Ardealul Nou, 1950 (Anul 5, nr. 210-268)

1950-06-11 / nr. 235

I In preajma etapei a ll-a a întrecerii I dintre Căminele Culturale de­­ ZOLTÁN SZÖVERFFI membru în biroul Comitetului judeţean de Partid Mureş In ziua de 28 .Mai a fost în­cheiată prima etapa a întrecerii culturale­ dintre judeţele Satin Mare şi Mureş.­­ In 88 de centre de comune, 254 de cămine culturale, au­­prezentat unui număr de peste 50.000 spectatori, pe scenele construite în­ aer liber, arta po­pularii, dansul şi cântecul po­pular, cântecele legate de lupta pentru pace şi socialism, piese de teatru care oglindesc lupta necruţătoare dusă împotriva duşmanului de clasa. Iţitr'o strânsa înfrăţire ţără­nimea muncitoare română, ma­ghiară şi germană, au dovedit incăodată justeţea politicii Par­tidului nostru în problema na­ţională, «solidaritatea de ne­zdruncinat a oamenilor muncii fară deosebire de naţionalitate in lupta pentru o viaţă mai bruna. In această întrecere un mare ajutor au primit echipele artis­tice ale căminelor, din partea echipelor artistice sindicale, de la oraşe, care s-au deplasat după orele încordate de muncă în­­co­munele judeţului prezentând programe artistice, cimentând alianţa dintre clasa muncitoare­­şi ţărănimea muncitoare. Echipele căminelor s-au pre­zentat întărite în această etapă, cu o compoziţie de clasă sănă­toasa. Elementele chiabureşti sau aservite lor, au fost isgonite din echipele căminelor. Cămine­le culturale au prezentat şi un bogat bilanţ al activităţii din timpul săptămânii. A crescut­­numărul cărţilor d­in bibliotecile căminelor culturale, au­ fost ţi­nute regulat audiţii de radio, numărul cititorilor a crescut d­in Gospodăriile Agricole Colective, la Acafări, B­ăia­ş, Greberu­ş, şi­ cămine culturale ca Sârigeorgiul de Mureş, Păingeni, Călim­ă­­neşti şi altele, cititul in colec­tiv la câmp, la moară, sau­ la păşune devine tot mai orga­nizat. Căminele sunt pătrunse din ce în­ ce mai mult de rolul şi sarcina lor, trasata de Partid, de a deveni locuri de învăţă­tura şi educaţie politică şi cul­turala a ţărănimii muncitoare pe drumul transformării socia­liste a agriculturii. Reuşita acestei etape se da­to­re­şte­ în cea mai mare măsură organizaţiilor de plasă şi orga­nizaţiilor de bază din sate ale Partidului, care sub îndrumarea permanentă a Comitetului Jude­­ţean de Partid, au activizat co­mitetele provizorii, conducerea căminelor culturale şi pe învăţă­torii d­in comună, pentru pregă­tirea temeinică a echipelor ar­tistice şi planificarea activităţii din timpul săptămânii. Roadele acestei munci s'au văzut mai ales in plasele Miercurea Niraj, Band, Sângeorgiul de Pădure, Gurghiu, Râciu, Deda şi în Reghinul de Sus. Acolo unde Comitetul de plasa al Partidului a­ ştiut sa îndrume îndeaproape munca, comunele s'au prezen­tat aproape fără lipsuri. Au fost însă Comitete de Plasă care au subapreciat mun­ca şi nu au dat decât foarte târ­ziu atenţiune acestei acţiuni. Aici rezultatele au fost mai slabe. Plasele Topliţa, Mureşul de Jos şi Mureşul de Sus nu au îndrumat de aproape activi­tatea legata de întreceri a că­minelor culturale, nu au orga­nizat controlul sarcinilor şi nici nu au antrenat toate organiza­ţiile de bază, toate comitetele provizorii comunale, pe toţi în­văţătorii în această acţiune. Din această cauză au lipsit comune de la concurs, iar organizarea etapei a fost mediocră. Nu în toate plasele referenţii culturali au primit sprijin din partea Comitetelor Provizorii. Comitetele Provizorii ale plase­lor Mureşul de Sus şi Jos, Re­ghinul de Sus şi Jos, Topliţa, au avut o atitudine de subapre­ciere a muncii culturale, care s-a transmis şi în comune. La Deleni, Făragău, Şacalul de Pă­dure, Lueriu, Brâncoveneşti, Ideciul de Sus şi Jos, Mureş Mort, circularele primite au­­fost ţinute cu săptămânile în sertarele birourilor fără a fi transmise căminului. La Bo­­zeni, Sânişor, Ivăneşti, Chinari, Moreşti, comitetele provizorii nu au făcut nimic pentru ca să fie prezente comunele la concurs. La fel în Suseni, comitetul provizoriu nu da ajutor căminu­lui cultural. La Apatina, Corunca, Adrian, Ulieş, Râciu, Vătava, Maioreşti, învăţătorii a dus o muncă ne­ostenita pentru reuşita cămi­nului cultural. In majoritatea comunelor învăţătorii au ajutat căminul cultural şi au organi­zat programele culturale cu multă tragere de inimă. Sunt însă şi numeroase nega­tive în această privinţă. învă­ţătorul Fekete László din Cor­­beşti nu vrea să audă de cămin, dar scoate elevii la printul pă­mântului socrului sau, chiabur. I­­. Urigheni, din toţi învăţătorii, numai soţii Niţu au ajutat car­minul, restul sunt ocupaţi cu chestiuni personale. La Ercea, la Idicel Pădure, la Iclandu­ Mare, situaţia este foarte slaba, învăţătorul Boncuţiu din Icland insultă pe directorul căminului cultural, iar învăţătoarea din Stânceni-Neagra cere bani pen­tru pregătirea echipelor. La Ba­la, Saumartin, Sângeorgiul de Câmpie, Saura, Jabenita, învă­ţătorii Surit streini de activita­tea culturală a satului. Unul sau doi din ei ajută căminul, restul au o atitudine refractară faţa de căminul cultural. ■ Cu toate aceste lipsuri, prima etapă a întrecerii a însemnat un succes. Căminele au înţeles in cea mai mare parte că între­cerea cuprinde cele mai variate sectoare de munca ale căminului nu numai prezentarea echipelor artistice. Se apropie etapa a II-a mar­cata prin concursul pe centre de plăşi, care are loc la 18 iu­nie. Toate comunele trebue­ să fie antrenate în această întrece­re, improspătându-şi reperto­riul, organizându-şi temeinic activitatea din timpul săptămâ­nii, cititul, conferinţele, audiţiile de radio, serile culturale, etc. Comitetele de Plasă ale Parti­dului trebue să îndrume îndea­proape, tot timpul Comitetele Provizorii, organizaţiile de ma­să, să organizeze controlul sarcinilor. Un mare sprijin tre­bue să dea Comitetele Provi­zorii de Plasă, care trebue să lepede atitudinea de subapre­ciere a muncii culturale, dând ajutor referenţilor culturali de plasă şi antrenând învăţătorii in pregătirea căminelor cultu­rale pentru ca etapa a Il-a a în­trecerii să însemne un pas m­ai departe pe drumul revoluţiei noastre culturale. Legând strâns activitatea că­minului cultural de acţiunile Partidului şi Guvernului nostru, de munca comitetelor provizorii, de munca ce se desfăşoară cu intensitate la Câmp,* pentru ob­ţinerea unei recolte îmbelşuga­te, căminele culturale trebue să contibue la buna desfăşurare a acestor munci, la demascarea sabotorilor, la ridicarea con­ştiinţei ţărănimii muncitoare, la întărirea luptei pentru pace și socialism. Anul V. Nr. 235. f Pr-ofi pl An din i­xats tarile. anl­j'văf 4 pagini 4 lei Duminică, 11 Iunie 1950. 10.048.670 cetăţeni ai RPR au semnat Apelul Comitetul Permanent pentru apărarea păcii din R. P■ R„ întrunit in şedinţă în 5 iunie, a luat hotărîrea de a adopta rezolupa sesiunii dela Londra a Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Parti­zanilor Păcii. S'au analizat rezultatele ob­ţinute în campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de la Stokholm, in ţara noastră Apelul a fost semnat de 10­ 048.670 cetăţeni. Pentru intensificarea muncii comitete­lor de luptă pentru pace s-a luat următoarea hotărire: Convocarea Congresului comi­tetelor de luptă pentru pace din R. P. R. în prima jumătate a lunii Septembrie. Acţiunea de pregătire a Con­gresului şi Congresul însuşi tre­bue să fie o puternica mani­festare a voinţei poporului nos­tru de a apăra cel mai de preţ bun al omenirii — pacea. Acţiunea de pregătire a Con­gresului şi Congresul însuşi se vor încadra în pregătirile pen­tru cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. In acest scop: 1. Comitetele de luptă pentru pace sunt datoare să intensifice munca lor de lămurire acordând o atenţie deosebită muncii în rândurile populaţiei săteşti în special a femeilor, iar la oraşe, muncii în rândurile gospodine­lor, a credincioşilor şi a acelor personalităţi din viaţa obştească, care nu s’au încadrat încă în lupta pentru pace. Forma principală a acestei munci de lămurire va fi munca dela om la om, din casă în casă, fără a neglija celelalte forme ca : organizarea de conferinţe şi convorbiri, afişarea de lozinci şi caricaturi, publicarea de ar­ticole în presă şi în gazetele de perete şi de stradă, etc. Elementele duşmănoase — foşti moşieri şi capitalişti ex­propriaţi şi chiaburi răspândi­­tori de svonuri — care au în­cercat să reţină cetăţenii cinstiţi de la semnarea Apelului trebuiesc demascaţi ca agenţi ai aţâţăto­rilor la război, în ţara noastră. 2. Comitete­­ de luptă pentru pace vor participa activ la mo­bilizarea masselor de femei în jurul Congresului Uniunii Fe­meilor Democrate din R. P. R., care va fi o nouă şi importantă manifestare a voinţei ferme a poporului nostru de a apăra pacea, şi vor folosi acest prilej pentru a atrage femeile la mun­că şi mai activă în cadrul Co­mitetelor de luptă pentru pace. 3. Comitetele judeţene de luptă pentru pace vor fi com­plectate prin cooptare, cu ele­mente care s-au distins în mod deosebit în acţiunea de strân­gere a semnăturilor la Apelul Comitetului Permanent al Con­gresului Mondial al Partizanilor Păcii. 4. Comitetul Permanent pen­tru Apărarea Păcii din R. P. R. va edita în limba română re­vista „Partizanii Păcii “, organ al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Par­tizanilor Păcii. Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R. P. R. va edita „Buletinul Comitetelor de luptă pentru pace“, care va fi un organ al schimbului de ex­perienţă între Comitetele de luptă pentru pace din ţara noastră. Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. va asigura editarea unei expoziţii formate din cca. 30 panouri cu aspecte din lupta popoarelor pentru pace şi cu caricaturi de demascare a aţâţătorilor la răz­boi, într'un tiraj de 3000 exem­plare. Va asigura de asemenea — prin presă, radio şi orice alt mijloc care îi va sta la dispo­ziţie — popularizarea luptei pentru pace din toate ţările lu­mii, pentru ca Comitetele de luptă pentru pace să poată fo­losi experienţa acumulată în această luptă. 5. In vederea Congresului, Comitetele de luptă pentru pa­ce trebuie să înceapă pregăti­rile, ca în cursul lunii iulie să poată trece la organizarea unor adunări populare în fiecare în­treprindere, instituţie, şcoală, cartier şi sat. La aceste adu­nări se vor alege delegaţi pen­tru conferinţele pe plăşi şi oraşe ale Comitetelor de luptă pentru pace. La conferinţele pe plăşi şi oraşe se vor alege delegaţi la conferinţele judeţene ale Co­mitetelor de luptă pentru pace. Aceste conferinţe vor alege delegaţi pentru Congresul Comi­tetelor de luptă pentru pace din R. P. R„ dându-le mandate din care să reiasă numărul partiza­nilor păcii pe care îi reprezintă şi sarcinile ce li se dau dele­gaţilor în vederea Congresului. Ca delegaţi la conferinţele pe plăşi, oraşe, judeţe, cât şi la Congres vor trebui să fie aleşi cei mai buni membri ai Comi­tetelor de luptă pentru pace, bărbaţi şi femei, evidenţiaţi cu ocazia acţiunii de strângere de semnături la Apel şi a altor acţiuni duse de Comitetele de luptă pentru pace. 6. Comitetele de luptă pentru pace, judeţene, de plasă, pe oraş, sector sau circumscripţie, din întreprinderi, instituţii, şcoli şi sate, trebuie să întocmească pe baza acestei hotărîri, şi ţinând seama de condiţiile concrete în cadrul cărora desfăşoară activi­tatea lor, planuri de muncă, care să stea la baza întregii lor activităţi. 7. La Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R. vor fi invitaţi reprezentanţi ai Comitetului Permanent al Con­gresului Mondial al Partizanilor Păcii, o delegaţie a Comitetului pentru Apărarea Păcii, din Uni­unea Sovietică şi delegaţi ai partizanilor păcii din alte ţări. Astfel, Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R. va totaliza experienţa obţinută în ţara noastră in lupta pentru pace şi învăţând din experienţa luptei pentru pace a popoarelor în frunte cu Uniunea Sovietică, va putea fixa pe mai departe programul de acţiune a luptei pentru apărarea păcii duse de poporul nostru în cadrul mare­lui front mondial al păcii. RUS IULIANA DELEGATA LA CONGRES „M'am născut dintr'o fa­milie de oamenii săraci li­piţi pământului, ■— ne spu­ne tovarăşa Rus Iuliana. — De mic copil am simţit exploatarea cruntă a hră­păreţilor moşieri şi chia­buri din comuna P­aid- Odorhei. Până la vârsta de 18 ani am muncit la câmp cu părinţii pentru a ne câş­tiga bucăţica de pâine." Pe urmă,­ ca , cele mai muite fete de ţărani sărăci a intrat servitoare la un chiabur din sat. Muncă grea din zori şi până în noapte, pentru mai nimica. Căsătorită cu fierarul Rus Gheorghe, a fost ne­voită să muncească cot la cot cu soţul. 17 ani a luc­rat în atelierul de fierărie. Muncă istovitoare, prost plătită de patronii lacomi şi câinioşi. După moartea soţului ei, viaţa devine şi­­ mai­ grea. Eliberarea ţării noastre de către Armata Sovietică deschide drumul spre o viaţă nouă pentru oamenii muncii. In 1945 Rus­luiiana se înscrie în Partidul Comu­nist Român ca să lupte alături de toţi aceia care luptă pentru desfiinţarea exploatării omului de către om şi crearea unei vieţi mai­­ bune , pentru cei ce muncesc. „De atunci, pentru mine s-a deschis drumul spre lumină, — continuă zâm­bind tovarăşa. — Partidul mi-a deschis ochii şi mi-a arătat calea pe care trebuie să merg." A început să citească şi să activeze în organizaţia de bază, în sindicat şi în UFDR. Ridicată în munci de răspundere de Partid, în cadrul UFDR, ea a dat fă­ră încetare dovadă de de­votament faţă de clasa muncitoare, şi dragoste ne­­secată de muncă. Tovarăşele ei de luptă, arătându-şi încrederea şi stima au ales-o delegată la Congresul UFDR. „Unii iau angajamentul — mie spune tovarăşa — că voia­duce şi pe mai depar­te această luptă cu şi mai mare clan, pentru a contri­bui din toate puterile mele, la lupta, pentru construirea socialismului in țara noas­tră, la întărirea lagărului păcii."

Next