Apărarea Patriei, iulie 1962 (Anul 18, nr. 155-180)

1962-07-01 / nr. 155

Pentru patria noastră, Republica Populară Romînâ / #MVRAREA PATRIEI 1]y Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVIII Nr. Ï55 (4928) Duminică 1 iulie 1962 si 4 PAGINI — 20 BANI 2 - Recent, cei mai buni radiotele­­grafiști din unitatea „N“ s-au prezentat în fața comisiei de ve­rificare. Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor. In prezent, în compania comandată de că­pitanul V. Petrescu, 96 la sută din ostașii anului doi posedă in­signa de specialist de clasă (40 la sută clasa a 2-a și 56 la sută clasa a 3-a). Ofițerii, gradații și militarii în termen, stimfilați de acest suc­ces, își sporesc acum eforturile in lupta pentru o zi mai înaltă ca­lificare în specalitate. Ofițerii în primele rînduri era în ultima oră de program. Sub îndrumarea gradaților, os­tașii aprofundau cunoștințele despre posibilitățile de lucru ale unei stații radio de putere mare In acest timp, comandanții de plutoane lucrau la sală, își per­fecționau pregătirea. La masa de comandă se găsea locotenentul-major Ilie Băcănoiu, comandant de plu­ton, specialist clasa a 2-a , cu mina dreap­tă transmitea și cu cealaltă mărea sau micșora volumul bru­iajului. Astăzi, antrenamentul se executa în condiții mai complexe. Locotenentul P. Rădulescu abia reușea să prididească. Aci auzea semnalul perfect, aici nu mai în­țelegea nimic. Totuși, in urma re­petatelor antrenamente, urechea i s-a obișnuit să distingă destul de bine semnele alfabetului morse chiar în condițiile unui bruiaj puternic. După o oră de transmitere, lo­cotenentul-major Ilie Băcănoiu s-a oprit. Se terminase deja pro­gramul. Dar ofițerul n-a plecat. A rămas să controleze, la recep­ție, lucrarea de control a locote­nentului Rădulescu. A fost satis­făcut. A găsit doar două greșeli la un dosar de radiograme. Ceva mai mult, era pentru prima dată când locotenentul Rădulescu re­cepționa mai mult timp la o vi­teză superioară celei de clasa I și în condiții de bruiaj intens. Cei doi ofițeri și-au strîns căldu­ros mina. Pina la verificări a­­veau să se ajute în continuare cu aceeași dragoste tovărășească. Dacă marea majoritate a ofițe­rilor se străduiesc să-și ridice calificarea de clasă, din păcate se mai întîlnește și cite un caz cind lucrurile stau altfel. Loco­tenentul D Cîrnu este un ofițer tînăr. De doi ani de zile instru­iește un pluton de radiotelegra­­fiști. La ultimele verificări, o parte din subordonații săi s-au prezentat în fața comisiei. Rezul­tatul a nemulțumit pe examina­tori. Și cum putea fi altfel cind nici un ostaș n-a îndeplinit con­dițiile cerute ! Cauzele insucces se datoresc, pe acestui de parte, slabei sale activități, fap­­­tului că desfășoară ședințele de instruire insuficient de bine pre­gătite, pe de altă parte, însuși faptului că el nu este specialist de clasă, explică de ce radio Hogra­­fiștii instruiți de el nu­­­­ ridica la înălțimea cerințelor. La prima verificare a te­legrafiștilor, alături de ceilalți o­­fițeri, în fața comisiei se prezen­tase și locotenentul Cir­na La probele pe care le-a susținut a­­tunci a avut lipsuri atît la trans­mitere și recepție, cit și la efec­tuarea traficului. De la data a­­ceea și pînă în prezent a trecut o bună perioadă de timp Loco­tenentul Cîrnu nu a folosit acest timp pentru a se antrena cu mai multă sîrguință, așa cum au fă­cut ceilalți ofițeri. O parte de vină o are și comandantul său de batalion. El trebuia să-i dea un ajutor mai consistent, mai concret, locotenentului Cîrnu pentru obținerea calificării de clasă. Comandantul batalionului are această datorie mai ales că locotenentul Cîrnu este un ofițer tînăr, cu reale posibilități de dez­voltare. Ajutor tovărășesc în unitate, ostașii au început să lucreze în poligon pe ture. Radiotelegrafiștii sînt împărțiți pe grupe în funcție de pregăti­rea lor. Din grupa I fac parte radiotelegrafiștii anului doi — specialiști clasa a 3-a, care se pre­gătesc pentru a obține califica­rea de clasa a 2-a. In grupa a 1l-a sînt ostași anul întîi, specialiști clasa a 3-a, care se antrenează pentru clasa a 2-a. In grupa all-a sînt incluși și ostașii anului întîi de serviciu care nu sint specia­liști de clasă. Zi de zi, radiotelegrafiștii se a­­jută reciproc în procesul de in­strucție, își înlătură greșelile din transmitere și recepție cu ajuto­rul corespondenților și al instruc­torilor. Totuși, lucrurile au și alta înfățișare ;­­ în pro­gram sau chiar în timpul liber uneori, cei mai buni radiotelegra­fist din grupa 1 dau o mină de ajutor to­varășilor din celelalte grupe. Iată un exemplu: Soldatul-fruntaș Ion Gîrjoabă este militar din anul întîi de ser­viciu. La prima verificare obți­nuse insigna „Radiotelegrafist clasa a 3-a“. Gîrjoabă și-a făcut planuri și mai mari. Năzuia ca pe piept în locul insignei de cla­sa a 3-a să o prindă pe cea supe­rioară. Dar în munca practică au apărut greutățile. La un antrena­ment, încercînd să recepționeze la o viteză de 70 de semne pe oră, ostașul s-a poticnit. La în­ceput a prins cîteva semne, dar cind corespondentul i-a transmis o radiogramă formată din litere și cifre, în ureche auzea numai un zgomot continuu. La sfirșitu­l orei, soldatul Gîrjoabă era descu­rajat. Intr-una din zile, caporalul Horia Varbiu, unul dintre cei mai buni radiotelegrafiști dlin subunitate, stînd de vorbă cu soldatul­ fruntaș Gîrjoabă i-a a­­flat necazul. Lucrînd un timp ca corespondent al soldatului Gri­­joabă, transmițîndu-i la început la o viteză accesibilă, caporalul Varbiu l-a ajutat să depășească impasul. Acum, Gîrjoabă lucrează la fel de bine și repede ca și cei­­lalți ostași. Unitatea are o frumoasă tra­diție. An de an, contingentele de tineri care s-au instruit, cu aju­torul comandanților, au îndepli­nit și depășit ordinul ministru­lui Forțelor Armate cu privire la formarea specialiștilor de clasă Anul acesta, radiotelegrafiștii sînt hotărîți să ducă mai departe a­­ceste tradiții. Maior GH. DIACONU­ Locotenent-major ION GH. TOMA Sul sau un real­­iză «tot firesc ? !.\1) UNINȚIIOR. O problemă actuală : ridicarea calificării de clasă In curînd artileriștii antiae­rieni vor susține un important examen, acela al tragerilor in poligon. Printre cei ce vor exe­cuta aceste trageri sînt și ser­vanții tunului comandat de sergentul Cornel Hanganu. A­­­ceastă echipă este socotită ca fiind una din cele mai din baterie. Toți militarii bune au obținut insigna de „Militar de frunte“. In curînd ei se vor prezenta în fața comisiei pen­tru a deveni „Subunitate de frunte". (Foto : St. Ionescu 14 plutoane — subunități de frunte In urma rezultatelor bune și foarte bune ob­ținute în pregătirea de luptă și politică la ve­rificările făcute de către o comisie a eșalonu­lui superior, în unitatea noastră un număr de 99 soldați și gradați au devenit militari de frunte, iar 43 de grupe, un echipaj și 14 plu­toane au dobîndit titlul de „Subunitate de frunte". Dintre militari s-au remarcat caporalii S Zvaric, C. Radu și E. Nițu, soldații-fruntași St. Bratu, I. Mocanu, soldatul D. Lazăr și alții. Printre subunitățile care au intrat în rîn­­dul celor din frunte se nu­mără plutoanele comandate de locotenenții-majori T. Fătu, C. Udrescu și Vasile Man, și grupele comandate de sergentul V. Vintei și ca­poralul N. Burlea. Lupta pentru cucerirea insignei „Militar de frunte" și a titlului „Subunitate de frunte" continuă din zi în zi cu tot mai multă inten­­sitate. Locotenent-major ST. SALOMIT Dispozitive pentru controlul reparațiilor Pentru atelie­rul Școlii mili­tare superioare de ofițeri de tancuri și auto au fost date în folosință bancuri de două ro­daj. Unul din ele este între­buințat pentru rodajul motoa­relor auto la cald și în sar­cină ; celălalt se folosește la rodajul cutiilor de viteze de la tanc. Cu ajuto­rul acestor bancuri, la rea­lizarea cărora au lucrat și pluto­­nierii-m­ajori Al. Nițu și F. Klaus, elevii pot con­trola calitatea reparațiilor exe­cutate de ei. Elev­ fruntaș D. DAVIDE!. Recompensați de comandant De curînd, în unitatea unde muncește maiorul Gheorghe Ro­­manescu a avut loc bilan­țul tragerilor, care s-au e­­xecutat, nu de mult, în poligon. Comandantul unității a scos în evidență munca perseverentă de­pusă de către militari în obține­rea de calificative bune și foarte bune Cu acest prilej au fost recom­pensați de către comandant că­pitanul N. Modoran, locotenentul­­major Al. Florea, plutonierul C. Pîntea și alții. Au fost înaintați la gradu­l de sergent — caporalii Gh. Bădilă, Șt. Rudeanu și E. Bollo, iar la gradul de soldat­­fruntaș mai mulți ostași. Cu 10 zile permisie au­­ fost recompen­sați caporalul M. Tudor, soldatul­­fruntaș M. Mircea și alții. Locotenent-major M. MODOIANL Cu prilejul inspecției eșalonului superior Recent, eșalonul superior a in­spectat unitatea în care muncește și maiorul Dorel Cernea. Ca rezultat al muncii intense, perseverente și bine organizate a comandanților, statului major și aparatului politic, s-a reușit ca pî­nă la data inspecției subunitățile să-și însușească în condițiuni bu­ne problemele din programul pre­gătirii de luptă și politice. Pe timpul inspecției, care a du­rat cîteva zile, subunitățile au e­­xecutat exerciții de specialitate și o aplicație tactică de geniu. Pe tot timpul acestor misiuni, mili­tarii s-au dovedit bine pregătiți. De asemenea, și la celelalte cate­gorii de instrucție, subunitățile au obținut rezultate bune. Acest lucru a fost oglindit, de altfel, și de calificativul primit de unitate. De remarcat faptul că pînă la data inspecției, 60 la­­ sută din personalul unității, ostași în ter­men, au devenit militari de frun­te, iar 58 la sută din grupe sub­unități de­ frunte Maior AL. STRATULAT Locotenentul­­major Ioan Mi­­hai, radiotelegra­fist clasa a 2-a, s-a angajat să pregătească 60 la sută din per­sonalul subuni­tății pe care o comandă pentru a deveni spe­cialiști de clasa a 2-a, iar el per­sonal să-și ridi­ce calificarea la clasa 1. Iată-1 în cli­șeu pe timpul unei aplicații, în autostație, re­­cepționînd o ra­diogramă. (Foto M. Pojogeanu Concursuri la instrucția antichimică . Zilele trecute a luat sfîrșit concursul la instrucția antichi­mică pe marea uni­tate. Concursul a scos în evidență faptul că s-au obținut succese importante la această categorie de pregătire. Acest lucru se dato­­rește în primul rînd muncii pe care au desfășurat-o coman­danții­ de subunități cu fiecare subordonat în parte pentru însuși procedeele a-și de degazare, dezactivare, prelucrare sanitară, precum și utilizare a mijloacelor de protec­ție intr-un timp cit mai scurt. Și șefii serviciilor chimice au muncit neobosit pentru ridi­carea calității instruc­ției. Iată un exemplu, în tot cursul anului de instrucție, căpita­nul C. Novacevschi a urmărit îndeaproape felul cum se organi­zează teoretic și prac­tic instrucția antichi­mică la subunități, a dat îndrumările nece­sare comandanților de plutoane, i-­a aju­tat în pregătirea unor ședințe model de pre­lucrare specială, de degazare și dezacti­vare a armamentului și a tehnicii de luptă de La începutul anului instrucție, serviciului chimic șeful a amenajat o sală de specialitate bine în­zestrată. Folosindu-se de ajutorul schemelor și planșelor, de mate­riale didactice secțio­nate, (grenade și lu­minări fumigene, gre­nade și proiectile in­cendiare, măști contra gazelor, aparate dozi­­metrice și de detec­ție), ostașii au înțeles mult mai ușor com­punerea și întrebuin­țarea aparaturii din înzestrarea subunită­ților. Majoritatea sub­unităților au obținut rezultate bune și foar­te bune la întreceri, iar plutonul locote­­nentului-major Teodor Năstase a ocupat pri­mul loc. Locotenent-m­ajor V. OGLAN ★ Și în unitatea noastră a avut loc întrecerea chimiștilor. Pînă în prezent, o bună impresie ne-a lăsat plutonul coman­dat de locotenentul­­major Ion Ilarian, care a ocupat primul loc pe batalion. Maior A. HENNIC . Cind a început concursul, tiul indica termo de­cea mai ridicată temperatură din acest sezon. De­­punînd eforturi spo­rite, învingînd căldu­ra caniculară, ostașii din grupa sergentului Gh. Adoriani s-au cla­sat pe primul loc pe școala de gradați Căpitan A. BADEA Recoltarea cerealelor păioase se desfășoară din plin . Pe ogoarele regiunii Ploiești recoltarea cerealelor păioase desfășoară din plin. Folosind în­să­treaga capacitate a mijloacelor mecanizate ca și a celor proprii, 40 de gospodării colective din ra­ioanele Buzău, Rîmnicu-Sărat și Mizil au terminat secerișul orzu­lui. In urma recomandărilor con­siliilor agricole, gospodăriile co­lective din aceste raioane au în­ceput intens secerișul griului. Pe tarlalele de pe care s-a strîns recolta, mecanizatorii și colecti­viștii au și început să execute a­­rături și­­ să însămînțeze plante furajere, îndeosebi porumb pen­­tru siloz . Numeroase gospodării agri­cole de stat din regiunea Olte­nia, printre care cele din Cora­bia, Băilești și Leu, au terminat recoltarea orzului. In alte unități, această lucrare se apropie de sfîr­­șit, îndată ce lanurile de grîu au dat în pîrgă, mecanizatorii au în­ceput lucrările de recoltare și la această cultură. La G.A.S. Redea și Segarcea, de exemplu, gospodă­rii care dețin mari suprafețe­­ cul­­tivate cu grîu, recoltarea se face în două faze cu ajutorul windro­­verelor. In celelalte gospodării, griul se recoltează de pe parce­lele pe care a dat în pîrgă. O dată cu secerișul, mecaniza­torii execută arăturile adînci. Pînă acum au fost arate și însămînțate cu plante furajere 500 de hectare Anul acesta, gospodăriile din ca­drul trustului G.A.S. Craiova în­­sămînțează culturi duble pe 10.000 de hectare. Sărbătorirea „Zilei învățătorului“ nn Ieri s-a sărbătorit în în­treaga țară „Ziua învățătoru­lui“ — închinată zecilor de mii de învățători și profesori de la orașe și’ sate, care formează și educă ’cu pricepere și abnega­ție tinerele generații. „Ziua în­vățătorului“ a fost instituită ca’semn al respectului și pre­țuirii de care se bucură acest harnic detașament al intelec­tualității noastre din partea partidului și poporului. In patria noastră socialistă cadrelor didactice li s-au asi­gurat și li se asigură condiții tot mai bune de trai și de muncă, însemnătatea obștească a profesiunii lor a crescut con­siderabil. Numeroase sînt do­vezile grijii și prețuirii pe care partidul și guvernul le acordă învățătorilor și profesorilor. Pentru munca­­ lor neobosită, pasionată, în slujba școlii, a e­­ducării tinerei generații, a în­făptuirii revoluției culturale in patura noastră,­­numeroși învă­țători și profesori au fost dis­tinși cu insigna de „învățător fruntaș“ și „Profesor fruntaș“, au fost aleși de oamenii mun­cii deputați în Marea Adunare Națională,’ în sfaturile popu­lare, au fost distinși cu ordine și medalii ale R. P. Romîne. De „Ziua învățătorului“ po­porul nostru a adus un cald omagiu acelora care cresc, e­­ducă și pregătesc tînăra gene­rație pentru muncă, pentru viată, urîndu-le „spor la mun­că“, puteri sporite pentru rea­lizarea nobilei și minunatei lor misiuni. In această zi, in toa­tă țara au avut loc adunări festive ale cadrelor didactice consacrate lui“. Cu acest „Zile” învățătoru­prilej au fost trecute în revistă realizările importante înfăptuite în anii regimului democrat-popular în domeniul dezvoltării învăță­mântului, formării unui tineret bine pregătit și educat, atașat cauzei construirii socialismului. Profesori și învățători, care au luat cuvîn­tul, au scos în evi­dență sarcinile ce revin în­­vățămintului din țara noastră în­­ lumina plenarei C.C. al P.M.R. din 23—25 aprilie și a sesiunii extraordinare a Ma­rii Adunări Naționale. Totoda­tă, ei și-au luat angajamentul de a-și spori contribuția la formarea tineretului nostru. In cadrul adunărilor au fost înmînate premiile acordate de Ministerul Invățămîntului sfaturile populare profesorilor și care s-au distins în munca de educare a tineretului, în acti­vitatea culturală și obștească. Tot cu prilejul „Zilei învățăto­rului“, pentru munca rodnică depusă în anul școlar 1961—­ 1962, Ministerul Invățămîntu­­lui a conferit diplome și in­signe de învățător și profesor fruntaș unui număr de 458 ca­dre didactice. (Agerpres) Florile recunoștinței (Foto : Agerpres: Tovarășul căruia îi aparțin cuvintele din motto-ul acestui reportaj este muncitor la gos­podăria agricolă de stat Cio­­cîrlia de jos, tată a patru co­pii. Este un bărbat în plină pu­tere și, așa cum ni se înf­ățișea­ză din înseși cuvintele citate, își iubește munca, colectivul, fa­­milia, are năzuințe proprii con­structorilor socialismului, dorin­ța de a fi folositor societății. Din aceleași cuvinte ale­­ sale înțelegem că în viața lui s-a întîmplat ceva deosebit, că a trecut printr-o grea încercare. Ce înseamnă acest ceva deo­sebit din viața lui ? Pe la începutul lui februarie, omul lucra la circularul de tă­iat lemne. Cine știe cum a a­­lunecat de pe stivă. Piciorul i-a fost împins spre colții de oțel ai circularului, care au muș­cat arzător... Laba piciorului se mai ținea doar printr-o fîșie te­­gumentară de­ un deget și prin­tr-o arteră. Adus cu salvarea la Constan­ța, a fost internat la spitalul militar de aici Era­pe la ceasurile trei după amiază. Chirurgul de serviciu abia ieșise dintr-o operație, îna­inte de care mai efectuase al­tele. Dar care adevărat „ostaș în alb“ nu uită de oboseală, de sine, cînd de el depinde­a viața unui om ? , Gheorghe Necula a fost pus pe masa de operație. Prin vor­be, prin toată ființa lui își ex­prima dorința : ,,Nu-mi tăiați piciorul /“ Erau puse, în­ vor­bele acestea, mereu speranță, frămîntare, repetare, durere, teama omului care nu vrea să rămână beteag. „Voi încerca, voi încerca to­tul“­ — i-a spus medicul. Așa cum se prezenta rana, cu toate vasele și tendoanele glez­nei tăiate și murdărite cu pă­­mînt, cu oasele — tibia și pe­­roneul — din care lipseau bu­căți, cu laba piciorului „răstur­nată dorsal, h­alucele atingînd genunchiul“ cum se descrie ca­zul în termeni de specialitate, soluția teoretică se impunea clar : amputarea. N-ar mai fi fost nici un dubiu, nici o pro­blemă. Piciorul omului ar fi fost tăiat de sub genunchi, ca să poată fi prinsă proteza, și ni­mic n-ar fi fost de obiectat din punct de vedere medical. Dar dorința omului „Nu-mi tăiați piciorul­­“ cerea mai mult decît atît. Medicul gîndea nu numai la perceptele teoretice ale mese­riei sale, ci mai ales la omul care îl privea cu ochii plini de speranță ; se gîndea că în viața patria/ăgrimi^t^ataliste nici nu la practica medicilor sovietici. Cunoștea rezultatele unor ope­rații făcute în Uniunea Sovieti­că și în țara noastră, de reîm­­plantare a membrelor și orga­nelor. Studiase metoda Klimov — o metodă ce-i era de mare ajutor în cele ce avea să facă. Ia sfîrșit, știa că trebuie să în­drăznească — dacă o cale bă­tătorită nu poate să dea rezul­tate, trebuie să renunți la ea, să mergi pe alta nou­ă". Pe această cale a mers. Deși ea implica primejdia gangre­­nării, In sala de operație, el, aju­tat de comandantul­­ spitalu^ de locțiitorul Vanea Elisabeta poliÜ a dat lupta pentu se poată reîntra dragi, la cale­ cu dalta per “ să se îmbie­neu, a ari" sut veni special* verat.i nobil, cerceta starea omului pe care-l operase, îi „hrănea“ pi­ciorul cu tot ceea ce avea ne­voie pentru ca în el să pulseze din nou sîngele viguros. „Astăzi, 30 aprilie, scria Gheorghe Necula într-o scri­soare adresată ministrului For­țelor Armate, părăsesc spitalul". E un adevărat poem al bucuriei în această simplă propoziție. „Vă scriu aceste rînduri — spune mai departe tovarășul Necula — ca să vă mulțumesc că aveți astfel de doctori. Nu voi uita niciodată îngrijirea ce am avut-o din partea tuturor...“ Acum, cînd apare reportajul de față, el muncește în gospo­dăria de stat, pentru țara sa și pentru copiii săi. Pentru țară, în care înflorește umanismul socialist, grija față de om, dra­­gostea, simibnegația, sentimen­ In jurul tău, tovarăși buni... ,,Astăzi am piciorul întreg și plec din nou sa muncesc în gospo­darie pentru fara mea și copiii mei". (Din scrisoarea pe care Gheorghe Necula a așternut-o cu putin timp înainte de a parași spitalul militar Constanta). Maior medic LAURENTIU DRAGOMIRESCU

Next