Apărarea Patriei, iulie 1960 (Anul 16, nr. 154-180)

1960-07-22 / nr. 172

2 ______________ ___________________________ Mișcarea de inovații din armata cunoaște o larga extindere în Raportul C.C. al P.M.R., pre­zentat de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la cel de-al III-lea Congres al P.M.R., și în recenta Hotărîre a C.C. al P.M.R. și a Con­siliului de Miniștri al R. P. Romîne cu privire la ridicarea nivelului tehnic al producției, se subliniază faptul că o condiție principala pen­tru îndeplinirea cu succes a planu­lui economic pe anii 1960—1965 constă in introducerea tehnicii noi în toate ramurile economiei și a­­plicarea în practică a cuceririlor științei moderne. La ridicarea nivelului tehnic și la soluționarea problemelor tehni­­co-economice ale industriei noas­tre, o contribuție importantă aduce și mișcarea ,de invenții și inovații. Importanța mișcării inovatorilor pentru statul socialist a fost sub­liniată și de tovarășul N. S. Hruș­­ciov în cuvîntarea de salut adre­sată Congresului al III-lea al P.M.R. Vorbind de avîntul în întrecerea socialistă, a întregului popor sovie­tic, pentru îndeplinirea înainte­­ de termen a planului septenal, tova­rășul Hrușciov, referindu-se la mișcarea inovatorilor, arăta că : „Trăsătura distinctivă a acestei mișcări a inovatorilor o constituie faptul că ei îmbină cu succes lupta pentru o productivitate ridicată a muncii cu ridicarea perseverentă a nivelului cunoștințelor lor, cu a­­firmarea principiilor comuniste în muncă și în viață. Deviza acestei mișcări este : să învățăm să trăim și să muncim în chip comunist !“ Introducerea rapidă a tehnicii ce­lei mai avansate în toate ramurile economiei noastre naționale are o importanță deosebită și pentru întărirea capacității de apărare a patriei, deoarece a dus și duce în permanență la înzestrarea forțelor armate cu o tehnică de luptă din­tre cele mai moderne. Pentru întreținerea, exploatarea și deservirea acestei tehnici mo­derne se cere o perfectă cunoaștere și mînuire a ei și un personal cu o înaltă calificare, capabil să-i adu­că permanent îmbunătățiri care să-i mărească eficacitatea și ran­damentul. Inovatorii militari, însuflețiți de puternice sentimente patriotice, au înțeles just această sarcină de mare răspundere. Munca lor pli­nă de abnegație, pasionată și rod­nică a dus la rezolvarea multor probleme legate de perfecționarea și îmbunătățirea continuă a teh­nicii­­ din înzestrare, prin găsirea de noi metode pentru scurtarea tim­pului de punere în funcțiune a a­­cestei tehnici, pentru prelungirea duratei ei de funcționare și reali­zarea de economii, îndrumată de comandanți, orga­nele politice, organizațiile de partid și tineret, activitatea inovatori­lor militari pășește cu fiecare zi ce trece spre forme tot mai organi­zate, înregistrând tot mai nume­roase succese pe linia îmbogățirii și perfecționării bazei materiale a pregătirii de luptă a trupelor. Numărul militarilor și angajați­lor civili din armată angrenați în această muncă crește necontenit. Mișcarea inovatorilor din armată cunoaște o largă extindere. Pentru cunoașterea și populariza­rea rezultatelor frumoase obținute de câțiva dintre inovatorii militari vă vom face cunoscute realizările în această direcție în unitățile unde responsabil cu munca de inovații este căpitanul Paul Mihalache. O contribuție importantă la intro­ducerea unor metode economice de control și verificare pentru unele agregate ale tehnicii de aviație a adus-o subunitatea unde lucrează maiorul Lucaci Ioan, însuflețit de mărețele perspective ale dezvoltă­rii țării noastre deschise de cel de-al III-lea Congres al P.M.R., acest colectiv a rezolvat o serie de probleme importante care duc la ridi­carea nivelului pregătirii de luptă și la mărirea securității zborurilor. Exemplificarea a numai două din­tre ele este suficientă pentru a de­monstra însemnătatea lor. Astfel, prin aplicarea inovațiilor realizate de căpitanul Cîmpeanu Alexandru și plutonierul Popa Jenică, căpita­nul Mănescu Gheorghe și plutonie­rul major Radu Ioan, se măresc resursele unor agregate, obtinîndu-se importante economii. Totodată, prin controlul mai des al acestor a­­gregate, în subunitate se asigură o securitate mărită a zborurilor. Un dispozitiv deosebit de util in exploatarea tehnicii de aviație fost realizat și în unitatea unde a lucrează maiorul Dolian Vasile. Aici, colectivul condus de căpitanul inginer Pralea Gheorghe a realizat un dispozitiv care permite determi­narea cu precizie, într-un timp foarte scurt, a cantității de lichid din amortizor, fără pierderi și fără degradarea lui (care poate surveni în urma manipulărilor pe timpul transvazării). Dispozitivul redus ca dimensiuni este portabil și ușor de manipulat. Preocupat de problema economi­sirii de resursă motor și combus­tibil, căpitanul inginer Tudorache Ion a realizat­ un dispozitiv care permite executarea controlului funcționării diverselor agregate e­­lectrice fără pornirea motorului. In acest fel se fac economii de re­sursă motor și combustibil și se determină cu precizie și mult mai repede defecțiunile. Maiorului inginer Teodorescu Constantin i-a fost brevetată Oficiul de stat pentru invenții de invenție deosebit de importantă prin o­stilitatea ei. Avînd un randa­ment ridicat, simplitate constructi­vă, preț de cost redus și functio­ned cu gaz metan, gaze de com­bustibil, aer comprimat, abur etc. se poate folosi cu succes în centra­le frigorifice și în sistemul ener­getic al țării. Un alt domeniu în care inovato­rii militari și-au adus contribuția lor a fost și acela al valorificării intense a rezervelor interne din unități prin transformarea și adap­tarea unor materiale atipice. Pe această linie se înscriu rezultatele obținute de colectivul format din maiorul inginer Iordache Nicolae și căpitanii Negrău Em­ano­il și Boeru Atanase. O contribuție la obținerea de e­­conomii prin mărirea productivită­ții muncii a adus-o și inovația rea­lizată de plutonierul major Șelaru Gheorghe, denumită „Colmatator“. Dispozitivul servește la turnarea bitumului între rosturile de la plăcile pistelor de aterizare militare și civile și permite o creștere în­semnată a randamentului muncii față de metoda manuală. Ea poate fi extinsă și la întreținerea drumu­rilor betonate care au rosturi de dilatare. Un aport însemnat la creșterea calitativă și numerică a inovațiilor l-au adus inovatorii militari și an­gajații civili din unitatea unde lu­crează locotenent colonelul inginer Traian Andreescu. In mișcarea de inovații din această unitate sînt antrenați numeroși muncitori, teh­nicieni, ingineri și cadre militare. In primul trimestru al acestui an s-au înregistrat la cabinetul tehnic al acestei unități 27 propuneri cu un efect economic post calculat de 67.300 lei. Pe primul loc în mișcarea de inovații din această unitate se si­tuează maistrul comunist Munte Luca. In 17 luni, el a depus la ca­binetul tehnic 17 propuneri de ino­vații din care 7 s-au și aplicat, iar altele se găsesc in fază de experi­mentare. Printre inovațiile accep­tate se numără „dispozitiv de divizat la mașina de rectificat fi­let“, „dispozitiv de controlat tarozi cu 3 caneluri“ etc. Trebuie relevată,­ de asemenea, munca depusă și de muncitorii Mă­ciucă Vasile și Constantinescu An­­ghel, precum și de maistrul Nistor Constantin care au prezentat la cabinetul tehnic propuneri nume­roase, valoroase și cu efecte econo­mice importante. O însemnată inovație înregistrată la cabinetul tehnic al acestei unități — și aplicată cu succes in produc­ție — este și cea realizată de co­lectivul condus de căpitanul ingi­ner Chiroiu Toma. Ei au realizat un dispozitiv, care aduce unității economii importante de combustibil și manoperă. In munca sa cu inovatorii, con­ducerea acestei unități, organizația de partid și cabinetul tehnic folo­sesc metode diverse. Astfel, în în­căperea cabinetului tehnic se dau consultații zilnice pentru inovatorii care au nevoie de îndrumare și sprijin pentru ca inovațiile să fie duse la bun sfîrșit și cu rezultatele scontate. Aceste consultații le dau tehnicienii, inginerii și inovatorii fruntași din unitate, în afara ore­lor de program, după o planificare dinainte stabilită. Un aport însemnat în dezvolta­rea mișcării inovatorilor în a­­ceastă unitate îl are și colectivul de inovații care împreună cu co­misia de inovații duce o susținută muncă pentru antrenarea de noi muncitori și tehnicieni în mișcarea de inovații. Format din elemente fruntașe în producție, acest colectiv de inovatori desfășoară la locurile de muncă o largă popularizare a te­melor din planul tematic al uni­tății și acordă ajutor inovatorilor in definitivarea propunerilor. Inovatori fruntași ca cei arătați mai sus sînt mulți în armata noas­tră­­ populară. Ei trebuie însă stimulați și îndrumați în perma­nență spre realizarea de noi propu­neri de raționalizări și inovații, pentru a-și aduce din plin contribu­ția lor la realizarea mărețului pro­gram elaborat de partid, pentru desăvîrșirea construcției socialiste în patria noastră, pentru întărirea necontenită a capacității ei de a­­părare. Colonel ing. I. MARAȘESCU Locotenent major ing. C. BAZAC APĂRAREA PATRTET ÎȘI ÎMBOGĂȚESC CUNOȘTINȚELE TEHNICE Creșterea necontenită a niv­elului de cunoștințe tehnice ale mili­tarilor ce deservesc tehnica aviatică este unul din obiectivele pe care și le-au propus comuniștii. In clișeu , Căpitanul A. Dochița, șeful unei grupe de deservire avion-motor, explică amă­nunțit caporalului I. Marinescu și soldatului Gh. Constantinescu cum să întrețină avionul in cele mai bune condițiuni. ­Jm­poralul Ilie Fei­­san, atemist, elec­tromecanic. Pentru bunele rezultate obținute in cadrul pregătirii de spe­cialitate a fost evidențiat de că­tre comandantul subunității (Foto : Șt. Ionescu] Douăzeci și una de garoafe ...Ziua aceasta este pentru elevii din plutonul comandat de locote­­nentul-major Claudia Lozneanu o zi de instrucție obișnuită, o zi­ de muncă încordată — așa cum sînt toate aceste zile din preajma exa­menelor. Doar pentru elevul sergent major Ioan Chițurlaș este o zi deo­sebită. Bucuria lui pentru această zi o păstrează insă in taină, nu o exte­riorizează cu nim­ic. Conduce grupa din subordine cu siguranță, își a­­jută tovarășii cu dragoste și pricepe­re, așa cum face întotdeauna. Ba, parcă muncește mai însuflețit. In atmosfera plină de muncă entuzias­tă, e greu să observi că la mijloc ar fi ceva deosebit. ..Programul de instrucție se în­cheie. In fața plutonului adunat, comandantul face bilanțul. Critică pe anii elevi pentru că mai au unele lipsuri in ceea ce privește­­execuția ireproșabilă a mișcărilor și mai ales in conducerea exerci­țiilor. Apoi evidențiază pe cei merituoși. Dacă ar fi să-i scoată pe aceștia in fața frontului, ar mai răm­ine in formație doar cîțiva. Totuși, invită in fața frontului pe un­­ singur om, pe elevul-sergent major Ioan Chițurlaș. — Sărbătorind astăzi cea de a 21-a aniversare a zilei dumnea­voastră de naștere, vă urez mulți ani, tovarășe elev-sergent — i se adresează comandantul. Vă doresc să munciți și un viitor mereu mai bine. Să înmulțiți continuu numărul calificativelor de foarte bine. Să dovediți in orice împrejurare că sînteți un comandant destoinic și priceput. Emoționat, cu bujorii tinereții în obraji, elevul sergent major Chițur­laș primește buchetul cu cele 21 de garoafe și strings bărbătește mina­­ pe-­­ care i­-ar întinde comandantul. ...Com­and­antul pleacă. Rindurile se rup. Elevii se string ciorchine in jurul sărbătoritului. II string In brațe, il sărută. Preocupările comandantului din armata noastră populară față de subordonații săi sînt, așadar, mul­tiple. Este exigent, pretinde execu­tarea ireproșabilă a programului, nu îngăduie nici cea mai mică ușurare sau simplificare la instrucție, nu-și cruță puterile și cunoștințele pentru a instrui și educa temeinic pe subordonați.. In același timp, știe să se apropie de ei, să le cunoască frămintările, să-i ajute ca un frate mai mare, să se bucure împreună la bucuriile acestora Căpitan IO­AN STUPARU Despre unitatea în care lucrează maiorul I. Cristea se spune — și nu fără temei — că este una din­tre unitățile unde activitatea gos­podărească și în general activita­tea serviciilor din cadrul spatelui se desfășoară în condițiuni bune. Aprecierile pornesc de la faptul că atît în cazarmă cit și în diverse alte situații (marș, deplasare, apli­cații etc) asigurarea materială, sub toate aspectele ei, se face potrivit nevoilor și în strictă conformitate cu cerințele pregătirii de luptă și politice a personalului unității. Succesele obținute în activitatea serviciilor de spate sînt o conse­cință și a faptului că in această unitate pregătirea de luptă și poli­tică a personalului ce încadrează serviciile este bine organizată ; că se urmărește, în toate împrejurări­le, ca acest personal să-și perfec­ționeze cunoștințele și să-și ridice în mod continuu nivelul de pregă­tire. In această privință trebuie re­levat faptul că la toate exercițiile tactice desfășurate de către sub­unități și, în funcție de eșalonul la care s-a executat aplicația, a parti­cipat și personalul de spate. De exemplu, nu de mult s-a executat o aplicație. In această împrejurare s-a constituit spatele unității și un punct de gospodărie batalionar cu personalul și mijloacele adecvate. La plecarea din cazarmă, punctul de conducere al spatelui și celelal­te formațiuni s-au deplasat în coloa­nă în raionul ordonat. In raionul aplicației s-a dat situația în care vor acționa subunitățile de spate și a stocurilor de materiale, pre­cum și dispozițiunile pentru spate, odată cu ordinul de luptă. Datori­tă măsurilor luate pe timpul or­ganizării aplicației, personalul de spate și-a îndeplinit în mod cores­punzător misiunea. Așa, de exem­plu, în raionul de concentrare, spa­tele s-a dispus în teren, conform situației și prevederilor regulamen­telor, iar comandantul punctului de gospodărie a luat toate măsurile pentru asigurarea de luptă (paza, apărarea, mascarea, îngroparea la teren etc.) Pe timpul aplicației, hrănirea mi­litarilor s-a făcut conform regimu­lui ordonat de către comandantul unității (regim de hrănire normal pe timpul organizării luptei, iar in­ducerea luptei, regim de hrănire de luptă). Pe timpul ducerii luptei, punctul de gospodărie s-a depla­sat în urma dispozitivului batalio­nului, nu s-a rupt de trupele pro­prii, iar la căderea serii a fost în măsură să servească hrană caldă la subunități și să le asi­gure tot ce le era necesar pentru ducerea luptei. Comandantul bata­lionului, căpitanul V. Glodeanu, s-a îngrijit permanent de activitatea spatelui, a stabilit itinerariile de deplasare, locul de oprire etc. Trebuie remarcat și faptul că pe timpul ducerii luptei locțiitorul co­mandantului pentru aprovizionări a manifestat mult interes pentru per­fecționarea pregătirii personalului subordonat lui. Cu sprijinul căpita­nului Moraru Micu, el a întocmit în mod operativ documentele de conducere și, printr-o legătură per­manentă cu comandantul și șeful de stat major, a fost în măsură să dea la timp dispozițiuni cu privi­re la încoronarea, deplasarea și mă­surile de asigurare de luptă pe timpul deplasării și la ajungerea în noul raion de dispunere. Unități în cadrul cărora activita­tea de spate se desfășoară în con­­dițiuni bune sînt, fără îndoială, nu­meroase. Aceasta dovedește nivelul de pregătire a personalului din ca­drul serviciilor de spate și grija permanentă a comandanților respec­tivi pentru continua pregătire a personalului. Mai sînt însă și situații cind unii comandanți — și îndeosebi locții­tori ai comandanților pentru apro­vizionări, ce-i drept puțini la nu­măr, nu manifestă suficientă gri­jă și nu folosesc așa cum se cu­vine aplicațiile pentru pregătirea tactică a ofițerilor, subofițerilor și militarilor care lucrează pe linie de spate. Un asemenea exemplu ofe­ră unitatea unde lucrează maiorul I. Nițescu. Personalul de spate din această unitate a participat și el la toate aplicațiile executate de uni­tate și a avut la dispoziție mijloa­cele necesare pentru deservirea și asigurarea materială a unității. A­­cest personal nu a acționat însă și nu și-a desfășurat activitatea potri­vit situației de luptă date. In ma­joritatea cazurilor, punctele de gos­podărie batalionare nu au lucrat pe batalioane, nu s-au deplasat înapoia acestora, ci au lucrat și s-au depla­sat întrunit, la un loc cu punctul de comandă al spatelui. Toate a­­cestea se petrec în ciuda faptului că locțiitorul comandantului pentru aprovizionări, șefii de servicii și ceilalți militari din cadrul spatelui cunosc principiile teoretice ale orga­nizării și activității spatelui în lupta modernă, știu să întocmească do­cumentele de conducere. In prac­tică însă ei nu aplică aceste cu­noștințe și nu lucrează cit mai a­­propiat de realitatea cîmpului de luptă. Vina principală pentru sta­rea de lucruri arătată o poartă în primul rînd comandantul care, po­trivit regulamentelor, răspunde pen­tru pregătirea de luptă și politică a personalului subordonat. Ase­menea practici au fost combătute la timp și sînt pe cale de a fi lichidate în unitatea respectivă. In pregătirea personalului din subordine, comandanții nu trebuie să scape din vedere faptul că lupta modernă se caracterizează printr-un ritm înalt și adîncime mare a mi­siunilor, timp scurt de­­ organizare și pregătire, consum mare de ma­teriale de tot felul. Schimbările de situații sînt frecvente și acțiunile de luptă se duc bruște, fără întrerupere, pe orice teren, în orice anotimp, atît ziua cit și noap­tea. Toate acestea nu numai că nu micșorează, ci dimpotrivă sporesc rolul spatelui în luptă. Aprovizio­narea trupelor cu toate mijloacele materiale necesare într-o acțiune de luptă moderna, repararea aces­tor materiale, completarea stocuri­lor la timp și executarea evacuări­lor de toate categoriile necesită din partea personalului care execută a­­ceste activități o temeinică pregă­tire de luptă și politică, precum și anumite deprinderi formate din timp, printr-o muncă sistematică și perseverentă. Se știe, bunăoară, că prescripțiu­­nile regulamentelor noastre subli­niază necesitatea legării în timp și în spațiu a spatelui de acțiunea e­­șalonului respectiv. Ofițerii de spate cunosc teoretic, de exemplu, modul de dispunere a formațiunilor în luptă, distanțele la care se instalea­ză în diferite situații, cum și cind trebuie să facă salturile, cum să se deplaseze și ce măsuri trebuie luate pentru asigurarea de luptă. Aceasta nu este însă de aj­uns. Personalul de spate trebuie pus, ori de cite ori se ivește prilejul, să lucreze practic, să aplice cu­noștințele teoretice, să-și desfășoare activitatea strîns legată de situația „de luptă“ concretă în care se află unitatea. Schimbările de situații pentru subunitățile sau unitatea a­­flate „în luptă“ trebuie să fie tră­ite și de către formațiunile de spa­te și în funcție de acestea să-și or­ganizeze activitatea. Pe terenurile de aplicații tactice s-au ivit adeseori situații complexe și mulți dintre comandanți au creat momente tactice care au pus la grea încercare operativitatea lu­crătorilor de spate, spiritul lor de prevedere și de inițiativă. Cu toate aceste greutăți, serviciile de spate, în marea lor majoritate, și-au înde­plinit­ misiunea, au reușit să facă în bune condițiuni asigurarea materia­lă a exercițiilor tactice. Este ușor de înțeles că pe lungă inițiativă, cei care au rezolvat cu succes mo­mentele create au avut și un temei­nic și îndelungat antrenament, ceea ce, din păcate, lipsește unor lucră­tori din serviciile de spate. Analizînd condițiile desfășurării pregătirii personalului de spate in cadrul pregătirii de luptă a unității, rezultă că sarcina principală pen­tru instruirea acestui personal re­vine în primul rînd comandantului. Aceasta este de fapt prevederea tuturor regulamentelor și instrucțiu­nilor în vigoare. Numai comandan­tul de unitate are posibilitatea de a acționa prin toate mijloacele a­­supra tuturor militarilor unității (comandă, instrucție, educație). In această idee toate dispozițiunile eșa­loanelor superioare referitoare la pregătirea de luptă a spatelui se adresează comandantului de unitate și nu direct locțiitorului pentru apro­vizionări. Referindu-ne la aplicațiile tac­tice pe care urmează să le execute o unitate conform planului de pre­gătire de luptă și politică a tru­pelor, să vedem ce sarcini revin atît comandantului de unitate, cit și locțiitorului său pentru aprovi­zionări. Mai înainte de orice, co­mandantul va trebui să-și fixeze scopurile de atins în aplicația res­pectivă, atît scopul general, cit și scopurile parțiale, pentru fiecare element în parte. Este adevărat că în funcție de personalul și mij­loacele aflate la dispoziție nu se vor putea scoate întotdeauna, în întregime, toate formațiunile de spate, dar, oricînd, în orice aplica­ție, vor putea fi incluse în cadrul personalului participant cel puțin elementele principale ale formațiilor de spate. In cadrul tactic al apli­cației, personalul din cadrul spate­lui trebuie să primească sarcini și să fie pus să lucreze în condițiuni cât mai apropiate de realitatea cîm­pului de luptă. De asemenea, să rezolve diferite probleme cum­ ar fi hrănirea trupelor după progra­mul de hrănire de luptă, egalarea de materiale între subunități, eva­cuarea bolnavilor etc. Pe lângă situațiile tactice stabi­lite de conducerea aplicației este necesar ca locțiitorul comandantu­lui vadă pentru aprovizionări să pre­și să creeze momente în plus, specifice spatelui ca : întreru­perea unei comunicații, pierderi în materiale și mijloace de transport , primiri de sarcini noi etc. Atît co­mandantul cit și locțiitorul pentru aprovizionări trebuie să vegheze continuu la rezolvarea justă a fie­cărei situații și la înlăturarea ten­dinței de simplificare sau rezol­vare schematică, intervenind pe loc dacă e cazul. Din toate acestea rezultă în pri­mul rînd faptul că pregătirea sub­unităților și formațiunilor de spa­te, precum și a tuturor militarilor care lucrează în acest sector, nu poate fi făcută rapt de pregătirea tuturor celorlalți militari, de pregă­tirea unității în ansamblul ei. Așa stînd lucrurile, este firesc că și pentru lucrătorii politici din cadrul formațiunilor de spate se pune problema în mod asemănător. Sprijinul acordat comandanților de către locțiitorii lor politici ca și activitatea desfășurată de către or­ganizațiile de partid și cele U.T.M. impulsionează activitatea de pre­gătire de luptă și politică a lucră­­torilor de spate. Comandantul tre­buie să folosească cu pricepere toate aceste forțe în instruirea și educarea temeinică a trupelor. Locotenent colonel D. GUTE Pentru o temeinică pregătire tactică a personalului din cadrul spatelui Vineri 22 iulie 1960 Nr. 172 (4324) ■ mt ceei."mm", !Ss:ssz::5:&;ass s bis::ss sisss:: s = == = = = = r = = = = = = = =ro«ra; Prin eforturi comune Comand o grupă de militari din școala de sergenți. De la fostul meu comandant de grupă, sergentul Alexandru Naghi, am învățat că una din calitățile principale ale unui comandant de grupă este și a­­ceea de a ști să te apropii de oameni, să-i ajuți acolo unde nu pot, să-i stimulezi atunci cind fac lucruri bune. „Dacă te simte aproape de el , îmi spu­nea comandantul meu de gru­pă, — ostașul muncește cu mai multă conștiinciozitate“. Și a avut dreptate. Prin felul cum m-am apropiat de subor­donați, străduindu-mă să dau, în orice împrejurare, dovadă de principialitate și exigență, am făcut din grupa pe care o co­mand un colectiv harnic și în­chegat. Din proprie inițiativă ei iau acum atitudine față de faptele negative comise de u­­nii militari din grupă. In felul acesta am reușit să reduc mult abaterile de la disciplină, ajun­­gînd ca în ultimele luni să nu am nici un militar pedepsit. • La început unii soldați obți­neau rezultate diferite atît la pregătirea de specialitate, la instrucție, cit și la lecțiile poli­tice, îndrumați și ajutați în­­deaproape de comandantul de pluton și, bineînțeles, cu spri­jinul meu (eram tot timpul în mijlocul lor), printr-un studiu mai organizat, militarii au înce­put să-și însușească mai bine cele predate, să capete încre­dere în forțele lor, să se în­treacă în mod tovărășesc unii pe alții și astfel rezultatele ob­ținute au fost din ce în ce mai bune. Așa, am izbutit să ridi­căm din media calificativelor de „satisfăcător“ pe soldatul Io­sif Guliei. Aproape constant el obține acum calificative de „bine“ și „foarte bine“ la toate categoriile de instrucție. Cu si­guranță că nu va uita niciodată ajutorul primit în cadrul grupei de la soldații-fruntași Gh. Iu­lian, membru de partid, Ion Bursuc, Nicolae Fodor și alții, care l-au ajutat să ajungă la nivelul celorlalți militari. Am astăzi în grupă militari unul și unul, cu o bună pregă­tire de luptă și politică. Dacă mi s-ar cere să evidențiez aici pe vreunul din ei, nu știu pe care l-aș da mai întîi. Toți sunt la fel de buni, toți sînt militari de frunte. Grupa însăși a ob­ținut titlul de „Subunitate de frunte“. Este un dar pe care noi l-am adus celui de-al III-lea Congres al partidului. In felul acesta tradiția grupei în care m-am instruit și eu a fost dusă mai departe, iar dorința fostu­lui meu comandant de grupă a fost îndeplinită, nu la sfîrșitul anului de instrucție, ci cu mult mai înainte. Ne-am angajat ca pe viitor să muncim și mai bine, cu și mai mult avînt, pentru a păstra cu cinste titlul de „Subunitate de frunte“ ce l-am cîștigat. Cu­ privește simțămintele mele ca comandant de grupă, de ce sa n-o spun ? Sînt foarte mîndru cind văd pe piepturile tuturor ostașilor din grupă strălucind insigna „Militar de frunte“, preț al strădaniei și eforturilor fie­căruia dintre ei și ale noastre tuturor la un loc. Sergent ION POSA O oră de muncă politico-culturală Despre regiunea, orașul și satul natal Odată cu apariția în presă a is­toricelor documente ale Congresu­lui al III-lea al P.M.R., militarii din subunitatea noastră au în­ceput să le studieze cu însufle­țire. In sprijinul însușirii temeinice a acestor documente, din inițiativa biroului organizației de partid și a biroului atemist s-a organizat o bo­gată agitație vizuală. Cele peste 60 planșe, scheme, grafice și lozinci executate cu multă grijă de către soldatul­ fruntaș Gheorghe Eigel și alții, afișate în sectoarele de mun­că, dormitoare, club și curtea ca­zărmii, își aduc din plin contribu­ția la buna însușire și înțelegere de către militari a datelor și cifrelor cuprinse în Raportul C.G. al P.M.R. prezentat de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Congres. În aceste zile, sub îndrumarea comandanților, lucrătorilor politici, a conducătorilor de grupe de lecții politice, militarii studiază cu atenție, pe capitole, Raportul C.C. al P.M.R. prezentat la Congres. In sprijinul bu­nei însușiri a materialului studiat, pentru o mai amănunțită cunoaștere a­ realizărilor obținute pînă acum de poporul nostru, sub conducerea partidului, din inițiativa biroului atemist al cărui secretar este­ sol­datul fruntaș Florian Dorel s-au organizat diferite activități. Printre acestea amintim „Călătoriile pe harta țării în anii 1965—1975“ și o interesantă oră de muncă politico­­culturală pe tema „Regiunea, ora­șul și­­ satul natal văzute prin prizma Raportului C.C. al P.M.R. prezentat de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la cel de-al III-lea Congres al partidului". Cu deosebită căldură și mîndrie a vorbit în cadrul acestei ore de muncă politico-culturală soldatul fruntaș Ion Bodea despre regiunea Hunedoara, arătând, în comparație cu trecutul, alte realizări mărețe s-au făcut până în prezent și alte se vor mai face în regiunea lui natală în anii viitori. Din povesti­rile lui s-a desprins munca plină de abnegație a oțelarilor hunedoreni, succesele minerilor din Valea Jiu­lui. El a vorbit apoi despre viața nouă a oamenilor din țara Hațegu­lui care pe vremea regimului bur­­ghezo-moșieresc au cunoscut ex­ploatarea și mizeria cea mai cruntă. Cu mîndrie și amănunte a po­vestit cum a crescut sub ochii lui orașul Hunedoara, cum s-au născut Uricanii. După ce a vorbit despre construcțiile industriale și social­culturale ridicate la Hunedoara și în regiunea Hunedoara între Con­gresul al II-lea și Congresul al III-lea al P.M.R., soldatul fruntaș Bodea a arătat : „Prin înfăptuirea a prevederilor planului de dezvoltare economiei naționale pe anii 1960—1965 și realizarea prevederi­lor schiței planului economic de perspectivă, orașul și regiunea mea natală vor cunoaște o dezvoltare tot mai mare, vor deveni mai frumoase, mai bogate“. Astfel, pînă în 1965 în Valea Jiului se va pune în funcțiune o nouă instalație de pre­parare a cărbunelui cu o capacitate de peste 3 milioane de tone/an, din care 1 milion de tone în 1963, con­struită pe baza unei tehnologii mo­derne. Oțelarii hunedoreni vor spori productivitatea cuptoarelor Martin cu 40 la sută in 1965 față de 1959. La Hunedoara se va construi și se va da în funcțiune o nouă secție de laminoare cu o capacitate anuală de 850.000—1.000.000 de tone de la­minare finite ; se va construi un laminor de benzi la rece cu o cai paritate de 60 mii tone/an. Cifrele acestea și multe alte date erau înșiruite ca mîndrie îndreptă­­­țită de către soldatul­ fruntaș Bodea. Alți și alți militari au vorbit în continuare despre regiunile natale, despre orașele și uzinele în care au lucrat. Din cuvintele lor se desprindea dragostea față de parti­dul clasei muncitoare, hotărârea nestrămutată de a apăra cu orice preț cuceririle poporului muncitor. — Sînt din regiunea Craiova, a luat cuvîntul soldatul­ fruntaș Lau­­rențiu Canarea. Astăzi, în regiunea­­ Craiova, care în timpul regimului burghezo-moșieresc se număra prin­­tre cele mai înapoiate regiuni ale țării, se dezvoltă o industrie puter­nică. Prin realizarea planului de dezvoltare a economiei naționale pe anii 1960—1965, regiunea mea va înflori, se va dezvolta și mai mult. De acum mă pot mândri — a con­tinuat el — cu noul peisaj al satului meu natal Botorogi, peisaj din care fac parte acum și sondele petrolifere, mă mândresc cu Țiclenii și Bîltenii, mă mândresc cu toate realizările mărețe obținute de po­­­porul nostru sub conducerea parti­dului și voi fi gata oricînd să le apăr cu strășnicie. Prin conținutul și modul în care s-a desfășurat, ora de muncă poli­tico-culturală­­ a fost instructivă și atrăgătoare, bucurîndu-se de apre­­­cierea militarilor. Soldat-fruntaș GRIGORE HAȘA Cui nu-i place cîntecul și veselia ? Oricît ai fi de obosit după eforturile depuse pe terenurile de instrucție sau în aplicațiile tac­tice, cîntecul este totdeauna bine­venit. Un cântec frumos, cîntat din inimă, destinde, te înviorează, iți dă imbold pentru activitatea viitoare. In clișeu : Soldatul­ fruntaș Marius Nicoară și soldatul Victor Dudu sînt bine cunoscuți în unitate pentru talentul și dragostea lor pentru muzică. Iată-l interpretînd un cintec. (Foto : Șt. Ionescu'

Next