Aradul, 1930-1931 (Anul 1, nr. 1-58)

1930-12-08 / nr. 5

A REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA: ARAD, Str. Eminescu No. 18. Telefon: 266. Exemplarul Lei 3. Nr. 5. Luni, 8 Decemvrie 1­930 Să ne ferim de po­litică; ea desorgani­­zează totul! Organ al Asociației «înfrățirea» Apare săptămânal. ABONAMENTE: Pentru particulari: 150 L*1 .... 1 An Ho ip ....<> Lo»r 40 m .... 3 I* i­ n­ Pentru autoritîlii și instituții 250 Lei 1 An 140 . .... 6 Lusi 70 .­­ ... 3 Lori w Raatnam In străinătate dublu. Răboj săptămânal. Oricât am voi să ne ferim de valurile vieții politice, de data aceasta nu putem­ rezista. Eveni­mentele, cum s’ar spune în lim­bajul politic, se precipită cu o furie care ne scoate din țâțâni și pe noi provincialii. Mai ales bolovanul pe care marele demon al culiselor politice, l-a aruncat de curând în apa tulbure a vieții noastre publice, a stropit până la noi. In trecut ori de câte ori se răs­pândea zvonul unei crize de guvern te ai întâlni pe stradă două cate­gorii de oameni: unii cu fața în­grijorată, puternicii zilei, alții ra­diind de bucurie, fericiții zilei­ de mâine. Azi fetele sunt plouate în ambele tabere. Crepusculul par­tidelor politice se apropie din ce în ce. In fața acestui pericol co­mun e firesc să se facă cele mai bizare alianțe, iar culoarele pa­latului din dealul Patriarhiei au o­­ferit de curând un aspect grotesc, arătând grupări de oameni cari până mai eri se dușmăneau de moarte. Noroc însă că bugetul trebue votat cu orice preț și ast­fel toate îngrijorările s’au dove­dit în curând premature, deși con­fratele nostru din Oradea s’a gră­bit să lanseze și lista noului gu­vern de „personalități". Cum e vorba ca bugetul-fantomă să nu se mai comprime până la mini­mul inițial, și deci lefurile să nu se reducă (vorba vine), toată suf­larea e mulțumită de felul cum s’a soluționat criza. Dacă bomba Argetoianu a in­dispus numai o anumită categorie de oameni, depunerea în parla­ment a legii cumulului a produs enervări in cercuri cu mult mai largi. Căci, vorba lui Caragiale, ne avem și noi... cumularzii noș­tri. Prin bi­rouri, prin cafenele, pe străzi, la cinematografe, pre­tutindeni sau discutat articolele nouei legi, unii triumfând, alții că­utând să interpreteze în folosul lor cutare­ușiță din „monstruoasa" lege, unii ridicând în slavă pe ac­tualul prim alții gândindu­se cu groază la ziua de mână, când li se va lua a doua și a treia din manue­lele pe care se sug acum din greu. Intre astfel de împrejurări, in­vadarea saloanelor cercului ro­mânesc de către feministele noas­tre, e pe deplin justificată. Odată, fiindcă într'un guvern de perso­nalități femeia română nu poate să lipsească, a doua pentrucă ra­vagiile legii cumulului se reper­cutează în prima linie asupra mi­cilor lor economii, iar la cerc gă­sești toate posibilitățile de-a te i­­niția în secretele evenimentelor se bat la ușe. Că cercul româ­nesc nu poate decât profita de pe urma acestor vizite atât de simpatice, nu ne îndoim o clipă. 1 Și numărul membrilor noi cari și-au deschis o partidă in con­troalele cercului in chiar ziua de 2 Decembrie, e în privința aceasta foarte edificator. Dacă din punct de vedere po­litic săptămâna încheiată se pre­zintă mai mult sub aspectul unor virtualități cu perspective in viitor, sub raportul economic ea s’a dis­­tins prin realizări pozitive. Căci expoziția de paseri și concursul de vitrine au fost o adevărată re­velație pentru mulți, binemeritând aceasta tardivă mențiune. Cea din­­tâia, prin seria de expozanți ro­mâni, a arătat cât de utilă insti­tuție e Camera agricolă, ale cărei îndrumări sănătoase se resimt din ce in ce mai pronunțat in viața țăranului nostru, iar concursul vit­rinelor a despințit peste așteptări răutăcioasele svonuri cum fi în plină bancrută comerciali. Ca încheiere ar fi să mai vor­bim de congresul liberal de Du­minecă, lăsăm însă aceasta in grija Tribunii Nouă, care, zice-se, e pe cale de-a se deștepta din somnul cel de moarte. * loi LA VITRINE... Magazinele orașului își îmbracă de pe acum haina de sărbătoare Gal m­­tarele se întrec în a expune tot ce fan­­taz­a omului a născocit în mătăsuri, stofe de lux și alte sute și mii de o­­bie­te de utilitate mai mult sau mai puțin discutabile. In dosul cristalelor sclipitoare imob­ilate în g> sluri și a­­titudini de cochete mondene, își eta­lează în fața trecătorilor somptuoasele lor toalete croite după indicațiunile ce­lor mai proaspete jurnale de modă din Pris, Viena și aiurea Frumoase in­sufle­­n­te și fru­șcane zgrobit defilează pâlcuri, pâlcuri în șir nesfârșit Se o­­presc un moment; priviri guleșe și geloase stred lese perdeaua cristalină căci criza a cărui nume cumplit se aude astăzi pretutindeni tulburăndu-ne până și visurile cele mai frumoase se arată a fi un cavaler de rasă pură incapabil se procure o cât de mică dispoziție sexului nu numai cel mai frumos dar și cel mai tare, atât de tare in­cât pare de a fi pus stăpânire pe însăși Maiestatea Sa Criza Și întriadevăr galantarele din acest an cu găteala lor pompoasă și decorul lor mai orbitor și atrăgător ca ori­când, dau muritorilor obsedați de sece­ta econom­că financiară iluzia unu belșug Precum femeia ajunsă la declinul farmecelor sale naturale, face sforțări disperate pentru a salva aparențele unei tinereți irevocabile pierdute, tot așa și maga­zinele frământate și anemiate de lipsa de numerar, intr’o ultimă licărire ale unei glorii trecute, își îmbracă tot ce îș au mai frumos și mai strălucitor pentru a-și recuceri adoratorii din vre­muri mai bune Dar rândurile acestora sunt decimate în lupta ucigătoare cu sângeroasa Criză, iar cei scăpați cu pu­­ter­­e sleite se mărginesc la adorațiuni platonice de la distanță respectuoasă (așa cum se cuvine față de o matroană) fără să aibă curajul de a trece pragul locașurilor modei și dureroasa chemare la d­agoste a farmecelor tomnatice să sfârșește în îmbrățișarea voluptoasă și spasmodică a zmăului .Faliment." D­R. Repararea drumurilor din jud. Arad. De vorbă cu dl. Gusti Filip inginer șef al jud. Arad. Este prea cunoscută tuturor, spre a mai vorbi de situația drumurilor din județul Arad. Știind insa că în fruntea acestui serviciu a fost adus nu de mult un tânăr și inimos inginer dl. Gusti Filip am dorit totuș să aflu care este situația generală a lucrărilor de repa­rare a șoselelor din județul Arad și m’am­ adresat în acest scop domnului inginer șef. Domnia sa m’a primit cu multă amabilitate și cu o gentileța ca­­re-1 caracterizează și mi a declarat ur­mătoarele: Acum tocmai s’a închis sezonul a­­ducerii pietrișului pe șosele și s’a început peste tot răspândirea lui. S’au luat dispozițiuni ca lucrările să meargă cât mai repede, deoarece este timpul cel mai bun pentru putrirea drumuri­lor și vrem să nu­­ scăpăm. S’au alocat în bugetul județului Arad sum­e considerabile pentru repararea­­ drumurilor, și după aprobarea lui de­­ către directoratul din Timișoara se vor putea face și planurile lucrărilor din anul viitor.­­Dar care este situația lucrărilor de pe șoseaua Arad-Timișoara» ?. — « Șoseaua Arad-Timișoara, spune dl. ing. Gusti, nu cade în sarcina ju­dețelor, ea este sub direcțiunea casei autonome a drumurilor. Pot însă să vă spun in mod precis că în majoritate lucrările s’au terminat și în curând se va complecta întreaga distanța». La urmă dl. ing. șef. a adaogat: «Dacă vre­un cititor al prețiosului dv. ziar dorește să cunoască situația de lucrări a vreunui drum și vi se adre­sează prin poșta redacției, vă stau la dispoziție dându-va toate lămuririle ne­cesare». Coresp. Studenții arădani la București. O mână de oameni, și totuși destui, pentru că să poată desvolta o activitate. Dar această activitate nu există, căci lipsește solidaritatea între studenții a­­rădani. Și lipsa solidarității e conse­cința directă a faptului că arădanii nu se cunosc, și dacă se cunosc, nu In deajuns. Mi-a fost dat să văd la adu­nările Cercului — două s’au ținut până acum — că între studenț­i arădani, domnește o atmosferă glacială, care de multe ori poate fi — și este — transformată în săgeți ironice, cari la rândul lor, duc la ură. Cauza? Lipsa unui cămin județean, în care studenții arădani să fie zi de zi în contact, și astfel să ajungă să se cunoască și să se aprecieze. E Interesant, în viața uni­versitară bucureșteană, de remarcat faptul că studenții din Ardeal sunt complect dezorganizați, în comparație cu oltenii, muntenii și moldovenii, cari grupați pe județe își au Căminul lor și chiar cantina, cum e cazul Cercului studențesc Prahovean. Dintre ardeleni, doar studenții din Țara Bârsei își au căminul propriu, ca și bănățenii, cari grupați din cele 3 județe: Caraș, Se­­verin și Timiș-Torontal, întrețin pe str. Isvor un cămin confortabil. Studenții bihoreni nu au cămin, dar sunt mai bine organizați decât arădanii, căci au fonduri; prefectura județului îl ajută anual cu ajutoare, pe când Prefectura județului Arad, deși ar avea nobila da­torie să-și ajute fiii care studiază la București, cu cel mai mare regret tre­buie s’o spunem, se desinteresează complect de studenții arădani. Cauza? Se svonește a fi un refuz cu care „Cer­cul studențesc arădan” ar fi răspuns unei organizații politice din Arad. Nu facem precizări, menționăm numai svonul, însă chiar dacă acest refuz ar ex­sta, organizațiunile politice din Arad, oricare ar fi ele, să știe că „Cercul studenților arădani* vrea să rămână în afara luptelor politice. Nu poate im­piedeca însă membrii răzleți de a face politică, dar acești membrii în sânul Cercului nu se vor putea ocupa cu politica. Deci, chestiunea aceasta e lămurită. Acum chestiunea activității Cercului. Din hârtiile lăsate de fostul președinte Emil Monția, reese că s’au înființat, datorită Cercului arădan, cinci biblio­teci, ia comunele: Șicula, Comlăuș, Iermata etc. Apoi, peste vară, Dnii 1. Gh. Palincaș vicepreședintele cercului a ținut în comuna Pecica, două con­ferințe despre „Dinastia română* și „Drepturile noastre asupra pământului ce-l locuim*. Dl. Macavei secr., a ținut în comunele Cuci, Lazuri și Pleșcuța, conferențe culturale, ca și Dl. Al. Cri­­șan, care a ținut în comuna Galșa o conferință pentru popor. Iată toată activitatea Cercului stu­dențesc arâdan. E puțin, în compara­ție cu ce s’ar putea face, dar vina am stabilit-o la început, și acum vreau să o complectez. Precum am mai spus, și oficialitatea arădană, în speță prefectura, își are partea de vină. Noi, studenții arădani, dacă voim să ne adunăm, pentru re­zolvarea tuturor chestiunilor cari ne interesează, trebue să mergem de la un liceu la altul pentru ca să obținem o o sală în care să putem ține ședința. Cum e cazul acum, am ținut la Școala de Arte și Meserii două ședințe. A treia oră nu vom mai putea ține acolo, ci va trebui să cerșim o altă sală în care să ne adunăm. E destul de trist, dar noi vom activa pentru ca să ob­ținem ceia ce ne trebuie­ un cămin. Oficialitatea arădană are datoria să ne asculte doleanțele și să ni­ le satis­facă. A. Miijean. Prostia se iartă, dar îngâm­farea prostului — care se crede deștept — scoate din sărite și pe cel mai blajin.

Next