Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1971 (Anul 27, nr. 27-52)
1971-12-08 / nr. 49
PENTRU PATRIA NOASTRA, REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA! Iuțil vvuti A ___ apmygsas Ar»Ul XXVI! #üMpararea patRIei -ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI PORTELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA ««»«' mI Recentele documente programatice ale partidului relevă cultul muncii drept componentă esențială a educației socialiste și comuniste. Omul nou, care întruchipează cele mai înalte trăsături morale și pe care cu atîta mîndrie îl denumim constructor și apărător al societății socialiste, nu poate fi format și călit în afara muncii. Munca liberă, despovărată de exploatare, este singura sursă a progresului și prosperității națiunii noastre socialiste, mijlocul principal de afirmare a talentului și forței creatoare a tuturor cetățenilor, deci și ale militarilor noștri,, de manifestare a personalității și autoperfecționare a fiecăruia. Menținerea permanentă, la o tensiune inspiratoare, a cultului pentru această muncă, se realizează FRUNTAȘILOR ÎN MUNCĂ - locul de onoare prin multiple abordări. Intre ele, un loc central îl ocupă promovarea în prim-planul atenției opiniei publice a fruntașului în muncă, a celui care stăpîn pe profesia aleasă și îndrăgostit de ea, face din muncă un adevărat act de creație în reușita căruia încorporează fără drămuire puterea, inteligența fantezia sa. Reprezentativ pentru epoca noastră, căși reia îi imprimă, prin acțiunea sa, sensul dezvoltării ascendente, fruntașul în muncă exprimă, cu forța faptului de viață autentic, a eroismului cotidian, ce înseamnă spirit angajant în lupta pentru înfăptuirea politicii partidului de construire a societății socialiste multilateral dezvoltate, dă un răspuns convingător și însuflețitor la întrebarea : ce încărcătură trebuie să dăm existenței noastre ?, afirmă activ și plenar iubire de patrie, sentimentul demnității umane, spiritul datoriei și al responsabilității. Dacă ne referim la realitățile armatei populare, la cel care se distinge pe cîmpul_ de _ instrucție, în perfecționarea tehnicii de luptă, în îndeplinirea la un nivel superior a îndatoririlor sale militare, el definește concret, pe întreaga scară a ierarhiei militare, ce investiție de energie spirituală și fizică, ce atitudini și fapte trebuie să caracterizeze pe fiecare ostaș, subofițer, maistru, ofițer pentru a face tot ce depinde de el ca subunitatea, unitatea, organismul militar în ansamblul său să-și îndeplinească exemplar misiunile și sarcinile patriotice. Onorarea celor care se remarcă prin efort perseverent, prin inițiativă și conștiinciozitate, prin dăruire fructuoasă, în ultimă instanță prin rezultate efective obținute constant în însușirea măiestriei de luptă, în organizarea, educarea și conducerea trupelor ține și de echitate. Cel care dă mult armatei și deci societății trebuie să primească de la ea pe măsură. Nu este vorba doar de răsplata materială — deși aceasta își are marea sa însemnătate — ci și de recompensarea lui morală. Așa este drept, așa poate trăi el pe deplin satisfacția muncii, a îndeplinirii misiunilor, așa se afirmă, cu imensă înrîurire asupra conștiințelor, adevărul că la noi fiecăruia i se dă după strădania sa, după cum i se cere după capacități. Nu sînt necesare ample demonstrații pentru a se dovedi, prin această prismă, ce conținut antisocial, are trecerea cu vederea, minimalizarea meritelor cuiva din motive arbitrare și, tot din aceleași motive, supralicitarea puținelor roade ale altora. .Punerea în lumină a profilului politic, etic și profesional al celor ce se află în frunte, al celor ce obțin rezultate superioare în îndeplinirea sarcinilor, a atribuțiilor funcționale, avînd o comportare disciplinată și o conduită etică exemplară, prin mijloacele cunoscute ale muncii politice și în toate împrejurările ce o impun, răspunde unor necesități vitale ale educației, ale cultivării atitudinii înaintate față de muncă și îndatoriri, ale formării omului nou. Televiziunea ne-a oferit citeva apariții emoționante și de amplu ecou ale unor oameni ai muncii care s-au distins în mod deosebit printr-o viziune înaintată asupra muncii, asupra obligațiilor lor sociale. Toți cei care le-am urmărit ne-am îmbogățit efectiv viziunea despre omul nou și propria experiență de viață. Dar în aceeași măsură am înțeles că realmente pretutindeni pe frontul construirii și apărării socialismului, este un cîmp uriaș de valorificare a ceea ce este mai bun și mai nobil în noi, ca de noi depinde în primul rînd să trăim, acolo unde ne este postul, o existență de mare înălțime. Chiar și intr-o grupă de militari sublinierea cu majuscule, de către gradat, a celui ce se evidențiază dintre ei poate să j emoționeze, să dea naștere la ambiții pozitive, sa înlăture neîncrederea în sine a unuia sau altuia. dar la nivelul companiei, al regimentului și așa mai departe . Deosebit de necesar este să se insiste asupra experienței fruntașilor, fie că este vorba de tragerea cu pistolul mitralieră, de organizarea și desfășurarea aplicațiilor, de rezolvarea unor probleme de concepție de la un eșalon superior sau de munca la o catedră. Rezultatele și experiența celor mai buni constituie cel mai convingător argument pentru a se demonstra că prin organizarea riguroasă a muncii, prin competență și pasiune se pot obține rezultate „APĂRAREA PATRIEI" (Continuare în pag. a 11-a, Geometria succeselor se învață pe terenurile de aplicație Foto . C. MIHAITA IUBIREA ȚI-O DĂRUI, PATRIE, ȘI STATORNICA VEGHE Intru pe poarta cazărmii cu gindul că norii statorniciți deasupra cîmpiei ar putea coborî bariera in fața zborului „pe viu“ despre care aș vrea să scriu. Ghicindu-mi îngrijorarea, colonelul Gheorghe Moraru mi spune : „N-ai teamă , de zburat, zburăm ! Zburăm în „normale“, in „grele“ numai ceafă să nu fie. Că, știi, ne cam chinuie ceața. Dar nu ne sperie". Preț de citeva momente — in vreme ce colonelul se depărtează chemat, zicea el, de „mțică treabă“ — de undeva, din șirul anilor încărcați de muncă pe care i-a lăsat în urmă, mi se îngemănează în memorie crimpeie din viața-i dăruită, clipă de clipă, alături de atiția altimului, aviatori, aerodro„Măriei sale zborul“. Ni revăd in școala militară, fie ajutindu-ne pe unii dintre noi, in nopți târzii, să legăm și să descifrăm tainele unor formule de matematică, aerodinamică, navigație aeriană, fie însăilînd imagini, in pitorescu-i limbaj de copil al Moldovei, despre adolescența-i aspră care avea să-l călească înainte de vreme. Ne lega — Și ne leagă și mai puternic azi — același inalt ideal comunist pe care partidul avea să ni-l facă înțeles și mai profund o dată cu urcușul nostru in maturitate. Il revăd în anii academiei militare, nu rareori cu ochii încercați și încercănați de neodihnă, aplecat peste cearceafurile hărților mute și grăitoare totodată, risipindu-și și mai ales adunindu-și energia, ca ratele cunoașterii trebuitoare în anii care aveau să vină. Îl revăd, comandant de regiment deacum, crescînd și recrescînd aripi reactive mai ales tinerilor piloți, mulți ajunși azi zburători de marcă. Acolo unde patria l-a trimis și unde el, împreună cu tovarăși-i de viață, o femeie integră și de o rară noblețe. DAU ARIPILOR VIAȚĂ ȘI VIEȚII ARIPI REPORTER, LA AVIATOR] n-a pregetat să se ducă. Iată-l acum aici, chemat tot de țară, purtînd pe umeri o datorie deplin și statornic înțeleasă, o „misie" cu și mai grele răspunderi Azi îl voi revedea, mereu proaspăt, expri mindu-și sondate opinii, într-un grup, apoi intr-altul, de ofițeri de la eșaloane superioare, participînd activ la pregătirea personală și a escadrilelor pentru zborul de inime, unde are și el, cum se va mărturisi, „citeva ieșiri cu lighioana aia de supersonic“ , interesindu-se de mersul schimbului de experiență, început ieri, cu specialiști de la o uzină , învățînd și reînvățînd, pină seara tîrziu, pentru o convocare. Agendă de lucru încărcată și azi, și mîine, mereu așa, dar el nu se plinge. ..Iată-ne pe aerodrom Sus — cohorte de nori, cînd negri, cină străvezii. Jos — vintul rece își face de cap. In „zebra“ mobilă îl regăsesc pe locotenentcolonelul Arpad Peter, „Arcașa“, cum il știe o aviație. Conduce zborul „sub cușcă“ al „bobocilor“ din ultima promoție, aflați in pragul trecerii pe supersonic. Avioane decolează... Avioane aterizează... Arcașa, cu o ureche-n cer și cu alta la sol, cu ochii învăluind avioane, oameni, mașini, intr-un cuvint tot ce-i mișcare intre cer și pămint, înmănunchează-n minte-i și-n . microfonul ! din fața acest mic mare univers al zborului „Trei-doi unu, vorbește rar și clar, nu se grăbește nimeni ! Aprob spargerea-n sus!“, îi spune prin radio tinărului locotenent Ion Halica. ..„Nțeles“, i se răspunde calm. „Cu motor, prietene, cu motor, nu cobori prea jos ! Ai uitat aterizarea ii comunică înțepat maiorului Vasile Nasie, instructorul .„Nu l-ai fi putut lăsa în pace ?“, risc cu o întrebare. „Cum ? Să-l las in pace ? Să-l ierți Nu că ar fi aterizat scurt, că Nasie-i pilot foarte bun. Dar ce exemplu dăm tinerilor : Ș-apoi, lui Nasie nu-i sare țandăra din te miri ce“. „...De ce te repezi așa la radio ? Vorbește mai rar, frumos, băiatule ! Vint de față, vino normal ! Viteza pe pantă două-sute-șaizeci cu motor. Așa, pune-l pe direcție!... Vezi ci ai aterizat cam scurt?... Navigator, scrie, te rog, locotenentul Ion Jurci — aterizat scurt“. Apoi adaugă ca pentru sine ,?ăi ce crezi, munca l-ar tata, că supersonicul ar înghiți așa ceva ? Te-a lăsat el instructorul, să te Locotenent-colonel I. CIENCIU (Continuare în pag. a II-a) Principiile de echitate și dreptate, afirmarea și apărarea demnității sînt astăzi, la noi, comandamente etice de prim rang, valori spirituale spre a căror înălțime partidul ne îndeamnă să suim necontenit. Grija față de demnitatea omului — ca trăsătură a umanismului socialist — se manifestă viguros și în armata noastră ; ea se face simțită în activitatea cotidiană comandanților, a organelor și organizațiilor de partid, în aprecierea ce se dă efortului creator al militarilor, în considerația ce se acordă opiniilor și propunerilor lor, ian măsurile multilaterale care se iau pentru ridicarea neîncetată a nivelului de pregătire politică și profesională a întregului personal, în respectul față de spiritul și litera legilor și regulamentelor militare concepute astfel incit să dea posibilitatea fiecăruia. in funcția ce i s-a încredințat, să-și manifeste larg inițiativa, să-și afirme și să-și dezvolte nestingherit personalitatea. De pe paleta extrem de nuanțată a atitudinilor și faptelor care materializează opțiunea pentru demnitate in relațiile interumane am ales, spre exemplificare, comportarea locotenent-colonelului I. Maria — comandant de batalion. Acesta, ca de altfel marea majoritate a comuniștilor ce se află la comanda unităților sau subunităților, și-a făcut un principiu din a nu acționa sub imperiul nervilor, din a pune intre faptă și luarea unei măsuri disciplinare acel minim de timp și meditație absolut necesar pentru că măsura să fie obiectivă, neinfluențată de o impresie, sau impuls de moment. Odată, de exemplu, a fost chemat și i s-a atras foarte serios atenția asupra unor nereguli ce fuseseră constatate la executarea serviciului de zi din batalion. Observațiile l-au surprins, dăduse toate indicațiile necesare pentru ca activitatea să se desfășoare normal, regulamentar. Comandanții de companii însă, unii dintre ei tineri, cu puțină experiență la comandă, nu acordaseră atenția cuvenită pregătirii gărzii, serviciului de zi... Era nemulțumit, dar nu a încercat să arunce toată vina pe subordonați (cum se mai intîmplă pe alocuri). A înțeles că undeva greșise și el, și-a asumat întreaga răspundere și a raportat comandantului că va lua toate măsurile ce se impun. După aceea s-a sfătuit cu secretarul biroului organizației de partid, cu șeful de stat major, a discutat cu oamenii, calm, fără amenințări și reproșuri, le-a explicat ce consecințe grave puteau avea neglijența lor. Cu cei care a considerat că trebuie pedepsiți a stat de vorbă separat , i-a ascultat, a cântărit atent argumentele și faptele și abia după aceea a hotărît. Un asemenea mod principial, calm și lucid de comportare în relațiile cu subordonații, aprecierea cu atenție și obiectivitate a oamenilor îi conferă comunistului I. Maria o autoritate reală in fata subordonaților, o autoritate care include în temelia sa stimă, respect și prețuire. Ca trăsătură etică, morală a omului, demnitatea nu-i o noțiune abstractă ci este indisolubil legată de fapte, de activitatea practică, de atitudinea în muncă și viață. Nu poți fi cu adevărat demn dacă nu ești exemplu la locul tău de muncă, dacă nu ești competent, dacă nu ai o comportare corectă în relațiile de serviciu și în societate. De aceea, așa cum arătam mai sus, grija pentru apărarea demnității oamenilor se concretizează și în atenția ce o acordă organele și organizațiile de partid pregătirii politice și profesionale a fiecăruia și cu deosebire comuniștilor al căror exemplu moabilizator exercită o puternică influență asupra celor din jur. Am aduce in sprijinul acestei idei un exemplu. După ce lucrase ani de zile într-un atelier de reparații, plutonierul Emil Prundeș a fost numit șef de stație. Se scurseseră lunile unui ciclu de instrucție cînd, pe neașteptate, subofițerul, a avut neplăcuta surpriză de a se vedea... depășit de proprii săi subordonați care au luat examenul de specialist de clasă, în vreme ce el a căzut. Un șoc, o usturătoare lecție a vieții.. Doar până atunci fusese apreciat ca un subofițer bine pregătit ! Era de-a dreptul descumpănit. Sprijinul a venit de acolo de unde era normal să vie, de la comuniști. Locotenentul-major A. Rotaru —, locțiitorul secretarului biroului organizației de partid — s-a apropiat de el cu căldură și răbdare, i-a insuflat încrederea in forțele proprii, i-a dat să studieze diferite materiale, au făcut antrenament împreună în orele libere, s-a angajat la organizarea unor concursuri pe teme pe specialitate etc. Și așa, încet, încet Prundeș a depășit impasul, a dobândit specializarea de clasă, și-a recăpătat dreptul de a păși cu fruntea sus ; astfel un comunist a ajutat pe un tovarăș al său să-și recîștige demnitatea prin muncă. S-ar mai putea insera nenumărat Maior CRISTIAN LEON (Continuare în pan. a V-a) A _ In preajma ta, OMUL SA NU SE SIMTĂ MIC! UN MOMENT ÎNSEMNAT EÊÊÊÊÊÊÊmmÊimÊÊÊÊÊmÊÊmmaÊÊÊÊÊiÊÊÊmÊmÊÊiÊÊmimmÊÊÊÊÊÊÊÊÊÊmmn» In viața organizațiilor ut. c . ADUNĂRILE PENTRU DĂRI DE SEAMĂ ȘI ALEGERI Organizațiile U.T C. trăiesc în aceste zile un eveniment cu multiple semnificații în viața lor : adunările pentru dări de seamă și alegerea organelor de conducere. însemnătatea lor este cu atît mai mare astăzi, cînd programul educației comuniste inițiat de tovarășul Nicolae Ceaușescu conturează noi dimensiuni, exprimă cerințe mult mai mari față de conținutul și eficiența muncii politico-educative la o a cărei desfășurare organizația comunistă a tineretului este chemată să-și aducă o substanțială contribuție. Este momentul unei analize mature a modului în care este tradusă în fapt cerința exprimată de secretarul general al partidului nostru . ORGANIZAȚIILE U.T.C. TREBUIE SA DEVINĂ COLECTIVE DE LUPTA PENTRU EDUCAREA COMUNISTA A TINERETULUI — ceea ce presupune spirit militant, revoluționar, răspundere personală față de bunul mers al muncii organizației, atitudine intransigentă față de manifestările de formalism, de automulțumire și birocratism în munca de formare și statornicire a unor convingeri trainice, a atitudinii înaintate, responsabile, a tineretului față de marile sarcini și obiective pe care Partidul Comunist Român le pune în fața generației tinere și a organizației ei comuniste, întreaga muncă a organizației trebuie analizată în spiritul cerințelor programului de educare comunistă — cum a militat organizația U.T.C. pentru cunoașterea și aplicarea cerințelor documentelor de partid și îndeplinirea sarcinilor trasate de către Comandantul suprem al armatei, precum și a cerințelor ce rezultă din ordinele ministrului forțelor armate — atît în ce privește formarea de luptători cu o înaltă conștiință socialistă, cu temeinice cunoștințe și deprinderi militare, precum și pentru îndeplinirea sarcinilor încredințate pe șantiere ale economiei naționale. Analtizînd în spirit critic și autocritic activitatea organelor de conducere, a comisiilor pe domenii de activitate, a tuturor uteciștilor, adunările pentru dări de seamă și alegeri trebuie să stăruie asupra modului cum acțiunile politico-educative inițiate au contribuit la cunoașterea de către uteciști, de către toți tinerii militari a trecutului glorios de luptă al poporului român, al eroicei noastre clase muncitoare și al Partidului Comunist Român, a realizărilor remarcabile ale României socialiste, rod al eforturilor eroice ale întregului popor pentru traducerea în viață a politicii interne și externe a partidului nostru; să se releve în ce măsură activitățile desfășurate de organizație au cultivat și dezvoltat atitudinea înaintată față de înalta prețuire față de tot muncă, ceea ce poporul, partidul, statul nostru au făcut și fac pentru tînăra generație, pentru condițiile create de (Continuare în vag. a III-a) EVEnimENȚELE INTERNE Săptămîna care a trecut — reflected o atmosferă de efervescență creatoare în toate domeniile de activitate din patria noastră — consemnează noi și noi succcese ale oamenilor muncii în înfăptuirea mărețului program, de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate în România. Acum, cînd am intrat în ultima lună a acestui an, din ce în ce mai des apar în presă informații lapidare avînd același titlu —Cu planul anual îndeplinit" — relevând roadele eforturilor pentru mobilizarea tuturor resurselor materiale și umane ale colectivelor unităților economice din județele țării, care raportează de pe acum realizarea sarcinilor ce le-au revenit în primul an al cutezătorului nostru plan cincinal. Realismul planurilor noastre de prezent și viitor, temeiurile științifice ale politicii Partidului Comunist Român, bazată pe cunoașterea profundă și atotcuprinzătoare a realităților și posibilităților patriei noastre, o dovedesc și faptul că anul acesta sarcinile de plan pe economie sînt depășite cu aproape două procente — acest fapt constituind un uriaș succes al poporului nostru, condus de partid. Dezvoltarea impetuoasă a forțelor de producție, crearea unei puternice baze tehnico-materiale, repartizarea mai justă a unităților economice și sociale pe teritoriul țării impun schimbări radicale în relațiile sociale, în organizarea conducerii societății, a legislației și normelor juridice, în întreaga suprastructură a orînduirii noastre. Evenimentele din viața internă a țării subliniază efortul constant, continuitatea de preocupări a conducerii partidului și statului nostru de a lua toate măsurile pentru a asigura soluționarea cât mai corespunzătoare a noilor probleme care apar, pentru a conduce în mod științific procesul de organizare a tuturor sferelor societății noastre. Pe linia acestor preocupări se înscrie și ședința de lucru din 30 noiembrie 1971 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. care, alături de o serie de probleme majore vizînd îmbunătățirea activității în diverse domenii economice, a examinat și aprobat două proiecte de legi, hotărînd să fie supuse dezbaterii publice și prezentate spre legiferare Marii Adunări Naționale. A și fost publicat în presă proiectul Legii cu privire la regimul prețurilor și tarifelor, pentru a da posibilitate cadrelor din economie, specialiștilor din acest domeniu, tuturor oamenilor muncii să-și aducă contribuția la definitivarea acestei legi. Importanța legii se relevă dacă ne gîndim că sistemul de prețuri contribuie la realizarea planificată a muncii sociale pe ramuri, subramuri și produse, constituie un instrument de măsurare a aportului fiecărei întreprinderi și ramuri la crearea venitului național, precum și de fundamentare a opțiunilor și deciziilor, are un rol important in realizarea obiectivelor politicii economice de industrializare socialistă și de dezvoltare intensivă a agriculturii, în lărgirea schimbului intern și extern de mărfuri, asigurarea stabilității monetare și creșterea nivelului de trai al populației. (Continuare în pag. a VII-a)