Argeş, 1976 (Anul 11, nr. 1-4)

1976-03-01 / nr. 1

e Eveniment Deputatul — un om în mijlocul oamenilor Actualul Congres al Consiliilor populare constituie o dovadă a superiorităţii orînduirii noastre, reprezintă o formă nouă a democraţiei socialiste din România, o modalitate superioară de manifestare liberă a opiniei maselor în problemele esenţiale ale dezvoltării societăţii, de guvernare a statului de către popor, de conducere a ţării pe baza şi în spiritul voinţei clasei muncitoare, a ţărănimii şi intelectualităţii, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate. NICOLAE CEAUŞESCU Piteşti — 9 la timpul prezent şi mai ales la viitor VALERIU NICOLESCU Prim secretar al Comitetului municipal de partid Piteşti primarul municipiului Cunoaştem cu toţii că una din preocupările principale hotărîtoare ale conducerii partidului nostru, ale tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, personal, în toţi aceşti ani, a fost şi este adâncirea democraţiei socialiste, cristalizarea unor forme şi structuri cit mai perfecţionate menite să înlesnească şi stimuleze participarea directă a maselor la conducerea societăţii. Congresul deputaţilor şi conferinţele judeţene care au avut loc ilustrează odată mai mult faptul că dialogul cu masele cele mai largi de oameni ai muncii, consultarea lor în toate problemele majore ale dezvoltării ţării au devenit metoda fundamentală de conducere a societăţii noastre. Congresul deputaţilor ne-a oferit un prilej cît se poate de potrivit pentru a ne exprima încă o dată adeziunea deplină la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, fundamentată ştiinţific, realist şi clarvăzător de către partid, în frunte cu secretarul general, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, personalitate proeminentă a lumii contemporane. Referindu-mă la municipiul Piteşti, trebuie să arăt că acesta a cunoscut, în cincinalul 1971—1975, o dezvoltare în ritm rapid. Am realizat în 1975 o producţie industrială de 10 ori mai mare faţă de 1965. Dispunem astăzi de o puternică bază materială a învăţămîntuilui, culturii, sănătăţii, aprovizionării, edilitar-gospodărească. Piteştiul este acum un modern centru urban, în care peste trei sferturi din populaţie locuieşte în noile cartiere construite în ultimii 15 ani. Succesele obţinute în dezvoltarea economică şi urbană au fost posibile datorită eforturilor pe care partidul şi statul le-au făcut prin alocarea unui însemnat volum de investiţii, la care s-a adăugat munca susţinută a activului nostru de partid, a deputaţilor, a tuturor celor ce muncesc şi trăiesc în această localitate. Prin antrenarea cetăţenilor la rezolvarea propriilor lor cerinţe, s-a reuşit o gamă diversificată, de mari împliniri edilitar-gospodăreşti, care au contribuit atît la ridicarea gradului de civilizaţie şi confort, cît şi la extinderea participării locuitorilor municipiului la dezvoltarea economico-socială. Un rol însemnat în această direcţie l-a avut instituirea, la nivelul circumscripţiilor electorale, cartierelor şi municipiului, a „Tribunei cetăţeanului“, importantă cale de permanentizare a legăturilor de colaborare dintre deputaţi, Comitetul executiv al Consiliului popular municipal, pe de o parte, şi cetăţeni pe de altă parte. Acestea, precum şi multe alte acţiuni au condus ca, în 1974, municipiul Piteşti să obţină PREMIUL I pe ţară în întrecerea naţională organizată pentru mai buna gospodărire a localităţilor. Succesul a stimulat munca noastră, a deputaţilor, a cetăţenilor. Sunt rezultate care atestă sporirea experienţei noastre în acest domeniu şi care se alătură succeselor însemnate obţinute în întreprinderi şi instituţii. De altfel, considerăm că o legătură indisolubilă, o întrepătrundere între rezultatele din producţia materială şi cele din domeniile sistematizării şi edilitar-gospodăreşti trebuie să se realizeze permanent, fiind o condiţie de baza a dezvoltării multilaterale a municipiului Piteşti. Desigur, este drept să apreciem că în Piteşti s-au realizat progrese însemnate în toate sectoarele de activitate. Dar în acelaşi timp trebuie să subliniem că, în raport cu cerinţele mereu crescînde ale populaţiei, mai sunt încă multe lucruri de făcut. In contextul progresului neîntrerupt, multilateral al economiei noastre naţionale, judeţul Argeş va cunoaşte în acest cincinal, condiţii superioare de afirmare în toate domenile de activitate. Municipiului nostru îi revin în cincinalul 1976—1980 sarcini de mare însemnătate. In luna decembrie 1975, după ample consultări cu cetăţenii, Plenara Comitetului municipal de partid cu activul lărgit şi Sesiunea Consiliului popular municipal au adoptat planul unic de dezvoltare economico-socială în profil teritorial şi schiţa de sistematizare. Aşadar, putem afirma că planul poartă acum girul întregii noastre populaţii. Potrivit prevederilor va trebui să realizăm în cincinal o producţie industrială de 2 ori mai mare faţă de perioada 1971—1975. 75Wo din sporul producţiei industriale se va realiza pe seama creşterii productivităţii muncii în capacităţile de producţie existente. Aceasta impune luarea unor măsuri de organizare ştiinţifică a producţiei şi muncii, pentru ridicarea continuă a calităţii produselor, diversificarea acestora, reducerea cheltuielilor materiale, a consumurilor de combustibil şi energie electrică. Asemenea măsuri au fost adoptate deja, multe se află în curs de înfăptuire, altele vor fi luate în viitor. Vor trebui construite şi date în folosinţă 10.400 apartamente, 198 săli de clasă, 12 săli de gimnastică, 3.560 locuri în grădiniţe şi creşe, 560 locuri de muncă în ateliere şcolare, 1.630 locuri în internate şcolare şi cămine studenţeşti, un spital de pediatrie cu 500 paturi şi policlinică, 200 locuri în spital-cămin, un dispensar uman, 21.000 m.p. spaţii comerciale. Apreciem că prin realizarea acestui vast program care vizează dezvoltarea tuturor sectoarelor vieţii economico-sociale a municipiului, Piteştiul va dobîndi noi valenţe, va oferi în 1980 posibilităţi sporite de a satisface tot mai bine cerinţele mereu crescînde ale populaţiei. In acest program de dezvoltare noi vedem aplicarea consecventă a politicii ştiinţifice a partidului nostru, de dezvoltare armonioasă a tuturor localităţilor ţării, indicaţiilor preţioase şi ajutorului neprecupeţit ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Desigur, prevederile din acest cincinal ne bucură pe toţi, pentru că materializarea lor va crea condiţii superioare pentru o viaţă tot mai bună, tot mai prosperă. In acelaşi timp noi înţelegem că îndeplinirea lui este posibilă numai cu participarea activă, directă a tuturor, prin ridicarea răspunderii fiecăruia pentru a-şi face datoria în mod exemplar. Rucărul şi harnicii lui cetăţeni GH. MILOŞ primarul comunei lîucăr Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, adoptat de Congresul al XI-lea, subliniază rolul important care revine statului nostru în organizarea vieţii economico-sociale, în perfecţionarea continuă a sistemului democraţiei socialiste. In expunerea prezentată la primul Congres al consiliilor populare şi al preşedinţilor consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază că: „Un rol tot mai important vor avea în viitor consiliile populare judeţene, orăşeneşti şi comunale, în dezvoltarea economico-socială a judeţelor şi localităţilor patriei noastre. Creşterea rolului lor va fi determinată şi de aplicarea politicii de repartiţie judicioasă a forţelor de producţie pe întregul teritoriu al ţării, de ridicare tot mai rapidă a judeţelor şi localităţilor rămase în urmă“. Comuna în care muncesc şi trăiesc a fost şi ea timp îndelungat, ca majoritatea comunelor patriei noastre, într-o stare de înapoiere. In anii socialismului, comuniştii, toţi sătenii ne-am pus mintea şi braţele pentru ridicarea Rucărului la ceea ce este el azi: o localitate în plină dezvoltare, cu un sporit grad de urbanizare. Din realizările de seamă ale localităţii, amintim îndrăzneaţă acţiune privind împădurirea, corectarea torenţilor şi îndiguirea Dîmboviţei pe cursul superior şi a celorlalte ape care, an de an, provocau pagube materiale însemnate şi chiar pierderi de vieţi omeneşti. Prin aceste lucrări s-a pus definitiv stavilă calamităţilor provocate de natură, rucărenii şi avutul lor aflîndu-se acum în siguranţă. O altă importantă lucrare a fost aceea de punere în valoare a o parte din păşunile naturale din munţi, ceea ce a permis ridicarea capacităţii de păşunat prin mărirea producţiilor masă verde la hectar între 20 şi 30 tone. Ca urmare, au crescut efectivelede animale, planul cincinal fiind îndeplinit la acest capitolîn numai patru ani, iar contribuţia la fondul de stat s-a dublat şi triplat la principalele produse, cum sunt: carne, lapte şi lînă. Atribuţii largi au revenit şi revin în continuare consiliului popular pentru folosirea şi valorificarea superioară a resurselor locale de materii prime. Cu sprijinul specialiştilor de la judeţ şi din localitate, precum şi al cetăţenilor, valorificăm în prezent piatra de calcar pentru fabricarea varului, agregatele din rîu pentru construcţii, deşeurile din materiale lemnoase (folosim rumeguşul pentru înlocuirea combustibilului solid şi lichid). Prin înfiinţarea unor ateliere meşteşugăreşti şi secţii de producţie, am antrenat un număr însemnat de cetăţeni în realizarea unei game diverse de produse locale, sursă de beneficii, care contribuie la îmbunătăţirea veniturilor bugetului local şi la creşterea continuă a nivelului de trai al locuitorilor. Inspirîndu-ne din stilul de muncă al conducerii superioare şi judeţene de partid am ţinut o legătură strînsă cu oamenii muncii şi am pus în discuţia acestora proiecte şi decizii care au vizat aspecte majore ale activităţii economico-sociale şi edilitar-gospodăreşti. Un exemplu în această privinţă îl constituie acţiunea pentru întocmirea planului de dezvoltare economico-socială şi a schiţei de sistematizare a comunei. Planul de investiţii al comunei Rucăr în viitorul cincinal a început să prindă viaţă prin lucrările începute încă din trimestrul IV 1975. Experienţa noastră ne îngăduie să afirmăm că îndeplinirea dublei funcţii de partid şi de stat de către unele cadre creează posibilitatea realizării operative şi eficiente a sarcinilor, a unei conlucrări mai strinse între organele de partid şi de stat, folosirii mai bune a forţelor, eliminării paralelismelor şi suprapunerii muncii de partid cu cea de stat. A■ceasta permite să cunoaştem mai bine problemele şi să participăm direct la soluţionarea lor, dinăuntru, şi nu dinafara acestora. Eficienta (Urmare din pag. 1) punsul a fost unul singur: pentru oamenii din jurul meu, pentru ceilalţi membri ai societăţii care au dreptul să ceară de la mine să creez pentru ei, să le sublimez bucuria şi speranţele, frămîntările şi năzuinţele, succesele şi insuccesele. Pentru bucuria lor de a se întîlni cu frumosul, pentru educarea lor în spiritul principiilor de muncă şi viaţă pe care le promovează cu perseverenţă Partidul Comunist Român. Fără îndoială, actul de creaţie este strict individual, dar opera se adresează celorlalţi, şi de aici marea răspundere pe care o incumbă calitatea de creator. Pentru că omul de lingă mine are nevoie şi de frumos spre a descoperi binele şi adevărul — aşa cum are nevoie de lucrurile elementare în viaţa cotidiană. Iată de ce creatorii de orice gen pot raporta cu mîndrie au că ar fi făcut totul, ci că de multe, de foarte multe ori au răspuns dorinţelor, speranţelor, idealurilor oamenilor de lingă ei. Nu are rost să facem o retrospectivă din care ar reieşi tocmai reuşiţii acestui angajament. Referindu-ne doar la recentele şi actualele dezbateri din organizaţiile de partid, şi din organizaţiile de masă, la nivelul tuturor compartimentelor materiale şi spirituale, în pregătirea Congresului educaţiei politice şi al culturii, putem aprecia înaltul spirit de exigenţă comunistă în care se desfăşoară activitatea întreprinderilor şi instituţiilor pe perioada 1971—1975, în lumina programului ideologic al partidului. In aceste fructuoase dezbateri, care au avut loc la Biblioteca judeţeană, Muzeul judeţean Cenaclul U.A.P., Casa de cultură din Piteşti, în Comitetele orăşeneşti pentru cultură şi educaţie socialistă, ca să dăm doar cîteva exemple, s-a întreprins o radiografie a principalelor direcţii de activitate, declanşate de Istorica Plenară din noiembrie 1971, dezbaterile scoţînd în evidenţă locul tot mai important acordat activităţii cultural-educative în dinamica vieţii social-economice şi politice, ca şi responsabilitatea cu care aceste instituţii culturale privesc efortul de îmbogăţire a vieţii spirituale a judeţului, nobila îndatorire de informare şi formare a oamenilor muncii, de modelare etică a acestora. ( Iniţiative judeţene Vîlcea Afişul cultural vîlcean al lunii ianuarie a fost dominat, bineînţeles, de seria manifestărilor dedicate celei de a 117 aniversări a Unirii Principatelor Române. Biblioteca judeţeană a deschis o expoziţie de carte sub genericul „Unirea în conştiinţa istorică românească“ şi a realizat un recital poetic-muzical „Omagiu Unirii“. Casele de cultură din staţiunile balneo-climaterice Govora şi Călimăneşti au programat simpozioane, seri literar-muzicale şi alte acţiuni cu tematică inspirata de istoricul act de la 24 ianuarie 1859. La rîndul ei, Casa de cultură a sindicatelor a marcat evenimentul în două din ciclurile sale de activitate; în cadrul „Magazinului istoric vîlcean“ a avut loc simpozionul „Judeţul Vîlcea şi actul Unirii", iar la „File de istorie" s-a prezentat expunerea „Unirea principatelor Române — năzuinţă seculară a poporului român". O profundă rezonanţă patriotică şi încărcătură spirituală au avut alte două manifestări de omagiere a unor mari personalităţi din istoria culturii naţionale: „La steaua care-a răsărit... — Omagiu lui Eminescu“, cuprinzînd o expunere, audiţii şi recital poetic, manifestare de elevata ţinuta spirituală organizată de Biblioteca judeţeană cu concursul profesorului emerit Constantin Gibescu. „Bălcescu în memoria poetică vîlceană — acţiune patronată de Societatea culturală — „Prietenii Muzeului N. Bălcescu" — a prilejuit întîlnirea publicului local cu cîţiva din scriitorii reprezentativi ai Vîlcii: Doru Moţoc, Traian D. Lungu, Felix Sima *şi alţii care au citit din creaţia lor piese dedicate marelui patriot şi revoluţionar. Aceeaşi societate a descris in salie casei de cultura a Sxitutcaiciul o expoziţie şi a organizat colocviul „Bălcescu Cavilitului". Dezbaterile pe teme contemporane constituie coordonate de larva educaţională a vieţii culturale vecene. Casa de cultură a sindicatelor a găzduit şi o suită de acţiuni de acest gen: un dialog cu publicul pe tema „Noua configuraţie urbanistică a municipiului Rm. Vîlcea", un colocviu al tinereţii dintr-un ciclu axat pe problematica educaţională a tinerei generaţii, simpozionul „Iniţiative româneşti în organismele internaţionale“ în cadrul ciclului „România pe coordonatele lumii“, întîlnirea tinerilor din municipiu cu I. Zăvoianu, Erou al muncii socialiste, sub genericul „Să trăim şi să muncim în chip comunist" şi încă un colocviu al tinereţii pe tema „Răspunderea generaţiei actuale pentru viitorul patriei". Am putea spune că a fost o lună dedicată prin excelenţă tineretului: mesajul revoluţionar al marelui patriot de la 1848, fiorul romantic al versului eminescian şi sensul etic al dezbaterilor s-au adresat tinerei generaţii. Vîlcea, străveche vatră de civilizaţie şi cultură românească, se dovedeşte a fi, prin acest climat de efervescenţă spirituală, ,o adevărată citadelă, a tinereţii. Semn lui Brâncuşi Masă de tăcere spunem, Ori de piatră, ori de lemn Masă românească punem, Omeniei — veşnic semn. Poartă de sărut noi spunem, Ori de piatră, ori de lemn Poartă românească punem Fericirii — veşnic semn. Şi columnă-naltă spunem, Ori de piatră, ori de lemn, Noi iubire-naltă punem Ţării noastre — veşnic semn. Traian D. LUNGU Moromefiana Gnu străin de sufletul meu*) „...Am arat în pămînt străin... Ţărîna peste care grîul s-a ridicat şi s-a copt nu era nici a mea, nici a tatălui, nici a moşilor mei. Mă plecam la rădăcina, spicelor, şi-mi spuneam trudit că nu-i izvor românesc. Mă-ntorceam către soare, şi nici soarele, nici zările nu erau de pe la mine. Lumina nu se scula, n-adormea pe după culmile cu care mă născusem. Cicoarea avea altă culoare. Secerea mă frigea, străină. Spinarea mi se-nțepenea peste pămînt străin. Sufletul, doară el săracu’, o lua hai-hui, să se hodinească pe prispa casei noastre, lingă taica şi maica. De frate-meu nu mai ştiam nimic, se rătăcise şi el prin războiul aista... De mine ştiam că-s prizonier român... Tăceam, tăceam tot timpul, înjurăturile, lacrimile se turburau în mine. Doar serile, la mănăstirea ceea de-i zicea Sfînta Filomeni, îmi auzeam camarazii cum se apleau săracii pe cîmpuri, departe. Marina lui Didea de la Costeşti a căzut jos lingă mine. Care au murit au rămas prin pămîntul nostru. Să crească griul din ei. Pe noi ne-au trecut Dunărea, opt zile şi opt nopţi am tot mers cu vaporul... întorceam pămîntul, ţărîna tot neagră erea„ da' mirosul nu putea să mă-nşele. Nici ciocîrlia nu se ducea aşa de sus... Din ceas în ceas te gindeai c-o să mori, nu te-aşteptai la altceva. îmi ştiam dară ţara rotundă de la Mihai Viteazu’. El o făcuse mare. Aşa că pe 15 august mi-am turnat fiertura în gamelă, pîinea o-ndesai în raniţă... Veneau nemţii valuri, valuri. Mai trăgeam nădejde să ne-ntoarcem pe-acasă ? ! De pe cîmpuri adunai ce mai credeai cu putinţă. Camarazii rămîneau prin pămîntul lor... Griul îl duceam cu căruţele la gară. Pleca spre nu ştiu unde. Intram în inima spicelor, soarele mă bătea cumplit, îmi căutam bota cu apă, da’ ea rămăsese acasă, şi-mi închipuiam aşa, c-o să fac o movilă mare şi aurie de-am s-o duc la noi, să facă maica pline. Şi s-adorm mai apoi la umbra nucului de pe lingă casă, să nu ştiu de nimic. Serile doar la mănăstirea de-i zicea Sfînta Filomeni mă podideau gîndurile, mă uitam încotro mie casa, şi se-ntuneca de tot... Doar într-o zi, am auzit că s-ar fi sfîrşit războiul...“. Dan GIUREA *) Simţămintele lui Istrate M. Popescu, născut în 1392 la Colibaşi, nu s-au putut risipi nici acum, după şase decenii. „Multe nu-şi mai aminteşte veteranul primului război mondial, fostul prizonier. Numai faptul că grîul a crescut străin de sufletul său, departe de ţară, nu şi-l poate şterge de prin amintiri... ____________________________________ 3