Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1971 (Anul 27, nr. 27-52)

1971-12-08 / nr. 49

PENTRU PATRIA NO­ASTRA, REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA! Iuțil vvuti A ___ apmygsas Ar»Ul XXVI! #üMpararea patRIei -ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI PORTELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA «­­«»«­' mI R­ecentele documente programatice ale par­tidului relevă cultul muncii drept com­ponentă esențială a educației socialiste și comuniste. Omul nou, care întruchi­pează cele mai înalte trăsături morale și pe care cu atîta mîndrie îl denumim con­structor și apărător al societății socialiste, nu poate fi format și călit în afara muncii. Munca liberă, des­povărată de exploatare, este singura sursă a progre­sului și prosperității națiunii noastre socialiste, mij­locul principal de afirmare a talentului și forței creatoare a tuturor cetățenilor, deci și ale militari­lor noștri,, de manifestare a personalității și auto­­perfecționare a fiecăruia. Menținerea permanentă, la o tensiune inspiratoa­re, a cultului pentru această muncă, se realizează FRUNTAȘILOR ÎN MUNCĂ - locul de onoare prin multiple abordări. Intre ele, un loc central îl ocupă promovarea în prim-planul atenției opiniei publice a fruntașului în muncă, a celui care stăpîn pe profesia aleasă și îndrăgostit de ea, face­ din muncă un adevărat act de creație în reușita căruia încorporează fără drămuire puterea, inteligența fantezia sa. Reprezentativ pentru epoca noastră, că­și reia îi imprimă, prin acțiunea sa, sensul dezvoltării ascendente, fruntașul în muncă exprimă, cu forța faptului de viață autentic, a eroismului cotidian, ce înseamnă spirit angajant în lupta pentru înfăptui­rea politicii partidului de construire a societății so­cialiste multilateral dezvoltate, dă un răspuns con­vingător și însuflețitor la întrebarea : ce încărcătură trebuie să dăm existenței noastre ?, afirmă activ și plenar iubire de patrie, sentimentul demnității uma­ne, spiritul datoriei și al responsabilității. Dacă ne referim la realitățile armatei populare, la cel care se distinge pe cîmpul_ de _ instrucție, în per­fecționarea tehnicii de luptă, în îndeplinirea la un nivel superior a îndatoririlor sale militare, el defi­nește concret, pe întreaga scară a ierarhiei militare, ce investiție de energie spirituală și fizică, ce atitu­dini și fapte trebuie să caracterizeze pe fiecare ostaș, subofițer, maistru, ofițer pentru a face tot ce depin­de de el ca subunitatea, unitatea, organismul mili­tar în ansamblul său să-și îndeplinească exemplar misiunile și sarcinile patriotice. Onorarea celor care se remarcă prin efort perse­verent, prin inițiativă și conștiinciozitate, prin dă­ruire fructuoasă, în ultimă instanță prin rezultate e­­fective obținute constant în însușirea măiestriei de luptă, în organizarea, educarea și conducerea trupe­lor ține și de echitate. Cel care dă mult armatei și deci societății trebuie să primească de la ea pe mă­sură. Nu este vorba doar de răsplata materială — deși aceasta își are marea sa însemnătate — ci și de recompensarea lui morală. Așa este drept, așa poate trăi el pe deplin satisfacția muncii, a­­ îndepli­nirii misiunilor, așa se afirmă, cu imensă înrîurire asupra conștiințelor, adevărul că la noi fiecăruia i se dă după strădania sa, după cum i se cere după capacități. Nu sînt necesare ample demonstrații pen­tru a se dovedi, prin această prismă, ce conținut an­tisocial, are trecerea cu vederea, minimalizarea meri­telor cuiva din motive arbitrare și, tot din aceleași motive, supralicitarea puținelor roade ale altora. .Punerea în lumină a profilului politic, etic și pro­fesional al celor ce se află în frunte, al celor ce obțin rezultate superioare în îndeplinirea sarcinilor, a atribuțiilor funcționale, avînd o comportare disci­plinată și o conduită etică exemplară, prin mijloa­cele cunoscute ale muncii politice și în toate împre­jurările ce o impun, răspunde unor necesități vitale ale educației, ale cultivării atitudinii înaintate față de muncă și îndatoriri, ale formării omului nou. Televiziunea ne-a oferit citeva apariții emoționante și de amplu ecou ale unor oameni ai muncii care s-au distins în mod deosebit printr-o viziune înain­tată asupra muncii, asupra obligațiilor­­ lor sociale. Toți cei care le-am urmărit ne-am îmbogățit efectiv viziunea despre omul nou și propria experiență de viață. Dar în aceeași măsură am înțeles că realmen­te pretutindeni pe frontul construirii și apărării so­cialismului, este un cîmp uriaș de valorificare a ceea ce este mai bun și mai nobil în noi, ca de noi depinde în primul rînd să trăim, acolo unde ne este postul, o existență de mare înălțime. Chiar și intr-o grupă de militari sublinierea cu majuscule, de către gradat, a celui ce se evidențiază dintre ei poate­­ să j emoționeze, să dea naștere la ambiții pozitive, sa în­lăture neîncrederea în sine a unuia sau altuia. dar la nivelul companiei, al regimentului și așa mai de­parte­­ . Deosebit de necesar este să se insiste asupra ex­perienței fruntașilor, fie că este vorba de tragerea cu pistolul mitralieră, de organizarea și desfășurarea aplicațiilor, de rezolvarea unor probleme de concep­ție de la un eșalon superior sau de munca la o ca­tedră. Rezultatele și experiența celor mai buni con­stituie cel mai convingător argument pentru a se demonstra că prin organizarea riguroasă a muncii, prin competență și pasiune se pot obține rezultate „APĂRAREA PATRIEI" (Continuare în pag. a 11-a, Geometria succeselor se învață pe terenurile de aplicație Foto . C. MIHAITA IUBIREA ȚI-O DĂRUI, PATRIE, ȘI STATORNICA VEGHE Intru pe poarta ca­zărmii cu gindul că norii statorniciți deasu­pra cîmpiei ar putea coborî bariera in fața zborului „pe viu“ des­pre care aș vrea să scriu. Ghicindu-mi în­grijorarea, colonelul Gheorghe Moraru m­­i spune : „N-ai teamă , de zburat, zburăm ! Zburăm în „normale“, in „grele“ numai ceafă să nu fie. Că, știi, ne cam chinuie ceața. Dar nu ne sperie". Preț de citeva mo­mente — in vreme ce colonelul se depăr­tează chemat, zicea el, de „m­țică trea­bă“ — de undeva, din șirul anilor încărcați de muncă pe care i-a lăsat în urmă, mi se îngemănează în memo­rie crimpeie din via­­ța-i dăruită, clipă de clipă, alături de atiția alti­mului, aviatori, aerodro­„Măriei sale zborul“. Ni revăd in școala militară, fie ajutin­­du-ne pe unii dintre noi, in nopți târzii, să legăm și să descifrăm tainele unor formule de matematică, aerodi­namică, navigație ae­riană, fie însăilînd imagini, in pitorescu-i limbaj de copil al Moldovei, despre ado­­lescența-i aspră care avea să-l călească îna­inte de vreme. Ne le­ga — Și ne leagă și mai puternic azi — a­­celași inalt ideal comu­nist pe care partidul avea să ni-l facă înțe­les și mai profund o dată cu urcușul nostru in maturitate. Il revăd în anii aca­demiei militare, nu ra­reori cu ochii încercați și încercănați de neo­­dihnă, aplecat peste cearceafurile hărților mute și grăitoare tot­odată, risipindu-și și mai ales adunindu-și energia, ca ratele cu­noașterii trebuitoare în anii care aveau să vi­nă. Îl revăd, coman­dant de regiment de­­acum, crescînd și re­­crescînd aripi reactive mai ales tinerilor pi­loți, mulți ajunși azi zburători de marcă. A­­colo unde patria l-a trimis și unde el, îm­preună cu tovarăși-i de viață, o femeie integră și de o rară noblețe. DAU ARIPILOR VIAȚĂ ȘI VIEȚII ARIPI REPORTER, LA AVIATOR] n-a pregetat să se du­că. Iată-l acum aici, chemat tot de țară, purtînd pe umeri o da­torie deplin și stator­nic înțeleasă, o „misie" cu și mai grele răspun­deri Azi îl voi revedea, mereu proaspăt, expri­­ ­­­ mindu-și sondate opi­nii, într-un grup, apoi intr-altul, de ofițeri de la eșaloane superioare, participînd activ la pre­gătirea personală și a escadrilelor pentru zbo­rul de inim­e, unde are și el, cum se va măr­turisi, „citeva ieșiri cu lighioana aia de super­sonic“ , interesindu-se de mersul schimbului de experiență, început ieri, cu specialiști de la o uzină , învățînd și reînvățînd, pină sea­ra tîrziu, pentru o con­vocare. Agendă de lu­cru încărcată și azi, și mîine, mereu așa, dar el nu se plinge. ..Iată-ne pe aerodrom Sus — cohorte de nori, cînd negri, cină străve­zii. Jos — vintul rece își face de cap. In „zebra“ mobilă îl re­găsesc pe locotenent­­colonelul Arpad Peter, „Arcașa“, cum il știe o aviație. Conduce zborul „sub cușcă“ al „bobo­cilor“ din ultima pro­moție, aflați in pragul trecerii pe supersonic. Avioane decolează... A­­vioane aterizează... Ar­cașa, cu o ureche-n cer și cu alta la sol, cu ochii învăluind avioa­ne, oameni, mașini, intr-un cuvint tot ce-i mișcare intre cer și pămint, înmănunch­ea­­ză-n minte-i și-n . mi­crofonul ! din fața acest mic­ mare univers al zborului „Trei-doi­ unu, vorbește rar și clar, nu se grăbește nimeni ! A­­prob spargerea-n sus!“, îi spune prin radio ti­­nărului locotenent Ion Halica. ..„Nțeles“, i se răspunde calm. „Cu motor, prietene, cu motor, nu cobori prea jos ! Ai uitat ate­rizarea ii comunică înțepat maiorului Vasi­le Nasie, instructorul­ .„Nu l-ai fi putut lăsa în pace ?“, risc cu o întrebare. „Cum ? Să-l las in pace ? Să-l ierți Nu că ar fi aterizat scurt, că Nasie-i pilot foarte bun. Dar ce e­­xemplu dăm tinerilor : Ș-apoi, lui Nasie nu-i sare țandăra din te miri ce“. „...De ce te repezi a­­șa la radio ? Vorbește mai rar, frumos, băia­tule ! Vint de față, vi­no normal ! Viteza pe pantă două-sute-șaizeci cu motor. Așa, pune-l pe direcție!... Vezi ci ai aterizat cam scurt?... Navigator, scrie, te rog, locotenentul Ion Jurc­i — aterizat scurt“. Apoi adaugă ca pentru si­ne­­ ,­?ăi ce crezi, mun­­ca­ l-ar tata, că super­sonicul ar înghiți așa ceva ? Te-a lăsat el instructorul, să te Locotenent-colonel I. CIENCIU (Continuare în pag. a II-a) P­rincipiile de echitate și dreptate, afirmarea și apărarea demnității sînt astăzi, la noi, coman­damente etice de prim rang, valori spirituale spre a căror înălțime partidul ne îndeamnă să suim ne­contenit. Grija față de demnitatea omului — ca trăsătură a umanismu­lui socialist — se manifestă viguros și în armata noastră ; ea se face simțită în activitatea cotidiană comandanților, a organelor și orga­­­nizațiilor de partid, în aprecierea ce se dă efortului creator al militari­lor, în considerația ce se acordă opiniilor și propunerilor lor, ian mă­surile multilaterale care se iau pen­tru ridicarea neîncetată a nivelului de pregătire politică și profesională a întregului personal, în respectul față de spiritul și litera legilor și regulamentelor militare concepute astfel incit să dea posibilitatea fie­căruia. in funcția ce i s-a încredin­țat, să-și manifeste larg inițiativa, să-și afirme și să-și dezvolte nestin­gherit personalitatea. De pe paleta extrem de nuanțată a atitudinilor și faptelor care mate­rializează opțiunea pentru demni­tate in relațiile interumane am ales, spre exemplificare, comportarea lo­­cotenent-colonelului I. Maria — co­mandant de batalion. Acesta, ca de altfel marea majoritate a comuniști­lor ce se află la comanda unităților sau subunităților, și-a făcut un principiu din a nu acționa sub im­periul nervilor, din a pune intre faptă și luarea unei măsuri disci­plinare acel minim de timp și me­ditație absolut necesar pentru că mă­sura să fie obiectivă, neinfluențată de o impresie, sau impuls de mo­ment. Odată, de exemplu, a fost che­mat și i s-a atras foarte serios a­­tenția asupra unor nereguli ce fu­seseră constatate la executarea ser­viciului de zi din batalion. Observa­țiile l-au surprins, dăduse toate in­dicațiile necesare pentru ca activi­tatea să se desfășoare normal, regu­lamentar. Comandanții de companii însă, unii dintre ei tineri, cu puțină experiență la comandă, nu acorda­seră atenția cuvenită pregătirii găr­zii, serviciului de zi... Era nemulțu­mit, dar nu a încercat să arunce toată vina pe subordonați (cum se mai i­ntîmplă pe alocuri). A înțeles că undeva greșise și el, și-a asumat întreaga răspundere și a raportat comandantului că va lua toate mă­surile ce se impun. După aceea s-a sfătuit cu secretarul biroului orga­nizației de partid, cu șeful de stat major, a discutat cu oamenii, calm, fără amenințări și reproșuri, le-a ex­plicat ce consecințe grave puteau avea neglijența lor. Cu cei care a con­siderat că trebuie pedepsiți a stat de vorbă separat , i-a ascultat, a cân­­tărit atent argumentele și faptele și abia după aceea a hotărît. Un ase­menea mod principial, calm și lucid de comportare în relațiile cu subor­donații, aprecierea cu atenție și o­­biectivitate a oamenilor îi conferă comunistului I. Maria o autoritate reală in fata subordonaților, o auto­ritate care include în temelia sa sti­mă, respect și prețuire. Ca trăsătură etică, morală a omu­lui, demnitatea nu-i o noțiune ab­stractă ci este indisolubil legată de fapte, de activitatea practică, de atitudinea în muncă și viață. Nu poți fi cu adevărat demn dacă nu ești exemplu la locul tău de mun­că, dacă nu ești competent, dacă nu ai o comportare corectă în relațiile de serviciu și în societate. De ace­ea, așa cum arătam mai sus, grija pentru apărarea demnității oameni­lor se concretizează și în atenția ce o acordă organele și organizațiile de partid pregătirii politice și profesio­nale a fiecăruia și cu deosebire comuniștilor al căror exemplu mo­a­bilizator exercită o puternică influ­ență asupra celor din jur. Am aduce in sprijinul acestei idei un exem­plu. După ce lucrase ani de zile în­­tr-un atelier de reparații, plutonie­rul Emil Prundeș a fost numit șef de stație. Se scurseseră lunile unui ciclu de instrucție cînd, pe neaștep­tate, subofițerul,­ a avut neplăcuta surpriză de a se vedea... depășit de proprii săi subordonați care au luat examenul de specialist de clasă, în vreme ce el a căzut. Un șoc, o ustu­rătoare lecție a vieții.. Doar până atunci fusese apreciat ca un subofi­țer bine pregătit ! Era de-a dreptul descumpănit. Sprijinul a venit de acolo de unde era normal să­ vie, de la comuniști. Locotenentul-major A. Rotaru —, locțiitorul secretaru­lui biroului organizației de partid — s-a apropiat de el cu căldură și răb­dare, i-a insuflat încrederea in for­țele proprii, i-a dat să studieze dife­rite materiale, au făcut antrena­ment împreună în orele libere, s-a angajat la organizarea unor con­cursuri pe teme pe specialitate etc. Și așa, încet, încet Prundeș a de­pășit impasul, a dobândit specializa­rea de clasă, și-a recăpătat dreptul de a păși cu fruntea sus ; astfel un comunist a ajutat pe un tovarăș al său să-și recîștige demnitatea prin muncă. S-ar mai putea insera nenumărat Maior CRISTIAN LEON (Continuare în pan. a V-a) A _ In preajma ta, OMUL SA NU SE SIMTĂ MIC! UN MOMENT ÎNSEMNAT EÊÊÊÊÊÊÊmmÊimÊÊÊÊÊmÊÊmmaÊÊÊÊÊiÊÊÊmÊmÊÊiÊÊmimmÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊmmn» In viața organizațiilor u­t. c . ADUNĂRILE PENTRU DĂRI DE SEAMĂ ȘI ALEGERI Organizațiile U.T­ C. trăiesc în aceste zile un eveniment cu multi­ple semnificații în viața lor : adu­nările pentru dări de seamă și ale­gerea organelor de conducere. în­semnătatea lor este cu atît mai ma­re astăzi, cînd programul educației comuniste inițiat de tovarășul Nicolae Ceaușescu conturează noi dimensiuni, exprimă cerințe mult mai mari față de conținutul și e­­ficiența muncii politico-educative la o a cărei desfășurare organizația comunistă a tineretului este che­mată să-și aducă o substanțială contribuție. Este momentul unei analize mature a modului în care este tradusă în fapt cerința expri­mată de secretarul general al par­tidului nostru . ORGANIZAȚIILE U.T.C. TREBUIE SA DEVINĂ CO­LECTIVE DE LUPTA PENTRU E­­DUCAREA COMUNISTA A TINE­RETULUI — ceea ce presupune spirit militant, revoluționar, răs­pundere personală față de bunul mers al muncii organizației, atitu­dine intransigentă față de manifes­tările de formalism, de automulțu­m­ire și birocratism în munca de formare și statornicire a unor con­vingeri trainice, a atitudinii îna­intate, responsabile, a tineretului față de marile sarcini și obiective pe care Partidul Comunist Român le pune în fața generației tinere și a organizației ei comuniste, întreaga muncă a organizației trebuie analizată în spiritul cerin­țelor programului de educare co­munistă — cum a militat organiza­ția U.T.C. pentru cunoașterea și aplicarea cerințelor documentelor de partid și îndeplinirea sarcinilor trasate de către Comandantul su­prem al armatei, precum și a ce­rințelor ce rezultă din ordinele ministrului forțelor armate — atît în ce privește formarea de luptă­tori cu o înaltă conștiință socialis­tă, cu temeinice cunoștințe și de­prinderi militare, precum și pen­tru îndeplinirea sarcinilor încre­dințate pe șantiere ale economiei naționale. Analtizînd în spirit critic și auto­critic activitatea organelor de con­ducere, a comisiilor pe domenii de activitate, a tuturor uteciștilor, a­­dunările pentru dări de seamă și alegeri trebuie să stăruie asupra modului cum acțiunile politico-edu­cative inițiate au contribuit la cu­noașterea de către uteciști, de că­tre toți tinerii militari a trecutului glorios de luptă al poporului român, al eroicei noastre clase muncitoare și al Partidului Comunist Român, a realizărilor remarcabile ale Ro­mâniei socialiste, rod al eforturilor eroice ale întregului popor pentru traducerea în viață a politicii in­terne și externe a partidului nos­tru; să se releve în ce măsură ac­tivitățile desfășurate de organiza­ție au cultivat și dezvoltat atitu­dinea înaintată față de înalta prețuire față de tot muncă, ceea ce­­ poporul, partidul, statul nostru au făcut și fac pentru tînăra gene­rație, pentru condițiile create de (Continuare în vag. a III-a) EVEnim­­EN­ȚELE INTERNE S­ăptămîna care a trecut — re­flected o atmosferă de efer­vescență creatoare în toate do­meniile de activitate din patria noastră — consemnează noi și noi succcese ale oamenilor muncii în înfăptuirea mărețului program, de edificare a societății socialiste multi­lateral dezvoltate în România. A­­cum, cînd am intrat în ultima lună a acestui an, di­n ce în ce mai des apar în presă informații lapidare a­­vînd același titlu —­­Cu planul anu­al îndeplinit" — relevând roadele e­­forturilor pentru mobilizarea tutu­ror resurselor materiale și umane ale colectivelor unităților economice din județele țării, care raportează de pe acum realizarea sarcinilor ce le-au revenit în primul an al cuteză­torului nostru plan cincinal. Rea­lismul planurilor noastre de pre­zent și viitor, temeiurile științifice ale politicii Partidului Comunist Român, bazată pe cunoașterea pro­fundă și atotcuprinzătoare a rea­lităților și posibilităților patriei noastre, o dovedesc și faptul că anul acesta sarcinile de plan pe economie sînt depășite cu aproape două procente — acest fapt consti­tuind un uriaș succes al poporului nostru, condus de partid. Dezvoltarea impetuoasă a forțe­lor de producție, crearea unei pu­ternice baze tehnico-materiale, re­partizarea mai justă a unităților e­­conomice și sociale pe teritoriul țării impun schimbări radicale în relațiile sociale, în organizarea conducerii so­cietății, a legislației și normelor ju­ridice, în întreaga suprastructură a orînduirii noastre. Evenimentele din viața internă a țării subliniază efor­tul constant, continuitatea de preo­cupări a conducerii partidului și statului nostru de a lua toate mă­surile pentru a asigura soluționarea cât mai corespunzătoare a noilor probleme care apar, pentru a con­duce în mod științific­ procesul de organizare a tuturor sferelor so­cietății noastre. Pe linia acestor preocupări se înscrie și ședința de lucru din 30 noiembrie 1971 a Comitetului­ Exe­cutiv al C.C. al P.C.R. care, alături de o serie de probleme majore vi­­zînd îmbunătățirea activității în diverse domenii economice, a exa­minat și aprobat două proiecte de legi, hotărînd să fie supuse dezba­terii publice și prezentate spre le­giferare Marii Adunări Naționale. A și fost publicat în presă proiectul Legii cu privire­ la regimul prețu­rilor și tarifelor, pentru a da po­sibilitate cadrelor din economie, specialiștilor din acest domeniu, tuturor oamenilor muncii să-și a­­ducă contribuția la definitivarea acestei legi. Importanța legii se relevă dacă ne gîndim că sistemul de prețuri contribuie la realizarea planificată a muncii sociale pe ra­muri, subramuri și produse, cons­tituie un instrument de măsurare a aportului fiecărei întreprinderi și ramuri la crearea venitului națio­nal, precum și de fundamentare a opțiunilor și deciziilor, are un rol important in realizarea obiectivelor politicii economice de industriali­zare socialistă și de dezvoltare in­tensivă a agriculturii, în lărgirea schimbului intern și extern de mărfuri, asigurarea stabilității mo­netare și creșterea nivelului de trai al populației. (Continuare în pag. a VII-a)

Next