Ardealul Nou, 1951 (Anul 6, nr. 270-364)

1951-01-03 / nr. 270

3 ianuarie 1951 Pentru întărirea muncii de propagandă, Comitetul regional PMR Mureş, a organizat o şe­dinţă de consfătuire cu propa­gandiştii cercurilor de studiu a Scurtei Biografii a tovarăşului Stalin. Această şedinţă, având scop schimbul de experienţă, a consti­tuit un preţios ajutor pentru fie­care propagandist. Din rapoartele date de propa­gandişti s-au remarcat o serie de metode bune de învăţământ şi totodată au ieşit la iveală şi unele lipsuri. O pildă bună, asupra felului cum trebuie să se pregătească un propagandist pentru a putea face faţă importantelor sarcini ce-i revin în conducerea cercului de studiu, o găsim în raportul to­varăşei Papp Lenche, propagan­distă a cercului de studiu de la Şcoala Tehnică Administrativă Economica Tg.-Mureş. Ea a arătat că pentru a fi bine pregătită, a studiat amănunţit Hotărîrea C. C. al PMR asupra învăţământului de partid, înţe­legând astfel îndeaproape im­portanţa muncii de propagandă. Pe lângă aceasta, a studiat te­meinic Scurta Biografie a tova­răşului Stalin şi a luat parte în mod regulat la consultaţiile de la­­ Cabinetul de partid. Deasemeni, pentru a fi în clar cu toate prob­lemele şi pentru a putea explica bine cursanţilor toate noţiunile, ea a mai citit şi Istoria P. C. (b) a­ Uniunii Sovietice, Prob­lemele Leninismului şi alte cărţi ideologice, reuşind în acest fel să-şi ducă cu succes la îndepli­nire sarcina de propagandistă. Tot în legătură cu pregătirea propagandiştilor, un exemplu bun întâlnim şi la Târnăveni, unde sub conducerea Comitetu­lui raional de partid, s-au ţinut şedinţe cu propagandiştii, fă­­cân­du-se schimb de experien­ţă asupra metodelor de studiu. In ce priveşte controlul în muncă, pentru asigurarea bunei funcţionări a cursurilor, ne pu­tem referi la situaţia din raio­nul Sângeorgiul de Pădure, un­de tovarăşul primsecretar, Jakab Andrei a controlat activitatea cursurilor, dându-le tot spriji­nul. In legătură cu lipsurile con­statate din rapoartele propagan­diştilor, cea mai gravă proble­mă este problema frecvenţei. Aşa de exemplu, la cercul de studiu de la CFR Tg.-Mureş, din 13 cursanţi înscrişi, deabia au frecventat cursurile în medie câte patru. Această lipsă se da­­toreşte în mare parte faptului că propagandiştii nu au căutat să stea de vorbă cu tovarăşii care au lipsit, să-i lămurească şi să-i critice obiectiv, că nu e just să privească superficial învăţă­mântul de partid, şi nu e admi­sibil unui comunist, să lipseas­că de la cursurile de pregătire ideologică şi politică. Pentru remedierea acestor lipsuri, e ne­cesar ca fiecare cerc de studiu să aibă câte un grafic, care să oglindească frecvenţa şi notele participanţilor la cursuri. In urma rapoartelor şi a dis­cuţiilor, tov. Fuchs Simion, şe­ful sectorului de propagandă al Comitetului regional PMR Mu­reş, a tras concluzii asupra tu­turor problemelor desbătute la şedinţă şi a trasat totodată sarcini de viitor propagandiş­tilor. Astfel, a arătat că cercurile de studiu a Scurtei Biografii a tovarăşului Stalin constituie una din formele principale ale învă­ţământului de partid şi datoria fiecărui comunist este de a le spr­ijini. Sarcinile propagandiştilor sunt de a educa temeinic parti­­cipaţii la cursuri, de a sădi în sufletele lor dragostea faţă de Partid, dragostea faţă de ma­rea Uniune Sovietică şi mai presus de toate, iubirea faţă de marele Stalin. Participanţii la cursuri, pri­mind o educaţie comunistă, tre­buie să dea exemple în muncă şi tovarăşilor care n’au urmat încă cercuri de studii. Ei trebuie să se găsească mereu în fruntea acţiunilor, dând dovadă de ero­ism şi spirit de sacrificiu. In faţa noasta stau sarcini mari ca realizarea primului nostru Plan Cincinal, aplicarea în practică a planului de elec­trizare şi alte lucrări măreţe, care cer mari eforturi în muncă poporului muncitor. Pentru ca toate acestea să fie duse cu succes la îndeplinire, propagan­diştii trebue să lege întodeauna problemele studiului de partid cu sarcinile actuale care stau în faţa oamenilor muncii din ţara noastră, acordând o importanţă deosebită luptei pentru pace. E necesar ca propagandiştii să fie în fruntea acţiunilor, să antreneze în muncă şi partici­panţii cursurilor şi massele lar­gi ale oamenilor muncii.­Până acum se costată că propagandiştii n‘au făcut acest lucru şi nici nu s’au interesat de felul cum îşi îndeplinesc parti­cipanţii la cursuri, sarcinile ce le revin în câmpul muncii. Ace­astă lipsă trebuie de urgen­­ţă lichidată. Pana la 15 ianuarie 1951, cercurile de studiu trebuiesc în­cheiate, iar dela 15 ianuarie la 1 februarie 1951, se vor face recapitulările. In această peri­oadă de timp, propagandiştii trebuie să se ocupe de tovărăşie cari nu şi-au făcut până acum notiţe la cursuri şi în mod­ so­cial să se ocupe de tovarăşii cari au lipsit dela cursuri. Acestor tovarăşi li se va da ajutor, fie că se va ţine cu ei în grupuri, câte o oră de pregă­tire pe săptămână, fie că o să le dea ajutor elevii mai buni, în pregătirea pentru discuţii. O deosebită atenţie mai bine acordată şi cursanţilor ca­ri în diferite întreprinderi­ sau instituţii lucrează noaptea. Ca metodă principală de în­văţământ la cercurile de studiu a Scurtei Biografii a tovarăşu­lui Stalin, se ridică: desbaterea problemelor la seminar, pe ba­ză de discuţii. Ca o concluzie ‘­0­terală asup­ra probemelor învăţământului un partid, reiese că veriga prin­cipală a muncii de propagare.­ este propagandistul și de el de­pinde succesul acţiunilor mun­cii de partid. VIATA DE PARTID ' TI TI TiiîiiBTTiinri Ti Hl» illl iMll jHI—ii—i||| | Bin activitelea cercurilor de studii a Scoriei amgratii a iiiirusiMii Stalin ANDEALUL NOV Aducerea vitelor in. Gospodăria Agricolă Colectivă din Corunca Nu sunt decât trei luni şi ju­mătate de când cele 92 familii de ţărani săraci şi mijlocaşi din comuna Corunca, raionul Tg.­­Mureş, ascultând îndrumările Partidului, şi-au Unit pământu­rile, vitele şi uneltele d­e muncă principale, înfiinţând Gospodă­ria Agricolă Colectivă „Tra­ rito­­rul Roşu", imediat după înfiinţarea ei, colectiviştii au şi început mun­ca pentru înflorirea gospodăriei lor colective, insămânţările de toamnă le-au executat la timp şi în bune condiţiuni, aplicând în lucrarea pământului cele mai avansate metode, metodele agrotehnice sovietice. După ter­minarea principalelor munci la câmp, membrii gospodăriei, cu sprijinul muncitorilor de la oraş, au început construirea unui grajd pentru vite, cu o încăpe­re de 60 vite. Prin muncă în­sufleţită depusă zi de zi, ei au reuşit ca în cinstea zilei de 30 Decembrie, să termine construi­rea complectă a grajdului. Ziua de 30 Decembrie a fost o zi de mare sărbătoare pentru membrii gospodăriei. Colectiviş­tii au sărbătorit această zi prin adunarea vitelor la gospodărie. Odată cu vitele, ei au dus şi furajele necesare animalelor pe timpul iernii. Cel dintâi care şi-a ros vaca a fost colectivistul Duca Ioan. El a împlinit deja 67 ani, dar îi place să fie primul la toate. Atât în muncile agrico­le, cât şi la construirea grajdu­lui, el a luat parte printre cei dintâi. In urma bătrânului Ducu Ioan, mergea colectivistul Bá­lint Anton, fost ţăran mijlocaş, Care-şi ducea calul la gospodă­rie. — „De vitele care le-am adus aici trebue să avem grijă ca de ochii din cap — spune el. Trebue să le întreţinem în aşa fel ca la primăvară să avem vi­te bune de muncă, să putem începe din vreme arăturile şi însămânţările de primăvară, pentru ca să obţinem o recoltă până în anul 1031, recolta pri­mului nostru Plan Cincinal. N‘a durat nicio oră, şi vitele gospodăriei se aflau în grajdul cel nou. Colectiviştii s’au adu­nat în jurul tov. Kiss Antal, preşedintele gospodăriei, cart­ vorbea despre perspectivele de desvoltare ale gospodăriei lor în Planului Cincinal, despre electrificare, despre însemnăta­tea zilei de 30 Decembrie. — Azi se împlinesc trei ani de când a fost alungat de la cârma ţării noastre regele, cel mai ma­re moşier din ţara noastră, cel mai­ mare capitalist şi exploata­tor. Atunci s a instaurat Repub­lica Populară Română, condu­cerea ţării trecând în mâna ce­lor ce muncesc. In aceşti trei ani, poporul muncitor din ţara noastră, condus de Partidul Muncitoresc Român, a obţinut victorii însemnate. O victorie este şi înfiinţarea gospodăriei noastre colective prin care noi am scăpat de exploatarea chia­bur­easc­ă şi păşim din zi în zi spre o viaţă mai bună, spre progres. 3 Lumina electrică a pătruns şi în casele ro­milor In trecut noi, romii, eram con­sideraţi drept lăpădături, eram batjocoriţi în fel şi chip. Pe simplul motiv cu suntem romi, eram lăsaţi în neştiinţă de car­­te, eram sortiţi mizeriei şi sără­­cii. Aşa de pildă, eu neavând bani cu ce să cumpăr lemne , foc, am fost silit să aduc mereu la vreascuri cu spatele, din pă­dure, de la mari depărtări. Insă acum am scăpat de această be­lea. Lucrând ca fierar, la cons­truirea zăgazului de peste Mu­reş, la turbina electrică din Tg.-Mureş, am câştigat bani frumoşi, cu care mi-am băgat gazul metan in locuinţă, scă­pând pentru totdeauna de grija lemnelor de foc. Cu gazul ies tare bine. Pentru câ nu mă cos­­tă mult. Apoi, greu am dus-o şi cu luminatul odăii, pe timpul când la conducerea ţării erau bandiţii şi moşierii. Nu rareori se în­tâmpla, să nu avem in familie nici cei 4 lei necesari pentru a cumpăra o plajă de petrol, pen­tru lampă, fiind astfel nevoiţi să ne culcăm odată cu găinele, să stăm pe întuneric. Adeseori pentru a avea lumi­nă, făceam focul în sobă şi luam jos căm­iile sobei, pentru ca să iasă lumina flăcărilor în odaie, să lumineze. De ieşit ie­şeau flăcările din sobă şi lumi­nau odaia, dar odată cu ele ieşeau şi nori de fum înnecă­­cios, care ne pişcau la ochi, de ne curgeau lacrimile. Dacă totuşi se întâmpla să facem rost de bănuţi pentru a cumpăra ceva petrol, după asta vinea altă nenorocire. Dacă-i dădeam lămpii o flacără mai mare, să lumineze mai bine, se crăpa sticla, fapt ce ne pro­voca ceartă şi scandal. In urma venirii la putere a regimului de democraţie popu­lară, a­u scăpat de grija cum­­părării petrolului şi a sticlelor de lampă, fiindcă instalându-se lumina electrică în casele oame­nilor din comuna noastră, nici eu n'am rămas pe dinafar. Lu­minarea odăii cu lampă electri­că e o treabă neînchipuit de bu­nă, pentru că nu mai stă omul cu frica în spate, când îşi lasă copţii singur acasă, că doar vor strica lampa cu petrol şi s'or aprinde cu casă cu tăt. Pe lân­gă aceasta, lumina electrică se deosebeşte de lampa cu petrol ca cerul de pământ, fiindcă la lumina ei poţi să lucrezi ca ziua. Iată dar cum am scăpat în­­cetul cu încetul de mizerie şi năcaz, începând o viaţă nouă şi fericită. Pe lângă faptul că am in ca­să ce-mi trebuie, am instalaţie de gaz metan şi lumină electri­că, mi-am cumpărat şi un apa­rat de radio, pe care-l socotesc cel mai bun prieten. Copiii mei învaţă carte. Cel mai mare îi pe clasa X-a la Li­ceul Nr. 2 din Tg.-Mureş. Mai de mult nici vorbă nu era, ca copiii dintr-o familie de romi să­raci să ajungă la şcoli înalte, dar iată că acum se poate şi as­ta, de aceea eu voi lupta pentru pace şi socialism. Berchi Iosif fierar, comuna Sângeorgiul de Mureş PRIM li I PLOWNIjl CINCIMI te tettrtea ic mobile „Simt «cza“ Din puna zi de muncă a acestui an, muncitorii fabricei de rr. c „Simo Géza“ din lg. Mureş, îşi dovedesc voinţa şi hotărîrea în luptă pentru obţi­nerea de rezultate superioare în producţie, faţă de anul trecut. In vr­ăjia muncii, sub lozinca „Sa sporim producţia pentru realizarea­ planului, pentru par­cer’, rezultatele nu întârzie ", se arate. Iată de exemplu, tovarăşul Kövér Iosif din secţia şlaifuit, în prima zi de muncă a anului acesta, în numai trei ore a cu­răţat şi şlaifuit şase bucăţi ima­turi de mese, deci în opt ore de muncă el reuşeşte să termine 16 platuri de mese, depăşind în a­­cest sens norma cu 140%. Şi în anul trecut el a d­spăşit norma în medie cu 80 la sută, dar în acest an şi-a luat angajament­;­ să depăşească mereu norma cu sută la sută. Iată-l şi pe uien.Utu! Kertes loan, la masa sa de lucru, cu mânecile suflecate din sus de cot, trăgând înfocat cu rin­deaua la ajustarea unei uşi de dulap, pentru a-i da forma ne­cesară. El lucrează la această fabrică din luna Februarie 1950. A fost angajat ca mun­citor zilier, însă după două luni de zile, datorită dragostei şi silinţei sale la muncă, a ajuns muncitor calificat, iar în prezent se poate considera un bun me­seriaş. In prima zi de muncă a aces­­tui an, începând lucrul la ora 7 dimineaţa, numai până la ora 10, adică în trei ore, a reuşit să-şi depăşească norma cu 30 la sută. Pentru a ajunge la obţinerea de rezultate bune, el a fost aju­ta mult de maistrul Nagy Va­sile, care i-a arătat cum trebuie să-şi ascută şi să mânuiască uneltele. Asemenea voinţă hotărîtă de muncă, întâlnim şi la munci­torii din celelalte secţii. Aşa de exemplu, la secţia de pregătire îl găsim pe tovarăşul Simon Alexandru în vârstă de 61 ani, care spune: — Cu toate că sunt bătrân cu părul alb, mie îmi convine să lucrez cu norma, pentru ca lucrând cu norma mi se plăteşte toata munca şi apoi eu ştiu să lucrez, imi place să lucrez şi nu mă las să mă în­treacă oricine. Şi apoi eu am citit in ziare despre Planul Cin­cinal — continuă el — şi am înţeles cu d­acă vom munci de la început conştiincios, atunci vom ajunge cu siguranţă ca la sfâr­şitul primului nostru Plan Cin­cinal să ne îmbunătăţim nivelul de trai cu 80 la sută, faţă de cum îl avem acuma. In trimestrul 4 al anului trecut­ Simon Alexandru, a depăşit norma in medie cu 130%, iar în acest an şi-a luat angajan­­tul să o depăşească cu încă 10%.­­ Exemple bune, întâlnim şi în rândurile tovarăşelor care lu­crează la secţia lustruit. Aşa de pildă, utemista Barabaş Tereza, care până acum a lucrat numai la lustruit paturi, mese şi nop­tiere, de acum înainte va lustrui şi dulapuri, care necesită o pre­gătire practică mai superioară. Şi dânsa şi-a luat angajamentul să depăşească cu 5 la sută re­zultatele din anul trecut. In felul acesta înţeleg muncitorii fabri­cei de mobile „Simo Géza“’ să lupte pentru plan, pentru pa­j

Next