Ardealul Nou, 1950 (Anul 5, nr. 210-268)

1950-06-11 / nr. 235

i­n­ iunie 1 'j5u. ARDEALUL NOU VIATA DE PARTID Conferinţa propagandiştilor cercurilor de politică curentă din judeţul Mureş in ziua de 4 iunie propagan­diştii cercurilor de politică­­cu­renta, responsabilii de propa­ganda şi agitaţie a sectoarelor şi ai plăşilor industriale şi din uzinele mai importante şi unii participanţi ai cercurilor de po­litică curentă, au participat la prima conferinţă a cercurilor de politică curentă. Cercurile de politică curentă constitue veriga de jos a învă­ţământului de partid, forma cea mai potrivită pentru ridi­carea nivelului politic al acelor membrii de partid şi oameni ai muncii, care încă nu au urmat şcoală de partid, chiar şi ziare­le citindu-le în mod neregulat. Cercurile de politică curentă, sunt forma de învăţământ de cea mai largă răspândire şi cu cel mai mare efect, pentru acti­vizarea elementelor simple. Prin ele viaţa de partid, ritmul şi participarea la întrecerile so­cialiste, activitatea politică a uzinelor, întreprinderilor şi instituţiilor s-a îmbunătăţit în mod considerabil. Conferinţa a fost deschisă de tovarăşul Cozma Ioan secreta­rul Comitetului Judeţean de Partid Mureş. Şedinţa a fost condusă de responsabilul sec­ţiei de propagandă şi agitaţie tovarăşul Szövérffy Zoltán. Conferinţa a început cu rapoar­tele uzinelor şi instituţiilor, fab­rica de mobile „Simo Géza“, întreprinderile de Construcţie 24, fabrica de zahăr, IPEIL-Re­­ghin, Cooperativa de încălţă­minte ,Unitatea, PIT, şi Institu­tul Medico-Farmaceutic. După rapoarte au urmat discuţii. La discuţii au luat parte mulţi to­varăşi. Rapoartele şi discuţiile au fost vii şi au contribuit mult la un adevărat schimb de expe­rienţă. Au luat cuvântul propa­gandiştii, activiştii de partid, responsabilii de propaganda şi participanţii cari toţi prin priz­ma activităţii lor au desbătut problemele. La fabrica ,,Simo Géza“, ara­tă tov. Mátyás, sunt 9 cercuri de politică curentă. La aceste cercuri participă mulţi din acei muncitori cari au venit de cu­rând de la sate şi din mica in­dustrie, şi nu sunt obişnuiţi cu viaţa muncitorilor din fabrică. Aceşti tovarăşi care la început nici ziarele nu le citeau azi iau parte la discuţii şi arată un in­teres crescând faţă de proble­mele uzinei. Slăbiciunea cercu­rilor de la fabrica „Simo Geza“ este că organizaţia de Partid nu se interesează, de activitatea cercurilor. Astfel atunci când ar trebui să aibă loc şedinţele cercurilor se organizează diferi­te alte şedinţe, fapt care a pro­vocat amânarea multor şedinţe ale cercurilor. La „Construcţia 24“, arată tov. Şincai Mircea, sunt în to­tal numai 2 cercuri şi acestea se ţin în mod greşit nu la şantiere sau la locul de muncă, ci în lo­calul şi Biroul Construcţiei. Tovarăşii cari au luat cuvântul au arătat, din experienţa lor, cât de mare ar fi putut fi contribu­ţia cercurilor la munca şantie­relor, dacă cercurile ar fi fost organizate chiar la locul de muncă. Tovarăşul Letai din uzina IPEIL-Reghin vorbeşte despre cele 11 cercuri. Arată că la cercuri participă mulţi munci­tori cari locuesc la sate. Aceş­­tia au dovedit un interes deose­bit. Ei ţin în fiecare săptămână şedinţe cu cercurile. Ei au pre­lucrat şi alte materiale faţă de care muncitorii arată interes, ca de exemplu: Statutul Model al Gospodăriilor Colective şi con­tractele colective. Organizaţia de partid se interesează de mer­sul cercurilor, însă până azi niciodată nu a fost analizată în mod temeinic la şedinţa organi­zaţiei de bază activitatea cer­curilor, de unde a urmat lipsa de îndrumare şi ajutorul concret al organizaţiei de bază, propa­gandiştii fiind puşi în situaţia ca ei singuri să facă mobiliza­rea, difuzarea materialului de citit, etc. La PTT, raportează tovarăşul Tamás, se dă mare importanţă faptului că participanţii, în ma­re parte femei să cunoască la timp materialul. In acest scop este folosită gazeta de perete, diferitele şedinţe şi convorbirile individuale. Din discuţii a reeşit că în unele cercuri, ca la Textila Mu­reş, materialul în loc ca să fie predat pe scurt, în 10—15 minu­te, s-a întâmplat să fie citit. Tov. Radu Tiberiu, activist voluntar al sectorului „Simo Géza“, a arătat cum a organizat controlul cercurilor. Acele cer­curi cu care biroul organizaţiei de bază se ocupă, desfăşoară o activitate regulată şi rodnică, ţinând şedinţele regulat, la mo­bilizarea şi pregătirea partici­panţilor iau parte mai mulţi membrii de partid, problemele discutate sunt legate de proble­mele din uzine. La acele orga­nizaţii de baza care nu se inte­resează şi lasă toată munca în grija sectorului şi a propagan­distului, cercurile merg slab. După discuţii a urmat o şe­dinţă model a unui cerc de po­litică curentă. Şedinţa model a arătat cum trebuie atraşi toţi participanţii în discuţie, cum poate fi viu exemplificat ajuto­rul dat de Uniunea Sovietică şi cum a fost făcut posibil Planul de Stat din ţara noastră lucru ce a fost exemplificat în mod viu de un muncitor de la fabri­ca de mobile „Simo Géza“, ca­re­ a povestit istoricul acestei fabrici. Concluziile au fost date de căt­re tov. Zoltán Szövérfi, iar in­structajul de către tov. Fuchs Si­­mion. Ei au accentuat asupra importanţei cercurilor de politi­că curentă, arătând că bunul mers al acestor cercuri depinde de felul cum organizaţiile de bază înţeleg să se ocupe nemij­locit de ele. Primele avansuri la Gospodăria Colectivă din Acăţari Zilele acestea membrii gospo­dăriei agricole colective „Gheor­­ghe Dózsa“ din Acăţari-Mureş, au adunat lucerna (lan) cositul unlâiu, prima recoltă din anul a. i­ria. După ce s-a asigurat hrana vilelor din gospodărie, consiliul de conducere al gospodăriei, a procedat la împărţirea restului de trei vagoane fân avans la toţi membrii gospodăriei, în ra­port cu zilele de muncă prestate de fiecare. Fiecare membru al gospodă­riei a primit câte 5 kgr. fân pentru o zi muncă. Astfel, Szat­mári Ladislau, care lucrează împreună cu băiatul lui la în­grijirea vitelor, au avut 296 zile muncă prestate în gospodărie. Ei au primit 1.480 kg. lucerna (fân), aproape 4 care de fân. Máthé Ludovic deasemenea lucrează în brigadă cu tatăl său. Ei au avut 140 zile de muncă. Pentru 140 zile de muncă au primit 700 kilograme. Kiss Dominic a avut numai 62 zile muncă, după care a pri­mit 310 kilograme fân. In felul acesta s-a făcut repartizarea avansului din recolta de fân pentru toţi membrii gospodăriei. Care au avut mai multe zile muncă, adică au muncit mai mult şi mai bine au primit mai mult, iar care au avut mai pu­ţine, au primit mai puţin .La fel se face şi împărţirea recoltei de grâu, porumb, ovăz după zilele de muncă prestate de fiecare. Corespondent: ORBÁN ORB­AN „P­rîmesc salaoriu ca şi un toa&rfoat** Tovarăşe redactor! Sunt un cumplit muncii din 1921. In fab­ricii de mobile ,,Székely şi Réti“ am început să lucrez prin 1930. E greu de povestit soarta tristă a muncitorilor în această fabrică. Cu pumnii strânşi, cu inima plină de ură îmi aduc aminte cum tremuram zi de zi, că acum, acum vom fi aruncaţi pe drumuri. Era pe atunci moda lu „Székely şi Réti“ că atunci când se apropia vremea concediilor de vară, muncitorii erau concediaţi pe rând. Amar con­cediu, fără nici un mijloc de trai, foame şi mi­zerie pentru noi şi copiii noştri. In vremea aceasta „domnul“ Réti se lăfăia la băi, chel­tuind in lux şi desfrâu rodul muncii noastre. Ce să mai vorbim de securitatea muncii, ce să mai vorbim de salariul femeilor şi tine­rilor. Toată lumea ştie, ce nedreptăţi strigă­toare se petreceau in fiecare zi, sub ochii auto­rităţilor şi sub scutul legilor. Cum am putea compara, chiar şi numai o clipă, codul muncii, creaţie a Partidului nos­tru, cu acele legi mincinoase care aduceau fo­los numai bandiţilor de capitalişti? Lucrez la secţia „lustruit“ şi salariul îmi umblă ca şi unui bărbat. Concediul de odihnă e respectat. O mulţime de tovarăşi au plecat şi de la noi la băi, la munte, la mare, acolo unde altădată putea să ajungă numai „dom­nul“ Réti, lipitoarea muncii noastre. Dar grija pentru muncitor, pentru ucenic, pentru pregă­tirea noastră profesională, pentru ridicarea nivelului nostru politic, concediile de naştere. Fiecare articol, fiecare literă a acestei legi mi­nunate constitue o biruinţă a luptei noastre, a păcii. Copiii noştri vor găsi toate acestea fireşti, ca aerul şi ca apa. Şi numai din cărţi vor şti cât sânge a curs şi câtă suferinţă, până când s'a ajuns aici. Trăiască scumpul nostru Partid, care ne-a condus atunci când am luptat prin greve îm­potriva patronilor, care ne conduce acum când construim socialismull GALL ANDRASNE Inovaţii la Apeil Topliţa şi Gălăuţaş Tov. Pozsonyi Francisc de la atelierul CFI al uzinei foresti­­ere din Top­liţa, a izbutit să construiască un dispozitiv pen­tru strungirea cilindrilor de la locomotive, fără ca să-i mai de­monteze cum se făcea până acum. Prin aceasta inovaţie strun­girea se efectuează într’o sin­gură zi, de numai trei persoane, pe câtă vreme înainte, pentru aceeaş operaţiune era necesară munca a cinci persoane în cin­ci zile.­­ La IPEIL, Gălfiuţaş strunga­rul Varo Rain­hard a construit un nou tip de filieră mecanică pentru tăiatul ghioiiturilor la șuruburile de 5/16. Cu această filieră, se taie fi­letul la 3 șuruburi pe minut în vreme ce cu vechile filiere tă­iatul filetului la un singur șu­rub cerea 5 minute. O metodă greşită de a răspândi cartea E cu totul nejust felul în care s-au difuzat şi se difuzează căr­ţile, la secţia de librărie a coope­rativei din comuna Filea. Vân­zătorul acestei cooperative, Băndilă Ioan lui Gheorghe (104), mărturiseşte, că a vândut toate broşurile şi cărţile pe care le-a avut — i-au mai rămas foarte puţine — cu sila. Adică, nu a eliberat marfa, până când târâşul muncitor respectiv nu a cumpărat şi cartea. Această metodă de a răspândi cartea printre ţărani e nesănă­toasă şi trebuie luate măsuri imediate ca să nu se mai repete astfel de greşeli. E de datoria organizaţiei de bază ca prin membri săi să ducă muncă de agitaţie pentru popularizarea cărţilor sosite la cooperativă. (I. L). 3 CODUL MU­UCII Codul muncii votat de Ma­rea Adunare Naţională repre­zintă un document de o însem­nătate deosebită pentru oame­nii muncii din ţara noastră. El este rezultatul firesc al luptelor clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea munci­toare sub conducerea şi îndru­marea Partidului. Cât sânge a trebuit să se verse, ce lupte pline de sacrificiu a trebuit să ducă muncitorimea din ţara noastră, pentru a smulge pute­rea politică şi economică din mâinile burgheziei şi moşierimii, făcând astfel posibile succesele măreţe pe care le consfinţeşte astăzi Codul Muncii. Zeci şi zeci de ani clasele ex­ploatatoare au căutat să ascun­dă într-un păinjeniş de legi re­laţiile de cruntă exploatare, po­ziţia de sclavi a muncitorului în faţa capitalistului lacom. De la vestitul cod civil din 1864 şi până la bestialele legi discriminatorii şi antimuncito­­reşti ale legionarilor şi ale lui Antonescu, un cortegiu întreg de legi scelerate au fost date de către parlamentele burgheze cu scopul de a legaliza exploatarea masselor muncitoare. încă dela primele începuturi ale organizării ei, clasa munci­toare s-a ridicat împotriva drep­tului „natural“ al patronilor de a jefui în mod nelimitat munca lucrătorilor, împotriva legilor tipice capitaliste care obligau pe copiii între 12 şi 14 ani să luc­reze în condiţii grele câte 14—16 ore pe zi, care supunea unei duble exploatări munca femeilor, care lipsea pe muncitori de cele mai elementare drepturi ca dreptul la concediul de odihnă, concediu de boală, ajutor de boală şi de accident, etc. Pe acei muncitori care îşi ce­reau drepturile, îi aruncau în­­carcări. Faţă de aceasta Codul Mun­cii, rezultatul luptei oamenilor sub conducerea Partidului nos­tru, asigură și sprijină integral drepturile oamenilor muncii. Codul Muncii asigură dreptul de a fi încadrat în regimul asi­gurărilor sociale de a fi retri­buit după calitatea și cantita­tea muncii depuse, asigură con­cediu de odihnă, etc. In Codul Muncii se pune un accent deosebit în grija faţă de tineret. De pildă tinerii sub 18 ani au dreptul la un concediu de 13 zile. Minorii nu vor pu­tea fi plasaţi să presteze mun­că grea. Minorii sub 14 ani nu vor fi angajaţi în lucru. Durata timpului de lucru a minorului între 14—18 ani se stabileşte 6 ore de lucru pe zi. Femeile gravide, cele care alăptează sau cele suferinde precum şi minori nu vor pute­a fi repartizaţi la munci dăună­toare sănătăţii. Femeile gravide au drept la un concediu la 35 zile înainte de naştere şi 45 zile după naştere, care se va putea prelungi la 55 de zile. Femeile gravide nu vor putea fi plasate în munci de noapte. In trecut muncitorii nu aveau nici un interes pentru mărirea producţiei, orice spor de pro­ducţie mărea câştigul nemun­cit al exploatatorului. Azi însă, când clasa muncitoare munceş­te pentru ea însăşi, ea este di­rect interesată şi luptă conşti­ent pentru mărirea producţiei, pentru ridicarea productivită­ţii muncii, pentru reducerea preţului de cost, luptând astfel pentru, ridicarea nivelului de trai al tuturor celor ce muncesc din ţara noastră. Codul Muncii alcătuit după exemplul celei mai înaintate legislaţii din lu­me, legislaţia sovietică­­ og­lindeşte tocmai acest interes al masselor muncitoare faţă de toate problemele producţiei şi­ a organizării muncii. De aceea în Codul Muncii sunt cuprinse o serie de măsu­ri menite a întări tot mai mult disciplina în muncă. E de da­toria fiecărui muncitor de a veghea la aplicarea întocmai a Codului Muncii. Fiecare muncitor are datoria de a îndeplini obligațiunile lua­te în baza contractului colectiv de a respecta regulamentul de ordine interioara a întreprins­­erle unde lucrează, de­ a avea grija de 'unelte şi­ maşini, de materia primă şi de produse ca de ochii din cap, pentru că sunt un bun al poporului. Codul muncii prevede că muncitorii care produc rebuturi din vina lor, nu vor fi retribuiţi pentru munca depusă. E de datoria fiecărui munci­tor de a veghea la aplicarea în­tocmai a Codului muncii. Să facem din Codul Muncii o armă puternică în lupta pen­tru crearea unei vieţi îmbelşu­gate celor ce muncesc, în lup­ta pentru întărirea lagărului păcii. ŞTEFAN SZIA Preşedinte al Consiliu­lui Sindical Judeţean Mureş

Next