Aradul, 1930-1931 (Anul 1, nr. 1-58)
1930-11-10 / nr. 1
Pag. 2. ARADUL" M. 8. Regele la Serbările de la Caransebeș ale „Astrei“. — Programul adunării generale alsociațiunii. — Joi și Vineri, 13 și 14 Nov., se întrunește la Caransebeș adunarea generală a Asociației pentru cultura și literatura poporului român („Astra“). Adunarea generală va fi onorată cu prezența augustă a M. S. Regelui, care sosește la Caransebeș Joi la orele 10,45. Programul adunării este următorul : Miercuri seara serenadă in cinstea președintelui „Astrei la reședința episcopească. Joi, orele 10,ib. Primirea M. S. Regelui la gară 11,15: Tedeum la Catedrală [UNK] 12: Conduct etnografic. 13: Deschiderea adunării generale in sala teatrului Luna. 14: Banchet 15TM: Deschiderea expoziției industriale, agricole, zootehnice și silvice. 17: Ședința festivă a secțiilor literare ale Astrei. 21: Concert la teatrul Luna (Corurile Vidu și Banatul). 23. Serată dansantă la Pomul Verde. Vineri, orele 10, ședința a doua a Adunării generale la teatrul Luna. • Din partea desparțamântulu Astra-Arad va participa d. Dr. T Botiș, rectorul Academiei Teologice și președintele secției Arad [UNK] In Istase ilci o mănăstire. Erarhicește ea va aparține diecezei Orăzii, dar vizează deopotrivă sufletele Arădanilor ca și pe ale Bihorenilor, căci la fel este accesibilă unora și altora, situată fiind în pădurile Momei — coloană coboritoare din falnicul masiv al Bihării, graniță a celor două județe. Până când vom putea prezenta cetitorilor noștri clișeul cu proectul mânăstirei, arătăm deocamdată spre a dovedi aceasta, harta regiunii. Idea mânăstirei Isbuc a trecut în stadiul realizării. Chiliile ce vor adăposti pe slugile Domnului se află sub acoperământ. Pe îndelete, așa cum se înfăptuesc lucrurile mari, menite să înfrunte veacurile, se va înălța și mai mândru, corpul bisericii Și atunci singurătățile Mamei vor răsuna de dangătul clopotelor, văi și culmi vor albi de cetele pelerinilor, mânați de nobilul îndemn al reculegerii sufletești. Localnici, umili, păzitori de turme și muncitori ai gliei îndărătnice, alături de exursioniștii intelectuali ai orașelor, vor găsi adăpost și mângâiere între zidurile încăpătoare ale sfintei mănăstiri. Căci, mănăstirea modernă de la Isbuc va îndeplini multiple scopuri nobile: 1) . Cultivarea sentimentului religios. 2) . Promovarea turismului. 3) . Un scop științific, închizând într'un parc național de câteva sute de hectare flora și fauna acestei regiuni Un colț de natură, ferit de vandalismul civilizației, în care omul trăește în deplină armonie cu natura, ne închipuim mănăstirea modernă de la Isbuc. Un lucru mai trebue știut. Această instituție de înaltă valoare moral-educativă, se realizează fără sprijinul bugetului statului. Ea se clădește, peatră de peatră, numai din obolul sufletelor curate La paraua văduvei și a săracului, se adaugă suta bogatului, și așa se înfăptuește o operă plăcută lui Dzeu. Pentru sufletele celor răposați și pentru sănătatea celor vii, trimiteți ajutorul vostru, la adresa: Arhimandritul Athanasie Popescu, starețul Mânăstirei Isbuc, poșta Vășcău, jud. Bihor. 7r. Mager. Nr. 1 Propaganda contra pericolului venerian. Așa precum în Marte sene ziua ortodoxiei, în Mai a mamei, la Rusalii a tuberculozei, ministerul sănătății a găsit de bine să organizeze în luna aceasta o zi a propagandei contra pericolului venerian. Această metodă de a atrage atenția populației asupra unei probleme sociale, se practică în apusul Europei de vreme îndelungată și cu rezultate mulțumitoare. Pe z ua aceasta sunt după posibilitate mobilizate toate forțele societății în vederea puneri în lumină a pericolului boalelor, numite venerice. In alte state, ca Belgia, sunt societăți, cari de mai multe decenii lucrează pe terenul acesta, susținute deopotrivă de Stat și de public. La noi în lipsa unei astfel de inițiative particulare, sarcina aceasta revine statului, adică ministerului sănătății și organelor sale. Conferințe la școli, la muncitorii industriilor mai mari, la ucenici, filme sau dispositive cu conținut potrivit, conferințe prin radio etc., sunt mijloacele folosite tn astfel de ocaziuni. Pericolul venețian înaintea răsboiului mondial era la noi, mai ales în populația rurală, ca și inexistent. Răsboiul a introdus aproape în toate colțurile țării acest flagel și cum populația rurala fie din lipsă de mijloace materiale și medicale, fie din indolență și prostie nu și tratează decât boalele care produc dureri sau te trântesc la pat, sifilisul și celelalte boale venerice (blenoragia etc.) au infectat o familie după alta ducând la toate consecințele inerente lor. în unele părți ale țării s’au făcut anchete sanitare îndreptate mai ales la descoperirea acestor fel de bolnavi și au ieșit la iveală stări îngrozitoare S’au găsit sate în depărtări mari de orașe, unde 30—40 la sută din populație suferă de sifilis Pentru a ști ce înseamnă o sifilizare în această proporție a populației, trebue să cunoaștem urmările acestei boale. Este singura dintre bolile infecțioase a cărei moștenire prin naștere este stabilită fără nici o îndoială. Nici o altă infecție microbianâ nu durează atâta vreme ca a sifilisului, char și când este tratat după toate legile, 4—5 ani, ba în cazurile complicate cu tabes și paralize progresive chiar un deceniu două. Avorturile și feții născuți morți sunt în 90 la sută de cazuri, urmări ale sifilisului. Se atribue și acestei infecții scăderea populației Franței, care a avut in trecut mai multe epidemii de sfilis. Defectivii (idioții, cretinii, surdomuții, epilepticii etc.) sunt de cele mai multe ori descendenți din părinți sifilitici Casele de alienați sunt pline cu urmările acestei boale, cu paralitici etc. întreținerea și tratamentul bolnavilor și detectivilor din aceasta boală costă pe stat și societate mari sume de bani, dar aceste cheltuieli sunt cel mai bun plasamnt, căci duc la însănătoșirea populației. Spitalele, dispensarele și deșteptarea publicații asupra pericolului venețian să primeze altor măsuri sociale. Dr. V. Cucu. Un serviciu divin misterios. * Vecinii noștri unguri au sfințit de curând, cu surle și fanfare, ,Biserica făgăduinței" la Seghedin. Cu acest prilej s’a desvelit bustul lui Horthy și s'a inaugurat tabla comemorativă a Universității din Seghedin, menită a eterniza locul unde a găsit adăpost „temporar" persecutata universitate maghiară din Cluj. Acest foc de artificiu prin care „ungurii care se deșteaptă" caută săfțină trează credința maghiarimii într’o schimbare a stărilor politice actuale, ne este prea bine cunoscut, pentru a mai stărui asupra lui. Nu ne mai impresionează nici atitudinea ziarelor maghiare dela noi, cari făcându-se ecoul vitejilor din Budapesta, au căutat să reproducă cu un lux de amănunte tot ce s’a vorbit cu prilejul acestor festivivități „simbolice". Ne întrebăm însă de un lucru: de ce Biserica Mineriților din Arad s’a grăbit să prăznuiască și ea acest eveniment, ținând în aceiaș zi un serviciu divin și, mai ales, de ce a ținut ca această slujbă religioasă să aibă loc în miez de noapte? Poate ca organele de siguranță ale statului sâ nu ia cunoștință de rodomontanele învierbântate ale predicatorului de la această slujbă? Ce naivitate, când și vrăbiile de pe copacii din fața catedralei catolice ciripesc basme despre sentimentele, de supunere ale preoților minoriți față de autoritatea care-i ocrotește în zilele de astăzi. 12 ani rela iilmnarea repaiei Cehosiace. — Amintiri. — Nu de mult republica Cehoslovacă, vecina noastră aliată, a sărbătorit a 12-a aniversare a restabilirii sale ca stat independent. In această zi toate școalele secundare din țară, au reamintit elevilor lor legătura de strânsă prietenie care ne leagă de această țară răsărită din focul purificator al răsboiului mondial, la fel precum elevii liceelor cehoslovace au sărbătorit la timpul său cu aceiaș inimă caldă pe 10 Mai al nostru. Asistând la o astfel de sărbare Școlară, m’au copleșit amintirile trecutului. M’am revăzut copii în timpul faimosului memorand, așteptând cu înfrigurare reîntoarcerea din temnițele Seghedinului a celor care au avut curajul să infrunte mânia dușmanului nostru secular. In acele vremuri de Însuflețire pentru cauza națională, mi s’a dat prilejul să cunosc pe ziaristul Augustini, unul din luptătorii slovaci, cari au venit să cunoască din intuiție proprie suferințele poporului românesc din Inima Ardealului. NI văd înaintea mea, mic dar plin de temperament, luând parte cu tot sufletul la frământările poporului nostru de atunci. Cu un interes ce nu cunoștea obstacole, căuta să ne pătrundă sufletul, să ne cunoască suferințele, să ne iubească. Parcă-l aud în salonul bunicei mele, cântând cu fața transfigurată, doina „Mugur mugurel", acompaniat la pian de o mătușă a mea, ajunsă și ea în fața tribunalului pentru purtarea tricolorului în acele vremuri de trezire a conștiinții naționale. Il văd vorbind cu atâta însuflețire de comorile sufletești al poporului său, pe care, el suflet de artist, căuta să le facă cunoscute fraților de suferințe din celalalt colț al urgisitei Ungarii. Cântecele poporale slovace, pe care le cântă cu vocea stânsă, au inspirat pe marele nostru compozitor, regretatul Gh. Dima, iar cele trei cântece poporale slovace pentru cor mixt: „Nu m’ar arde dorul" „Carul merge încet și greu" și „Aricica de la moară" au fost mult timp cel mai savurat punct din programul faimoasei reuniuni de muzică din Sibiu. Augustin a murit răpus de o nemiloasă boală înainte de a putea vedea împlinit visul pentru care a știut să lupte cu toată energia sufletului său de înflăcărat naționalist. A fost vizionarul care a înțeles că drumurile celor două popoare merg alături, una din nenumeratele verigi cari au durat lanțul de strânsă pretențe care există astăzi între regatul de la gurile Dunării și republica din regiunea Carpaților nordici. De atunci au trecut ani mulți. Soarta a vrut să-mi urmezi studiile la Budapesta. Pentru noi studenții români, anii petrecuți în capitala de pe malul Dunării, a fost cel mai fericit prilej de a ne oțeli sufletele și a ne întări credința în realizarea acelui „vis neîmplinit, copil al suferinței”. Duelurile de cuvinte care se încrucișeau în somptuosul palat al parlamentului ungar, au fost tot atâtea imbolduri pentru a ne împleti râvna de carte, cu dorința de a fi la timpul nostru pionii treji ai revendicărilor noastre naționale. In sărăcăciosul lăcaș al societății „Petru Maior", ne croiam planuri fantastice pentru viitor iar modesta noastră prezență la masa luptătorilor parlamentari dela cafeneaua Jăgerhorn ne aducea direct în vâltoarea luptelor ce se anunțau de ziar zi mai dârze. Și odată a răzuns, losinca, toată suflarea la cafeneaua Ménk, înfocatul naționalist slovac" Hlinka s’a întors de la Seghedin. Și mergem să-l sărbătorim împreună cu colegii Slovaci. N’o să uit niciodat acele clipe de însuflețire, din care s’ închegat prietenia noastră cu acești colegi universitari, mânați de aceleași gânduri, de aceleași idealuri. De atunci cercetam regulatfeneaua Miéok, pentru a sta de vârf cu garda de studenți ce se închi u lui Hodza Milan și a ascultă citecele slovăcești ale unei pianine tomate. O altă salbă de mărgăriți din lanțul prieteniei româno-slov. Și în fine o ultimă amintire cele trecute vremi. Era în timpul boiului. De peste Carpați veniau tot mai neliniștitoare. Și într’ochi