Ardealul Nou, 1949 (Anul 4, nr. 198-209)

1949-10-09 / nr. 198

2 Befide Bendegazumeşte comisia 200 de copîi de muncitori şi grard rmuncitori vor învăluia Şcoala Medie de Arte Sală de clasă la conservator. Iri bănci mai mulţi candidaţi mărunţi, pe primele scaune comisia, oarecum , obosită. In faţa pianului se opreşte un băieţaş desculţ, sarenţuit, care se mişcă timid, îşi trage taburetul mai aproape. Se aşează şi întinde mâinile. Degetele fragile îi tremură încă. Apoi cântă. Şi deodată, se petrece o minune. Comisia rămâne înmărmurită. Bende Bendegúz cântă din Mozart, Liszt, pe urmă o compoziţie proprie. Membri comisiei se privesc emoţionaţi. Au în faţa lor, în copilul sprenţos, venit de undeva dintr’un sătuleţ pierdut prin munţii Ciucului, un autentic talent. Scena de mai sus s’a petrecut aidoma la examenul de admitere a Şcolii Medii de Arte din Tg.-Mureş, înfiinţată în acest an, ca urmare a Reformei învăţământului. Tânărul Bende Bendegúz nu este singurul talent căruia datorită condiţiilor optime de desvoltare create de Partidul Muncitoresc Român culturii noastre, îi sunt puse la dispoziţie toate mijloacele de pregătire. Numai la Şcoala Medie de Arte din Tg.-Mureş, au fost admişi 200 de tineri talentaţi, care vor deveni pictori, dansatori şi muzicieni. Elemente înzestrate care înainte*— "Véfpfcurilie •"■buvghezo-moşi aitişti— s’ar fi pierdut, azi primesc tot sprijinul şi ajutorul ca să se poată desvolta, ca să devină artişti ai poporului şi să participe din plin la revoluţia noastră culturală constituirea socialismului în ţara noastră. După ce şcoala a fost înfiinţată, o largă campanie de depistare a talentelor din popor a fost întreprinsă în judeţele ■ Mureş, Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune. Membri Comisiilor, profesori de specialitate şi artişti din Tg.-Mureş s‘au deplasat în sate, la centrele de plasă, selecţionând un număr de 1f(H) de candidaţi, Care s’au prezentat apoi L& 'examenul de admitere. Dintre ei 200 au î'crt admişi. Printre ei se află şi talente cu adevărat excepţionale, ca încul Bendegúz, despre care profesorii spun cu este o adevărată revelaţie. Micii artişti sunt în proporţie de 95 la sută, fii de munciori şi ţărani muncitori Ei nu ar fi putut să se afirme, dacă la cârma ţării n’ar fi Partidul Clasei Muncitoare. Această şcoală va da elementele conducătoare pe tărâm cultural de cari avem ■ atâta nevoie în uriaşa campanie de culturalizare a masselor. Absolvirea şcolii dă drept la ocuparea de catedre de specialitate în ciclul II al învăţământului, califică pentru conducerea căminelor culturale, dirijarea corurilor mai mari, pegăteşte racmbii corpurilor de balet. Absolvirea şcolii dă drept la continuarea Academiilor de specialitate, sau dacă elevul nu simte talent îndeajuns pentru a profesa pe tărâm artistic, continuarea studiilor la orice Institut superior de învăţământ. Noile elemente din învăţământul artistic, venite din sânul masselor, aducând cu ele bagajul sănătos al artei populare vor constribui ,într’o importantă măsură la naşterea nouei culturi, socialiste în fond, naţională ca formă. GHEORGHE DAN ardealul nou CAlIVEA NICOLAI TIHONOV: »In apărarea picii“ Sub îngrijirea Comitetului Perment pentru Apărarea Păcii, din RPII, a apărut zilele acestea raportul limit de cutie scriitorul sovietic N. Tihonov la Conferinţa Partizanilor Păcii din URSS, care a avut lioc la Moscova în zilele de 25—27 August 1949. Această Conferinţă a fost o grandioasă demonstraţie a unităţii de fier şi a uriaşei forţe organizate pe care o reprezintă detaşamentul de avantgarda al frontului păcii, popoarele sovietice. Tihonov înfăţişează la acest raport o imagine grăitoare a lagărului aţâţătorilor la război, în toată goliciunea lui respingătoare. Scriitorul sovietic arată că pofta criminală de înavuţire pe seama suferinţelor a milioane de oameni şi ura faţă de popoare şi faţă de propriul lor popor, a atins la monopoliştii americani, formele cele mai neruşinate şi mai bestiale. Prinşi în păienjenişul de nedeslegat al contradicţiilor capitaliste, ameninţaţi de valul mereu crescând al crizei economice, înspăimântaţi de muma popoarelor pe care le jefuesc şi le exploatează la sânge, imperialiştii americani nu văd altă scăpare decât aceea de a provoca un război care să aducă moarte şi distrugere pe întreg pământul. Există însă în lume o forţă uriaşă în stare să zădărnicească planurile instigatorilor la noi măceluri. Este forţa Uniunii Sovietice, marea Ţară a Socialismului, care împreună cu democraţiile populare, stă în avani garda luptei pentru pace trainică şi securitate internaţională. încă de a doua zi după victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octomubie şi până astăzi, Uniunea Sovietică desfăşoară în mod consecvent o politica de pace şi prietenie între popoare. Chezăşia acestei politici o constitue însăşi structura statului socialist, în care nu pot exista adepţi ai războiului fiindcă nu există clase exploatatoare, clase care să fie interesate întră o politică de agresiune, de înrobire şi jefuire a altor ponoare. Minunat se desprinde din raport imaginea sdrobitoarei superiorităţi a Statului Sovietic, sfatul a cărei întreagă grijă se îndreaptă către desvoltarea necontenită a vieţii paşnice şi a muncii creatoare, către făurirea unui om nou, înzestrat cu o morală înaltă, constructor harnic, transformator îndrăzneţ al naturii. Nu din slăbiciune luptă pentru pace Uniunea Sovietică, aşa cum le-ar plăcea să creadă imperialiştilor. Uniunea Sovietică este mai puternică decât oricând. Dar apără pacea, fiindcă ţara care construeşte comunismul este prin însăşi esenţa ei o ţară a păcii, o ţară care apără existenţa paşnică şi democrată a tuturor popoarelor, interesele vitale ale oamenilor muncii de pretutindeni. Cât se poate de limpede se desprinde astăzi conţinutul adânc şi real al politicii de pace dusă de Uniunea Sovietică şi din faptul că, deşi posedă încă din 1947 arma atomică, ea luptă cu o dârcănie neclintită pentru interzicerea deplină a acestei arme de distrugere în massă. : Raportul lui Tihonov se încheie cu un apel înflăcărat adresat partizanilor păcii din lumea întreagă de a-și spori eforturile lor în lupta pentru pace. Nu este suficient să spui NU războiului. Acest NU trebue să fie tradus în viaţă prin acţiuni practice. ,,Noi nu cerşim pace», noi luptăm pentru ea şi o apărăm“ — spune Tihonov. Prin lărgirea şi consolidarea necontenită a rândurilor partizanilor păcii, printr'o atitudine activă, de luptă hotărîtă împotriva războiului, de demascare şi înfierare a aţâţătorilor la război, popoarele lumii călăuzite de Uniunea Sovietică şi de geniul lui Stalin, vor face să se aleagă praf şi pulbere din planurile sângeroase ale monştrilor omenirii, mână maşinile care produc electricitatea. In felul acesta, puterea căderii de apă, transformată in putere electrică, poate fi dusă prin sârme oriunde este nevoie. Ea poate pătrunde in fiecare casă şi transformată în lumină şi căldură, în fiecare fabrică pentru a mâna motoarele. Printr'o largă folosinţă a electricităţii, omul munceşte din ce în ce mai puţin şi mai uşor. Electricitatea aduce din depărtări puterea apelor curgătoare sau puterea strânsă de milenii in cărbunii ele pământ, iar omul nu face decât să supravegheze, să controleze. Ştiinţa pentru toţi Ce este electricitatea şi cum se naşte ea încă cu mii de ani ia urmii, omul a băgat de seamă că ei ioate folosi puterile naturii. Astfel, omul a învăţat să folosească puterea vântului care împingea corăbiile sau mâna modite. W'a'mbăţat să folosească ' puterea aburului, care mânăvapoarele şi trenurile şi care s-a dovedit a fi mai cu spor decât puterea vântului. Dar, de câteva sute de ani şi mai cu seamă de câţiva zeci de ani, oamenii şi-au dat seama că există o altă putere care poate aduce foloase cu mult mai mari, — decât vântul sau aburul, aceasta este electrici-Noi vom arată ui acest articol pe este electricitatea si cum ia naștere, urmând ca in viitor sa, arătăm cum poate fi folosită. . tyf&.rpertțțu., ptwr care pe care fiecare o poate face: J ’’ LiuifVo 'Mergeai de3'slîclâ‘ %i frecați-o câteva clipe cu o bucată de postav sau cu o blâniă. Apoi, apropiind vergeaua de nişte bucăţele mici de hârtie, veţi băga de seamă că bucăţele de hârtie încep să sară spre vergeaua de sticlă şi să lipească de ea. Puterea, care atrage bucăţelele de hârtie, este electricitata născută la sticlă prin frecarea de bucata de postav Adevărul este că electricitatea se găseşte in orice lucru, numai că noi nu ne putemi da seama d le această iată din ce pricină: invăţaţii au arătat că sunt doua jeturi de electricitate. Pe una au numit-o electricitatea pozitivă, iar cealaltă electricitatea negativă. In fiecare lucru se află şi electricitatea pozitivă şi electricitatea negativă. Puterile lor însă se împotrivesc şi se zădărnicesc una pe alta şi atunci noi nu mai băgăm de seamă nimic. Iată însă că oamenii au născocit tot soiul de mijloace pentru a desface cele două puteri din încleștarea lor, de a îndepărta una din ele, lăsând pe cealaltă să iasă la iveală. Astfel, frecând bastonul de sticlă de postav, noi am făcut să iasă la iveală numai electricitatea pozitivă, dând deoparte pe cea negativă. Noi spunem atunci că prin frecare, sticla se încarcă cu electricitate pozitivă. Alte lucruri se încarcă prin frecare cu electricitate negativă, cum este de pildă răşina. Să facem acum următoarea încercare: luăm o bobită de soc şi o agăţăm de tun fir de mătase. Apoi frecăm bine un baston de sticlă de o bucată de postav. Bastonul se va încărca cu electricitate pozitivă. Apoi lipim bastonul de bobiţa de soc. Bobita de soc primeşte de la baston o parte din electricitatea Lui pozitivă. Acum şi bobiţa de soc este încărcată cu electricitate pozitivă. Să apropiem din bastonul de,bobită, vom vedea că bobiţa nu este cătrată de baston, ci dimpotrivă, fuge de el. Dacă în schimb vom apropia de bobiţa încărcată cu electricitate pozitivă, un baston de răşină încărcat cu electricitate negativă, vom vedea că bobiţa nu fuge deloc de baston, ci este atrasă de el. Tragem de aici următoarea învăţătură cu privire la însușirile celor două feluri de electricitate: dacă două lucruri sunt încărcate cu același fel de electricitate (amândouă cu electricitate negativă sau amândouă încărcate cu electricitate pozitivă) cele două lucruri fug unul de altul, se resping. Dacă însă două lucruri sunt încărcate cu electricităţi felurite (unul cu electricitate pozitivă şi celălalt cu electricitate negativă), atunci cele două lucruri vin unul spre celălalt, se atrag. Aşa se întâmplă, de pildă, cu fulgerul: unii nori sunt încărcaţi cu electricitate. Dacă un nor încărcat cu electricitate pozitivă se întâlneşte cu un altul încărcat cu electricitate negativă, atunci cele două feluri de electricitate se atrag şi ţâşnesc sub forma unei scântei. Oamenii au construit maşini mari, puternice, care pot da naştere la o mare putere electrică. Dar şi ele, la rândul lor trebuesc mânate. Cel mai putin mijloc este de a folosi puterea căderilor de ape curgătoare. Apa în căderea sau curgerea ei poate face să se învârtească o roată, aşa cum ştim că este mânată roata morii. Numai că azi s-au construit construit nişte roţi mult mai mari cu lopeți anume, așezate, numite „turbine hidraulice". O asemenea turbină poate să dea o putere ce se poate asemui cu puterea a zeci sau sute de mii de cai. La rândul lor, turbinele A A PARUT InáHRi 9 Octombrie 1949.