Ardealul Nou, 1950 (Anul 5, nr. 210-268)
1950-01-01 / nr. 210
2 Cro»ca draman au ci Puternica dramă a lui Maxim Gorki „Alicu Burghezi", prezentată in premieră de Teatrul Secuiesc de Stat din Tg.-Mureş, in cinstea aniversării a 70 ele ani a tovarăşului Stalin, smulge fără cruţare valul mincinos care stăruia pe adevărata faţă a „sfintei" familii burgheze, distruge definitiv prejudecata despre armonia şi fericirea care ar domni in saltul acestor întreprinderi de tip capitalist, şi ni le prezintă in adevărata lor lumină, putrede până in măduvă, in plin proces de descompunere, duhnind o moarte. E vorba in drama lui Gorki a cărei acţiune se petrece în jurul anilor 1900, de o familie de micburghezi, surprinsă in momentele când ultimele legături — putrede — se desfac, când fiica istetică, urând cu patimă lumea in care trăieşte şi neaflând o cale de ieşire încearcă să-şi pună capăt vieţii, când fiul sătul păna-n gât de viaţa fără orizonturi, pleacă cu o femeie „uşoară" (e semnificativ cum tânărul mic-burghez, încearcă să-şi „înfrumuseţeze“ viaţa, să-i dea un „sens", alegând calea desfrâului), când cei doi părinţi ai familiei rămân singuri, condamnaţi la bătrâneţe neputincioasă şi la singurătate. Aceasta e tema lui Gorki. Conflictul care dă naştere dramei, e la fel de meschin ca întreaga viaţa a familiei mictugheze, şi se încinge între egoismul tatălui, asistat de supunerea oarbă de sclavă a mamei, şi între egoismul copiilor, dintre care fiecare vrea altceva, jură să ştie tuci unul ce, fără să aibă curajul să renunţe la stipendiile părinteşti (atât de scump plătite), şi să plece să şi trăiască viaţa cu propriile lor puteri, independenţi, liberi. Singurele figuri luminoase ale casei sunt Polia Pereikin, fala pasărarului Percihin, ruda îndepărtată a Besemenovilor şi ţinută ca servitoare in casa lor şi Nil, fiul adoptiv al Bestmenovilor. Nil, mecanic la căile ferate, reprezintă pe omul nou, omul pornit cu hotărire spre o viaţă nouă, pe care este hotârît sa şi-o cucerească cu orice preţ. Spre el este atrasă făptura simplă şi curată a Paliei. Ei se îndrăgesc, şi în ciuda împotrivirilor Besemenovilor, se căsătoresc şi pleacă. Ei sunt acele forţe ale lumii noi, care înving forţele îmbătrânite ale lumii vechi, cu toate împotrivirile disperate ale acesteia din urmă. Analiza pe care Gorki o face acestor învinşi fără glorie e deosebit de amănunţită. Ei sunt surprinşi în momentele cele mai mărunte, şi nu-i lipsit de semnificaţie că scena in care se desfăşoară întreaga acţiune e sufrageria. Regia colectivă a tovarăşilor Tompa Miklós, Szabó Ernő, Kovács György şi Delly Ferenc, a căutat să surprindă descompunerea familiei, semnificând însăşi descompunerea lumii capitaliste, în plin proces, să-l prezinte în plină desvoltare şi aceasta ar fi reuşit intru totul, dacă Izse Johanna în rolul lattanei, fiica lui Besemenov, şiar fi reţinut isbucnirile în tot timpul actului intăiu, jucând cu o linişte încordată şi plină de ameninţări. Ea a stricat descălţării acţiunii prin isbucnirile isterice premature, care au căzut într'un uşor desacord cu liniştea exasperaturi, Petra, fiul lui Besemenov. Individual, prin jocul său şi contribuţia La reuşita ansamblului, a excelat în acest spectacol, tov. Kovács György, care nu numai că a prezentat cea mai reuşită mască, de când îl cunoaştem, dar a şi înţeles semnificaţia întreagă a rolului cântăreţului de biserică Tellerev. Decăderea progresivă, descompunerea înceată, dar inevitabilă a acestei păsări însoţitoare a hoitului capitalist, a fost minunat redată în scenele gradate de beţie, în declamaţia de beţiv a maximelor paradoxale ale celor din subsolul societăţii, în gesturile largi, demonstrative, şi chiar în momentele de luciditate, când prezice sfârşitul pentru întreaga familie. Au jucat bine şi in nota ansamblului, care a fost dintre cele mai omogene în ultima vreme, Anatol Constantin, care a prins just figura tânărului micburghez, desorientat, nemulţumit cu realitatea în care se bălaceşte, dar negăsind ieşire din această situaţie. Szabó Ernő, în rolul bătrânului păsărar, naiv, bun şi cu totul lipsit de orice simţ practic. Hamvay Lucy, in rolul episodic al văduvei vesele, a fost suficient de frivolă. O surpriză dintre cele mai frumoase ne-a provocat jocul robust, proaspăt, sincer şi comunicativ al lui Andrăssy Mărou, care a ştiut să vun simplu şi curajos, fără emfază și declamare, ui rolul lui Nil, mecanicul de locomotivă. r. I. «ni tmt & siation mm dramă în 4 acte de Mn.XlM COI* 1 In societatea capitalistă, Statul este o unealtă în mâna claselor exploatatoare, în mâna capitaliştilor, împotriva celor ce muncesc. Este o maşină de oprimare în mâna celor puţini împotriva celor mulţi. Statul dictaturii proletariatului este şi el o maşină de oprimare. Dar caracterul său este democratic. Cu ajutorul lui majoritatea covârşitoare a celor ce muncesc, în frunte cu proletariatul, îşi exercită dictatura împotriva celor ce exploatează, împotriva celor puţini, împotriva capitaliştilor. Democraţia populară ca formă a dictaturii proletariatului este forma de trecere dela capitalism la socialism. Cu ajutorul ei proletariatul preia puterea, apoi o consolidează. In aceasta privinţă Lenin ne învaţă următoarele: „Trecerea dela capitalism la comunism cuprinde o întreaga epocă istorică. Atâta timp cât această epocă nu s'a terminat, exploatatorii nutresc în mod inevitabil speranţa într'o restaurare, iar aceasta speranţă se transformă înîncercări de restaurare. Şi după prima înfrângere serioasă, exploatatorii răsturnaţi — care nu se aşteptau la răsturnare, care nu credeau în ea şi nu se împăcau cu acest gând — se aruncă în luptă cu o energie înzecită, cu o patimă turbată, cu o ură însuţit sporită, pentru recâştigarea „raiului“ care le-a fost luat, pentru familiile lor, care trăiau atât de bine şi care acuma sunt condamnate la ruină şi mizerie (sau la o muncă „simplă ") de către „prostimea mârşavă“. Iar în urma exploatatorilor capitalişti se tareşte masa largă a micii burghezii, a cărei şovăială şi oscilare au dovedit-o zecile de ani de experienţă istorică din toate ţările, şi careasisM merge după proletariat, mâine se sperie de greutăţile revoluţiei, cade in panică după prima înfrângere sau semi-înfrângere a muncitorilor, se enervează, se repede dintr'o parte în alta, scânceşte, fuge dintr'o tabără într'alta.“ Toată această epocă istorică da posibilitate proletariatulu să se transforme în clasă conducătoare şi dă posibilitate să se schimbe elementele micii burghezii în aliaţi ai proletariatului. Dictatura proletariatului educă oamenii în spirit nou, îi transformă pentru societatea nouă. Democraţia noastră populara împlineşte cu succes funcţiunile dictaturii proletariatului, având la bază alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare. Preluarea puterii însă nu s-a făcut la noi ca în Uniunea Sovietică. Proletariatul rus, condus de Partidul Comunist Bolşevic al lui Lenin şi Stalin a preluat puterea cu ajutorul armelor, dând mii şi mii de jertfe. In felul acesta s'a cimentat alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare sub conducerea clasei muncitoare. Preluarea puterii la noi s-a făcut datorită zdrobirii de către Armatele Sovietice a armatei celui mai agresiv stat imperialist, a armatelor fasciste ale lui Hitler şi eliberării ţării noastre de glorioasele Armate Sovietice. Această împrejurare a permis poporului muncitor sub conducerea clasei muncitoare, în frunite cu Partidul Comunist Român, să-şi ia soarta în propriile mâini, fără revoluţie violentă. Dar rolul dictaturii proletariatului nu este numai de a prelua puterea. Rolul principal ii revine după preluare, în menţinerea şi consolidarea puterii în condiţiile neîncetatei ascuţiri a luptei de clasă, când clasele deposedate vor să-şi recâştige prin orice mijloace poziţiile pierdute. Funcţiunile dictaturii proletariatului trebuesc împlinite. Statul serveşte ca mijloc de oprimare contra elementelor exploatatoare. In acelaş timp îndeplineşte din ce în ce mai mult şi o funcţie economic-organizatorică şi cultealeducativă. Dictatura proletariatului reprimă toate încercările reaţiunii de a pute beţe în rate de a sabota construirea noii orânduiri sociale. Pentru a putea face acest lucru, Partidul clasei muncitoare, forţa conducătoare în Stat, trebue să fie înarmat cu teoria marxist-leninistă şi să conducă clasa muncitoare şi aliata acesteia, ţărănimea muncitoare, pe drumul arătat de primul Stat Socialist, să înveţe din experienţa Uniunii Sovietice, singura cu ajutorul căreia se poate construi socialimuile Fără ajutorul neprecupeţit al Uniunii Sovietice republicile populare nici nu s-ar putea menţine. Banda de spioni şi trădători în frunte cu Tito, care pretindeau că au găsit o altă cale de construire a socialismului, iara dictatura proletariatului şi fără ajutorul Uniunii Sovietice, au fost demascaţi ca cei mai mari duşmani ai socialismului, ca agenţi ai imperialismului anglo-american. In Republica Populară Română, care este o formă a dictaturii proletariatului, clasa muncitoare, in alianţa cu ţârănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, în frunte cu Partidul Comunist Român, apoi Partidul Muncitoresc Român, a preluat mai întâi puterea politică, alungând monarhia, apoi a smuls din mâna burgheziei principalele mijloace de producţie, pornind pe drumul construirii socialismului. Îndată după eliberarea ţării noastre de Armatele Sovietice, clasa muncitoare a ajutat ţărănimea să intre în pământurile moşiereşti, înfăptuindu-se reforma agrară în 1945. In 1949 reforma agrară a fost desăvârşită, moşierimea fiind desfiinţată ca clasă. In toiul luptei de îngrădire a chiaburimii, au luat naştere în acest an primele gospodării agricole colective. Proletariatul nu-şi poate exercita dictatura cu vechiul aparat de stat al burgheziei, duşmănos, greoi, birocratic, corupt şi putred. In Uniunea Sovietică Revoluţia din Octomvrie a Tirania», aparatul de stat al urgheziei, instaurându-se cea mai democratică forma de conducere, sovietele. La noi, pe raza învăţămintelor Uniunii Sovietice, clasa muncitoare, în alianţă cu ţărănimeamuncitoare a creat Sfaturile populare. Democraţia populară, formă a dictaturii proletariatului îşi îndeplineşte funcţiunile pe plan local prin Sfaturile populare, organele cele mai largi şi democratice de conducere a poporului. Conducerea exercitată de Consiliile populare se îmbină armonios cu desvoltarea la maximum a iniţiativelor locale şi a participării la administraţie a masselor muncitoare. Spre deosebire de centralismul birocratic, care este forţat, impus de sus, bazat pe constrângere, centralismul democratic este viu, dinamic, întemeiat pe conştiinta din ce în ce mai ridicata a milioanelor de oameni ai muncii. Subordonarea erarhica a consiliilor populare faţa de constiiile populare superioare, şi faţă de organele supreme de Stat este de esenţa democratica. Transformarea unităţilor administrative locale în centre de iniţiativă pentru organizarea şi conducerea activităţii economice producătoare de bunuri contribuie astfel la lupta pentru ridicarea nivelului de trai şi de cultură a poporului muncitor, la lupta pentru desfiinţarea exploatării omului de către om. Scumpa noastră Patrie primeşte astfel o baza de masse trainică de neclintit. Poporul muncitor devine unit şi invincibil, făcând pe duşman să tremure de forţa Statului nostru. Aparatul nostru, aparatul de Stat devine un uriaş mijioc da atragere a masselor largi populare in opera de construire a socialismului. Democraţia populari forma a dictaturii proletariatului de SZÖVORFI ZOLTÁN membru al biroului Comntetului Judeţean Mureş al P MR ARDEALUL NOU 1 ianuarie 1950 CARTEA Din cărţile apărute în cinstea aniversării tovarăşului Stalin I. V. STALIN: Anarhism sau socialism ? Voi,ura Partidului Muncheresc Român) Printre lucrările , apărute în Editura P.M.R. în cinstea aniversării a 70 de ani de la naşterea genialului dascăl al omenirii muncitoare — I. V. Stalin — face parte şi lucrarea de faţă. Scrisă în perioada imediat următoare revoluţiei ruse din 1905 — perioadă în care ofensiva contrarevoluţiei se desfăşura puternic atât pe frontul social-politic cât şi pe frontul ideologic — această lucrarepoartă pecetea luptei bolşevicilor pentru apărarea bazelor teoretice ale partidului marxist pentru apărarea principiilor materialismului dialectic şi istoric. In această lucrare I. V. Stalin sdrobeşte teoriile anarchiştilor-cropotkinişti care de pe poziţiile lor aşa zise socialiste încercau să „demonstreze“ că marxismul ar fi lipsit de o bază ştiinţifică, că dialectica ar fi o „metodă sofistică“ iar materialismul marxist un „compromis prost mascat între metafizică şi ştiinţă“. Explicând într-o formă simplă pe înţelesul tuturor ce este dialectica şi materialismul, ce este materialismul istoric şi arătând apoi cum decurge socialismul proletar, in mod logic, din concepţia filosofică marxistă, I. V. Stalin spulberă „criticile’ anarhiştilor-cropotkinişti şi scoate la iveală rădăcinile acestor critici şi anume pornirea lor duşmănoasă împotriva ideologiei clasei muncitoare. Model bolşevic de apărare a principiilor teoretice ale marxismului împotriva denaturării lor de către duşmanii clasei muncitoare, lucrarea „Anarhism sau socialism?" dă un preţios ajutor în însuşirea şi adâncirea principiilor ştiinţei CO CartafAnt