel de măsuri pentru lichidarea lor. Este necesar ca — așa cum în cele­lalte domenii de activitate unde unita­tea are multe lucruri bune — să se ia măsuri imediate și în ceea ce privește păstrarea, minuirea și folosirea fon­dului de cărți. A lăsa și pe mai de­parte această problemă numai pe sea­ma bibliotecarului și a șefului de club — care de fapt se ocupă foarte puțin de îndrumarea muncii bibliotecarului — înseamnă a persista în aceleași lip­suri. Inițiativa soldatului fruntaș P. Clin­­ciu — noul bibliotecar — de a repara o parte din cărțile deteriorate, cu a­­jutorul unor cititori, în timpul lor li­ber, trebuie sprijinită Maior M. MANTA Un șef de club pasiv Pînă acum cîteva luni activitatea de club din unitatea noastră se des­fășura prin grija ofițerilor Mosor Ioan și Năstase Apostol, deoarece șeful clubului, ofițerul Ioan Tudor, era plecat la un curs. Și nu se poate spune că în lipsa șefului clu­bului munca culturală din unitate nu a­feră mulțumitor. Dar iată că de la începutul lunii noiembrie a anului trecut a sosit de la curs și șeful clubului. In fața clubului stăteau sarcini deosebite. Aceste sarcini nu au con­stituit însă pentru șeful clubului o­­biective de îndeplinit. De la venirea sa în unitate și pînă în prezent șe­ful clubului a fost lipsit de inițiati­vă și spirit de organizare, ceea ce a făcut ca și activitățile pe linie de club să fie slabe. Și totuși activitatea de club tre­buia desfășurată. De aceea ofițerii Mosor Ioan și Năstase Apostol au pornit din nou să organizeze și să desfășoare munca culturală de masă la fel ca în perioada în care șeful clubului a lipsit. Prin grija ofițerului Mosor Ioan s-a organizat echipa artistică a uni­tății care în prezent pregătește un program pe tema Drapelul uni­tății" Se pune întrebarea : ce a făcut atunci șeful clubului ? Răspunsul este acesta : Nimic sau aproape ni­mic ! Sectorul pe care­­,îl conduce" trăiește prin munca altora. Odată cu începerea noului an de instrucție au fost formate activele de muncă culturală în subunități, dar instruirea lor nu s-a făcut nici pînă în prezent, deoarece ofițerul Tudor a scăpat din vedere și acest 1­u­ rr .­ Toate acestea se datoresc slabu­lui simț de răspundere al ofițeru­lui Ioan Tudor, nepăsării sale. Deși ajutat mereu de locțiitorul politic al comandantului de unitate el per­sistă în pasivitate. Abia după două luni și jumătate de la ven­irea sa în unitate a reușit să-și schițeze pri­mul său plan de muncă. Zilele trecute, în ședința aparatu­lui politic s-a analizat și munca clu­bului. Incercînd să justifice slaba activitate pe care o desfășoară , ofițerul Ioan Tudor a afirmat că el, ca șef de club, nu poate da ordin ca munca culturală să meargă bine și că nu are autoritate. Șeful clu­bului ar fi bine să știe­ că autorita­tea se dobîndește în primul rînd prin muncă, ea este rezultatul unei pregătiri personale temeinice , că succesul în munca culturală se ob­ține prin activități bine pregătite, plăcute, care să atragă masa de mi­litari Sperăm că, în c­ele din urmă, ofi­țerul Tudor Ioan își va revizui po­ziția pe care o are față de munca încredințată. Aceasta trebuie să se întîmple cît mai grabnic. (De la un corespondent voluntar). Cartea in subunități In unitatea în care muncește ofițe­rul Farcaș Andrei, la fiecare subuni­tate există cite o bibliotecă volantă dotată cu zeci de volume. In raf­turile bibliotecilor se găsesc volumele noi apărute în diferite edituri, ca și cărțile mai vechi ce sînt cerute de mi­litari. Activitatea pe care o desfășoară bibliotecarii de subunități în vederea popularizării volumelor noi se poate constata din numărul mare de cititori. Vizitînd zilele trecute cîteva din a­­ceste biblioteci, am reținut titlurile unora din volume. Printre ele : „O sută de ani de la Unirea Principate­lor“ de N. Ceachir, nuvela de aventuri „Urmele“ de H. Zincă, volumul de poe­zii „Poet și ostaș“ de V. Tulbure, broșuri și manuale de tehnică din E­­ditura M.F.A., printre care „Dozime­­tria radiațiilor“ și altele, culegerile de reportaje „Prin țara dragă“ din colecția ziarului „Apărarea Patriei“, care sînt foarte mult citite de militari. Din Editura M.F.A., colecția „Bi­blioteca ostașului“, am citit titlu­rile ultimelor lucrări ca : „Vedere pe timp de noapte“, „însemnări din preajma crematoriului“ de O. Lustig, „Noapte albă“ de F. Grecea, „Dobro­­gea de aur“, piesa „Ecaterina Teodo­­roiu“ și altele. Soldatul Băcanu Gh. este bibliotecar în subunitatea comandată de ofițerul Suciu Ion. Lui îi place mult să ci­tească și să îndemne și pe alții să ci­tească. Unul dintre cei mai pasionați cititori din această subunitate este și soldatul Filip Anton, candidat de par­tid. El a citit pînă în prezent „Secre­tul militar“, volumul de poezii „Poet și ostaș“, nuvela de aventuri „Ur­mele“ și altele. Soldatul Dinică Ștefan este radist și este atras îndeosebi de broșurile din colecția „Știință pentru toți“. Pînă acum a citit „Razele cosmice“, „Zborul în cosmos“, „Există oare viață pe planete ?“ și altele. In curînd, așa după cum ne-a spus, el va prezenta la stația de radioam­plificare a unității un referat cu privire la cosmos. Bibliotecarii din subunități acordă o mare atenție îngrijirii și întreținerii cărților din dotarea bibliotecilor. Un mare merit au ei atunci cînd cunosc gusturile fiecărui cititor și se stră­duiesc să aducă în subunități cărțile preferate de militari. In acest sens procedează și soldatul Băcanu Gh. Locotenent-major D. MUNTEAN!) In subunități se desfășoară ore cul­turale de masă din ce în ce mai bo­gate și mai va­riate. Există nume­roase posibilități, cu forțe din subuni­tate, de a organiza activități educative și în același timp plăcute. Aceasta depinde de spiritul de inițiativă al co­mandanților și lu­crătorilor politici în atragerea maselor de militari. In clișeu : Ar­tiștii amatori, con­duși de sergentul Lazăr Nicolae, în mijlocul unui grup de militari. (Foto : ST. IOINESCU)

Next