Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1967 (Anul 23, nr. 27-52)

1967-07-05 / nr. 27

^ PENITU PATRIA NOASTRĂ. REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA! ANUL XXIII ^Lanai'd­'AO nitrial ■ ^ TIRGÂN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 8 PAS""-' lEu apararea piirivi EFICIENȚĂ SPORITĂ activităților de pregătire a cadrelor din unități O. verigă principală de care de­pinde în mare măsură nivelul or­ganizării și desfășurării procesului de instruire a trupelor­ la un "nivel corespunzător cerințelor actuale este pregătirea continuă a ofițerilor, dez­voltarea gîndirii lor­­ tactice, meto­dice și de comandă. Dispozițiunile eșaloanelor supe­rioare lasă la latitudinea comandan­ților de unități stabilirea număru­lui, intervalului de timp, duratei, conținutului tematic­ și modului­­ de desfășurare a convocărilor și­ ședin­țelor demonstrativ-metodice ce ur­mează a se executa cu ofițerii. A­­ceasta deschide un cîrm­p mai larg inițiativei creatoare dar mărește totodată răspunderea personală comandanților pentru conținutul și a eficacitatea activităților organizate. Este suficient să menționăm urmă­torul aspect. In ultima vreme co­mandanții de unități nu se puteau ocupa în egală măsură de pregă­tirea ofițerilor din­ toate alm­ele : prin planificarea în același timp a convocărilor comandanților de plutoane și de companii (baterii), atenția era concentrată de regulă asupra ofițerilor din arma de bază a unității,­­ ceilalți ofițeri rămînînd mai mult în grija șefilor de arme și servicii.. Or, este de foarte mare importanță ca vederile, competența, autoritatea și influența comandan­tului unității să se exercite și ne­mijlocit asupra tuturor ofițerilor din subordine. De la bun început este nevoie să subliniem faptul că desfășurarea convocărilor în funcție de nevoi este incompatibilă ,cu admiterea de simplificări și ușurări în pregă­tirea ofițerilor. Cine ar putea de altfel să considere că în ritmul tre­pidant al dezvoltării științei și teh­nicii militare actuale, ținînd seama de cerințele multiple ce li se pun, ofițerii în unanimitate posedă toa­te elementele pentru exercitarea e­­xemplară a comenzii, atît în luptă cît și în procesul de instruire ? Realitatea ne arată că sînt foarte multe lucruri de învățat sau de aprofundat. De aceea, ținînd seama de cerințele Ordinului ministrului Forțelor Armate și pe baza unei temeinice analize a situației reale existente în unități, comandanții trebuie să hotărască cu multă chib­zuință direcția în care este nece­sar să se intervină pentru îmbo­gățirea continuă a fondului de cu­noștințe militare al ofițerilor. Cu aceeași grijă trebuie stabilită și modalitatea transmiterii acestor cu­noștințe — într-o formă care să captiveze la maximum interesul ca­drelor — pentru a contribui cel mai­­ eficient la dezvoltarea gîndirii lor tactice, a capacității de analiză și sinteză,­­ precum și a operativității în rezolvarea situațiilor complexe din practica de comandă, înlătura­rea oricărui­­ șablon și a rutinei, posibilitatea valorificării depline a posibilităților pe care le are în permanență fiecare unitate, vor con­stitui neîndoielnia puternice stimu­lente, asigurînd creșterea eficacită­ții activităților de pregătire a ofi­țerilor. Tematica și zilele de pregătire se cer a fi corelate strîns cu obiecti­vele pregătirii de luptă ale subuni­tăților și unității. Aceasta face ne­cesară, desigur, o mai profundă cu­noaștere personală de către coman­dant a stadiului atins în instruirea și educarea militarilor — pe baza conducerii nemijlocite a acestui pro­ces , dar și o consultare mai lar­gă, ascultarea atentă a părerilor a­­jutoarelor, cît și a masei ofițerilor în profitul cărora se organizează pregătirea. Stabilirea la întîmplare a măsurilor, pornindu-se de la o analiză sumară, superficială sau doar pentru a se putea raporta că „s-a făcut cutare și cutare lucru“ are consecințe negative multiple, inclusiv în ce privește educarea ofi­țerilor din unitate. Lor trebuie să li se servească întotdeauna și un model viu, mobilizator, de felul cum sînt abordate și rezolvate sar­cinile pregătirii de luptă, model ca­racterizat prin înaltă exigență, răs­pundere și randament maxim în folosirea­­ timpului de instruire. Asemenea forme ca spre exem­plu : convocări de comandament și metodice, precum și antrena­­­mente în lucru de stat major, pre­zentarea unor exerciții demonstra­tiv-metodice și bineînțeles studiul individual vor fi folosite și în viitor. Important este ca investiția de cunoștințe și deprinderi noi ca și reamintirea sau aprofundarea ce­lor deja acumulate să se facă în timp oportun pentru a se asigura un înalt nivel calitativ activităților ce vor avea loc, înlăturarea defi­ciențelor intîlnite anterior și preve­nirea altor neajunsuri. Sub acest aspect, este posibil să se organizeze cu comandanții de plutoane și de companii (baterii) nu o singură con­vocare pe ciclu — cu durata de 3 zile,­­ așa cum se proceda în trecut — ci mai multe convocări, dar mai scurte, care să se țină cu toți ofi­țerii sau separat pe arme și funcții. De asemenea, ținînd seama de dezideratul diferențierii, socotesc că nu este exclusă nici situația ca a­­numite convocări să fie organizate numai pentru o parte a comandan­ților de subunități care urmează să-și dezvolte anumite deprinderi tactice, metodice și de comandă, de­prinderi stăpînite temeinic de to­varășii cu funcții similare și care nu mai sînt aduși la convocare. Această idee a fost materializată recent prin organizarea unor con­vocări metodice, avînd­­ durata 3—5 zile, cu ofițeri ale căror subunități au obținut rezultate sub așteptări Colonel MARIN DRAGU­ (Continuare in vag. a II-a) La adăpostul acoperirilor din teren, cercetații comandați de caporalul Florea Stoicescu se apropie de obiec­tivul misiunii încredințate Foto­­ ST. IONESCU FILE DE CARNET Fapte disparate, dar puse cap la cap, ne-au îndemnat să așternem cîteva rînduri des­pre observație și model. Cum utilizăm această sabie deose­bit de ascuțită a spiritului uman în veștejirea incompe­tenței, rutinei, lucrului de mîn­­tuială și a prostului gust ? Nu cumva observația excesivă, dar mai ales atunci cînd nu-i făcută la obiect, exercită o ac­țiune nocivă asupra persona­lității ? Care ar trebui să fie raportul dintre observație și model ? Un comandant de pluton, proaspăt absolvent al școlii militare, primește sarcina să organizeze o ședință de ins­trucție model. Bucuros de în­credere, ofițerul se apucă cu rîvna de lucru. Citește, se do­cumentează, experimentează, verifică. Cînd totul este gata solicită aprobarea comandan­tului său. In sfîrșit, o treabă OBSERVARE ȘI MODEL care o să î|­p­acâ, își zice tî­­nărul ofițer. Dar, vai, dezi­luzie ! Fără să vadă, de fapt, des­­pre ce-i vorba, comandantul incepe „să tune și să fulgere". Ba, că ideea cutare nu-i bună, ba, că cealaltă de unde mai scos-o și cite și mai cite­­­a iar în final ca drept încura­jare i se spune : dumneata poți mai mult ! Trebuie să-ți valorifici mai productiv cunoș­tințele ! De ce cutare chestiune n-a fost bună, ce ar fi trebuit în loc, cum să procedeze în vi­itor, sînt întrebări la care însă nu i se dă răspuns. Ședința pînă în cele din urmă se pre­zintă. Dar cît de greu devine totul, cît de timorat și nesigur va vorbi ! Și asta pentru că cineva, prin observații nechib­zuite, i-a turnat plumb în a­­ripi. Unii spun că e în obiceiul acestui comandant să afișeze că nu-i place niciodată nimic. Are convingerea că observația cu cît e mai dură, cu atît e mai eficace, contribuie la sti­mularea gîndirii, ajută pe subordonați să-și descopere singuri deficiențele, să găseas­că soluții adecvate pentru li­­chidarea lor. Locotenent-colonel I. STRUJAN (Continuare In pag. a ll-a) O AMPLĂ DEZBATERE PENTRU DEZVOLTAREA MULTILATERALĂ A INDUSTRIEI CHIMICE ROMÂNEȘTI De luni, în sala Ateneului Ro­mân din Capitală, se desfășoară lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din industria chimică. Consfătuirea are loc în condițiile avîntului impetuos al întregii economii naționale, al unor succese remarcabile obți­nute de oamenii muncii, de în­tregul nostru popor, în munca și lupta pentru îndeplinirea e­­xemplară în toate domeniile de activitate a sarcinilor celui de-al doilea an al planului cincinal. La ea participă muncitori și mai­ștri de înaltă calificare, tehni­cieni și ingineri din serviciile de concepție, din secții și ateliere, specialiști din institutele de cer­cetări și proiectări, din labora­toarele uzinale, economiști, con­ducători de întreprinderi și in­stitute, oameni de știință, lucră­tori din aparatul de partid și de stat, reprezentanți ai altor ra­muri ale economiei, numeroși invitați. Organizată din inițiativa Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri, Consfătuirea pe țară a lucrătorilor din industria chi­mică, ca și celelalte consfătuiri pe ramuri economice — în do­meniul construcțiilor, proiectării, al comerțului interior și exterior, al industriei constructoare de mașini, transporturilor — prile­juiește un rodnic schimb de ex­periență, o examinare aprofunda­tă a problemelor actuale ale a­­cestei importante ramuri a eco­nomiei noastre naționale, precum și a altor sectoare chemate să sprijine dezvoltarea chimiei în România. Ea se înscrie pe linia metodelor de muncă promovate de conducerea partidului nostru de a se consulta și a dezbate cu muncitorii, specialiștii, inginerii, cu toți oamenii muncii, aspec­tele principale ale dezvoltării e­­conomiei naționale, în scopul gă­sirii celor mai adecvate căi și mijloace pentru continua îmbu­nătățire a activității în toate do­meniile. Participanții la lucrările consfătuirii sînt chemați să dea cu competență soluții optime importantelor probleme tualitate și perspectivă ce de­te­stau în fața industriei noastre chi­mice înalta prezență la consfătuire­a conducătorilor de partid și de stat, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar gene­ral al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, vine să sublinieze încă o dată atenția de care se bucură industria chi­mică —o ramură de mare însem­nătate în dezvoltarea economiei României socialiste. Dispunem azi de o industrie chimică modernă, în plină dez­voltare, în care sînt reprezenta­te toate subram­urile ei cunoscu­te pe plan mondial, care reali­­zează peste 6000 de produse. Acestei ramuri moderne a indus­triei noastre socialiste îi re­vine sarcina să satisfacă nevoile agriculturii cu îngrășăminte, bio­­stimulatori și antidăunători, ce­rerile de fire și fibre sintetice ale industriei ușoare, necesitățile de producție pentru celelalte ra­muri industriale, ale industriei de medicamente și bunuri de larg consum. Anul trecut, cei a­­proape 120 000 de lucrători din industria noastră chimică și-au realizat sarcinile de pian în pro­porție de 101,3 la sută. In pri­mele cinci luni ale acestui an chimiștii patriei au realizat be­neficii peste plan de 143 mili­oane lei. In fața lor stau sarcini deosebite. Pînă în 1970 producția chimică a țării noastre urmează să crească de 2,4 ori față de a­­nul 1965, înregistrînd un ritm anual mediu de creștere de 19 la­­ Continuare în pag. a VII-al Arabescul coloanelor argintii — simbolul chimiei moderne Foto : AGERPRES ÎNTRE MUNCA DE IERI Ș 1 DE MÎINE Sfîrșitul unei perioade de instrucție și începutul celei următoare poartă ceva din virtuțile anului nou ; te pun față în față cu munca proprie de ieri și de mîine, cu ceea ce ți-ai propus și ai realizat, cu obiectivele spre care te îndrepți. Pe această punte de trecere in timp sînt momente propice confrun­tărilor sincere cu tine însuți, anali­zelor și hotărîrilor. Adunate etapă după etapă, în acel tezaur pe care-l numim experiență de viață și de ac­tivitate, cu luminile și umbrele lor, ele jalonează cariera militară. Cu aceste gînduri ne-am început documentarea, pentru reportajul-an­­chetă de mai jos, printre ofițerii unei mari unități mecanizate. Constanta unui sentiment Interlocutorii noștri — comandanți de subunități — sînt de vîrste dife­rite, unii cu numai 2—3 ani de prac­tică la comandă, alții aflați la îm­plinirea unui deceniu, chiar unui de­ceniu și jumătate de serviciu. La fie­care s-au sedimentat impresii, con­vingeri, înclinații: „Mi-a plăcut artileria și atunci cînd am ales-o, urmînd o traiectorie pe care a mers și tata, la vremea lui sergent in termen și comandant de pluton, și-mi place și astăzi, după atîția ani“. (Căpitan Ovidiu Jinga, comandant de baterie). .Fiecare ciclu, fiecare contingent aduc elemente noi, pun cerințe spe­cifice, ceea ce ne dă posibilitatea să trăim cu intensitate“. (căpitan Du­mitru Arsene și căpitan Gh. Ale­­xandrescu, de baterii de asemenea, comandanți și prieteni „de demult“ care găsesc în faptul că slujesc în aceeași armă și în aceeași unitate motive în plus pentru trăinicia legă­turii lor spirituale). „Sînt îndrăgostit de arma mea și aceasta mă face să muncesc cu un sentiment de bucurie. Sînt comandant de companie de tancuri doar din ciclul pe care l-am încheiat. Mi-a venit greu, prima dată cînd am avut subordonați — ofițeri. Nu prea știam cum să mă port cu dînșii. M-au ajutat comandantul de batalion, șeful de stat major și mai cu seamă în­șiși subordonații. Aceștia din urmă m-au înțeles, au muncit cu multă tragere de inimă. Ciclul l-am înche­iat cu rezultate bune“. (căpitan Du­mitru Teleoacă). „Sînt ofițer din 1962. De atunci, cu excepția primului an, plutonul meu de tancuri a fost mereu subuni­tate de frunte. Este modul concret de a mă realiza ca ofițer“ (locotenent­­major Iosif Bencze). „Și eu, de asemenea, de 4 cicluri am pluton de frunte. Sînt și locțiitor al secretarului comitetului U.T.C. pe unitate. Mă preocupă multe lucruri, și pe o linie și pe cealaltă, și în aceasta găsesc suficiente satisfacții“ (locotenent-major Mihai Munteanu). „Meseria căreia m-am consacrat mă răsplătește prin ceea ce realizez. Am obținut unele lucruri frumoase. Vreau să obțin mai multe, mai trai­nice“ (căpitan Gheorghe Gavril,­­ co­mandant companie cercetare, pentru a treia oară subunitate de frunte). Sentimentul plenar care se degajă din aceste cuvinte — acela al atașa­mentului și respectului pentru munca aleasă, al satisfacției pentru ceea ce dă fiecare patriei, constituie un bun primordial al oamenilor, al unităților, al armatei noastre. El reprezintă una din condițiile entuziasmului și fruc­tificării energiilor umane și, de aceea a stimula, a adinei, a face mai cu­prinzător acest sentiment, a crea acea atmosferă în care el poate în­flori pe deplin constituie un punct mereu actual pe agenda de lucru a comandanților, a organelor și orga­nizațiilor de partid, cu Faptul devine cu atît mai necesar cît pe parcursul unei perioade pot să survină, deși nedorite, și unele neajunsuri, rămînemi în urmă, eșecuri. „In primul an de comandă, ne spunea locotenentul-major Bencze — n-am avut rezultatele pe care mi le-am dorit. Îmi lipsise exigența. Am fost sprijinit să trag concluziile de cuviință“. „Anul trecut, ne-a spus căpitanul Alexandrescu, n-am ieșit prea bine cu bateria. Pregătirea gradaților n-a fost la nivelul necesar. Mi s-a amintit în multe adunări lucrul acesta. Dar am știut ce am de făcut". Finalizările ulterioare dovedesc că ofițerii respectivi au tratat lipsurile cu o atitudine bărbătească, au găsit și în ei și in tovarășii din jur pîr­­ghiile morale pentru a depăși mo­mentele neplăcute. Am întîlnit însă și o situație care ne-a lăsat gustul amar al mîhnirii. „După 15 ani mă găsesc mai jos decît treapta de la care am pornit — ne mărturisea căpitanul I. A. Atunci, imediat după absolvire, am fost oprit in școală la comanda unui pluton de elevi. Azi sînt comandant de pluton de infanterie moto. Un om trebuie să aibă un imbold, satisfacții. De ani de zile, eu nu cunosc satis­facțiile morale și materiale așteptate“. Sînt, pe firul­­ biografiei ofițerului, niște lucruri care nu pot să nu afec­teze­­— eșecuri în activitatea de ser­viciu, dări înapoi, studii neterminate, unele abateri. „Se exagerează“, sus­ține dînsul. „Chiar dacă p­ș servi un, pahar de sifon intr-un restaurant, în unitate s-ar spune că „iar am consu­mat băuturi tari“ Colonel O. LUSTIG Colonel GH. BEJANCU (Continuare în nag. a II a. ÎN ACEST NUMĂR INIȚIATIVĂ ȘI DINAMISM IN MUNCA INSTRUCTO­RULUI CU PROPAGANDA A. In pag. a lll-a Ancheta „Apărării patriei" ȘCOALA MILITARĂ și PERSONALITATEA VIITORULUI OFIȚER A In pag. a V-a

Next