Apărarea Patriei, iulie 1962 (Anul 18, nr. 155-180)
1962-07-01 / nr. 155
Pentru patria noastră, Republica Populară Romînâ / #MVRAREA PATRIEI 1]y Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVIII Nr. Ï55 (4928) Duminică 1 iulie 1962 si 4 PAGINI — 20 BANI 2 - Recent, cei mai buni radiotelegrafiști din unitatea „N“ s-au prezentat în fața comisiei de verificare. Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor. In prezent, în compania comandată de căpitanul V. Petrescu, 96 la sută din ostașii anului doi posedă insigna de specialist de clasă (40 la sută clasa a 2-a și 56 la sută clasa a 3-a). Ofițerii, gradații și militarii în termen, stimfilați de acest succes, își sporesc acum eforturile in lupta pentru o zi mai înaltă calificare în specalitate. Ofițerii în primele rînduri era în ultima oră de program. Sub îndrumarea gradaților, ostașii aprofundau cunoștințele despre posibilitățile de lucru ale unei stații radio de putere mare In acest timp, comandanții de plutoane lucrau la sală, își perfecționau pregătirea. La masa de comandă se găsea locotenentul-major Ilie Băcănoiu, comandant de pluton, specialist clasa a 2-a , cu mina dreaptă transmitea și cu cealaltă mărea sau micșora volumul bruiajului. Astăzi, antrenamentul se executa în condiții mai complexe. Locotenentul P. Rădulescu abia reușea să prididească. Aci auzea semnalul perfect, aici nu mai înțelegea nimic. Totuși, in urma repetatelor antrenamente, urechea i s-a obișnuit să distingă destul de bine semnele alfabetului morse chiar în condițiile unui bruiaj puternic. După o oră de transmitere, locotenentul-major Ilie Băcănoiu s-a oprit. Se terminase deja programul. Dar ofițerul n-a plecat. A rămas să controleze, la recepție, lucrarea de control a locotenentului Rădulescu. A fost satisfăcut. A găsit doar două greșeli la un dosar de radiograme. Ceva mai mult, era pentru prima dată când locotenentul Rădulescu recepționa mai mult timp la o viteză superioară celei de clasa I și în condiții de bruiaj intens. Cei doi ofițeri și-au strîns călduros mina. Pina la verificări aveau să se ajute în continuare cu aceeași dragoste tovărășească. Dacă marea majoritate a ofițerilor se străduiesc să-și ridice calificarea de clasă, din păcate se mai întîlnește și cite un caz cind lucrurile stau altfel. Locotenentul D Cîrnu este un ofițer tînăr. De doi ani de zile instruiește un pluton de radiotelegrafiști. La ultimele verificări, o parte din subordonații săi s-au prezentat în fața comisiei. Rezultatul a nemulțumit pe examinatori. Și cum putea fi altfel cind nici un ostaș n-a îndeplinit condițiile cerute ! Cauzele insucces se datoresc, pe acestui de parte, slabei sale activități, faptului că desfășoară ședințele de instruire insuficient de bine pregătite, pe de altă parte, însuși faptului că el nu este specialist de clasă, explică de ce radio Hografiștii instruiți de el nu ridica la înălțimea cerințelor. La prima verificare a telegrafiștilor, alături de ceilalți ofițeri, în fața comisiei se prezentase și locotenentul Cirna La probele pe care le-a susținut atunci a avut lipsuri atît la transmitere și recepție, cit și la efectuarea traficului. De la data aceea și pînă în prezent a trecut o bună perioadă de timp Locotenentul Cîrnu nu a folosit acest timp pentru a se antrena cu mai multă sîrguință, așa cum au făcut ceilalți ofițeri. O parte de vină o are și comandantul său de batalion. El trebuia să-i dea un ajutor mai consistent, mai concret, locotenentului Cîrnu pentru obținerea calificării de clasă. Comandantul batalionului are această datorie mai ales că locotenentul Cîrnu este un ofițer tînăr, cu reale posibilități de dezvoltare. Ajutor tovărășesc în unitate, ostașii au început să lucreze în poligon pe ture. Radiotelegrafiștii sînt împărțiți pe grupe în funcție de pregătirea lor. Din grupa I fac parte radiotelegrafiștii anului doi — specialiști clasa a 3-a, care se pregătesc pentru a obține calificarea de clasa a 2-a. In grupa a 1l-a sînt ostași anul întîi, specialiști clasa a 3-a, care se antrenează pentru clasa a 2-a. In grupa all-a sînt incluși și ostașii anului întîi de serviciu care nu sint specialiști de clasă. Zi de zi, radiotelegrafiștii se ajută reciproc în procesul de instrucție, își înlătură greșelile din transmitere și recepție cu ajutorul corespondenților și al instructorilor. Totuși, lucrurile au și alta înfățișare ; în program sau chiar în timpul liber uneori, cei mai buni radiotelegrafist din grupa 1 dau o mină de ajutor tovarășilor din celelalte grupe. Iată un exemplu: Soldatul-fruntaș Ion Gîrjoabă este militar din anul întîi de serviciu. La prima verificare obținuse insigna „Radiotelegrafist clasa a 3-a“. Gîrjoabă și-a făcut planuri și mai mari. Năzuia ca pe piept în locul insignei de clasa a 3-a să o prindă pe cea superioară. Dar în munca practică au apărut greutățile. La un antrenament, încercînd să recepționeze la o viteză de 70 de semne pe oră, ostașul s-a poticnit. La început a prins cîteva semne, dar cind corespondentul i-a transmis o radiogramă formată din litere și cifre, în ureche auzea numai un zgomot continuu. La sfirșitul orei, soldatul Gîrjoabă era descurajat. Intr-una din zile, caporalul Horia Varbiu, unul dintre cei mai buni radiotelegrafiști dlin subunitate, stînd de vorbă cu soldatul fruntaș Gîrjoabă i-a aflat necazul. Lucrînd un timp ca corespondent al soldatului Grijoabă, transmițîndu-i la început la o viteză accesibilă, caporalul Varbiu l-a ajutat să depășească impasul. Acum, Gîrjoabă lucrează la fel de bine și repede ca și ceilalți ostași. Unitatea are o frumoasă tradiție. An de an, contingentele de tineri care s-au instruit, cu ajutorul comandanților, au îndeplinit și depășit ordinul ministrului Forțelor Armate cu privire la formarea specialiștilor de clasă Anul acesta, radiotelegrafiștii sînt hotărîți să ducă mai departe aceste tradiții. Maior GH. DIACONU Locotenent-major ION GH. TOMA Sul sau un realiză «tot firesc ? !.\1) UNINȚIIOR. O problemă actuală : ridicarea calificării de clasă In curînd artileriștii antiaerieni vor susține un important examen, acela al tragerilor in poligon. Printre cei ce vor executa aceste trageri sînt și servanții tunului comandat de sergentul Cornel Hanganu. Această echipă este socotită ca fiind una din cele mai din baterie. Toți militarii bune au obținut insigna de „Militar de frunte“. In curînd ei se vor prezenta în fața comisiei pentru a deveni „Subunitate de frunte". (Foto : St. Ionescu 14 plutoane — subunități de frunte In urma rezultatelor bune și foarte bune obținute în pregătirea de luptă și politică la verificările făcute de către o comisie a eșalonului superior, în unitatea noastră un număr de 99 soldați și gradați au devenit militari de frunte, iar 43 de grupe, un echipaj și 14 plutoane au dobîndit titlul de „Subunitate de frunte". Dintre militari s-au remarcat caporalii S Zvaric, C. Radu și E. Nițu, soldații-fruntași St. Bratu, I. Mocanu, soldatul D. Lazăr și alții. Printre subunitățile care au intrat în rîndul celor din frunte se numără plutoanele comandate de locotenenții-majori T. Fătu, C. Udrescu și Vasile Man, și grupele comandate de sergentul V. Vintei și caporalul N. Burlea. Lupta pentru cucerirea insignei „Militar de frunte" și a titlului „Subunitate de frunte" continuă din zi în zi cu tot mai multă intensitate. Locotenent-major ST. SALOMIT Dispozitive pentru controlul reparațiilor Pentru atelierul Școlii militare superioare de ofițeri de tancuri și auto au fost date în folosință bancuri de două rodaj. Unul din ele este întrebuințat pentru rodajul motoarelor auto la cald și în sarcină ; celălalt se folosește la rodajul cutiilor de viteze de la tanc. Cu ajutorul acestor bancuri, la realizarea cărora au lucrat și plutonierii-majori Al. Nițu și F. Klaus, elevii pot controla calitatea reparațiilor executate de ei. Elev fruntaș D. DAVIDE!. Recompensați de comandant De curînd, în unitatea unde muncește maiorul Gheorghe Romanescu a avut loc bilanțul tragerilor, care s-au executat, nu de mult, în poligon. Comandantul unității a scos în evidență munca perseverentă depusă de către militari în obținerea de calificative bune și foarte bune Cu acest prilej au fost recompensați de către comandant căpitanul N. Modoran, locotenentulmajor Al. Florea, plutonierul C. Pîntea și alții. Au fost înaintați la gradul de sergent — caporalii Gh. Bădilă, Șt. Rudeanu și E. Bollo, iar la gradul de soldatfruntaș mai mulți ostași. Cu 10 zile permisie au fost recompensați caporalul M. Tudor, soldatulfruntaș M. Mircea și alții. Locotenent-major M. MODOIANL Cu prilejul inspecției eșalonului superior Recent, eșalonul superior a inspectat unitatea în care muncește și maiorul Dorel Cernea. Ca rezultat al muncii intense, perseverente și bine organizate a comandanților, statului major și aparatului politic, s-a reușit ca pînă la data inspecției subunitățile să-și însușească în condițiuni bune problemele din programul pregătirii de luptă și politice. Pe timpul inspecției, care a durat cîteva zile, subunitățile au executat exerciții de specialitate și o aplicație tactică de geniu. Pe tot timpul acestor misiuni, militarii s-au dovedit bine pregătiți. De asemenea, și la celelalte categorii de instrucție, subunitățile au obținut rezultate bune. Acest lucru a fost oglindit, de altfel, și de calificativul primit de unitate. De remarcat faptul că pînă la data inspecției, 60 la sută din personalul unității, ostași în termen, au devenit militari de frunte, iar 58 la sută din grupe subunități de frunte Maior AL. STRATULAT Locotenentulmajor Ioan Mihai, radiotelegrafist clasa a 2-a, s-a angajat să pregătească 60 la sută din personalul subunității pe care o comandă pentru a deveni specialiști de clasa a 2-a, iar el personal să-și ridice calificarea la clasa 1. Iată-1 în clișeu pe timpul unei aplicații, în autostație, recepționînd o radiogramă. (Foto M. Pojogeanu Concursuri la instrucția antichimică . Zilele trecute a luat sfîrșit concursul la instrucția antichimică pe marea unitate. Concursul a scos în evidență faptul că s-au obținut succese importante la această categorie de pregătire. Acest lucru se datorește în primul rînd muncii pe care au desfășurat-o comandanții de subunități cu fiecare subordonat în parte pentru însuși procedeele a-și de degazare, dezactivare, prelucrare sanitară, precum și utilizare a mijloacelor de protecție intr-un timp cit mai scurt. Și șefii serviciilor chimice au muncit neobosit pentru ridicarea calității instrucției. Iată un exemplu, în tot cursul anului de instrucție, căpitanul C. Novacevschi a urmărit îndeaproape felul cum se organizează teoretic și practic instrucția antichimică la subunități, a dat îndrumările necesare comandanților de plutoane, i-a ajutat în pregătirea unor ședințe model de prelucrare specială, de degazare și dezactivare a armamentului și a tehnicii de luptă de La începutul anului instrucție, serviciului chimic șeful a amenajat o sală de specialitate bine înzestrată. Folosindu-se de ajutorul schemelor și planșelor, de materiale didactice secționate, (grenade și luminări fumigene, grenade și proiectile incendiare, măști contra gazelor, aparate dozimetrice și de detecție), ostașii au înțeles mult mai ușor compunerea și întrebuințarea aparaturii din înzestrarea subunităților. Majoritatea subunităților au obținut rezultate bune și foarte bune la întreceri, iar plutonul locotenentului-major Teodor Năstase a ocupat primul loc. Locotenent-major V. OGLAN ★ Și în unitatea noastră a avut loc întrecerea chimiștilor. Pînă în prezent, o bună impresie ne-a lăsat plutonul comandat de locotenentulmajor Ion Ilarian, care a ocupat primul loc pe batalion. Maior A. HENNIC . Cind a început concursul, tiul indica termo decea mai ridicată temperatură din acest sezon. Depunînd eforturi sporite, învingînd căldura caniculară, ostașii din grupa sergentului Gh. Adoriani s-au clasat pe primul loc pe școala de gradați Căpitan A. BADEA Recoltarea cerealelor păioase se desfășoară din plin . Pe ogoarele regiunii Ploiești recoltarea cerealelor păioase desfășoară din plin. Folosind însătreaga capacitate a mijloacelor mecanizate ca și a celor proprii, 40 de gospodării colective din raioanele Buzău, Rîmnicu-Sărat și Mizil au terminat secerișul orzului. In urma recomandărilor consiliilor agricole, gospodăriile colective din aceste raioane au început intens secerișul griului. Pe tarlalele de pe care s-a strîns recolta, mecanizatorii și colectiviștii au și început să execute arături și să însămînțeze plante furajere, îndeosebi porumb pentru siloz . Numeroase gospodării agricole de stat din regiunea Oltenia, printre care cele din Corabia, Băilești și Leu, au terminat recoltarea orzului. In alte unități, această lucrare se apropie de sfîrșit, îndată ce lanurile de grîu au dat în pîrgă, mecanizatorii au început lucrările de recoltare și la această cultură. La G.A.S. Redea și Segarcea, de exemplu, gospodării care dețin mari suprafețe cultivate cu grîu, recoltarea se face în două faze cu ajutorul windroverelor. In celelalte gospodării, griul se recoltează de pe parcelele pe care a dat în pîrgă. O dată cu secerișul, mecanizatorii execută arăturile adînci. Pînă acum au fost arate și însămînțate cu plante furajere 500 de hectare Anul acesta, gospodăriile din cadrul trustului G.A.S. Craiova însămînțează culturi duble pe 10.000 de hectare. Sărbătorirea „Zilei învățătorului“ nn Ieri s-a sărbătorit în întreaga țară „Ziua învățătorului“ — închinată zecilor de mii de învățători și profesori de la orașe și’ sate, care formează și educă ’cu pricepere și abnegație tinerele generații. „Ziua învățătorului“ a fost instituită ca’semn al respectului și prețuirii de care se bucură acest harnic detașament al intelectualității noastre din partea partidului și poporului. In patria noastră socialistă cadrelor didactice li s-au asigurat și li se asigură condiții tot mai bune de trai și de muncă, însemnătatea obștească a profesiunii lor a crescut considerabil. Numeroase sînt dovezile grijii și prețuirii pe care partidul și guvernul le acordă învățătorilor și profesorilor. Pentru munca lor neobosită, pasionată, în slujba școlii, a educării tinerei generații, a înfăptuirii revoluției culturale in patura noastră,numeroși învățători și profesori au fost distinși cu insigna de „învățător fruntaș“ și „Profesor fruntaș“, au fost aleși de oamenii muncii deputați în Marea Adunare Națională,’ în sfaturile populare, au fost distinși cu ordine și medalii ale R. P. Romîne. De „Ziua învățătorului“ poporul nostru a adus un cald omagiu acelora care cresc, educă și pregătesc tînăra generație pentru muncă, pentru viată, urîndu-le „spor la muncă“, puteri sporite pentru realizarea nobilei și minunatei lor misiuni. In această zi, in toată țara au avut loc adunări festive ale cadrelor didactice consacrate lui“. Cu acest „Zile” învățătoruprilej au fost trecute în revistă realizările importante înfăptuite în anii regimului democrat-popular în domeniul dezvoltării învățământului, formării unui tineret bine pregătit și educat, atașat cauzei construirii socialismului. Profesori și învățători, care au luat cuvîntul, au scos în evidență sarcinile ce revin învățămintului din țara noastră în lumina plenarei C.C. al P.M.R. din 23—25 aprilie și a sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naționale. Totodată, ei și-au luat angajamentul de a-și spori contribuția la formarea tineretului nostru. In cadrul adunărilor au fost înmînate premiile acordate de Ministerul Invățămîntului sfaturile populare profesorilor și care s-au distins în munca de educare a tineretului, în activitatea culturală și obștească. Tot cu prilejul „Zilei învățătorului“, pentru munca rodnică depusă în anul școlar 1961— 1962, Ministerul Invățămîntului a conferit diplome și insigne de învățător și profesor fruntaș unui număr de 458 cadre didactice. (Agerpres) Florile recunoștinței (Foto : Agerpres: Tovarășul căruia îi aparțin cuvintele din motto-ul acestui reportaj este muncitor la gospodăria agricolă de stat Ciocîrlia de jos, tată a patru copii. Este un bărbat în plină putere și, așa cum ni se înfățișează din înseși cuvintele citate, își iubește munca, colectivul, familia, are năzuințe proprii constructorilor socialismului, dorința de a fi folositor societății. Din aceleași cuvinte ale sale înțelegem că în viața lui s-a întîmplat ceva deosebit, că a trecut printr-o grea încercare. Ce înseamnă acest ceva deosebit din viața lui ? Pe la începutul lui februarie, omul lucra la circularul de tăiat lemne. Cine știe cum a alunecat de pe stivă. Piciorul i-a fost împins spre colții de oțel ai circularului, care au mușcat arzător... Laba piciorului se mai ținea doar printr-o fîșie tegumentară de un deget și printr-o arteră. Adus cu salvarea la Constanța, a fost internat la spitalul militar de aici Erape la ceasurile trei după amiază. Chirurgul de serviciu abia ieșise dintr-o operație, înainte de care mai efectuase altele. Dar care adevărat „ostaș în alb“ nu uită de oboseală, de sine, cînd de el depindea viața unui om ? , Gheorghe Necula a fost pus pe masa de operație. Prin vorbe, prin toată ființa lui își exprima dorința : ,,Nu-mi tăiați piciorul /“ Erau puse, în vorbele acestea, mereu speranță, frămîntare, repetare, durere, teama omului care nu vrea să rămână beteag. „Voi încerca, voi încerca totul“ — i-a spus medicul. Așa cum se prezenta rana, cu toate vasele și tendoanele gleznei tăiate și murdărite cu pămînt, cu oasele — tibia și peroneul — din care lipseau bucăți, cu laba piciorului „răsturnată dorsal, halucele atingînd genunchiul“ cum se descrie cazul în termeni de specialitate, soluția teoretică se impunea clar : amputarea. N-ar mai fi fost nici un dubiu, nici o problemă. Piciorul omului ar fi fost tăiat de sub genunchi, ca să poată fi prinsă proteza, și nimic n-ar fi fost de obiectat din punct de vedere medical. Dar dorința omului „Nu-mi tăiați piciorul“ cerea mai mult decît atît. Medicul gîndea nu numai la perceptele teoretice ale meseriei sale, ci mai ales la omul care îl privea cu ochii plini de speranță ; se gîndea că în viața patria/ăgrimi^t^ataliste nici nu la practica medicilor sovietici. Cunoștea rezultatele unor operații făcute în Uniunea Sovietică și în țara noastră, de reîmplantare a membrelor și organelor. Studiase metoda Klimov — o metodă ce-i era de mare ajutor în cele ce avea să facă. Ia sfîrșit, știa că trebuie să îndrăznească — dacă o cale bătătorită nu poate să dea rezultate, trebuie să renunți la ea, să mergi pe alta nouă". Pe această cale a mers. Deși ea implica primejdia gangrenării, In sala de operație, el, ajutat de comandantul spitalu^ de locțiitorul Vanea Elisabeta poliÜ a dat lupta pentu se poată reîntra dragi, la cale cu dalta per “ să se îmbieneu, a ari" sut veni special* verat.i nobil, cerceta starea omului pe care-l operase, îi „hrănea“ piciorul cu tot ceea ce avea nevoie pentru ca în el să pulseze din nou sîngele viguros. „Astăzi, 30 aprilie, scria Gheorghe Necula într-o scrisoare adresată ministrului Forțelor Armate, părăsesc spitalul". E un adevărat poem al bucuriei în această simplă propoziție. „Vă scriu aceste rînduri — spune mai departe tovarășul Necula — ca să vă mulțumesc că aveți astfel de doctori. Nu voi uita niciodată îngrijirea ce am avut-o din partea tuturor...“ Acum, cînd apare reportajul de față, el muncește în gospodăria de stat, pentru țara sa și pentru copiii săi. Pentru țară, în care înflorește umanismul socialist, grija față de om, dragostea, simibnegația, sentimen In jurul tău, tovarăși buni... ,,Astăzi am piciorul întreg și plec din nou sa muncesc în gospodarie pentru fara mea și copiii mei". (Din scrisoarea pe care Gheorghe Necula a așternut-o cu putin timp înainte de a parași spitalul militar Constanta). Maior medic LAURENTIU DRAGOMIRESCU