Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1968 (Anul 24, nr. 27-53)
1968-07-03 / nr. 27
^ 'Vs. 1- 1| Nu este nici o surpriză să întilnești în vs' -i- * <■ -'i/ creierul munților — alături de vînătorii de ^ ^ v SS, xi&din munte — și infanteriști moto, și tanchiști. In aplicația tactică recentă, ministrul Forțelor Armate a felicitat compania de infanterie moto comandată de căpitanul Nicolae Lungu pentru măiestria cu care a îndeplinit o misiune de apărare pe o înălțime „cheie“. Clișeul din dreapta surprinde un moment la punctul de comandă al companiei. Puternicele mașini de luptă își croiesc și ele drum prin locuri unde nu s-a mai auzit pînă acum zvon de motor (Clișeul din stînga). Foto : M. POJOGEANU PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA ^ApăRarea patRiei * ^ ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ANUL XXIV • • NR. 27 (*1916) • • MIERCURI 3 IULIE 1968 CALITATEA - factor determinant al rezultatelor superioare Studiul documentelor de partid în strînsă legătură cu sarcinile concrete rezultate din planul pregătirii de luptă și politice a stimulat în rîndurile comuniștilor, ale întregului personal din Marina susținută militară, o preocupare pentru perfecționarea stilului și metodelor de muncă. Puse față în față, rezultatele de pînă acum și Cerințele actuale ne-au întărit convingerea că, pe primul plan, trebuie să se afle îmbunătățirea calității tuturor activităților pe care le include procesul de instruire și educare a trupelor. Combaterea tendinței — fiindcă a fost și mai există pe alocuri o asemenea tendință — de a se face mult fără a pune pe prim plan calitatea a devenit o preocupare prezentă la nivelul tuturor eșaloanelor Marinei militare. Firește, în acest proces de dezvoltare a responsabilității pentru calitate și eficiență, un rol deosebit au organele și organizațiile de partid. Tocmai asupra cîtorva aspecte ale muncii acestora neam propus să ne referim în articolul de față, într-o plenară a Consiliului politic al Marinei militare s-a dezbătut și s-au stabilit sarcini care să ducă la îmbunătățirea muncii de partid pe linia dezvoltării simțului de răspundere al cadrelor în îndeplinirea atribuțiunilor funcționale. Studiul aprofundat al documentelor de partid ne-a arătat cu deosebită claritate că a conduce înseamnă, în primul rând, a cunoaște, că rezultate superioare se pot obține acolo unde sporirea competenței constituie o principală preocupare , că promovarea noului trebuie să devină un obiectiv permanent al organelor de partid. Unorașe- Căpitan de rangul IV, MARIN Căpitan de rangul I. PASCA menea idei călăuzitoare am căutat prin analiza și dezbaterile făcute în plenară să le stabilim modul de aplicare în viața practică din comandament și marile unități subordonate. Nu ne propunem o relatare a tuturor concluziilor, ci vom sublinia una dintre cele mai principale , ridicarea calității muncii este direct proporțională cu pregătirea cadrelor din toate punctele de vedere. Cu alte terea temeinică cuvinte, cunoașa specialității, a regulamentelor și instrucțiunilor, a ordinelor și dispozițiunilor, îmbinată cu o temeinică pregătire politico-ideologică — din care să izvorască o înaltă conștiință politică în îndeplinirea sarcinilor — reprezintă cheia succesului în a asigura, tuturor activităților, o calitate superioară. Pornind de la această concluzie, comandanții de la toate eșaloanele pun un accent sporit pe pregătirea temeinică a acțiunilor prevăzute în plan privind ridicarea nivelului profesional al cadrelor. Să concretizăm Cu puțin timp în urmă s-a desfășurat pregătirea tactică operativă a grupei al cărei șef este căpitanul de rangul I Petru Anghel. Temele puse în dezbatere, datele aplicației tactice s-au stabilit cu multă grijă, avîndu-se în vedere nivelul și sarcinile pe care participanții sînt chemați să le rezolve în activitatea de zi cu zi. Subliniem, între altele, că s-a accentuat pe ceea ce este nou, determinat de realizările din domeniul tehnicii — al armamentului și al construcțiilor navale — pentru ca participanții să înțeleagă și mai bine necesitatea perfecționării unor forme și metode de ducere a luptei, necesitatea renunțării la unele forme învechite, încadrați în anumite șabloane. La buna pregătire și desfășurare a acestei activități, o contribuție importantă și-au adus și organizațiile de partid. Comuniștii, prin activitatea lor, au stimulat interesul pentru studiul materialului bibliografic indicat, pentru consultarea diferitelor materiale privind realizările obținute pe plan mondial în domeniul științei și tehnicii cu aplicabilitate în domeniul ducerii războiului pe mare. N-a lipsit din preocuparea organelor de partid nici grija pentru a se asigura condiții optime de studiu și de lucru pe timpul pregătirii. Un alt aspect. In plenară s-a subliniat cu tărie necesitatea îmbunătățirii continue, la nivelul cerințelor izvorîte din documentele de partid, a procesului de organizare, planificare și conducere științifică a muncii de instruire și educare. (Continuare în pag. a V-a) IN ACEST NUMĂR: Preocupări pentru modernizarea invățămîntului militar SECTIA-DISCUȚIE SI SEMINARUL DE STUDII Raid la citeva centre militare județene (pag. 6 lil-a) OPERATIVITATE ȘI SOTICINDINE în rezolvarea cererilor cetățenilor CÎND O NOTARE DEVINE... CAZ (pag. a V-a ADUNAREA POPULARĂ DIN CAPITALĂ cu prilejul Împlinirii a 120 de ani DE LA REVOLUȚIA DIN 1848 Cuvintarea NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși. Aniversăm anul acesta 120 de ani de la revoluția burghezo-democratică din 1848 — eveniment remarcabil in istoria poporului român. Mișcarea revoluționară de la ,1.148 a zguduit din temelii vechea orinduire feudală, marcînd începutul unei noi epoci în dezvoltarea economică, socială și națională a țârii noastre. Importanța acestor evenimente revoluționare apare în toată amploarea ei numai dacă avem în vedere împrejurările istorice în care au avut loc. Relațiile feudale de producție, starea de înapoiere economică și socială,, lipsa oricăror libertăți democratice constituiau piedici hotărîtoare și calea progresului material și spiritual al poporului nostru. Această situație era agravată de faptul că Țara Românească și Moldova^ aflau sub dominația imperiili otoman, iar Transilvania nu sub do E 3>într*a• ? IRJHFtituia un puternic sprijin pentru reacțiunea feudală, ea se opunea oricărui progres, preocupată înainte de toate de jefuirea bogățiilor țării ce înrăutățea și mai mult viața maselor populare. Impiedicînd dezvoltarea social-economică a țărilor române, realizarea aspirațiilor lor de unitate, ocupația marilor imperii punea în pericol însăși ființa națiunii române. In aceste condiții, revoluția din 1848 se înfățișează ca o necesitate obiectivă, determinată de nevoia dezvoltării mai departe a forțelor de producție, de asigurarea progresului economico-social și național al poporului nostru. Plămădite în condiții asemănătoare, desfășurindu-se în aceeași perioadă, proclamînd țeluri comune, evenimentele revoluționare din 1848 au avut un caracter unitar în toate țările române: în centril lor se afia pretutindeni desființarea servituților feudale și eliberarea țărănimii iobage, introducerea libertăților democratice burgheze, scuturarea dominației străine și realizarea unității și independenței naționale — obiective democratice care interesau cele mai largi pături sociale, corespundeau năzuințelor afirmării de sine stătătoare a națiunii române. (Vii aplauze). Desfășurîndu-se în condițiile avîutului revoluționar care a cuprins Europa, revoluția din țările române s-a integrat acestui amplu curent social-politic, constituind avanpostul cel mai înaintat al revoluției burgheze din sud-estul continentului. In același timp, îmbinarea luptei pentru răsturnarea vechii orînduiri feudale cu lupta împotriva asupririi străine a imprimat mișcării revoluționare românești din 1848 un caracter deosebit în ansamblul mișcărilor revoluționare ale timpului, a făcut ca această luptă să antreneze cele mai largi mase populare — meseriașii, meșteșugarii și tîrgoveții, țărănimea și intelectualii animați de ceile progresiste ale epocii — să joace un rol hotărîtor în destinele poporului român, în evoluția ulterioară a societății românești. Revoluționarii de la 1848 și-au dat seama că vechea bază economico-socială înăbușea energiile creatoare ale poporului, condamna la stagnare țările române, că mersul înainte pe plan economic, social, cultural, precum și înfăptuirea unității și independenței puneau la ordinea zilei în modul cel mai acut lichidarea rînduielilor feudale. .Desființarea marii proprietăți funciare, lichidarea tuturor servituților, cucerirea puterii politice de către tînăra burghezie în ascensiune — clasa ce se situa în avangarda mișcării revoluționare de atunci — erau condiții esențiale pentru extinderea relațiilor capitaliste care începuseră să se infiripe in sfera industriei și comerțului, pentru dezvoltarea economică și politică țărilor române. Pornind de la aceste realități, revoluționarii pașoptiști s-au ridicat pentru desființarea iobăgiei și eliberarea de sub jugul robiei feudale a țărănimii — cea mai numeroasă și mai importantă clasă socială din acea perioadă și in același timp cea mai oropsită și mai obidită. Rînduielile feudale, apărate și conservate prin Regulamentul Organic — acel „codice al muncii de clacă“ cum l-a denumit Marx — făceau de nesuportat existența a milioane și milioane de țărani, excludeau de la viața politică majoritatea covîrșitoare a populației țării; problema țărănimii reprezenta la jumătatea veacului trecut cea mai arzătoare problemă socială a țărilor române, a cărei soluționare se impunea în mod imperios. Militanții de la 1848 au luptat pentru lărgirea drepturilor și libertăților cetățenești, realizarea unui nou mod de guvernare politică a țării, introducerea principiilor democrației burgheze, pentru crearea unei armate naționale în stare să apere drepturile și independența poporului român. (Vii aplauze). Ei cereau să se renunțe la îngrădirile impuse prin Regulamentul Organic, să fie introduse legi și instituții care își aveau originea în trecutul nostru și corespundeau particularităților poporului român, nevoilor dezvoltării țării în acea perioadă. Regulamentul, spunea Mihai Kogălniceanu, „a dărîmat și a desființat toate legiuirile țării; ne-a tăiat toată relația cu trecutul, fără a ne întemeia prezentul. O lege fundamentală a țării trebuie să fie o plantă indigenă, expresia năravurilor și nevoințelor nației. Aceasta însă nu este regulamentul“. înfăptuirea principiilor democratice ale pașoptiștilor însemna, în condițiile din vremea respectivă, un important pas înainte în viața politică a poporului român, un pas menit să asigure emanciparea socială a maselor oprimate, crearea premiselor pentru afirmarea pe arena socială a unor noi forțe mai progresiste și, în ultimă instanță, a noii clase ce se plămădea la orașe — proletariatul industrial — care urma să devină în curînd portdrapelul celor mai înaintate idealuri ale maselor muncitoare, ale întregii noastre națiuni. (Aplauze puternice). Una din ideile progresiste ale pașoptiștilor, de mare importanță pentru viitorul națiunii noastre, a fost ideea necesității dezvoltării activităților industriale, a comerțului, finanțelor, a intensificării schimburilor economice între țările române, precum și cu alte state, intrînd astfel în circulația internațională de bunuri, de valori materiale și spirituale. Pornind de la faptul că toate provinciile românești se găseau sub jugul asupririi străine, un loc central în mișcarea revoluționară de la 1848 l-a avut lupta pentru eliberarea de sub dominația marilor puteri, realizarea unității naționale. In rîndul tuturor păturilor populației, dar mai ales în rîndul intelectualității, se afirma puternic conștiința frăției românilor din cele trei state despărțite, sentimentul necesității imperioase a unirii țărilor române. Militanții revoluționari ai vremii și masele largi din cele trei țări se ridicau împotriva forțelor retrograde interne și externe interesate în menținerea dezbinării românilor, care urmăreau să împiedice închegarea și creșterea forței de afirmare a națiunii noastre. Desființarea granițelor artificiale între cele trei țări române se impunea tot mai evident ca o necesitate de neînlăturat. Datorită economiei lor complimentare, legăturilor de schimb intense, statornicite istoricește, țările române nu se mai puteau dezvolta în continuare decît într-un tot unitar, într-un stat unic, liber și independent. (Vii aplauze). Mult sînge a vărsat poporul nostru de-a lungul secolelor în zbuciumata și dramatica sa istorie pentru păstrarea ființei naționale, pentru apărarea libertății și demnității, pentru afirmarea de sine stătătoare, pentru egalitatea în drepturi cu toate popoarele lumii. Revoluția de la 1848 a fost una din paginile cele mai mișcătoare ale acestei epopei, dovedind prin spiritul de jertfă al maselor, al celor mai buni fii ai țării, voința de libertate a poporului român. (Aplauze puternice). Luptînd pentru eliberarea de sub dominația marilor puteri cotropitoare, poporul român a fost, în același timp, animat de spiritul frăției cu alte popoare, de prietenie și solidaritate cu naționalitățile conlocuitoare. De-a lungul veacurilor în Transilvania, alături de români s-au așezat și alte naționalități — maghiari, secui, germani j împreună, ei au făurit toate bunurile materiale și spirituale, au luptat nu o dată contra asupririi, pentru o viață mai bună. (Vii aplauze). Cei mai înaintați revoluționari de la 1848 au militat pentru întărirea prieteniei și frăției poporului român cu naționalitățile conlocuitoare, pentru unirea eforturilor tuturor locuitorilor acestor meleaguri, indiferent de naționalitate, în lupta pentru scuturarea jugului asuprire sociale și naționale. In cuvinte pline de semnificație, cărturarul ardelean Simion Bărnuțiu spunea că națiunea română, voind a se constitui și organiza pe temei național (Continuare in pag a II-a Finalul grandiosului spectacol istoric OMAGIU PAȘOPTIȘTILOR Stadionul Republicii din Capitală pare o imensă floare sub cupola cerului de vară. Sub stema țării, străluminată puternic de fascicolele reflectoarelor, citim : „1848—1968“ — două date la distanță de 120 de ani, dar care leagă între ele trecutul și prezentul. Drapelele roșii și tricolore împlinesc ținuta solemnă a momentului. In incintă și in tribune peste 30 000 de cetățeni, muncitori din întreprinderi, cercetători din institute, militari, bărbați și femei, virstnici și tineri. S-au strîns aici din toate părțile Bucureștiului pentru a cinsti memoria celor care în 1848 au ținut sus steagul libertății și dreptății sociale, unității și independenței naționale. Fiecare din cei prezenți la adunarea populară încearcă un sentiment de plenitudine. Preluînd și ridicînd tot mai sus ștafeta de luptă a înaintașilor, poporul român, condus de partidul comuniștilor, nu numai că a înfăptuit, dar a depășit cu mult chiar și cele mai îndrăznețe visuri ale pașoptiștilor. Deodată, în văzduh, izbucnesc ovații și urale. Mulțimea adunată face o primire entuziastă conducătorilor de partid, și de stat. In tribuna oficială iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, cu soția, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, Emil Bodnaraș, Paul Niculescu-Mizil, cu soția, Virgil Trofin, cu soția, Ilie Verdeț, cu soția, membri și membri supleanți ai Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreședinți ai Consiliului de Stat și ai Consiliului de Miniștri. Răsună solemn acordurile imnului de stat al Republicii Socialiste România. Tovarășul Dumitru Popa, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., primsecretar al comitetului municipal București al P.C.R., primarul general al Capitalei, rostește cuvintul de deschidere a adunării. In uralele miilor de participanți la această grandioasă manifestare ia cuvintul tovarășul Nicolae Ceaușescu Locotenent-colonel I. STRUJAN (Continuare în pag. a ÎI-a'