Apărarea Patriei, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 233-258)

1961-10-14 / nr. 244

Pentru patria noastră, Republica Populara Romîna ! #APARAREA MTRIEI­­| Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVII Nr. 244 (4706) Sîmbătă 14 octombrie 1961 4 PAGINI — 20 BANI Păstra secreții militar­­i de stal­­cerință de bază a jurămintului militar ' urăm­­întul , militar ' este , un • J legământ sfînt. El exprimă marile îndatoriri patriotice­­ ce revin ostașilor armatei popu­lare, precum și hotărîrea lor în­suflețită de a sluji cu devota­ment poporul muncitor care, sub conducerea partidului, de­săvârșește construcția socialistă în patria noastră. Intre marile obligații pe care și le asumă militarii­ încă de cînd pășesc pe porțile cazărmii și pen­tru care depun jurămînt este și aceea a păstrării cu cea mai ma­re­ strictețe a secretului militar și­­ de stat. Ce este secretul militar și de stat ? Toate datele și informa­țiile care privesc capacitatea de luptă a subunității, unității și ar­matei constituie astfel de secre­­­te. Calitățile armamentului și tehnicii de luptă din înzestrare, programul zilnic, locul unde se execută exerciții și aplicații, și însuși, faptul că au loc asemenea exerciții și aplicații, numă­rul soldaților, gradaților, sub­ofițerilor și ofițerilor, numărul subunităților și dislocarea unită­ților, felul cum sunt ele organi­zate și conduse, documentele per­sonale ale militarilor, cit și alte documente militare ca instruc­țiuni, ordine etc., felul cum se desfășoară instrucția, intr-un cu­­vînt- tot­ ce se face, tot ce se învață și se cunoaște de către ostași în domeniul militar sunt secrete care nu trebuie aflate de nimeni alții, sub nici un mo­tiv. Fiecare militar cunoaște ast­fel­ de secrete și el trebuie să le păstreze cu cea mai mare străș­nicie, să dea dovadă de o înaltă răspundere și în această privință. Evenimentele care au loc în lume dovedesc ce mare impor­tanță are păstrarea desăvîrșită a secretului militar și de stat. Iată, nu mai departe decît în ultima vreme,, diferite știri apărute în presă,­­ anunțau despre prinderea in Uniunea Sovietică și in alte țări socialiste a unor spioni puși în slujba puterilor occidentale și a blocurilor militare războinice ale acestora. Sub masca de tu­riști, acești mercenari fotogra­fiaț și, culegeau, informații des­pre obiective militare. Activitatea de spionaj, verigă în lanțul politicii militariștilor, este în strînsă legătură cu toate uneltirile și provocările puse la cale de imperialiștii americani și aliații lor cu scopul de a lovi in cuceririle mărețe ale socialismu­lui. Spionii trimiși de ei, prin dife­rite mijloace, în țările socialiste sau recrutați din rândurile foști­lor exploatatori și slugilor lor din aceste țări nu se dau înapoi, pentru a-și ajunge scopurile ti­căloase, nici de la lingușeală, nici de la încercarea de a mitui cu bani, nici de la folosirea al­coolului, nici de la amenințări și șantaje. Toate aceste încercări însă se izbesc de vigilența revoluționară a ostașilor noștri. Păstrarea secretului militar și de stat — ca o înaltă expresie a vigilenței revoluționare, a dis­ciplinei și ordinei — este o îndatorire de bază a mili­tarilor forțelor­­ noastre armate, îndeplinind, neabătut, în orice îm­prejurare, această îndatorire, mi­litarii dovedesc spirit de răspun­dere față de apărarea patriei­ so­cialiste, a cuceririlor oamenilor, muncii conduși de partid, față de capacitatea de luptă a uni­tății din care fac parte și a în­tregii armate. Cu dragoste este evocată în unitățile noastre comportarea sergentului Predescu, erou al războiului antihitlerist. Căzut în­­tr-o luptă în mîinile fasciștilor, aceștia au încercat să afle de la el date privind organizarea uni­tății sale, intențiile și planurile de acțiune ale comandantului. Torturile, chinurile groaznice la care a fost supus, nu l-au deter­minat pe Predescu să divulge se­cretele unității sale, să-și trăde­ze patria. Pilda eroului Predescu trăiește în inima fiecărui ostaș, este un exemplu de abnegație și devotament nemărginit față de patrie, de păstrare a secretului militar chiar cu prețul vieții. Deosebită grijă trebuie să ma­nifeste fiecare militar pentru a păzi documentele pe care le po­sedă, a le feri de priviri străine. Regulamentele­, instrucțiunile și directivele, bunăoară, care conțin date privind organizarea, activi­tatea și modul de instruire a ar­matei noastre, date referitoare la tehnica de luptă din înzestra­re, întreținerea și funcționarea ei — hărțile militare, caietele de notițe la pregătirea militară, co­respondența militare etc. secretă, publicațiile este necesar să fie păstrate cu atenție, mînuite numai de cei cărora le revine a­­ceastă sarcină și după regulile și normele ordonate. Cu mare atenție trebuie păs­trate și celelalte documente, ca bilete de voie, carnetul militar, ordinul de serviciu, delegații etc. Aceeași neslăbită grijă pentru păstrarea secretului militar tre­buie să o manifestăm în convor­birile prin fir sau prin radio. Se știe că în timp de război, inter­ceptarea convorbirilor telefonice sau radio constituie o sursă de informare pentru descoperirea secretelor de luptă. Și în timp de pace, mercenarii dușmanului caută să intercepteze asemenea convorbiri. Iată de ce militarii care deservesc stațiile de radio sau centralele telefonice, precum și toți cei ce le folosesc, să fie pătrunși în permanență de nece­sitatea de a respecta întocmai ordinele și dispozițiunile date pri­vitoare la păstrarea secretului convorbirilor. In aplicații, după cum se știe, sînt stabilite coduri de la care nu se admite nici o abatere în legătură cu aplicațiile trebuie spus, în afara celor de mai sus, că este o datorie de prim ordin a tuturor militarilor care parti­cipă la ele sau cunosc date des­pre desfășurarea lor, de a nu scrie sau pomeni nimănui despre acestea. In ziarul nostru s-a a mai scris despre atitudinea justă unui militar care, luînd (Continuare în pag. 2-a) „M­­« Civili- Trageri și ședințe demonstrative în Fața tinerilor militari ‘(Prin­ telefon). —•• Au­­ trecut cîteva zile de ...la începutul, anului‘ de instruc­ție, timp în care tinerii militari ce de curînd au îmbrăcat” haina de ostaș au luat cunoștință­­ de Armamentul și teh­nica din dotarea unității noastre. Co­mandanții lor de grupă le-au spus multe , despre acest armament, despre eficacitatea lui pe cîmpul de luptă, des­pre caracteristicile tehnico-tactice. A­­cum ei aveau însă ocazia să vadă prac­tic­­ felul în care acest armament este minuit, precizia și eficacitatea lui în ca­drul tragerilor demonstrative, pe care abia­ le așteptau. După ce maiorul Titus Brîndușoiu le-a arătat militarilor scopul acestor trageri, demonstrația a început. La trageri au participat printre alții căpi­tanul Eugen Gîrtoiu, un foarte bun trăgător cu pistoletul, sergentul Gh. Petrică — la mitralieră, soldatul Ilie Vasile — la aruncătorul de grenade antitanc. Impresionați au rămas tinerii m­dii­tari și de tragerile executate de un pluton de aruncătoare de mine care, din 4 lovituri, au făcut ca ținta ce marca un tun al ad­versarului să dispară ca prin far­mec. De asemenea, foarte bine a acționat plutonul comandat de loco­­tenentul major Marin Popa, care a lo­vit peste 90 la sută din totalul țin­telor și­­ a acționat foarte bine din punct de vedere tactic. De la această ședință demonstrativă tinerii militari au plecat hotărîți ca în scurt timp și ei să-și însușească la­ perfecție mînuirea acestui armament, să ajungă buni trăgători. Locotenent major ST. SALO­MI A (Prin telefon). — In unitatea în care muncește maiorul Sandu Temistocle, s-au executat trageri demonstrative cu armamentul de infanterie. Tragerile cu carabina, automatul și pușca mitralieră au dat posibilitate tinerilor ostași să se convingă de minunatele calități ale armamentului din înzestrare. Ei au tras învățăminte și în privința locului unde trebuie să te adăpostești. S-a văzut că atunci cînd se execută adăpostirea după grămezi de pămînt sau nisip, cel adăpostit poate fi ferit de lovitură, pe cînd adăpostirea după grămezile de pietre nu este recomandabilă. Unele dintre barele metalice care au susți­nut țintele asupra cărora s-a tras au fost străpunse, dovedindu-se astfel efi­cacitatea glonțului la o distanță apre­ciabilă. Cu această ocazie, fostul timplar din Tg. Mureș, soldatul Vasile Achim, în discuțiile cu ceilalți militari, spunea printre altele : — Intr-adevăr, un armament mo­dern, cu o eficacitate remarcabilă Barele de fier parcă ar fi fost stră­punse de burghie speciale. De aici am avut multe de învățat, atit in ce privește eficacitatea armamen­tului, cît și modul de adăpostire după anumite obiecte din teren". Locotenent major D. DOBRIN Și în unitatea noastră s-au executat în fața tinerilor militari trageri și ședințe demonstrative. Sergenții Gh. Danciu, Mircea Dumitru și alți trăgători au dovedit ce înseamnă bani să stăpînești cu măiestrie armamentul minunat din înzestrarea subunităților noastre. Căpitanul D. Pușcașu a demonstrativ o ședință de prezentat protecție antichimică și de creare a unor perdele de mascare cu mijloace fumigene, iar căpitanul inginer G. Fagea a prezen­tat o ședință de geniu în care a fost demonstrată forța explozivului asupra diferitelor materiale. Soldații Marin Păcuraru și Iacob­ Toader — tineri militari — au spus la terminarea demonstrațiilor . Suntem­ mîndri că am îmbrăcat haina militară și că avem posibilitatea să ne instru­­im pentru a mînui la perfecție arma­mentul din dotare ". Soldat fruntaș P. DANILA Fruntași la locul de muncă Preocupați în per­manență de îndepli­nirea și depășirea pla­nului de producție, an­gajații civili Grigore Rusenescu și Ilia Ar­­su, șefii atelierelor de croitorie și cismărie din unitate, au termi­nat, în afară de pla­nul fixat, repararea a peste nouăzeci de cor­turi de campanie și a peste cincizeci de per­ne din complotul m­a­șinilor de luptă ale unității. Cu această ocazie atelierele de croitorie și cizmărie au reali­zat economii însem­nate de materiale în valoare de peste 6000 lei. Pentru munca lor, angajații civili Grigo­re Rusenescu și Ilie Arsu au fost eviden­țiați de comandant Locotenent tehnic ROMLO DUMIlTRESCU în vizită la G. A. C. „Ecaterina Varga“ Zilele acestea, împreună cu un grup de militari din unitatea noastră, am vizitat gospodăria agricolă colectivă „Ecaterina Varga" din satul Hălmeag, raionul Făgăraș, înființată la 25 iunie 1950, G.A.C. „Ecaterina Varga“ din satul Hălmeag a crescut an de an, s-a întărit din punct de vedere economico-organiza­­toric, devenind astăzi o puternică u­­nitate a agriculturii noastre socialiste Dacă la început gospodăria dispu­nea de o singură clădire, unde a fost instalat sediul administrativ, și un grajd mic, astăzi dispune de patru grajduri de vaci cu o capacitate de 200 capete, o maternitate pentru scroa­fe, două saivane pentru oi cu o­­ ca­pacitate de 1­000 capete, un atelier mecanic, un gater, o îngrășătorie de porci cu o capacitate de peste 200 ca­pete și multe alte construcții. Zeci de familii și-au construit case noi. Co­lectiviștii și-au cumpărat din veni­turile personale 103 biciclete, 5 mo­tociclete, 65 aparate de radio și altele. Colectiviștii din satul Hălmeag sînt mîndri de realizările lor .Toate aceste realizări frumoase ar fi fost cu neputință — ne-a declarat președintele gospodăriei, tov. Gheor­­ghe Grepaly — fără ajutorul multila­teral și permanent acordat de partid și de statul nostru democrat-popular. Numai în ultimul timp gospodăria a primit din partea statului credite pe termen lung și fără dobindă în va­loare de peste 200­ 000 lei“. Vizita la G.A.C. „Ecaterina Varga" din satul Hălmeag a fost deosebit de utilă. Militarii au văzut multe lucruri interesante, s-au convins o dată mai mult de superioritatea muncii în co­mun­ a agriculturii socialiste. Căpitan IVAN IANCL Caporalul Radu Riciu, caporalul Marin Temelie și caporalul Gheor­ghe Oprea (de la stînga la dreapta) sînt printre cei mai buni mecanici conductori din unitate. Ei poartă cu cinste titlul de specialist de clasă. Ir aplicațiile tactice, dînd dovadă de o temeinică pregătire, de rezistentă îi zică și pricepere, de inițiativă și curaj ei s-au situat mereu în frunte, fiind exemple de îndeplinire Întocmai a mi­siunilor de luptă primite. (Foto : M. Pojogeanu) Azi sosește în Capitală pilotul cosmonaut Gherman Ilfov Pilotul cosmonaut, maio­rul Gherman Titov, Erou al Uniunii Sovietice, care va face o vizită în țara noastră la invitația Consi­liului de Miniștri al R. P. Romîne, va sosi în Capitală la Aeroportul Băneasa, azi, sîmbătă 14 octombrie, ora 10. In cursul zilei, cos­ta­monautul Titov va vizita orașul București, iar dumi­nică orașele Ploiești și Bra­șov. " Azi, sîmbătă 14 octom­brie, în jurul orei 10 dimi­neața, posturile noastre de radio și televiziune vor transmite de la Aeroportul Băneasa sosirea în Capitală a pilotului cosmonaut Gher­man Stepanovici Titov. A­stăzi sosește in patria noastră un om cunoscut, iubit și admirat de noi toți, maiorul Gherman Ste­panovici Titov. El este comunist, cetățean al statului sovietic, ofițer al glorioasei Armate Sovietice. Titov ! De cite milioane de ori n-a fost rostit acest nume pe su­prafața planetei noastre in acea zi memorabilă din istoria omenirii — 0 august 1961 — cînd cosmonautul numărul 2 realiza uimitorul său zbor în Univers, făcind de 17 ori ocolul pămîntului, parcurgînd un timp de 25 ore și 18 minute 700.000 de km ! De cite ori n-a fost rostit de atunci acest nume, de către co­pii și bătrini, femei și bărbați, sa­vanți și poeți din toate țările lu­nii, care văd in fapta lui Titov o­­strălucită demonstrație a geniului uman pus in slujba progresului în­tregii omeniri ! L-am așteptat cu nerăbdare pe acest om sovietic, prietenul maio­rului Iurii Gagarin — primul om care a desfăcut aripi largi, avin­taje, in spre stele. Pe cei doi frați ai Cosmosului, poporul nostru i-a primit de mult in inima sa, ca pe proprii săi fii. Vizita lui Gherman Titov In pa­tria noastră in aceste zile are o adincă semnificație. In toate ora­șele și satele de pe întinsul minu­natei noastre țări se sărbătorește marea și frățeasca prietenie sta­tornicită intre poporul nostru și poporul sovietic al cărui glorios fiu este Titov. Vizita lui Titov este încă o mărturie a prieteniei dintre popoarele noastre, atit de scumpa nouă. In timpul istoricului său zbor in Cosmos, Titov a zburat și dea­supra Romtniei socialiste, de unde milioane de oameni se gind­eau la el, erau alături de el, așteptind cu nerăbdare reîntoarcerea lui cu bine pe pămînt. Și de la mic la mare, fiecare locuitor al țării noastre a fost fericit, s-a bucurat de izbinda cutezătorului cosmonaut, ca de iz­binda sa proprie. Poate, atunci, cînd în cabina vestitului „Vostok- 2" mai zbura încă cu o fantastică viteză intre pămînt și soare, Titov, aruncînd o privire asupra pămân­turilor noastre dintre Carpați și Dunăre, a simțit alături de bătăile inimii lui, bătăile inimilor noastre. Astăzi el are prilejul să vadă nu de la uriașe înălțimi, unde se ză­resc doar vagi contururi, ci de a­­proape, țara care-i va oferi o priveliște cunoscută : stelele stră­lucitoare, purpurii, ale construcțiilor noastre socialiste. Va găsi în mijlocul nostru numai prieteni. Zburăm și noi pe o rache­tă sigură — socialismul — care ne avin­tă spre cele mai­­ înălțătoare zări visate vreodată de oameni, ză­rile comunismului. Alături de întregul nostru popor militarii Forțelor noastre Armate, aviatorii, infanteriștii, marinarii și grănicerii îl așteaptă pe fratele lor de armă, maiorul Gherman Stepa­­novici Titov, cu brațele deschise și cu străvechea urare izvorită din inimă : — Bun venit Gherman Titov, oaspete drag > Maior EUGEN BOC Lui Q­ beman­­ Ti £ n cîntec și flori, Bucureștiul îți iese-nainte. Cuvîntul se-ncarcă de mari aurori ; inima bate în piepturi, fierbinte ! Gloriosule fiu al țării suind spre Comună, vii numele-ți veșnic răsună. Fulger pornit din ne-nvinsa­„Auroră" spre nesfirșitele spații astrale, fii bine-venit în patria-mi, soră de crez și izbînda patriei tale ! Gîndul țîșnește în versuri, frenetic, și-n cîntec de slavă se-ntoarce apoi. Prieteni, noul Colu­mi­b, sovietic, se află astăzi printre noi RADU NICOARA 0 In întreprinderile regiunii Hunedoara . Produse peste plan în valoare de 73.605.000 lei Aplicarea cu consecvență a­ inițiati­velor izvorîte­­ în întrecerea socialistă permite siderurgiștilor, minerilor celorlalți oameni ai mu­jicii , din,,între­și prinderile regiunii Hunedoara să spo­rească producția și să­ îmbunătăț­eas­­că continuu calitatea produselor. In urma aplicării inițiativei­ de a re­duce cu 15 secunde durata de prelu­crare a fiecărui lingo­u de­­ oțel și de a da zilnic în fiecărei schimb cel pu­țin 10 tone de laminate peste plan, muncitorii care deservesc laminoarele Combinatului siderurgic din Hunedoa­ra au depășit producția prevăzută pe primele trei trimestre din acest an cu peste 52­ 000 tone de laminate. In s­ecția furnale, unde inițiativa de a realiza planul fiecărei săptămînii cu o zi mai de­­vreme a fost preluată de toate­ schimburile, sporul de pro­ducție, care la începutul acestei luni era de­­ 23.850 tone de fontă, se mă­rește continuu. Asemenea rezultate există și în alte întreprinderi din regiunea Hunedoa­ra. Eficacitatea aplicării inițiativelor privind punerea în valoare a unor noi rezerve interne este ilustrată și de faptul că în cele trei trimestre care au trecut din acest an colectivele în­treprinderilor industriale din regiune au dat peste plan produse în valoare de 73-605-000 lei Vești de pe ogoare Mecanizatorii de la gospodăria agri­colă de stat Toporu, regiunea Bucu­rești, au terminat însămînțarea griu­lui pe cele 1.800 ha. prevăzute în toamna aceasta. Semănatul grîului se apropie de sfîrșit și în gospodăriile agricole de stat : Fetești, Bordușani, Perișoru­, Arsache, Giurgiu și altele. Pînă acum, în G.A.S. din regiunea București, grîul și secara au fost în­­sămînțate pe 56.000 hectare, reprezen­­tînd 63 la sută din suprafața prevă­zută. Mecanizatorii din aceste unități au terminat însămînțarea culturilor furajere pentru masă verde și însă­­mînțează ultimele terenuri cu orz. (Agerpres). »• Semnificația unui ordin de front Ordin de front nr. 210 din 11.09.1961 : „Se acordă pluto­nului de tunuri comandat de locotenentul-major V. Bacu­­lea titlul „Subunitate de frun­te“. Cîteva cuvinte simple al căror înțeles voi căuta să-l redau în cele ce urmează. Sînt cîțiva oameni. Toți u­­nul și unul. S-au cunoscut în­­tr-o zi de toamnă. S-au îm­prietenit de parcă s-ar fi cu­noscut de ani de zile. Coman­dantul lor, locotenentul-major V. Baculea, și-a fixat de la început obiective precise. Mai întîi a stat cu fiecare de vorbă, analizînd și cumpănind forțele și posibilitățile pentru îndeplinirea sarcinilor ce și le-a propus. Atunci, în primele zile, a aflat ca soldatul Alexandru Toma a fost în viața civilă co­lectivist, soldatul Eduard Kiss, strungar, soldatul Băldeanu Aurel, sudor etc. Era deci ne­voie să formeze din oameni cu diferite ocupații și un ni­vel de cunoștințe diferit un tot bine închegat. . . Au început zilele de instruc­ție, de muncă continuă și în­cordată, cu greutățile de în­ceput. . Ajutoare prețioase în munca sa, comandantul de pluton a avut in comandanții de tunuri, sergenții Adrian Voinea și Ion Teodorescu. Da­torită interesului depus în timpul școlii de gradați, ei au trecut examenul de absolvire printre primii, reușind să-și formeze metode de predare dintre cele mai eficace. Cu toate acestea, începutul a fost greu și pentru ei. De multe ori explicau unele probleme de instrucție ca pentru unii ce mai fuseseră inițiați in a­ceasta meserie. Asta a fost cîteva zile, pină cind totul a intrat pe un bun făgaș. Pină prin martie părea că ni­mic nu se schimbase în viața plutonului. Asta doar la prima vedere. Oamenii însă nu mai erau cei de la început. Deve­niseră acum militari încercați, puși pe fapte mari. Se apro­pia ziua examenelor pentru obținerea insignei de „Militar de frunte“. Pe listele de exa­minare toți și-au scris nu­mele. Unii erau optimiști, alții mai păstrau în ei urme de îndoială. Printre aceștia din urmă era și soldatul Ilie Chiorean. Ii lipsea rezistența fizică. In special cînd era vor­ba de exerciții la aparate. Ser­gentul Ion Teodorescu a sesi­zat la vreme acest lucru. A început o muncă asiduă cu subordonatul său. In timpul orelor de pregătire fizică se antrenau mereu. Cînd găsea o clipă de răgaz, comandantul de tun nu pregeta să mai dea o dată pe la bara fixă cu sol­datul Ilie Chiorean. înainte de examen, soldatul Ilie Chio­rean putea executa exercițiile cerute la examen, dar nu era încă sigur pe el. Ii lipsea în­crederea în forțele proprii. A cerut chiar să fie șters de pe listă. „De ce să mă fac de rîs —­ a zis el — mai bine voi da examenul altădată". Dar tovarășii săi nu l-au lă­sat. A avut loc chiar o a­­dunare a utemiștilor în care s-a discutat despre posibili­tățile de trecere cu bine a e­xamenului. Colectivul l-a aju­tat să șteargă urmele neîncre­derii in forțele proprii pe care o manifesta soldatul Ilie Chio­rean înainte de examen. Și, imediat după examen, comandantul de pluton nota intr-un carnet al său : „Toți militarii din pluton au obținut insigna „Militar de frunte“. Dar alt pas, și mai greu, a­­veau de trecut militarii din plutonul său — obținerea tit­lului de „Subunitate de frun­te“. De trei ani acest titlu a fost obținut cu mult succes. In fața tînărului ofițer stătea deci o misiune grea — aceea de a continua tradiția și de a obține titlul pentru a patra oară »„.A sosit și ziua mult aș­teptată. O zi cu mult soare, îmbrăcați sărbătorește, mili­tarii așteptau cu nerăbdare. Rînd pe rînd, plutonul era e­­xaminat la categoriile prin­cipale de instrucție. Serviciul la material, înapo­ia pieselor, servanții așteptau comanda . Pentru luptă­­ începuse lupta cu secun­dele. O dată, de două ori, de trei ori s-a repetat exercițiu!. Și în catalog comisia nota două litere : „F.B.“. Au urmat apoi instrucție focului, de front, tactică, cu­noașterea materialului de ar­tilerie... Și de fiecare dată e­­xaminatorii scriau cu litere majuscule : „F.B.“ Intîmplător am trecut acum citeva zile prin sala de stu­diu a plutonului comandat de locotenentul-major V. Buculea. Pe perete, una lingă alta, pa­tru rame atrăgeau atenția. In ele erau cele patru diplome de „Subunitate de frunte“, ob­ținute de-a lungul anilor. Sergent C. DIRNESCU S .^yWhtru cea mai lumâ

Next