Apărarea Patriei, august 1963 (Anul 19, nr. 179-204)
1963-08-01 / nr. 179
Pentru patria noastră, Republica Populara Romînâ / #APARAREA PATRIEI Ii Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIX Nr. 179 (5263) Joi 1 august 1963 4 PAGINI - 20 BANI Educarea cornișii a personalului — o preocupare permanentă - De șapte ani încoace, ofițerul Georgiu Mitu îndeplinește funcția de locțiitor politic al comandantului unui divizion de vedete-torpiloare Șapte ani de ambarcare într-o unitate de nave înzestrată cu tehnică de luptă și aparatură modernă, intr-o unitate care, in condițiile luptei este chemată să îndeplinească, prin excelentă, misiuni de mare importanță și in cele mai complexe condiții. E un stagiu care spune mult. Ofițerul Georgiu Mitu, în prezent căpitan de rangul 2, a parcurs o cale ascendentă, muncind cu dragoste și pricepere pentru educarea comunistă a personalului, pentru dezvoltarea la fiecare militar în parte a unor înalte calități ostășești. Pe căpitanul de rangul 2 Mitu îl caracterizează entuziasmul în muncă, întemeiat pe reale calități organizatorice, pe un dezvoltat simț al perspectivei. Acest entuziasm îl transmite tot așa de puternic, de mobilizator și celor din jur „Cînd știi să insufli entuziasm, izbinda e mai aproape", sînt cuvinte care i-au fost spuse cu ani în urmă, atunci cînd era la primii pași ca lucrător politic, cuvinte pe care nu numai că nu le-a uitat, ci, confirmate de propria sa activitate, i s-au încrustat adine în minte, ca un mare adevăr. O dată cu începerea noului an de instrucție, ofițerul Mitu a analizat profund: Împreună cu comandantul, cu secretarul de partid și cu cel de U.T.M. situația din unitate. Concluzia generală a fost că, în primul rînd, într-o strînsă împletire cu sarcinile pregătirii de luptă, cu menținerea permanentă a capacității de luptă la cel mai înalt grad, trebuie intensificată munca de educație politică a echipajelor, de formare și întărire a răspunderii acestora pentru îndeplinirea exemplară misiunilor ce le sînt încredințate, a de dezvoltare a dragostei marinarilor pentru unitate. Fiecare activitate a fost astfel pregătită, nncit a avut o mare eficiență. Nu mai departe, lecțiile politice. Cit de amănunțit se ocupă ofițerul Mitu de felul cum se pregătesc propagandiștii de grupe ! Cu unul discută despre conspect, îl ajută pentru expunere sau seminar, cu altul verifică studiul individual al ostașilor. O grijă deosebită a acordat-o legării conținutului lecțiilor politice de activitatea practică a unității. Lecțiile politice intitulate : -Să păstrăm cu grijă onoarea și tradițiile de luptă ale forțelor armate, unității și navei noastre“ „A fi maestru în specialitatea misilitară, fruntaș în pregătirea de luptă și politică — datorie patriotică a fiecărui soldat și gradat de pe navele marinei militare" au avut un larg răsunet în rîndul echipajelor. Pregătiți temeinic, propagandiștii au făcut expuneri interesante, care, de la început, au captivat atenția marinarilor. Ei au vorbit concret despre frumoasele tradiții ale unității, despre acei marinari care, an de an, au umplut paginile Cărții de onoare cu fapte ostășești însuflețitoare. Pornind de la necesitatea sprijinirii comandantului în munca de instruire și educare a marinarilor, locțiitorul politic a știut să folosească toate forțele din unitate. Astfel, el a îndrumat cu regularitate organizației biroul de bază de partid pentru ca în ședințele sale cu și în adunările generale ale comuniștilor să fie discutate în amănunt cele mai arzătoare probleme Fie și numai dintr-o simplă enumerare a problemelor discutate cu : sarcinile comuniștilor pentru organizarea și desfășurarea întrecerii socialiste, lecțiilor eficacitatea politice, întărirea continuă a ordinii și disciplinei la bord executarea cu rezultate bune a aplicațiilor, a tragerilor și lansărilor, se poate trage concluzia despre grija pe care a manifestat-o ofițerul pentru ca, sprijinindu-se pe forța și exemplul mobilizator al comuniștilor, să obțină un randament maxim în munca de educare a echipajelor. Ofițerul Mitu și-a îndreptat atenția și asupra îmbunătățirii muncii cultural-educative. Personal a inițiat, organizat și condus multe din activitățile cultural-educative, printre care cităm aici serile tematice „Istoricul luptei pentru primul loc pe Marina Militară" și „Să îmbogățim, împreună cu celelalte nave, tradițiile ostășești ale Marinei Militare", convorbirile colective „Viața unității noastre oglindită în presa militară“, „Cartea de onoare a unității”, „Vitrina trofeelor sportive ale unității" otr. Muncind perseverent, ajutat de șefii săi, de eșaloanele superioare, ofițerul Mitu a devenit un marinar destoinic. El și-a însușit principiile și procedeele ducerii luptei pe mare cu torpile, rezolvării rapide și sigure a diferitelor situații tactice complexe. ...Iată că navele au pornit să înfrunte marea și întunericul. Pe fiecare vedetă, o mînă de oameni. Dar, un colectiv închegat, o forță de temut. Mecanici, radiotelegrafiști, torpilori, radiolocatoriști și observatori, toți se află la posturile lor de luptă și fiecare in parte are preocupările sale. Pe toți îi unește însă aceeași hotărîre i îndeplinirea misiunii. Ore în șir, vedetele gonesc în noapte. Pînă la urmă, ținta este descoperită și atacată. Acesta este un moment de înaltă tensiune, cînd își spun cuvîntul hotăritor atît pregătirea de specialitate cit și calitățile morale și de luptă ale marinarilor. Și dacă echipajele nu numai în cazul de față, dar în nenumărate alte împrejurări, grele chiar, au dovedit voință și bărbăție, apoi acestea se datoresc în mare măsură muncii de educație desfășurată de comandant și de locțiitorul politic, care știu să folosească în mod eficace sprijinul ce-l primesc din partea comuniștilor și al atemiștilor. ...Odată, navele se întorceau dintr-o misiune. Ofițerul Mitu se afla la bordul vedetei comandate de locotenentul-major Mihai Uță. La acostare, fie din grabă sau emoție, fie din cauza vîntului, locotenentul-major n-a reușit manevra. Ofițerul Mitu l-a ajutat să-și găsească greșeala. S-a insuflat calm și încredere în forțele proprii. Cu timpul, locțiitorul politic a reușit să dezvolte ofițerului simțăminte și calități morale care aveau să-și spună cuvîntul hotărîtor într-o acțiune grea pentru ofițerul amintit. Era într-o noapte de toamnă. Furtună puternică. Vedeta comandată de locotenentul-majorită lupta din greu cu furia valurilor. Din cauza balansului, anco- Căpitan de rangul 3 ȘTEFAN NEAGU (Continuare in pag. 3-a] Exerciții demonstrative în poligonul de specialitate Zilele acestea, ofițerii din unitatea unde muncește ofițerul Petre Sultan au asistat, în poligonul de specialitate căi ferate, în cadrul unei convocări, la exercițiul practic demonstrativ „Montarea unei rampe frontale pentru îmbarcarea tehnicii grele de luptă". Exercițiul a fost condus de maiorul Mihai Tătaru. Misiunea de a monta o asemenea rampă a revenit grupei comandate de caporalul Pompei Mureșanu. Demonstrîind o bună pregătire in cunoașterea și mînuirea tehnicii, militarii au circulat misiunea mult sub baremul calificativului „foarte bine". In continuarea exercițiului s-a executat montarea unei rampe frontale improvizate din șini și traverse, exercitiu condus de căpitanul Gheorghe Ionescu. S-au evidențiat în mod deosebit caporalul Pompei Mureșanu, pentru buna organizare și conducere a muncii subordonaților, soldații Dumitru Chirilă, Iulian Popescu, Mihai Morărașu și alții. Unii dintre militarri mai sus menționați au mai participat la astfel de exerciții. De data aceasta, timpul de montare a rampei frontale grele a fost mult îmbunătâtit Un aport deosebit, la realizarea exercițiilor a adus căpitanul Constantin Mirea, comandantul subunității din care fac parte executanții. Locotenént major C. NIÇQLESCL Acțiunea curajoasă a unui ofițer Nu de mult, o unitate militară din București a fost sesizată telefonic de către Trustul de Utilaje Grele București că la balastiera Ionești, raionul Găești, a fost scoasă, pe timpul excavării în albia rîului, o bombă de avion de 250 kg rămasă din timpul celui de-al 2-lea război mondial. Acest lucru a dus la oprirea lucrărilor de excavare la balastiera care asigură cu nisip și pietriș numeroase șantiere de construcții din apă. De aceea se impunea urgent distrugerea bombei descoperite. Deoarece echipele de asanări din unitate erau angajate în alte lucrări importante, dîndu-și seama că prin sistarea lucrărilor din balastieră șantierele de construcții ar avea de suferit, maiorul Dabija Constantin din unitate s-a oferit să lichideze pericolul creat. In aceeași zi ofițerul s-a deplasat la fața locului unde a constatat că bomba nu putea fi distrusă pe foc, deoarece ar fi pricinuit pagube importante utilajelor și instalațiilor de excavare. Față de această situație, ofițerul a procedat cu mult calm și dînd dovadă de curaj și temeinice cunoștințe tehnice a luat toate măsurile pentru evacuarea bombei din balastieră. Sub îndrumarea ofițerului, cu ajutorul unei macarale, bomba a fost transportată la o depărtare de 1 km de șantier unde a fost distrusă. După executarea distrugerii, în timp ce se pregătea să plece spre unitate, un muncitor a adus la cunoștința maiorului Dabija că în curtea Sfatului popular Ionești mai există o bombă de avion de 250 kg aruncată aici în timpul ultimului război mondial, care se află îngropată în pământ. Deși se înserase și ofițerul era după o zi încordată de muncă, el a înțeles pericolul ce-i poate prezenta existența unei bombe de avion în mijlocul comunei Ionești. Raportînd la București situația șefului nemijlocit, a cerut aprobarea pentru a rămine în continuare să distrugă și cea de a doua bombă. Și în cel de al doilea caz, ofițerul procedind cu calm și curaj a scos bomba din pămint, a transportat în afara comunei unde a distrus-o. Astfel în mai puțin de 8 ore ofițerul a reușit să înlăture pericolul pe care-l prezentau cele 2 bombe. Pentru acțiunea sa curajoasă, care a avut ca rezultat reluarea lucrărilor de excavare in balastiera I Onești, conducerea șantierului și muncitorii au adus mulțumiri maiorului Constantin Dabija. Maior inginer G. MOSARU Comandanți de tancuri la leviere Batalionul comandat de maiorul Marin Ionță a executat conducerea tancurilor într-un teren frămintat, pe o direcție dată, în complex cu instrucția radio. Exercițiul prevedea pe traseu obstacole și baraje special amenajate, precum și obstacole naturale. La exercițiul destul de greu, locul mecanicilor la leviere a fost luat de comandanții de tancuri, iar în locul acestora au acționat ochitorul Siguranță în conducerea tancului a dovedit caporalul Aurel Dinga care a acționat cu 3 minute sub barem. Rezultație bune și foarte bune au obtinut și alți comandanți de tancuri printre care caporalii p. Dușa, I. Enache, I. Marcu, A. Pop. Dintre ochitori s-au evidențiat în mod deosebit soldații-fruntași P. Andăr și V. Stoica, echipajele pe care le-au comandat obținînd Calificativul „foarte bine“. j Caporal 1 N. TOPORAN a mi uitat Jffli Ascensiune în ritm Și iată că peste o veche priveliște s-a așternut una nouă ! De clte ori urcai drumul spre Suceava, orașul acesta, încărcat de parfumul istoriei și al legendelor, îți apărea de acolo, din vale, dominat de zidurile vechii țerfi și gindul nu putea să nu te ducă la Ștefan, Voievodul cel Mare al Țării Moldovei care, după vorba cronicilor, a domnit, plin de Înțelepciune și dreptate, peste aceste plaiuri binecuvîntate. Dar anii și colbul vremii s-au așternut peste acele timpuri și „orașul lui Ștefan vechea cetate de scaun, ti se dezvăluie azi intr-o imagine nouă, inedită. Astăzi, legendarele ziduri ale cetății au rămas in umbra aripelor aeriene a blocurilor, ca un simbol grăitor al ascensiunii noului oraș. O ascensiune in ritm. Buldozerele de fier au muscat iară milă in casele coșcovite, împrăștiate printre movile. Camioanele au răsturna, cărămida și oamenii ai prins să scrie cu litere de cărămidă, beton și fantezie, unul dintre cele mai înaripate poeme ale construcției socialiste. Blocuri inalte și balcoane cu Hori . Străzi și cartiere Întregi cunosc astăzi freamătul muncii constructorilor. Pe bulevardul Ana Ipătescu 140 de apartamente, luminoase și pline de confort, și-au primit noii locatari, pe muncitorii vrednici ai Sucevei de azi. Și încă 600 iși așteaptă locatarii. Curind, acest bulevard, plantat cu blocuri și castani, va străbate orașul de la un capăt la celălalt. In 1964, alte 500 de apartamente vor fi date in folosință vne. In cartierul Mihai Viteazu, între blocurile semețe scăldate de soare, a mai rămas o căsuță cu ziduri crăpate și acoperiș de paie. Au lăsat-o oamenii ca o mărturie a vremii apuse Pe locul unde altădată se-ntindea „tirqul de vite“ s-a ridicat azi o noliclinică masivă și modernă. Înzestrată cu aparatură nouă și cadre bine pregătite o școală nouă cu 24 săli de clasă răsună de lorma voioasă a saliei de cadU. In atelierele noi ale școlii profesionale, elevii iși însușesc cu dragoste meseria. Cinematografe, grădini restaurante, cluburi parcuri. Toate poartă pe ele amprenta noului. Numai în ultimii doi ani s-au dat în folosință aproape 3.000 de apartamente. In 1963 a fost alocată pentru construcții suma de cca. 200 milioane lei. Sînt dive grăitoare, care arată grija pe care o poartă partidul nostru oamenilor muncii. Ascensiune in ritm . In lunca Sucevei, pe locurile unde primăvara apele se umflau și răbufneau din albie, unde toamna se rostogoleau ciulinii in drumul lor spre nicăierea și iarna viscolul întuneca Intir. deriie... in lunca Sucevei s-a sl atornicii trainie Noul socialist. Combinatul de valorificare superioară a lemnului de aici, cu fabrica de celuloză, hîrtie și mobilă, cu geometria vastității și a graficelor in ascensiune, cu zaomosul mașinilor, cu acel du-te-vino neîntrerupt, cu constelație, nocturnă a luminilor, fac din Suceava un adevărat oraș industrial. Suceava a fost prea Înghesuită, prea comprimată. Orașul vrea aer și soare, varietate și prospețime. Și oamenii au ieșit la amenajarea spațiilor verzi, a străzilor. Aici în oraș, niște iele tinere și vesele au conturul cu migală și răbdare, pe cițiva metri pătrați, harta regiunii, o hartă plină de culori și viață, unde fiecare raion iși are floarea sa specitică Intr-o seară, pe dealul Tătărașului, aproape de relarea cu zidurile joase de ploaie și vint, s-a aprins un foc mare. Un foc de tabără. Pionierii jucau in jurul flăcărilor,lăcările se jucau pe chipuri. In vale, combinatul își aprinsese luminile și parcă toate becurile se prinseseră In horă Si dansau. NICOLAE TURTUREANU Salt peste veacuri la Suceava Polo : ST PETRESCU Locotenentul Nicolae Nuță, comandant de subunitate, muncește cu perseverență, preocupîndu-se ca subordonații săi să obțină numai rezultate bune și foarte bune. In clișeu, locotenentul N. Nuță urmărește expunerea caporalului Mircea Gaman privind sistemul de lucru cu aparatura dozimetrică din dotare. Foto: ȘT. IONESCU Indeplinesc de pe acum angajamentul anual de economii BAIA MARE. — Muncitorii Uzinei „Unio" din Satu Mare — cea mai mare întreprindere constructoare de mașini din regiunea Maramureș au realizat, prin reducerea consumurilor specifice de materiale, economii la prețul de cost de 4 300 000 lei, îndeplinind astfel angajamentul pe întregul an. Rezultate importante în acțiunea pentru reducerea cheltuielilor de producție a obținut și colectivul Fabricii de alcaloizi din Vișeul de Sus. Printr-o bună organizare a producției, aceste cheltuieli au fost reduse aici cu aproape 140 de lei la fiecare mie de lei producțiemarfă. Economiile obținute pe această cale se cifrează la 543 000 lei. Rezultate importante au mai obtutut și colectivul Combinatului „1 Mai" din Satu Mare care a îndeplinit însă de pe acum angajamentul anual de economii, întreprinderile IPROFIL, Tudor Vladimirescu și altele. sa ne Însușim temeinic tehnica organizării Și EXECUTĂRII forjării din mișcare a cursurilor de apă Numeroase și valoroase sînt învățămintele și deprinderile pe care le dobîndesc ofițerii, toți militarii, pe timpul desfășurării aplicațiilor tactice. Executate în condiții cit mai apropiate de cele reale, ele îmbogățesc experiența comandanților în conducerea trupelor în luptă, și luarea unor hotărîri rapide, le dezvoltă inițiativa și gîndirea tactică. Deosebit de valoroase sînt învățămintele acumulate pe timpul aplicațiilor în legătură cu forțarea din mișcare a cursurilor de apă. In lupta modernă, forțarea unui curs de apă în cadrul luptei ofensive cu străpungerea din mișcare a apărării inamice este nu numai una din acțiunile de luptă cele mai complexe, ci și foarte frecventă. De aceea, datoria fiecărui ofițer este de a-și însuși temeinic atît teoretic cit și practic modul de acțiune în cadrul forțării cursurilor de apă Este necesar să subliniem că, deși majoritatea comandanților au dobindit deprinderi corespunzătoare în organizarea și executarea forțării din mișcare a cursurilor de apă, mai sînt unii care neglijează unele activități foarte importante de care depinde succesul luptei. In unele situații scăpările și lipsurile din activitatea unor comandanți se datoresc faptului că nu trăiesc realitatea cîmpului de luptă. In sprijinul acestei afirmații aș vrea să dau cîteva exemple dintr-o aplicație executată și voi începe cu cercetarea care are un rol deosebit în organizarea și desfășurarea cu succes a forțării. Subunitățile de sub comanda ofițerului R. Ionescu, în urmărirea „inamicului", se apropiau de un curs de apă. Cercetarea așa după cum este normal a fost trimisă înainte. Cu toate acestea, comandantul nu a dispus de datele necesare elaborării hotărîrii definitive pentru forțare. Ba mai mult, au fost luate unele măsuri inutile, greșite față de situația concretă. Necunoscind adîncimea cursului de apă, subunitățile s-au oprit să-și pregătească mașinile de luptă în vederea trecerii pe sub apă.De altfel, chiar dacă situația ar fi impus trecerea tancurilor pe sub apă, ermetizarea lor ar fi trebuit să fie făcută încă din raionul de concentrare. In acest caz nu s-ar mai fi pierdut două ore cu această operațiune pe aliniamentul raioanelor de ieșire la apă). Cînd este vorba despre cercetarea cursurilor de apă trebuie să scoatem în evidență două aspecte ale lipsurilor care mai apar uneori tocmai datorită faptului că nu se acționează ca în luptă. Este vorba, așa cum s-au petrecut lucrurile în unitatea în care muncește ofițerul Ioan Nițu, de formalismul manifestat în organizarea și desfășurarea cercetării, de grija unilaterală ca cercetarea să ajungă la cursul de apă, nu și grija de a stabili cu precizie caracteristicile acestuia. Mai concret, elementele de cercetare nu au fost dotate întotdeauna cu mijloace de trecere care să le permită măsurarea adîncimii și vitezei apei, caracterul fundului apei etc. Dar chiar dacă ar fi fost dotate cu astfel de mijloace, cercetarea nu și-ar fi putut îndeplini misiunea din cauza lipsei mijloacelor de întărire care să-i facă siguranța. Pentru că, în caz real, pe malul opus se află forțe inamice care atît timp cit au posibilitatea vor împiedica prin focul armamentului lor activitatea cercetării. Iată pentru ce este absolut necesar ca pe lingă mijloacele de trecere subunitățile de cercetare să fie întărite cu tancuri, autotunuri, artilerie și mijloace de transmisiuni care să le permită cercetarea cursului de apă și informarea la timp a trupelor ce afluiesc, despre, caracteristicile acestuia. Comandanții care nu dispun de astfel de mijloace nu trebuie să stea pasivi, să găsească în aceasta o justificare, ci să ceară sprijinul eșalonului superior, iar în ce privește mijloacele de trecere se pot chiar improviza. Grija fiecăruia trebuie să fie îndreptată spre îndeplinirea necondiționată, la timp și în ce mai bune condiții a misiunii încredințate, fiecare comandant să manifeste prevedere, inițiativă și spirit creator în rezolvarea cu succes a celor mai neașteptate situații. Bine procedează acei comandanți care, luind hotărîrea pentru forțare încă pe timpul organizării luptei ofensive și pe măsura apropierii de cursul de apă, completează hotărirea inițială prin dispozițiunile și măsurile pe care le iau. Ei pot proceda astfel pentru că analizează în permanență situația adversarului și a trupelor proprii pe baza datelor furnizate de cercetarea temeinic organizată. Caracterul modern al luptei, menținerea unui ritm înalt pe tot timpul ducerii acțiunilor impune executarea forțării pe un front larg, prin multe puncte de trecere, în scopul nimicirii inamicului de pe malul opus în timp cit mai scurt și cu cu mai puține pierderi din partea noastră. Din aplicațiile executate a rezultat tendința unora de a organiza și planifica forțarea prin acele locuri pe unde terenul și condițiile hidrografice sînt cele mai favorabile. Se neglijează uneori faptul că locurile cele mai favorabile, în caz real ar fi apărate mai puternic de către inamic. Ținînd seama de aceasta este indicat și necesar să instruira trupele astfel incit în cadrul fronturilor largi de forțare să fie in măsură să folosească și porțiunile mai grele pentru trecere. Inamicul trebuie lovit acolo și atunci cînd nici nu se așteaptă. Surprinderea este o condiție a succesului și ea se poate realiza de cei mai bine pregătiți, de cei care sînt mai iscusiți, mai curajoși. De multe ori, forțarea se execută în condiții bune, subunitățile ajung la timp și cu capacitatea de luptă completă pe malul opus. Și, cu toate acestea, ele nu sînt în măsură să acționeze in cele mai bune condiții. Așa s-au petrecut lucrurile la una din recentele aplicații. Deși subunitățile au trecut în timpul stabilit cursul de apă, infanteria s-a pomenit în fața „inamicului" singură, fără sprijinul tancurilor și al artileriei. Forțînd fiecare independent, prin puncte de trecere separate, intrarea fiecărei arme în dispozitiv și realizarea cooperării au necesitat multe minute. Din această situație ca și din altele a rezultat necesitatea și posibilitatea organizării unor puncte mixte de trecere care să fie folosite de subunitățile de infanterie împreună cu mijloacele de întărire (tancuri și artilerie). In felul acesta, subunitățile ajunse pe malul opus pot imediat continua cu impetuozitate și cu succes lupta. Este foarte indicat ca, acolo unde apa permite, o parte din subunitățile de infanterie să treacă pe malul opus ca desant pe tancuri. Unele neajunsuri în organizarea și desfășurarea forțării unor cursuri de apă s-au datorat, pe de-o parte, insuficientei cunoașteri a caracteristicilor tehnice și de luptă ale diferitelor mijloace moderne de trecere, iar pe de altă parte lipsei de antrenament în folosirea judicioasă a acestor mijloace ca și a celor improvizate. Perioada instrucției unităților la cursurile de apă a îmbogățit considerabil cunoștințele și deprinderile de a executa forțarea în timp scurt și organizat cu folosirea celor mai diferite mijloace. Cu aceasta însă nu trebuie considerat că s-a rezolvat totul. Instrucția și antrenamentele menite să obișnuiască subunitățile cu forțarea din mișcare a cursurilor de apă trebuie continuate în scopul desăvîrșirii cunoștințelor căpătate. Insușindu-și cu mai amănunțit tehnica organizării și executării forțării cursurilor de apă, comandanții trebuie să manifeste inițiativă pe timpul ducerii acțiunilor de luptă, să dovedească putere de discernămînt. Ei trebuie să facă distincție între cursurile de apă, care constituie prin natura lor obstacole, și acele cursuri de apă care nu pun nici o problemă complicată pentru forțare, care nu constituie în fond obstacole. Cursurile de apă care au vaduri sînt trecute direct de către subunități, fară opriri in raioanele de ieșire la apă, fară pregătiri și fară folosirea mijloacelor, numai cu amenajarea căilor de acces către cursul de apă și, eventual,, amenajarea malurilor. A proceda altfel, a pregăti forțarea după toate regulile cunoscute, ar însemna nu numai șablonism în gîndire și acțiune, dar și o serioasă pierdere de timp, irosire de forțe și energie. Problema este ca subunitățile să treacă repede și ca Întreaga capacitate pe malul opus și să continue lupta. Dacă rîul este adinc el este forțat respectîndu-se toate regulile verificate de practică ; dacă însă rîul nu este adînc sau are multe vaduri el este trecut fără a mai aplica regulile referitoare la organizarea sectorului de forțare. Succesul forțării din mișcare a cursurilor de apă depinde în mare măsură de acțiunile trupelor care au trecut primele pe malul opus, înaintarea lor impetuoasă și rapidă răpește inamicului posibilitatea de a executa trageri directe asupra punctelor de trecere, de a lua măsuri eficace împotriva subunităților care continuă trecerea. Așa au procedat, într-una din aplicațiile executate, subunitățile comandate de maiorul Constantin Ghigheanu și maiorul Constantin Vîjîi. Ele au continuat lupta imediat ce au ajuns pe malul opus, pătrunzînd adtinc în dispozitivul de apărare al adversarului. Un astfel de mod de acțiune a fost apreciat ii se-a asigurat succesul. In aceeași aplicație însă au fost și cazuri cînd unele subunități nu au acționat ca în luptă. Fiindcă erau in aplicație și nu în luptă, ele au ieșit la apă fără a ști pe unde ar(Continuare in pag. 2 al General-maior GH. CRĂCIUN DISCUȚII Gîndim tacticile ofițerului