Argeş, 1984 (Anul 19, nr. 1-12)

1984-01-01 / nr. 1

. ,­JL. 2005 л См ЫМшшХ о* Letrîncist , e,Ut'oSun­y&lUt Proletari din toate tarile,uniti-vă ANUL XIX IANUARIE 1984 Nr. I (149) LEI 5 Revistă lunară, editată de Comitetul județean pentru cultură și educare socialistă SÂRBĂ­TORILE PA­TRIEI AURICA PETRESCU secretar al Comitetului judeţean Argeş al P.C.R. Printr-o coincidenţă cu valoare de simbol, luna ianuarie a anului 1984 reprezintă pentru naţiunea noastră socia­listă nu numai un nou şi definitoriu început de drum prin care urcăm o treaptă mai înaltă a creativităţii istorice, dar şi celebrarea unor mari sărbători pe care poporul român, strîns unit în jurul partidului, le aşează cu respect şi recu­noştinţă în calendarul eroic al patriei, cinstindu-le prin curata simţire românească, în ianuarie, evocînd Unirea ca moment de răscruce în desfăşurarea luptei poporului nostru pentru unitate, liber­tate şi independenţă, evocăm capacitatea istorică a Partidului Comunist Român de a fi înfăptuitorul acestor înalte idealuri care au legat socialismul în modul cel mai in­tim de fiinţa istorică a neamului. Ca în toate actele fun­dalm­en­­tale privind creaţia istorică a poporului, desfăşurată în anii socialismului pe criteriile libertăţii şi demnităţii, ale con­strucţiei libere şi conştiente, recunoaştem în această verita­bilă strategie de înaintare accelerată către progres con­tribuţia de inestimabilă valoare, autentic revoluţionară şi profund patriotică a secretarului general a! partidului, to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU, ctitorul tuturor realităţilor de azi, al României moderne, demne, independente şi su­verane, ţară stimată în marea familie a popoarelor lumii. Cinstim după datina străbună cele peste cinci decenii de activitate revoluţionară şi ziua de naştere a întemeietorului noii demnităţi româneşti aducînd înaltul nostru omagiu unei vieţi şi lupte exemplare dusă cu devotament şi strălucire în numele celor mai înalte idealuri ale poporului din care s-a născut, a­ cauzei socialismului şi comunismului. Aniversăm cutezătorul şi încercatul conducător de ţară, pe militantul clarvăzător şi patriotul revoluţionar, temeinicia opţiunilor, grija profund patriotică şi profund umanistă ca toate resursele ţării — materiale şi de creaţie — să fie cit mai deplin puse în valoare, spre binele şi fericirea omului. Cinstim astfel o viaţă de muncă şi de luptă pentru popor, pe omul care, întruchipînd exemplar calităţile conducătorului de partid şi de stat, şi-a legat cu strălucire numele de tot ce s-a înfăptuit vreodată mai măreţ şi mai durabil pe pămîntul românesc. Este omagiul nostru de cuget şi simţire adus comunistului de omenie care a statuat, ca esenţă a politicii Partidului Comunist Român, omul, ridicarea continuă a bunăstării sale materiale şi spirituale. Celebrînd pe tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, poporul îşi sărbătoreşte în fapt marile victorii socialiste, cea mai rodnică epocă, cele mai măreţe înfăptuiri d­e întreaga existenţă a României. Numai în această perioadă, cea mai fertilă din istoria românilor, denumită de popor — în semn de recunoştinţă şi aleasă preţuire — EPOCA CEAUŞESCU, s-a statornicit împlinirea celor mai fierbinţi năzuinţe de progres, prin înţelepciunea şi fapta revoluţio­nară a conducătorului iubit, în măsură să unească efortu­rile întregii colectivităţi naţionale, să le îndrume şi mobili­zeze spre realizarea ţelului comun. Printre aniversările cu valoare de simbol ale simţirii româ­neşti, la loc de aleasă cinstire s-a aflat sărbătorirea zilei de naştere a tovarăşei academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU, om politic eminent şi savant de re­nume mondial, personalitate de seamă a vieţii politice şi sociale contemporane. Cu dragostea şi stima cu care şi-a înconjurat dintotdeauna marile persona­lităţi ale istoriei sale, întregul nostru popor a adus un vibrant omagiu îndelungatei activităţi revoluţionare a to­varăşei ELENA CEAUŞESCU, vieţii sale exemplare dedicate progresului şi înfloririi patriei. Argeşenii, aidoma întregului popor, trăiesc cu stimă şi respect acest eveniment, expri­­mîndu-şi întreaga recunoştinţă pentru ajutorul neprecupeţit adus la înflorirea multilaterală a acestui străvechi pămînt românesc. Semnele sărbătoreşti ale acestui ianuarie aniversar dau o şi mai largă deschidere actului de muncă şi creaţie prin care patria română trăieşte, în cel de al patrulea an al actualului cincinal, o amplificare a procesului revoluţionar constructiv, în sensul asigurării preponderenţei unor schim­bări calitative în toate domeniile de activitate. Planul unic de dezvoltare economico-socială a ţării pe acest an, pro­gramele adoptate în decembrie anul trecut se disting prin realism şi caracter mobilizator. Aşa cum sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, pentru înfăptuirea lor dispunem de tot ceea ce este necesar. Punctul de plecare îl constituie, neîndoielnic, faptul concret de muncă şi acţiune, dre crea­ţie istorică a poporului a cărui încredere în linia politică a partidului s-a format pe temeiul unităţii dintre vorbă şi faptă. In acest nou an în care suntem­ chemaţi să muncim mai mult şi mai bine, mai eficient, piatra unghiulară a materializării cutezătoarelor programe o constituie inseşi munca noastră, munca productivă, creativitatea materială şi spirituală, manifestarea iniţiativei de substanţă revoluţio­nară, a inventivităţii, a căutării pasionate a noului, perfec­tibilităţii şi eficienţei, în acest context al unor noi şi cutezătoare ţeluri con­structive, al transformărilor revoluţionare pe care le cu­(Continuare în pag. 2) Cinstire Eroului României Socialiste n r ". IMN Simt cum se naşte lumina pe planeta numită Pămînt, cînd ii cer Patriei, să spun cu mîndrie că Simi. Cum pot mulţumi mai frumos pentru­ aceasta cinste pe care mi-o acordă, numindu-mă fiu, Patria Română nemuritoare ? Cum pot mulţumi mai frumos Partidului meu Comunist pentru că-n era aceasta, scriu versuri, visez şi exist ? Cum pot rosti mai frumos mulţumirea celui ce-n ţară dreptate-a adus ? Cum pot mulţumi mai frumos că pot azi spune ce cîndva nu s-a spus ? Cum pot mulţumi mai frumos celui care ne-a adus Tricolorul în glasuri, curat ? Cum pot mulţumi mai frumos celui care sentimentul dreptăţii pe veci ne-a redat ? Dar spuneţi-mi, vă rog, în cuvinte, frumos, cum se naşte lumina pe planeta Pămînt şi pe-aceste meleaguri unde-asemenea vouă, eu în linişte scriu, eu în linişte cint. Mulţumiţi-i, cu mine odată, acelui ce ne-a dat demnitatea de-a fi, de-a voi să fim liberi în lume, de a fi pe planetă un popor care ştie-a iubi. El e ctitorul demn al Renaşterii noastre, el e-al păcii Erou neînfricat. Noi prin el am făcut Tricolorul să fie în lume al dreptăţii şi păcii drapel. Simt cum se naşte lumina pe planeta numită Pămînt, cînd îi cer Patriei, şi ea îmi dă voie să spun că-n Timpul Ceauşescu şi eu sînt. Dan ROTARU l____________________| In viaţa fiecărui popor, istoria surprin­de în desfăşurarea sa şi retransmite vi­itorimii momente cu mare forţă propulsa­­toare pe coordonatele permanentei sale deveniri. Un asemenea moment l-a con­stituit Unirea Principatelor Române, în­făptuită la 24 ianuarie 1859, la împlinirea căreia au lucrat secole de năzuinţe şi lupte ale poporului nostru. Reliefînd a­­devăratele dimensiuni ale Unirii din 1859, secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, arăta că „Unirea Principatelor a avut o uriaşă în­semnătate pentru evoluţia social-econo­­mică a poporului nostru, ea a deschis noi perspective dezvoltării forţelor de pro­ducţie, angajării României pe drumul ci­vilizaţiei moderne, constituind un mo­ment epocal în procesul plămădirii sta­tului naţional unitar român“. Lupta eroică de neatimare şi unitate statală dusă de fiii acestui pămînt con­stituie, după cum se ştie, una din trăsă­turile fundamentale ale istoriei glorioase a poporului nostru, în aceasta constind „tăria noastră, mîndria noastră“, cum a­­firma marele istoric Nicolae Iorga. Efor­turile şi sacrificiiile considerabile făcute de români în scopul împlinirii idealului unităţii statale, avînd ca temei comunita­tea etno-lingvistică a locuitorilor din spa­ţiul carpato-dunărean-pontic, a cunoscut proporţii deosebite la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi in prima jumătate a ce­lui de al XIX-lea, perioadă în care s-a afirmat cu deosebită vigoare şi putere de acţiune conştiinţa naţională. Voinţa na­ţiunii române de a înlătura toate obsta­colele din calea mersului ei înainte spre libertate şi unitate statală devenise în veacul al XIX-lea atît de categorică, in­cit, după cum remarca istoricul Dimitrie Onciul. „Nici puternica împotrivire a ma­rilor puteri înconjurătoare, nici orice pu­tere omenească din lume nu mai putea să împiedice avîntul măreţ ce România redeşteptată îl luase spre o nouă viaţă, spre un alt viitor, nu mai putea să o­­prească pulsul de viaţă renăscătoare al României unite“. Este ştiut că problema unirii Princi­patelor Române a fost discutată, datorită intensei şi curajoasei propagande desfă­şurate de patrioţii români, precum şi in­teresului manifestat de marile puteri eu­ropene de pe poziţii diferite faţă de Prin­cipate, la Conferinţa de pace de la Pa­ris, din 1856, luîndu-se hotărîrea consul­tării dorinţelor naţionale privind viitorul Moldovei şi Munteniei. întregul popor român s-a aflat atunci în faţa unuia din­tre momentele hotărîtoare pentru viito­rul său- Dorinţa sa cea mai fierbinte, că­reia i-au dat glas adunările ad-hoc domi­nate de personalităţi devenite legendare ale reprezentanţilor ţărănimii, precum Ion Roată, Constantin Tănase şi alţii, a fost de unire şi libertate. In legătură cu starea de spirit din acea vreme, înflăcă­­ratul patriot Mihail Kogălniceanu nota că „naţia română era chemată de Europa spre a-şi exprima dorinţele în privinţa viitorului ei. Atunci, o mare, o întinsă frigare apucă toată ţara ; oraşele şi sa­tele fură în picioare, la toţi le bătea o singură inimă. Era mişcarea unei naţii, viaţa politică curgea în toate vinele, cele dinţii dorinţe ce vesti România deştep­tată fură unirea şi libertatea“. Fundamentînd statul naţional român modern, consolidat în urma reformelor Dr. Emil RACILĂ (Continuare în pag. 2) 24 IANUARIE 1859 Fundament al demnităţii naţionale şi unităţii statale româneşti

Next