Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1967 (Anul 23, nr. 27-52)
1967-07-05 / nr. 27
^ PENITU PATRIA NOASTRĂ. REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA! ANUL XXIII ^Lanai'd'AO nitrial ■ ^ TIRGÂN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 8 PAS""-' lEu apararea piirivi EFICIENȚĂ SPORITĂ activităților de pregătire a cadrelor din unități O. verigă principală de care depinde în mare măsură nivelul organizării și desfășurării procesului de instruire a trupelor la un "nivel corespunzător cerințelor actuale este pregătirea continuă a ofițerilor, dezvoltarea gîndirii lor tactice, metodice și de comandă. Dispozițiunile eșaloanelor superioare lasă la latitudinea comandanților de unități stabilirea numărului, intervalului de timp, duratei, conținutului tematic și modului de desfășurare a convocărilor și ședințelor demonstrativ-metodice ce urmează a se executa cu ofițerii. Aceasta deschide un cîrmp mai larg inițiativei creatoare dar mărește totodată răspunderea personală comandanților pentru conținutul și a eficacitatea activităților organizate. Este suficient să menționăm următorul aspect. In ultima vreme comandanții de unități nu se puteau ocupa în egală măsură de pregătirea ofițerilor din toate almele : prin planificarea în același timp a convocărilor comandanților de plutoane și de companii (baterii), atenția era concentrată de regulă asupra ofițerilor din arma de bază a unității, ceilalți ofițeri rămînînd mai mult în grija șefilor de arme și servicii.. Or, este de foarte mare importanță ca vederile, competența, autoritatea și influența comandantului unității să se exercite și nemijlocit asupra tuturor ofițerilor din subordine. De la bun început este nevoie să subliniem faptul că desfășurarea convocărilor în funcție de nevoi este incompatibilă ,cu admiterea de simplificări și ușurări în pregătirea ofițerilor. Cine ar putea de altfel să considere că în ritmul trepidant al dezvoltării științei și tehnicii militare actuale, ținînd seama de cerințele multiple ce li se pun, ofițerii în unanimitate posedă toate elementele pentru exercitarea exemplară a comenzii, atît în luptă cît și în procesul de instruire ? Realitatea ne arată că sînt foarte multe lucruri de învățat sau de aprofundat. De aceea, ținînd seama de cerințele Ordinului ministrului Forțelor Armate și pe baza unei temeinice analize a situației reale existente în unități, comandanții trebuie să hotărască cu multă chibzuință direcția în care este necesar să se intervină pentru îmbogățirea continuă a fondului de cunoștințe militare al ofițerilor. Cu aceeași grijă trebuie stabilită și modalitatea transmiterii acestor cunoștințe — într-o formă care să captiveze la maximum interesul cadrelor — pentru a contribui cel mai eficient la dezvoltarea gîndirii lor tactice, a capacității de analiză și sinteză, precum și a operativității în rezolvarea situațiilor complexe din practica de comandă, înlăturarea oricărui șablon și a rutinei, posibilitatea valorificării depline a posibilităților pe care le are în permanență fiecare unitate, vor constitui neîndoielnia puternice stimulente, asigurînd creșterea eficacității activităților de pregătire a ofițerilor. Tematica și zilele de pregătire se cer a fi corelate strîns cu obiectivele pregătirii de luptă ale subunităților și unității. Aceasta face necesară, desigur, o mai profundă cunoaștere personală de către comandant a stadiului atins în instruirea și educarea militarilor — pe baza conducerii nemijlocite a acestui proces , dar și o consultare mai largă, ascultarea atentă a părerilor ajutoarelor, cît și a masei ofițerilor în profitul cărora se organizează pregătirea. Stabilirea la întîmplare a măsurilor, pornindu-se de la o analiză sumară, superficială sau doar pentru a se putea raporta că „s-a făcut cutare și cutare lucru“ are consecințe negative multiple, inclusiv în ce privește educarea ofițerilor din unitate. Lor trebuie să li se servească întotdeauna și un model viu, mobilizator, de felul cum sînt abordate și rezolvate sarcinile pregătirii de luptă, model caracterizat prin înaltă exigență, răspundere și randament maxim în folosirea timpului de instruire. Asemenea forme ca spre exemplu : convocări de comandament și metodice, precum și antrenamente în lucru de stat major, prezentarea unor exerciții demonstrativ-metodice și bineînțeles studiul individual vor fi folosite și în viitor. Important este ca investiția de cunoștințe și deprinderi noi ca și reamintirea sau aprofundarea celor deja acumulate să se facă în timp oportun pentru a se asigura un înalt nivel calitativ activităților ce vor avea loc, înlăturarea deficiențelor intîlnite anterior și prevenirea altor neajunsuri. Sub acest aspect, este posibil să se organizeze cu comandanții de plutoane și de companii (baterii) nu o singură convocare pe ciclu — cu durata de 3 zile, așa cum se proceda în trecut — ci mai multe convocări, dar mai scurte, care să se țină cu toți ofițerii sau separat pe arme și funcții. De asemenea, ținînd seama de dezideratul diferențierii, socotesc că nu este exclusă nici situația ca anumite convocări să fie organizate numai pentru o parte a comandanților de subunități care urmează să-și dezvolte anumite deprinderi tactice, metodice și de comandă, deprinderi stăpînite temeinic de tovarășii cu funcții similare și care nu mai sînt aduși la convocare. Această idee a fost materializată recent prin organizarea unor convocări metodice, avînd durata 3—5 zile, cu ofițeri ale căror subunități au obținut rezultate sub așteptări Colonel MARIN DRAGU (Continuare in vag. a II-a) La adăpostul acoperirilor din teren, cercetații comandați de caporalul Florea Stoicescu se apropie de obiectivul misiunii încredințate Foto ST. IONESCU FILE DE CARNET Fapte disparate, dar puse cap la cap, ne-au îndemnat să așternem cîteva rînduri despre observație și model. Cum utilizăm această sabie deosebit de ascuțită a spiritului uman în veștejirea incompetenței, rutinei, lucrului de mîntuială și a prostului gust ? Nu cumva observația excesivă, dar mai ales atunci cînd nu-i făcută la obiect, exercită o acțiune nocivă asupra personalității ? Care ar trebui să fie raportul dintre observație și model ? Un comandant de pluton, proaspăt absolvent al școlii militare, primește sarcina să organizeze o ședință de instrucție model. Bucuros de încredere, ofițerul se apucă cu rîvna de lucru. Citește, se documentează, experimentează, verifică. Cînd totul este gata solicită aprobarea comandantului său. In sfîrșit, o treabă OBSERVARE ȘI MODEL care o să î|pacâ, își zice tînărul ofițer. Dar, vai, deziluzie ! Fără să vadă, de fapt, despre ce-i vorba, comandantul incepe „să tune și să fulgere". Ba, că ideea cutare nu-i bună, ba, că cealaltă de unde mai scos-o și cite și mai citea iar în final ca drept încurajare i se spune : dumneata poți mai mult ! Trebuie să-ți valorifici mai productiv cunoștințele ! De ce cutare chestiune n-a fost bună, ce ar fi trebuit în loc, cum să procedeze în viitor, sînt întrebări la care însă nu i se dă răspuns. Ședința pînă în cele din urmă se prezintă. Dar cît de greu devine totul, cît de timorat și nesigur va vorbi ! Și asta pentru că cineva, prin observații nechibzuite, i-a turnat plumb în aripi. Unii spun că e în obiceiul acestui comandant să afișeze că nu-i place niciodată nimic. Are convingerea că observația cu cît e mai dură, cu atît e mai eficace, contribuie la stimularea gîndirii, ajută pe subordonați să-și descopere singuri deficiențele, să găsească soluții adecvate pentru lichidarea lor. Locotenent-colonel I. STRUJAN (Continuare In pag. a ll-a) O AMPLĂ DEZBATERE PENTRU DEZVOLTAREA MULTILATERALĂ A INDUSTRIEI CHIMICE ROMÂNEȘTI De luni, în sala Ateneului Român din Capitală, se desfășoară lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din industria chimică. Consfătuirea are loc în condițiile avîntului impetuos al întregii economii naționale, al unor succese remarcabile obținute de oamenii muncii, de întregul nostru popor, în munca și lupta pentru îndeplinirea exemplară în toate domeniile de activitate a sarcinilor celui de-al doilea an al planului cincinal. La ea participă muncitori și maiștri de înaltă calificare, tehnicieni și ingineri din serviciile de concepție, din secții și ateliere, specialiști din institutele de cercetări și proiectări, din laboratoarele uzinale, economiști, conducători de întreprinderi și institute, oameni de știință, lucrători din aparatul de partid și de stat, reprezentanți ai altor ramuri ale economiei, numeroși invitați. Organizată din inițiativa Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri, Consfătuirea pe țară a lucrătorilor din industria chimică, ca și celelalte consfătuiri pe ramuri economice — în domeniul construcțiilor, proiectării, al comerțului interior și exterior, al industriei constructoare de mașini, transporturilor — prilejuiește un rodnic schimb de experiență, o examinare aprofundată a problemelor actuale ale acestei importante ramuri a economiei noastre naționale, precum și a altor sectoare chemate să sprijine dezvoltarea chimiei în România. Ea se înscrie pe linia metodelor de muncă promovate de conducerea partidului nostru de a se consulta și a dezbate cu muncitorii, specialiștii, inginerii, cu toți oamenii muncii, aspectele principale ale dezvoltării economiei naționale, în scopul găsirii celor mai adecvate căi și mijloace pentru continua îmbunătățire a activității în toate domeniile. Participanții la lucrările consfătuirii sînt chemați să dea cu competență soluții optime importantelor probleme tualitate și perspectivă ce detestau în fața industriei noastre chimice înalta prezență la consfătuirea conducătorilor de partid și de stat, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, vine să sublinieze încă o dată atenția de care se bucură industria chimică —o ramură de mare însemnătate în dezvoltarea economiei României socialiste. Dispunem azi de o industrie chimică modernă, în plină dezvoltare, în care sînt reprezentate toate subramurile ei cunoscute pe plan mondial, care realizează peste 6000 de produse. Acestei ramuri moderne a industriei noastre socialiste îi revine sarcina să satisfacă nevoile agriculturii cu îngrășăminte, biostimulatori și antidăunători, cererile de fire și fibre sintetice ale industriei ușoare, necesitățile de producție pentru celelalte ramuri industriale, ale industriei de medicamente și bunuri de larg consum. Anul trecut, cei aproape 120 000 de lucrători din industria noastră chimică și-au realizat sarcinile de pian în proporție de 101,3 la sută. In primele cinci luni ale acestui an chimiștii patriei au realizat beneficii peste plan de 143 milioane lei. In fața lor stau sarcini deosebite. Pînă în 1970 producția chimică a țării noastre urmează să crească de 2,4 ori față de anul 1965, înregistrînd un ritm anual mediu de creștere de 19 la Continuare în pag. a VII-al Arabescul coloanelor argintii — simbolul chimiei moderne Foto : AGERPRES ÎNTRE MUNCA DE IERI Ș 1 DE MÎINE Sfîrșitul unei perioade de instrucție și începutul celei următoare poartă ceva din virtuțile anului nou ; te pun față în față cu munca proprie de ieri și de mîine, cu ceea ce ți-ai propus și ai realizat, cu obiectivele spre care te îndrepți. Pe această punte de trecere in timp sînt momente propice confruntărilor sincere cu tine însuți, analizelor și hotărîrilor. Adunate etapă după etapă, în acel tezaur pe care-l numim experiență de viață și de activitate, cu luminile și umbrele lor, ele jalonează cariera militară. Cu aceste gînduri ne-am început documentarea, pentru reportajul-anchetă de mai jos, printre ofițerii unei mari unități mecanizate. Constanta unui sentiment Interlocutorii noștri — comandanți de subunități — sînt de vîrste diferite, unii cu numai 2—3 ani de practică la comandă, alții aflați la împlinirea unui deceniu, chiar unui deceniu și jumătate de serviciu. La fiecare s-au sedimentat impresii, convingeri, înclinații: „Mi-a plăcut artileria și atunci cînd am ales-o, urmînd o traiectorie pe care a mers și tata, la vremea lui sergent in termen și comandant de pluton, și-mi place și astăzi, după atîția ani“. (Căpitan Ovidiu Jinga, comandant de baterie). .Fiecare ciclu, fiecare contingent aduc elemente noi, pun cerințe specifice, ceea ce ne dă posibilitatea să trăim cu intensitate“. (căpitan Dumitru Arsene și căpitan Gh. Alexandrescu, de baterii de asemenea, comandanți și prieteni „de demult“ care găsesc în faptul că slujesc în aceeași armă și în aceeași unitate motive în plus pentru trăinicia legăturii lor spirituale). „Sînt îndrăgostit de arma mea și aceasta mă face să muncesc cu un sentiment de bucurie. Sînt comandant de companie de tancuri doar din ciclul pe care l-am încheiat. Mi-a venit greu, prima dată cînd am avut subordonați — ofițeri. Nu prea știam cum să mă port cu dînșii. M-au ajutat comandantul de batalion, șeful de stat major și mai cu seamă înșiși subordonații. Aceștia din urmă m-au înțeles, au muncit cu multă tragere de inimă. Ciclul l-am încheiat cu rezultate bune“. (căpitan Dumitru Teleoacă). „Sînt ofițer din 1962. De atunci, cu excepția primului an, plutonul meu de tancuri a fost mereu subunitate de frunte. Este modul concret de a mă realiza ca ofițer“ (locotenentmajor Iosif Bencze). „Și eu, de asemenea, de 4 cicluri am pluton de frunte. Sînt și locțiitor al secretarului comitetului U.T.C. pe unitate. Mă preocupă multe lucruri, și pe o linie și pe cealaltă, și în aceasta găsesc suficiente satisfacții“ (locotenent-major Mihai Munteanu). „Meseria căreia m-am consacrat mă răsplătește prin ceea ce realizez. Am obținut unele lucruri frumoase. Vreau să obțin mai multe, mai trainice“ (căpitan Gheorghe Gavril, comandant companie cercetare, pentru a treia oară subunitate de frunte). Sentimentul plenar care se degajă din aceste cuvinte — acela al atașamentului și respectului pentru munca aleasă, al satisfacției pentru ceea ce dă fiecare patriei, constituie un bun primordial al oamenilor, al unităților, al armatei noastre. El reprezintă una din condițiile entuziasmului și fructificării energiilor umane și, de aceea a stimula, a adinei, a face mai cuprinzător acest sentiment, a crea acea atmosferă în care el poate înflori pe deplin constituie un punct mereu actual pe agenda de lucru a comandanților, a organelor și organizațiilor de partid, cu Faptul devine cu atît mai necesar cît pe parcursul unei perioade pot să survină, deși nedorite, și unele neajunsuri, rămînemi în urmă, eșecuri. „In primul an de comandă, ne spunea locotenentul-major Bencze — n-am avut rezultatele pe care mi le-am dorit. Îmi lipsise exigența. Am fost sprijinit să trag concluziile de cuviință“. „Anul trecut, ne-a spus căpitanul Alexandrescu, n-am ieșit prea bine cu bateria. Pregătirea gradaților n-a fost la nivelul necesar. Mi s-a amintit în multe adunări lucrul acesta. Dar am știut ce am de făcut". Finalizările ulterioare dovedesc că ofițerii respectivi au tratat lipsurile cu o atitudine bărbătească, au găsit și în ei și in tovarășii din jur pîrghiile morale pentru a depăși momentele neplăcute. Am întîlnit însă și o situație care ne-a lăsat gustul amar al mîhnirii. „După 15 ani mă găsesc mai jos decît treapta de la care am pornit — ne mărturisea căpitanul I. A. Atunci, imediat după absolvire, am fost oprit in școală la comanda unui pluton de elevi. Azi sînt comandant de pluton de infanterie moto. Un om trebuie să aibă un imbold, satisfacții. De ani de zile, eu nu cunosc satisfacțiile morale și materiale așteptate“. Sînt, pe firul biografiei ofițerului, niște lucruri care nu pot să nu afecteze— eșecuri în activitatea de serviciu, dări înapoi, studii neterminate, unele abateri. „Se exagerează“, susține dînsul. „Chiar dacă pș servi un, pahar de sifon intr-un restaurant, în unitate s-ar spune că „iar am consumat băuturi tari“ Colonel O. LUSTIG Colonel GH. BEJANCU (Continuare în nag. a II a. ÎN ACEST NUMĂR INIȚIATIVĂ ȘI DINAMISM IN MUNCA INSTRUCTORULUI CU PROPAGANDA A. In pag. a lll-a Ancheta „Apărării patriei" ȘCOALA MILITARĂ și PERSONALITATEA VIITORULUI OFIȚER A In pag. a V-a