Apărarea Patriei, iulie 1959 (Anul 15, nr. 152-178)

1959-07-22 / nr. 170

^ _­­______________________APARAREA PATRTET OASPEȚI ÎN UZINA Acum, in preajma măreței săr­bători de la 23 August, tot mai mulți militari își petrec timpul liber vizitînd uzine, fabrici, insti­tuții, gospodării agricole de stat și Colective, locuri istorice și re­giuni pitorești din țara noastră. Astfel de vizite îi ajută sa cu­noască mai bine preocupările oa­menilor muncii, să se întrețină cu fruntașii construcției socialiste, să vadă cu proprii lor ochi roa­dele tot mai bogate pe ele a obține poporul nostru în înfăptu­irea cu consecvență a sarciniir trasate de Congresul al ll-lea al P.M.R. în domeniul dezvoltării socialiste a economiei naționale și al creșterii continue a bunăstării celor ce muncesc. Contactul permanent al milita­rilor cu oamenii muncii, cu acti­viști de partid și de stat, cu oa­meni de știință și cultură con­tribuie la dezvoltarea legăturilor frățești dintre armată și popor, ajută pe ofițeri, subofițeri și os­tași să înțeleagă și mai profund caracterul nobil al misiunii lor, îi mobilizează să-și îndeplinească datoria militară cu elan patriotic și cu un înalt simț de răspundere. Recent, un grup de militari, for­mat din ofițeri și elevi din șco­lile militare de ofițeri tehnici auto și tehnici de aviație, s-a de­plasat pentru a vizita uzinele textile „Gheorghe Vasilescu-Va­sia“ din Mediaș. In timpul vizitei, oaspeții militari au fost conduși prin secții și ateliere de către tovarășul David Pompiliu, tehni­cian filator, precum și de țesă­toare fruntașe în întrecerea socialistă, care le-au explicat pe larg procesul le-au vorbit cu de producție și căldură despre angajamentele patriotice cu care oamenii muncii din uzină se pre­gătesc să întîmpine cea de a 15-a aniversare a eliberării Româiei de sub jugul fascist. Elevi utemiști, fruntași la în­vățătură, cum sînt elev plutonier Pavel Gheorghe, elev sergent ma­jor Pat­alita Ivan, elev sergent major Botezatu Nicolae și alții au făcut cunoștință și au purtat convorbiri prietenești cu ț­esă­toare din brigăzile de tineret — atemistele Haim Maria, Lazăr A­­urora, Turcu Anuța și altele. Oas­peții militari au aflat că tineretul din uzină luptă cu ardoare pentru înfăptuirea unor astfel de chemări lansate de organizația de partid din uzină : „Prin folosirea la maximum a celor 180 de minute contribuim la creșterea producti­vității muncii, la depășirea pla­nului de stat !" ; „Economisiți fi­relc. Dacă fiecare țesător reduce deșeurile la jumătate, realizăm o economie de 15.600 lei lunar“ ; „Nici un utemist în afara între­cerii socialiste !“. La rîndul lor, ofițerii și elevii veniți în vizită le­-au împărtășit harnicelor țesătoare aspecte din activitățile pe care le desfășoară m­ilitoirii în cinstea măreței zile de 23 August, asigurîndu-le tot­odată că Armata noastră Populară își îndeplinește cu simț de răs­pundere înalta misiune de a stră­­jui libertatea și independența Re­publicii noastre Populare. Vizita la uzinele textile, care poartă numele unuia din eroii cla­sei noastre muncitoare — Gheor­ghe Vasilescu-Vasia — a fost bo­gată în impresii și învățăminte. In clișeele de sus vă prezentăm cîteva aspecte din timpul vizitării uzinei. Text și fotografii . Maior­i. C03TEA IQOOOOOOOOOOOOOOOOC­ OOOOOOOOOC JOOOOOCOO, Atențiune!. O © Primește „ținta“. E noapte. O noapte înăbușitoare de vară. O briză adie ușor, în­­viorînd în răstimpuri fețele celor de la stație. In colțul gurii sergentului Mar­­ieș Petru își face loc din mnd în cînd cîte un zîmbet. Privirile sergentului sunt ațintite asupra aparatelor din fața sa. Pe ecran nimic de semnalat. Săgeata se în­­vîrtește uniform. Ochiul experi­mentat caută la sute de kilome­tri depărtare „ținta“. „Va trece oare serviciul fără surprize ?“ întrebarea îi persistă cu încăpățînare în minte sergen­tului Marteș. Fire din părul blond și mijită­r­ului prind a se juca în «fierea» curentului care inundă pentru un moment stația. A in­trat cineva pe ușă. Dar sergentul nicci căi bagă de seamă acest fapt. O mică neatenție și „ținta“ poate rămîne nedescoperită la timp. Pri­virea îi rămîne ațintită asupra ecranului. Deodată, ochii sezisează cevs deosebit. Atenția se încordează. Sergentul face un schimb de pri­viri cu ofițerul tehnic de stație, locotenentul major Nenciu Iancu Apoi își aranjează microfonul și.. 01... Azimut 280... Distanța... Alti­tudine cu precizie sînt transmise la punct toate datele „țintei“. Vocea sergentului Marteș e hotărîtâ. Semnalmentele transmise de el sînt reluate și puse pe hartă în punctul de comandă. In momentul în care „ținta“ a fost descoperită, intră în funcți­une și punctul de comandă. Acolo căpitanul Olah Iosif urmărește cu atenția încordată zborul „țintei". Planșetistul, caporalul Cazacu Gheorghe, trece pe planșetă cu repeziciune datele primite, în timp ce soldatul-fruntaș Ioan Ionel completează registrul de mesaje. In acest timp, locotenentul-major Busuioc Corneliu face interpreta­rea mesajelor. Minutele trec pe nesimțite. Mi­litarii aproape că nu au timp nici să răsufle. Evoluția zborului „țin­­tei“ este urmărită metru cu me­tru.­Absorbit de eveniment, căpita­nul Teodoru Ștefan urmărește „țin­ta“ de pe ecranul său anunțînd totodată­­ alarmă. Curînd, în eter, zgomotele avioanelor sparg liniș­tea nopții. Piloții au pornit la interceptare. — 32... 32... Stînga 20... Avionul își îndreaptă direcția de zbor după datele primite. Pi­lotul avionului, căpitanul Cristian Dumitru, începe să scruteze za­rea.­ E o lună plină. Rarii nori ce se perindă ,prin fața ochilor par munți de argint, sclipitori. Nu după mult timp, pilotul comunică: ...192 sînt. 32, văd „ținta“... Misiunea era îndeplinită cu pre­cizie După ce s-a dat încetarea „a­­larmei“, pe fața sergentului Mar­teș a apărut un zîmbet. Conlu­crarea a fost perfectă. Un nou succes, o nouă interceptare reu­șită. Ochii lui continuă însă să fie ațintiți pe ecran- Veghează o.. vigilență neslăbită. De mult s-a schimbat sergentul Marteș ! Nu mai e cel de odini­oară. De multe ori venea în ser­viciu obosit. Randamentul muncii lui nu era cel dorit. „Ținta" era descoperită nu în timpul cerut, ci cu întîrziere. Acum el acordă o mare atenție odihnei, care consti­tuie un factor hotărîtor în ob­ținerea randamentului așteptat. Și în punctul de comandă s-a așternut liniștea. „Liniște“ este un fel de a spune, deoarece și militarii de aici continuă să ve­gheze. Chiar dacă pentru moment încordarea a mai slăbit, ei sînt gata în orice clipă să acționeze hotărît, cu pricepere și abnegație. Nici o „țintă“ nu trebuie să ră­­mină neinterceptată. Aceasta este datoria lor. Și ei știu să-și facă datoria Afară a început să mijească de ziuă. Vuietul stației nu se poto­lește nici o clipă, scormonind liniștea înconjurătoare. Nici cînd soarele s-a ivit la orizont și cînd militarii și-au dat în primire pos­turile, serviciul de aici nu ia sfîr­­șit. Este un serviciu de luptă care asigură paza și liniștea poporului nostru constructor al socialismu­lui. In drum spre dormitoare, pe deasupra capetelor celor ieșiți din serviciu trece o celulă de avioane cu reacție. Instinctiv, militarii ri­dică mîna, transmițîndu-le un salut. Tovarășii care le-au luat locul le conduc, desigur, cu aceeași precizie cu care au acționat și ei în cursul nopții trecute. Militarii au de ce să fie bucu­roși și mîndri. Ei sînt stăpîni pe o tehnică avansată. Aceasta se dato­­rește eforturilor depuse zi de zi în însușirea cît mai temeinică a spe­cialității. Se datorește muncii co­mandanților și șefilor, comuniști­lor și utemiștilor care i-au ajutat să pătrundă acele „taine“ care li se păreau inaccesibile pentru ei. Atunci cînd unii dintre ei nu a­­veau o pregătire multilaterală, care să satisfacă cerințele impuse de serviciu, comandanții și tova­rășii de arme i-au înconjurat cu dragoste, i-au încurajat, i-au a­­jutat d­e răbdare. De acest lucru își amintesc și cei doi prieteni, strungarii de ieri de la uzinele „Progresul“ din Brăila, caporalul Pîcleanu Ștefan și soldatul fruntaș I. Ionel, care au ajuns astăzi să se ridice la nivelul celorlalți mi­litari din echipă. Acum toți sînt în măsură să se înlocuiască reci­proc în toate funcțiile din stație. Toți sînt fruntași în pregătirea de luptă și politică, mîndria unității din care fac parte. Comandanții au numai cuvinte de laudă la adresa lor. De curînd ei au adău­gat un nou succes la cele obținute anterior , în cadrul discuțiilor re­capitulative la lecțiile politice, toți au obținut calificative bune și foarte bune. Conștienți de importanța mi­siunii pe care sînt chemați s-o îndeplinească, acești militari nu se mulțumesc cu rezultatele obținute. Ei continuă cu perseverență și dragoste să-și desăvîrșească mă­iestria militară și pregătirea po­litică De aceea și reușesc să acționeze în cadrul exercițiilor de pregătire de luptă cu multă si­guranță și precizie, dovedind în felul acesta că sînt demni de în­crederea acordată lor de poporul nostru muncitor, de partid și guvern. ST. GHIOCEI ■:tK< C c La timonă Timonierul navei, caporalul de marină Lică Virgil, atemist, se numără printre cei mai buni mi­litari ai subunității. El este po­sesorul semnului „Militar de frunte“. (Foto : ST. IONESCU). ÎN ÎNTÎMPINAREA ZILEI MARINEI R. P. ROMÎNE FAPTE DIN UNITATEA DEȚINĂTOA­RE A STEAGULUI P­OȘU AL C. C AL U. T. M In curînd se va împlini un an de cînd utemiștii din organizația al că­rei secretar este locotenentul­ major Grecu Ioan au cucerit Steagul Roșu al C.C. al U.T.M. S-au angajat atunci marinarii atemiști să muncească ne­obosit, să se întreacă pe ei înșiși în pregătirea generală, de specia­litate și politică S-au scurs de atunci multe zile și nopți de încercare. Adeseori, cind marea era dezlănțuită ori cînd ceața cobora pînă la suprafața apei, na­vele ieșeau în larg pentru ca echi­pajele să învețe cum să-și îndepli­nească misiunile de luptă, în con­diții cît mai apropiate de realitate. Drept urmare, unitatea se pre­zintă astăzi, în preajma Zilei Mari­nei R.P.R. cu un bilanț rodnic. Ma­joritatea subunităților obțin rezultate bune și foarte bune la pregătirea generală și de specialitate, la pre­gătirea politică, ordinea interioară și practica disciplinară. Navele unde lucrează locotenenții Hanganu Ilie, Leahu Traian, Cauc Ionel, Stoica Ilie sînt nave fruntașe, iar peste­ 80% din marinari au obți­nut semnul de „militar de frunte“. Datorită faptului că majoritatea ieșirilor în larg au avut loc în tim­pul nopții, în condiții meteo grele, echipajele și-au însușit deprinderea de a acționa cu precizie, pe orice timp. Rezultate de seammă s-au obținut și în pregătirea de specialitate. Nu­meroși comuniști și utemiști — mi­litari în termen — îndeplinesc cu pricepere funcțiuni care cer multe cunoștințe și experiență îndelungată. Astfel sînt șefi motoriști, ca ser­gentul de marină Rusu Ion, candidat de partid, caporalii de marină Colin Nicolae, utemist, Răileanu Gh., can­didat de partid. Căpitan T. MARGINEANU Miercuri 22 iulie 1959 Nr. 170 (4013) DEMNITATEA MUNCII LIBERE m­ici (Urmare din pag. I-a) carea, dacă se putea numi așa, era de fapt o zeamă lungă, acra și fără nici un gust. Pantalonii nu i-a văzut niciodată. In schimb a îndurat sudălmile și bătăile chia­burului care din te miri ce găsea pricină de a-i învineți spinarea. — După un an, își amintește astăzi Stoica Alecu, n-am mai pu­tut îndura. Am fugit. Am nimerit la Costică Bîrsan, un mecanic, tot pe domeniile coroanei. Mai mult pe furate am început sa în­văț o meserie, să mă deprind cu motoarele, îmi plăceau. Ce visuri puteam să-mi fac eu un tînăr sărman ? Dar au venit zilele lui August 1944. Dictatura fascistă a fost răsturnată. Oamenii simpli și-au îndreptat spinările și și-au luat soarta în propriile mâini. In frunte cu­ comuniștii, clasa muncitoare a început lupta pentru reconstruc­ția țării. In această armată a muncii Stoica Alecu și-a găsit re­pede locul. Reforma agrară, ale­gerile din '46 i-au dat primele senzații de stă­pîn în țară, primele impresii ale măreției și forței pe care o are poporul. In acele zile un muncitor, Bîzu, l-a chemat și i-a spus deschis: — Vrei să fii cu noi ? Uite Par­­tidul Comunist vrea ca țara asta să fie a noastră, a muncitorilor și a țăranilor truditori. Să ne bu­curăm de roadele muncii noastre. Tu ești muncitor. Ai simțit pe pielea ta ce înseamnă exploatarea ciocoilor. Stoica n-a mai stat pe gînduri. In anul 1948 îl găsim brigadier la Bumbești-Livezeni, lovind nă­­praznic cu târnăcopul în piatră. Dar munca pe șantier nu nu­mai că a croit drum de fier în stîncă, ci a călit și suflete ome­nești, a trezit și conștiințe. Pe Stoica, șantierul l-a învățat să gîn­­dească altfel, să înțeleagă mai bine datoria sa de comunist și de mun­citor de a pune umărul la cons­truirea mărețului edificiu al so­cialismului, la făurirea unei vieți noi, demne, pentru el și pentru toți cei de o seamă cu el. Pe șantier puterea sa de muncă s-a aliat cu învățătura. El, care cu zece ani în urmă privise cu ochii plini de lacrimi din prispa casei cum copii de-o sed­mă cu el urcau treptele școlii, s-a apucat acum, cu îndărătnicia apei care sapă vad nou, să deslușească tai­nele slovei scrise. Au venit apoi anii de armată care au zidit cărămizi noi în conștiința și pregătirea sa, i-au îmbogățit experiența de viață. Și-a dat seama că și armata s-a schimbat odată cu rînduielile de seamă. Că are acum o misiune nobilă, să apere viața noua pe care și-o făuresc cu propriile lor brațe muncitorii și țăranii elibe­rați de exploatare. Poate tocmai pentru că a îndrăgit armata, ser­gentul major Stoica Alecu, la lă­sarea la vatră, a venit în această­ întreprindere cu gîndul să-și aducă și mai departe, după puterile lui, contribuția la sporirea neîncetate a puterii ei de luptă. Pentru o viață de om nu-i prea mult timp de cînd Stoica a intrat stingher, pentru prima data, cu lădița în mână pe porțile între­prinderii. Cînd stai de vorbă cu el îți dai seama însă ce urma puter­nice au lăsat acești ani în viața sa și înțelegi mai bine de ce Stoica Alecu, ca și alți zeci de mii de muncitori ca el, obișnuiește să-și numere anii vieții de la 23 Au­gust, făurind Construind fabrici, uzine, o industrie puternică, și-au clădit și lor o viață nouă, și-au cucerit demnitatea. Munci­torul Umilit și înjosit de ieri a devenit astăzi stăpîn în țară. Munca este acum o problemă de onoare. Muncitorul se mândrește că muncește pentru el însuși, pentru bunăstarea și fericirea poporului Întreg, pentru întărirea patriei. Grija zilei de mîine a devenit o amintire întunecată a trecutului. — „Astăzi, noi muncitorii tră­im omenește — spune Stoica A­­lecu. Eu bunăoară cîștig în me­die cam 1400 lei pe lună. De c’—­teva ori am ajuns la 1600. Dar nu numai în asta stă totul, în banii pe care îi iau în mină. Cînd am fost bolnav am stat internat în spital și n-am plătit nici un ban. In concediu mi-am căutat sănătatea la Călimănești. Am doi copii : cel mai mare e acum pe cheltuiala statului la Breaza, în tabără. Cel mic, la grădinița în­treprinderii. Anul trecut, împre­ună cu un alt tovarăș, Susai Con­stantin, mi-am făcut cu împru­mut de la stat o casă nouă : dormitor, sufragerie, baie, bucă­tărie. Mi-am cumpărat și mobilă. Dar sa nu credeți că sînt singu­rul. Cînd ați venit încoace spre întreprindere ați trecut pe lingă niște blocuri. Și acolo stau mun­citorii. Toate acestea, sporesc, de fapt, leafa, salariul nostru, care, e astfel mai mare decît cei 1400 de lei de care vă vorbeam. Asta e limpede pentru oricine". Muncitorul Stoica Alecu a prins astăzi gustul cărților, al ziarelor și revistelor. Acum nu mai lu­crează „după ureche" ci studiază manuale de specialitate. Se duce cu regularitate cu famd’a la tea­tru, la cinematogaf. Face apre­cieri asupra jocului actorilor In Partea leului" și-și exprimă sa­tisfacția pentru eroii lui Șolohov, recitiți că nu știu cita oară. In întreprindere frecventează cu re­gularitate cercul de istoria Parti­dului Muncitoresc Român. Deunăzi pe adresa Tribunalului Regional a plecat un plic. Era raportul muncitorului Stoica Alecu despre activitatea pe care a depus-o ca asesor popular pe lângă tribunalul din localitate. La peste 370 de procese și-a spus cuvîntul. Cu demnitatea și respon­­­sabilitatea misiunii de cinste pe care i-au acordat-o partidul, to­varășii săi de muncă. A căutat să pătrundă prin păienjenișul ce­lor mai complicate cazuri din do­rința de a scoate adevărul la ivea­lă. S-a străduit să aplice întoc­mai legile țării conducindu-se în­totdeauna după interesele celor ce muncesc. Pe om dupa fapte să-l judeci — glăsuiește o vorbă din bătrîni. Stoica Alecu nu uită o clipă acest lucru. El­ știe că locul lui de co­munist, în producție, este întot­deauna în frunte. Bun organiza­tor al muncii, ține în mînă în­treaga echipăi, cunoscîndu-și bine oamenii, ajutîndu-i la nevoie. Fi­rea lui deschisă, prietenoasă, îl face să se apropie de oameni, să-i determine să-i asculte sfatul. Mulți tineri au crescut și au învățat­­ meșteria Sub ochii lui. Cînd a ve­nit în întreprindere, direct de la țară, tînărul lingă Gheorghe nici nu știa să deosebească o cheie de un șurub. A plecat însă cu carnet de mecanic în buzunar și acum îi scrie vechiului său tovarăș de la care a învățat meseria: „Nene Stoica, să știi că sînt la școala de mecanici șefi de S.M.T.“ Cu­vinte de laudă pentru el au și cei care-l înconjoară astăzi, cu care împarte deopotrivă înfrigurarea muncii și satisfacția succesului — Aleargă, se zbate, ne spune muncitorul Rusoiu Ion, vrea ca totul să iasă cît mai bine. Nu-și drămuiește timpul atunci cînd un lucru trebuie făcut în termen și cît mai bine. Nu iese de sub ma­șină pînă cînd ultimul șurub n-a fost strîns și controlat pentru a doua oară — completează Mln­­dreanu Ion. „Preparații de cea mai bună ca­litate și într-un timp cît mai scurt". Aceasta este lozinca pe care organizația de partid a pus-o în fața comuniștilor, pe care Stoi­ca Alecu o traduce în viață cu perseverență. Cînd vrem să arătăm drumul parcurs de clasa noastră munci­toare sub conducerea partidului in anii puterii populare, cînd vorbim despre viața ei fericită și ome­nească, ne referim de obicei la cîteva nume. Dar nu uităm că ală­turi și împreună cu cei care stâr­­­nesc titluri vii pe pagina I-a a ziarelor, se mândresc și se bucură azi de întreaga demnitate a mun­cii lor libere alte zeci de mii de oameni anonimi în viața cărora 23 August a deschis o pagină lu­minoasă. Multiple sînt sarcinile ce stau în­ fața ciclului de științe sociale de la Școala militară de transmisiuni. In rîndul lor se în­scrie și aceea predării de lecții și a a conducerii orelor de clasă la cursul de perfecționare Faptele dovedesc că lectorii ciclului de științe sociale privesc cu simț de răspundere munca de educare poli­­tic­o-ideologică a ofițerilor elevi de la cursul amintit. Că așa se petrec lucrurile o confirmă în mare măsură și modul cum s-a desfășurat, recent, discuția la clasă pe tema : „Formarea și consolidarea siste­mului socialist al economiei mondiale — principala trăsătură a epocii noastre. Colaborarea și într-ajutora­­rea economică reciprocă între țările lagărului socialist. Ajutorul multi­lateral dat de Uniunea Sovietică ță­rilor de democrație populară pentru construirea socialismului. Succesele obținute de U.R.S.S. și celelalte țări socialiste în întrecerea pașnică cu capitalismul". Se poate afirma că în linii mari discuțiile au reușit să sublinieze în­semnătatea teoretică și practică a problemelor dezbătute. In mod just, în înfățișarea pro­cesului de formare a sistemului mon­dial al socialismului s-a pornit de la învățătura marxist-leninistă despre criza generală a capitalismului. Că­pitanul Harcai M. în cuvîntul său a dezvăluit esența crizei generale a capitalismului spunînd că ea în­seamnă o criză atotcuprinzătoare a sistemului mondial capitalist în an­samblul său, criză care se caracteri­zează prin războaie și revoluții, prin lupta dintre capitalismul muribund și socialismul în creștere. In continuare el a arătat că trăsătura principală care a determinat dezvoltarea crizei generale a capitalismului a fost des­prinderea Rusiei din sistemul capi­talist și constituirea U.R.S.S. Aceasta a fost prima etapă a crizei generale a capitalismului. In perioada celui de-al doilea război mondial și a des­prinderii țărilor de democrație populară din Europa și din Asia din sistemul capitalist, desprindere care a urmat acestui război, a început a doua etapă a crizei generale a capitalis­mului. Tot el a subliniat și princi­palele trăsături caracteristice ale actualei crize generale a capitalismu­lui și anume : desprinderea din siste­mul capitalist a unui șir de tari din Europa și Asia și formarea siste­mului economic mondial al socialis­mului , ascuțirea extremă a crizei sistemului colonial, destrămarea sis­temului colonial. In răspunsurile date, alți ofițeri elevi au vorbit despre caracterul obiectiv al procesului formării siste­mului economic mondial al socialis­mului. Ei au arătat că țările des­prinse din sistemul capitalismului s-au unit în jurul U.R.S.S. și au for­mat puternicul lagăr socialist. Această unire — a spus căpitanul Ciolan V. — a fost dictată de scopul comun, construirea socialismului și comu­nismului, cit și de necesitatea obiec­tivă de a nazista atacurilor lagăru­lui imperialist, încercărilor lui de a restaura în aceste țări regimul capi­talist In continuare s-au dezbătut multi­lateral relațiile economice de tip nou dintre țările sistemului mondial so­cialist. Mai mulți ofițeri elevi, prin­tre care și căpitanul Grigorescu A., au prezentat, pe baza unui bogat material, formele de colaborare eco­nomică între țările lagărului socialist, subliniind rolul hotărîtor al ajutoru­lui acordat de U.R.S.S. țărilor de democrație populară. Concluzia ce s-a desprins pe marginea acestor discuții a fost : colaborarea economică și ajutorul frățesc reciproc au o mare însemnătate pentru victoria noii o­­rînduiri sociale. In dezvoltarea și de­săvârșirea legăturilor dintre țările socialiste se manifestă unitatea de neînvins a lagărului mondial socia­list, care e călăuzit de principiile internaționalismului proletar. Cu competență au vorbit ofițerii elevi și despre o problemă atît de importantă a zilelor noastre ca în­trecerea economică dintre cele două sisteme mondiale. In argumentare tovarășii s-au referit la documentele Congresului al XX-lea și al XXI-lea al P.C.U.S., precum și la documente ale partidului nostru. In unanimitate ei au subliniat că îndeplinirea pla­nului septenal al Uniunii Sovietice constituie o etapă hotărîtoare în direcția înfăptuirii sarcinii economice fundamentale a U.R.S.S. Totodată ei au evidențiat modul în care parti­cipă fiecare țară socialistă, printre care și țara noastră, la întrecerea pașnică dintre socialism și capitalism. In cursul seminarului a ieșit la iveală că o serie de ofițeri elevi și-au putut axa răspunsurile lor pe fapte și evenimente actuale, deoarece urmăresc cu atenție presa noastră de partid. Lectura atentă a presei a făcut ca expunerile lor să fie nu numai bogate în exem­ple, ci și com­bative față de teoriile ideologilor imperialismului. Așa se explică in­teresanta intervenție a căpitanului Ioniță V. care a arătat, pe bază de fapte grăitoare, contrastul dintre relațiile de tip nou — bazate pe co­laborare și întrajutorare frățească — dintre țările socialiste și relațiile de junglă ce caracterizează legătu­rile dintre statele capitaliste. In a­­celași mod el a dezvăluit legătura dintre monopoluri și aparatul de stat din țările imperialiste. Fără îndoială că, în bună parte, rezultatele discuțiilor se datoresc și modului cum a condus dezbaterile căpitanul Anica N. De remarcat că el nu s-la mulțumit cu răspunsurile de suprafață și, în mai multe ca­zuri, a cerut ofițerilor elevi să nu se mărginească la enunțarea unor date și cifre, ci să treacă la analiza lor științifică. In cursul discuțiilor au fost date și răspunsuri imprecise, uneori chiar confuze. Cele care nu au fost sezi­­sate de ofițerii-elevi, lectorul le-a semnalat chemînd pe tovarăși să ia atitudine. Așa s-au petrecut lucrurile atunci cînd căpitanul Alexandroaia A. — care în general a vorbit bine — a spus „Țările socialiste nu cunosc crize. Mă refer la crizele de supra­producție". Pe bună dreptate, lectorul a luat poziție față de o asemenea formulare echivocă. Este bine ca lectorul să fie atent la formulări, să manifeste grijă față de puritatea ideologică a răspunsu­rilor, dar și mai nimerit este ca el să educe ofițerii elevi în spiritul vi­gilenței ideologice. Altminteri, în loc să se dezvolte un climat critic față de intervențiile ne­­juste, ofițerii elevi se obișnuiesc cu faptul ca în cele din urmă lucrurile vor fi lămurite de lector. Și apoi mai este o primej­die, în treacăt fie zis, lectorul ajun­ge să vorbească prea mult și aceasta in dauna seminarului. De bună seamă că nivelul discuți­ilor ar fi fost mai înalt dacă în a­­fară de hartă ar fi fost prezentate materiale demonstrative ajutătoare (de exemplu, grafice care să arate în cifre superioritatea sistemului eco­nomic mondial al socialismului asu­pra celui capitalist etc.). Nu se poate trece cu vederea și un alt neajuns ce apare în mod evident, folosirea exagerată de către ofițerii elevi a conspectelor. Este cu atît mai supărătoare aceasta cu cît în recentele Dispozițiuni ale D.S.P.A. privind unele măsuri ce trebuie luate pentru îmbunătățirea pregătirii po­li­­tico-ideologice a militarilor se a­­trage atenția asupra daunelor ce le aduce folosirea excesivă a conspecte­lor pentru răspunsuri. Lipsuri s-au manifestat și în ce privește sistematizarea și orientarea discuțiilor. Așa se explică faptul că pentru dezbaterea unor probleme importante și actuale n-a mai rămas timp suficient. Ofițerii elevi erau pre­gătiți. Ei au studiat bibliografia ri­dicată, și-au făcut conspecte, dar... n-au avut prilejul să dovedească te­meinic în ce chip au înțeles și aceste probleme. In sfîrșit, în cuvîntul unora dintre ofițerii elevi s-au vădit tendințe de istoricism (atunci cînd au relatat despre istoricul formării sistemului mondial al socialismului) sau de fo­losirea exagerată de date (în special pe marginea unora din acordurile economice dintre țările lagărului so­cialist). Ciclul de științe sociale de la Școala militară de transmisiuni are toate condițiile spre a înmulți roa­dele muncii lectorilor ei. In vederea realizării acestui obiectiv se cere să fie înlăturate lipsurile sezisate. Prin­­tr-o îndrumare mai atentă teoretică și metodică a lectorilor, prin spori­rea ajutorului acordat ofițerilor e­­levi cît și prin sprijinul primit din partea organului politic, ciclul de ști­ințe sociale va putea să desfășoare o mai bună activitate. Maior I. POPLEANU ROADE CE SE CER A FI Înmulțite • DIN ACTIVITATEA UNUI CICLU DE ȘTIINȚE SOCIALE <fi GERPRES ® Cu prilejul zilei de luptă pentru reunificarea pașnică a Vietnamului, Uniunea Scriitorilor din R.P. Romînâ a trimis o telegramă Uniunii Scriito­rilor din R.D. Vietnam prin care scrii­torii romîni își exprimă solidaritatea lor cu colegii scriitori și cu toți inte­lectualii vietnamezi și le urează suc­ces deplin în marea și înalta acțiune patriotică a poporului vietnamez de reunificare pașnică a patriei sale, pentru o orînduire întemeiată pe dreptate socială și pe prietenia sin­ceră și colaborare cu toate popoarele lumii.­­In cadrul acordului de colaborare dintre Academia R.P. Romîne și Aca­demia de Științe a R. Cehoslovace, a sosit în Capitală acad. Dimitri Andro­sov, membru al Academiei de Științe a R. Cehoslovace, în vederea unor studii de geologie. De asemenea a sosit În­ Capitală la invitația Academiei R.P. Romîne prof. Echim Boncev, geolog, membru corespondent al Academiei de Științe a R.P. Bulgaria, care va face un schimb de experiență cu oamenii noștri de știință.

Next