Argeş, 1984 (Anul 19, nr. 1-12)
1984-01-01 / nr. 1
. ,JL. 2005 л См ЫМшшХ о* Letrîncist , e,Ut'oSuny&lUt Proletari din toate tarile,uniti-vă ANUL XIX IANUARIE 1984 Nr. I (149) LEI 5 Revistă lunară, editată de Comitetul județean pentru cultură și educare socialistă SÂRBĂTORILE PATRIEI AURICA PETRESCU secretar al Comitetului judeţean Argeş al P.C.R. Printr-o coincidenţă cu valoare de simbol, luna ianuarie a anului 1984 reprezintă pentru naţiunea noastră socialistă nu numai un nou şi definitoriu început de drum prin care urcăm o treaptă mai înaltă a creativităţii istorice, dar şi celebrarea unor mari sărbători pe care poporul român, strîns unit în jurul partidului, le aşează cu respect şi recunoştinţă în calendarul eroic al patriei, cinstindu-le prin curata simţire românească, în ianuarie, evocînd Unirea ca moment de răscruce în desfăşurarea luptei poporului nostru pentru unitate, libertate şi independenţă, evocăm capacitatea istorică a Partidului Comunist Român de a fi înfăptuitorul acestor înalte idealuri care au legat socialismul în modul cel mai intim de fiinţa istorică a neamului. Ca în toate actele fundalmentale privind creaţia istorică a poporului, desfăşurată în anii socialismului pe criteriile libertăţii şi demnităţii, ale construcţiei libere şi conştiente, recunoaştem în această veritabilă strategie de înaintare accelerată către progres contribuţia de inestimabilă valoare, autentic revoluţionară şi profund patriotică a secretarului general a! partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, ctitorul tuturor realităţilor de azi, al României moderne, demne, independente şi suverane, ţară stimată în marea familie a popoarelor lumii. Cinstim după datina străbună cele peste cinci decenii de activitate revoluţionară şi ziua de naştere a întemeietorului noii demnităţi româneşti aducînd înaltul nostru omagiu unei vieţi şi lupte exemplare dusă cu devotament şi strălucire în numele celor mai înalte idealuri ale poporului din care s-a născut, a cauzei socialismului şi comunismului. Aniversăm cutezătorul şi încercatul conducător de ţară, pe militantul clarvăzător şi patriotul revoluţionar, temeinicia opţiunilor, grija profund patriotică şi profund umanistă ca toate resursele ţării — materiale şi de creaţie — să fie cit mai deplin puse în valoare, spre binele şi fericirea omului. Cinstim astfel o viaţă de muncă şi de luptă pentru popor, pe omul care, întruchipînd exemplar calităţile conducătorului de partid şi de stat, şi-a legat cu strălucire numele de tot ce s-a înfăptuit vreodată mai măreţ şi mai durabil pe pămîntul românesc. Este omagiul nostru de cuget şi simţire adus comunistului de omenie care a statuat, ca esenţă a politicii Partidului Comunist Român, omul, ridicarea continuă a bunăstării sale materiale şi spirituale. Celebrînd pe tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, poporul îşi sărbătoreşte în fapt marile victorii socialiste, cea mai rodnică epocă, cele mai măreţe înfăptuiri de întreaga existenţă a României. Numai în această perioadă, cea mai fertilă din istoria românilor, denumită de popor — în semn de recunoştinţă şi aleasă preţuire — EPOCA CEAUŞESCU, s-a statornicit împlinirea celor mai fierbinţi năzuinţe de progres, prin înţelepciunea şi fapta revoluţionară a conducătorului iubit, în măsură să unească eforturile întregii colectivităţi naţionale, să le îndrume şi mobilizeze spre realizarea ţelului comun. Printre aniversările cu valoare de simbol ale simţirii româneşti, la loc de aleasă cinstire s-a aflat sărbătorirea zilei de naştere a tovarăşei academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU, om politic eminent şi savant de renume mondial, personalitate de seamă a vieţii politice şi sociale contemporane. Cu dragostea şi stima cu care şi-a înconjurat dintotdeauna marile personalităţi ale istoriei sale, întregul nostru popor a adus un vibrant omagiu îndelungatei activităţi revoluţionare a tovarăşei ELENA CEAUŞESCU, vieţii sale exemplare dedicate progresului şi înfloririi patriei. Argeşenii, aidoma întregului popor, trăiesc cu stimă şi respect acest eveniment, exprimîndu-şi întreaga recunoştinţă pentru ajutorul neprecupeţit adus la înflorirea multilaterală a acestui străvechi pămînt românesc. Semnele sărbătoreşti ale acestui ianuarie aniversar dau o şi mai largă deschidere actului de muncă şi creaţie prin care patria română trăieşte, în cel de al patrulea an al actualului cincinal, o amplificare a procesului revoluţionar constructiv, în sensul asigurării preponderenţei unor schimbări calitative în toate domeniile de activitate. Planul unic de dezvoltare economico-socială a ţării pe acest an, programele adoptate în decembrie anul trecut se disting prin realism şi caracter mobilizator. Aşa cum sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, pentru înfăptuirea lor dispunem de tot ceea ce este necesar. Punctul de plecare îl constituie, neîndoielnic, faptul concret de muncă şi acţiune, dre creaţie istorică a poporului a cărui încredere în linia politică a partidului s-a format pe temeiul unităţii dintre vorbă şi faptă. In acest nou an în care suntem chemaţi să muncim mai mult şi mai bine, mai eficient, piatra unghiulară a materializării cutezătoarelor programe o constituie inseşi munca noastră, munca productivă, creativitatea materială şi spirituală, manifestarea iniţiativei de substanţă revoluţionară, a inventivităţii, a căutării pasionate a noului, perfectibilităţii şi eficienţei, în acest context al unor noi şi cutezătoare ţeluri constructive, al transformărilor revoluţionare pe care le cu(Continuare în pag. 2) Cinstire Eroului României Socialiste n r ". IMN Simt cum se naşte lumina pe planeta numită Pămînt, cînd ii cer Patriei, să spun cu mîndrie că Simi. Cum pot mulţumi mai frumos pentru aceasta cinste pe care mi-o acordă, numindu-mă fiu, Patria Română nemuritoare ? Cum pot mulţumi mai frumos Partidului meu Comunist pentru că-n era aceasta, scriu versuri, visez şi exist ? Cum pot rosti mai frumos mulţumirea celui ce-n ţară dreptate-a adus ? Cum pot mulţumi mai frumos că pot azi spune ce cîndva nu s-a spus ? Cum pot mulţumi mai frumos celui care ne-a adus Tricolorul în glasuri, curat ? Cum pot mulţumi mai frumos celui care sentimentul dreptăţii pe veci ne-a redat ? Dar spuneţi-mi, vă rog, în cuvinte, frumos, cum se naşte lumina pe planeta Pămînt şi pe-aceste meleaguri unde-asemenea vouă, eu în linişte scriu, eu în linişte cint. Mulţumiţi-i, cu mine odată, acelui ce ne-a dat demnitatea de-a fi, de-a voi să fim liberi în lume, de a fi pe planetă un popor care ştie-a iubi. El e ctitorul demn al Renaşterii noastre, el e-al păcii Erou neînfricat. Noi prin el am făcut Tricolorul să fie în lume al dreptăţii şi păcii drapel. Simt cum se naşte lumina pe planeta numită Pămînt, cînd îi cer Patriei, şi ea îmi dă voie să spun că-n Timpul Ceauşescu şi eu sînt. Dan ROTARU l____________________| In viaţa fiecărui popor, istoria surprinde în desfăşurarea sa şi retransmite viitorimii momente cu mare forţă propulsatoare pe coordonatele permanentei sale deveniri. Un asemenea moment l-a constituit Unirea Principatelor Române, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, la împlinirea căreia au lucrat secole de năzuinţe şi lupte ale poporului nostru. Reliefînd adevăratele dimensiuni ale Unirii din 1859, secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, arăta că „Unirea Principatelor a avut o uriaşă însemnătate pentru evoluţia social-economică a poporului nostru, ea a deschis noi perspective dezvoltării forţelor de producţie, angajării României pe drumul civilizaţiei moderne, constituind un moment epocal în procesul plămădirii statului naţional unitar român“. Lupta eroică de neatimare şi unitate statală dusă de fiii acestui pămînt constituie, după cum se ştie, una din trăsăturile fundamentale ale istoriei glorioase a poporului nostru, în aceasta constind „tăria noastră, mîndria noastră“, cum afirma marele istoric Nicolae Iorga. Eforturile şi sacrificiiile considerabile făcute de români în scopul împlinirii idealului unităţii statale, avînd ca temei comunitatea etno-lingvistică a locuitorilor din spaţiul carpato-dunărean-pontic, a cunoscut proporţii deosebite la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi in prima jumătate a celui de al XIX-lea, perioadă în care s-a afirmat cu deosebită vigoare şi putere de acţiune conştiinţa naţională. Voinţa naţiunii române de a înlătura toate obstacolele din calea mersului ei înainte spre libertate şi unitate statală devenise în veacul al XIX-lea atît de categorică, incit, după cum remarca istoricul Dimitrie Onciul. „Nici puternica împotrivire a marilor puteri înconjurătoare, nici orice putere omenească din lume nu mai putea să împiedice avîntul măreţ ce România redeşteptată îl luase spre o nouă viaţă, spre un alt viitor, nu mai putea să oprească pulsul de viaţă renăscătoare al României unite“. Este ştiut că problema unirii Principatelor Române a fost discutată, datorită intensei şi curajoasei propagande desfăşurate de patrioţii români, precum şi interesului manifestat de marile puteri europene de pe poziţii diferite faţă de Principate, la Conferinţa de pace de la Paris, din 1856, luîndu-se hotărîrea consultării dorinţelor naţionale privind viitorul Moldovei şi Munteniei. întregul popor român s-a aflat atunci în faţa unuia dintre momentele hotărîtoare pentru viitorul său- Dorinţa sa cea mai fierbinte, căreia i-au dat glas adunările ad-hoc dominate de personalităţi devenite legendare ale reprezentanţilor ţărănimii, precum Ion Roată, Constantin Tănase şi alţii, a fost de unire şi libertate. In legătură cu starea de spirit din acea vreme, înflăcăratul patriot Mihail Kogălniceanu nota că „naţia română era chemată de Europa spre a-şi exprima dorinţele în privinţa viitorului ei. Atunci, o mare, o întinsă frigare apucă toată ţara ; oraşele şi satele fură în picioare, la toţi le bătea o singură inimă. Era mişcarea unei naţii, viaţa politică curgea în toate vinele, cele dinţii dorinţe ce vesti România deşteptată fură unirea şi libertatea“. Fundamentînd statul naţional român modern, consolidat în urma reformelor Dr. Emil RACILĂ (Continuare în pag. 2) 24 IANUARIE 1859 Fundament al demnităţii naţionale şi unităţii statale româneşti