Argus, ianuarie 1923 (Anul 14, nr. 2913-2933)
1923-01-28 / nr. 2931
fiODl KIT HO. 2931 IN TBRA Un an SCO Fel 6 tvn» ÎSO 3 iuni 150 99 99 IN STPAIKATATe Un an 7f © le* 6 iuni 350 n 3 iuni 2009 ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Cfcr. D. Itaëcevki $ë $. Pauke? 6 PAGINI 9B IjanuariA *091 INDUSTRIEI si FINANȚEi ^'lei în "tară 4 Lei în Străinătate Administrator: H. F. Valentin BIROURILE: bucurești, str. sărindari4 T E L EF O N : 6/93 si 23/69 . Noua tarifare la export a produselor petrolifere și lemnoase Cum este privita chestiunea în cercurile oficiale. - Nevoia de a se tine seama de obiectiunile juste ale interesatiilor redent de viitorul regim vamal expunând intenţiunile oficialității în ce priveşte exportul produselor agricole şi animale. Spuneam că, după experienţele făcute s‘a ajuns la convingerea că toate sistemele ce au fost întrebuinţate sunt defectoase şi că necesităţile impurii o experinţă în plus. vr:c-Renunţând la prohibiri totalitau parţiala directe, cari s’au dovedit imposibil de aplicat, oficialitatea ar recurge la regimul suprataxării , vamala a produselor de export, sperând ca astfel să aibă sau o sporire considerabili de venituri, in cazul când exportul se face, sau o stăvilire a preţurilor pe piaţa internă. Intenţiunile oficialităţii nu storesc insă la stabilirea unui nou regim vamal pentru produsele agricole şi animale. Căci se tinde şi la taxarea serioasă a produselor industriale destinate exportului. Comisiunea superioară vamală a dat în această privinţă note tendinţelor guvernului. Ea a discutat îndelung asupra taxelor vamale ce vor fi percepute de Stat asupra produselor lemnoase destinate exportului. Aceiași comisiune a discutat și urmează să ia zilele acestea hotârîri, cu caracter de definitivat in ca privește suprataxarea produselor petrolifere destinate fie exportate. PUNCTUL DE VEDERE AL GUVERNULUI Dec© şi în ce măsură vor fi majorate taxele de export pre produsele industriale 7 La această întrebare, ni s-a răspuns — din autorizate cercuri oficiale — cu o lungă serie de consideraţiuni economice, financiare, politice şi morale. Le rezumăm pe toate în rândurile ce urmează : înainte de război Statul român era strict supus la două obligaţiuni : 1) Să sacrifice oricât pentru Încurajarea industriei naţionale şi 2) Să nu ceară cât de puţine sacrificii reciproce din partea industriilor încurajate. Aceste obligaţiuni Statul de a»vea şi le executa mai ales faţă de industriile petroliferă şi forestieră. Ambele exploatate de societăţi Străine, reuşise, printr’o interesare din interior şi printr’o presiune din afară, să se bucure de cele mai mari avartragii şi ’n acelaş timp pentru produsele exportate să nu dea Statului decât o taxă de statistică. Procedeele devenise obiceiuri puternice a căror respectare s’a .Continuat până în zilele noastre. Astăzi Statul ia o sută leî taxă vamală la un vagon de benzină exportată și zece lei la metrul Cub de cherestea sau 200 lei lavagon. Ce reprezintă aceste taxe atât de minime faţă de preţul de export : 12 lei kgr. benzină fob. Constanţa şi 1200 lei m. c. cherestea, idem ? Zece lei taxă vamală la un vagon de 20 m. c. cherestea şi o bulă lei la un vagon de benzină? Dar în acelaş timp se percepe o taxă de 30 mii lei la un vagonde porumb exportat. PROPORŢIONALIZAREA TARIFULUI DE EXPORT Constatând acestea, factorii responsabili cari ne-au expus cele de mai sus, au adăugat şi cum Statul nu poate să fie. În mod conştient, atât de părtinitor faţă de industrie şi atât de nedrept faţă de agricultură, se tinde la o proporţionalizare a tarifului de export. Se va cere industriei forestiere să facă, în interesul Statului şi pentru spiritul de echitate, Sacrificiul de a Plăti d. ex. 150 lei pentru m. e. de lemn fasonat exportat, sau 3000 lei de vagon. De asemenea se va cere, pentru aceleaşi consideratione, industriei de petrol să dea drept taxă vamală 101,50 Iei la kg. de benzină exportat pe preţul de 12 lei. * * * Se înţelege că, în comparaţie cu ce se percepe acum, sporul de taxe vamale ar fi enorm. Dar ni S-a repetat de cercurile oficiale, că pân’acum, în special cele două categorii de industrii, petroliferă și forestieră, au avut numai vantagii din partea Statului, fiind scutite de orice sacrificii. Acum de fapt nu se face o majorare a taxelor vamale de ex-port pe produsele petrolifere și forestiere, ci o primă impunere la asemenea taxe a celor produse. Se înţelege că acei interesaţi protestează şi are să protesteze şi mai mult, dar la acele protestări oficialitatea mai invoaca, drept răspuns, următoarele consideration*: [ Ţările lipsite de lemne şi de petrol oferă preţuri exagerate [ ca să obţină acele produse de la noi. Producţia nefiind cu mult mai mare decât cererea, pre-ţurile de export sporesc până. la egalizare pe cele din interior.! Din această cauză materialul lemnos a devenit atât de scump în interior, iar produsele petrolifere au ajuns neîn- I destulătoare pentru necesităţile industriei şi ale căilor fexate. , ■j Impunându-se acele produse la o taxă de export care să conteze, diferenţa dintre pre- Iţul intern şi cel extern va fi diminuată şi producătorii vor fi astfel nevoiţi să dea atenţia cuvenită şi desfacerei de pe piaţa internă.__________________ Cu aceasta se opreşte sporirea necontenită a preţurilor interioare ale acelor produse. Iar dacă totuşi se exportă într’o oarecare măsură, statul ia şi el o parte din marele beneficiu ce revenea pân’acum numai exportatorilor, din lipsa taxelor de export propriu zise, XX* vc Am redat fidel punctul de vedere al guvernului în această foarte importantă chestiiue. Dar tocmai pentru că are o deosebită însemnătate, ea na treime rezolvată prin surprindere şi superficial. Trebue neapărat consultaţi, mai întâia, cei ce cunosc fondul lucrurilor. Obiecţiunile şi propunerile acestea trebue ascultate cu multă atenţie şi bunăvoinţă iar revendicările justificate trebue de bună seamă satisfăcute. In interesul lămurire! problemei şi mai înainte de a se a dat o hotărâre definitivă, care ar putea să aibă rezultate nefaste, ne propunem ca — după ce am expus pe larg punctul de vedere al guvernului — să solicităm, câtorva specialiști, părerea lor în aceiași chestiune, Becos Organizarea raţională a întreprinderilor Activitatea tehnicienilor pentru perfecţionarea şi răspândirea metodelor raţionale în diverse ţări nu mai toate ţările industriale există o intensa mişcare intelectuală — în fruntea căreia stau inginerii — pentru răspândirea şi perfecţionarea noilor metode EI Caută a convinge pe interesaţi, stat, patroni şi lucrători, de avantajele ce vor rezulte pentru fiecare prin generalizarea aplicării metodelor raţionale la activitatea economică a unei ţări. Vom schiţa coastă mişcare intelectuală, in câteva ţări. IN AMERICA I IN AMERICA, leagănul nouilor metode, ele preocupă de aproape pe toată lumea. Se scriu foarte multe erttpte , popularizare, se ţin conferinţe, se fac discuţii contradictorii, etc. Se merge până a susţine că şi gospodăria particulară are mult de câştigat dacă gospodina este pătrunsă de principiile lui Taylor și dacă știe unele din metodele lui. S'au scris chiar mai multe tratate speciale pentru aplicarea taylorizmului la buna conducere a menajului I (Scientific Management in the Home, The Efficient Kitchen, etc. I Universitatea din Harvard a înfiinţat o facultate specială pentru studiul şi predarea metodelor ştiinţifice de organizare. Inginerii şi industriaşii auto Asociaţiile Improfesionale, secţii speciale pentru perfecţionarea şi apoi popularizarea taylorizmului. In urma campaniei pornită de socialiști contra metodelor Taylor, parlamentar a numit o comisie de anchetă, care a depus un raport favorabil Arsenalele armatei au aplicat noile metode cu Scopul de a vedea eficacitatea, lor, numind comisii care să urmărească de aproape rezultatale, cari au fost cu totul avantajoase. IN FRANŢA IN FRANŢA, incă dinainte de războiu, inginerul H. le Chatelier a început o mişcare pentru popularizarea nouilor metode. In acest scop a început traducerea studiilor americane despre Taylorizm, publicarea de tratate franţuzeşti, ţinerea de conferinţe, este. Această mişcare a devenit după războiuri mai intensă Astfel s’a scris asupra nouilor metode de către inginerii Simonet, Izart, Négrier, Razbus, Jules Amar, Henry Fayol, Wilbois, Vanuxem, Victor Gambon, etc., etc. Inginerul american Bertrand Thompson, chemat special de ministerulmuniţiilor a ţinut o serie de fconferinţe şi a iniţiat pe mai mulţi ingineri în secretele metodelor Taylor. Lumea technică, şi industrială din Franţa s’a convins, astfel, că taylorizmul se poate aplica şi în Franţa şi va avea rezultate favorabile IN ANGLIA IN ANGLIA se fac numeroase studii pentru perfecţionarea nouilor metode, studiindu-se ştiinţificeşte efortul omului din punct de vedere al randamentului. 1) A se vedea începutul în .,Artiv,s numirile 2918 si 2922. ___,______ De unde înainte de războiu, din cele 282.0000 uzine din Anglia, numai 25 se preocupau de chestia obţinerii maximului de efect cu minimum de efort, acum sunt peste 1000 uzine, cari au câte un întreg serviciu special organizat în acest scop. Mai ales graţie instituţiilor „Home office Factory Departament” „Industrial Research Board” şi „Institute of Industrial Psychology” se studiază la mod ştiinţific efortul omului în legătură, cu munca manuală şi se compară eficacitatea diferitelor metode de organizare precum: americane (Taylorizmul), germane (aplicate la Zeiss, Krapp, Osram, etc.); Binet-Simon, etc. IN GERMANIA IN GERMANIA, al cărui popor areunoscut sporitul de metodă şi de sistematizare, se fac de asemenea studii relativ la mărirea randamentului uzinelor. Se fac numeroase studii de elaborare cu privire la efortul omului şi la facultăţile lui de a munci, căutând a se găsi criterii ştiinţifice pentru selecţionarea lucrătorilor. Se fac de asemenea studii şi aplicaţii asupra metodelor de conducere şi organizare. In acest scop există, între altele, o secţie specială pe lângă Asociaţia Inginerilor germani. Acestea studiază şi experimentează metoda preconizată de Biroul central şi a şi-i trimit observaţiile lor. Biroul din Berlin centralizează toate observaţiile primite, şi reuşeşte astfel să pună, metoda la temei. După aceia comunică, cercurilor regionale soluţia definitivă. Mulţumită acestui sistem, multe uzine din Germania aplică metodele americane, fie originale, fie mai ales adaptate împrejurările din Germania. Germanii au înfiinţat în Karlsruhe în 1919, „Institutul central de cercetări pentru organizarea raţională, a diferitelor meserii”. Se studiază, prin un procedeu analog cu cel utilizat de Biroul central citat mai sus, tot ce priveşte aranjamentul, activitatea şi conducerea unui atelier, şi se caută metoda care dă maximul de randament. Astfel se studiază la fiecare meserie, care e dispoziţia cea mai favorabilă a încăperilor atelierelor; cari sunt maşinile şi uneltele cele mai potrivite; care e poziţia lor în atelier; care e numărat de lucrător! cel maî nimerit; care sunt mişcările ce trebuie să facă, lucră fând; cum trebuie condus atelierul,de patron, etc., etc Soluţiile găsite numit publicate fi răspândite printre meseriaşi. Socotim că dacă românii nui au putinţă de a contribui cu ceva la descoperirea şi desăvârşirea metodelor nou de organizare, au însă datoria imperioasă de a se folosi de experienţa popoarelor mai înaintate şi a începe aplicarea metodelor ştiinţifice de organizare. Este în sarcina statului şi corpului ingineresc de a populariza aceste metode şi de a le aplica. In articolul viitor vom arăta aplicaţiile practice în diferite ţări şi rezultatele obţinute. Xsginer ŞTEFAN MIHALESCU 1 Banca Naţionala Bilanţul pe anul 1922 Banca Naţională publică blantul general încheiat la 31 Decembrie 1922. Reniilenul net a fost de 23 milioane, 507.359 lei şi 92 bani. Acest beneficiu se distribue in modul următor: 20 la sută la reservă, minus primul dividend 4357.472 — 30 la sută Ministerului de mante 5.468.966377 la sută Tantieme Consiliul de administrație și de censor 1.216.092,15 l la sută Casei de pensie a funcționarilor 182-29828 Din dividendul de 500 lei se scad 75 lei imimit l M0.000. Acont de dividend 100 lei de acțiune 2.400.000-Rest de dividend 325 lei 7.800.000-In total 12 000.000.— Raport pe anul viitor 22.530-50 -X- 4 XRcesă din bilanţ că fondul de rezervă a atins la 31 Decembrie 1922, suma de 72,8 milioane, peste 51 ml clădiror din provincie, la localuri noi în provinciile alipite şi la amorfişarea mobilierului, şi mamelor. Circulația a fost la același dată de 15,1 miliarde iar scontul s-a urcat la 32 miliarde. Petrolul în Albania Italienii au început, încă în cursul războiului, să exploateze zăcămintele de asfalt ce se întind la nord-est de Valona de-a lungul fluviului Voinţa. Cu această ocaziune au dat şi de petrol. După plecarea ier în 1919, Italienii nu s’au mai, interesat de aceste terenuri petrolifere. De la începutul anului 1922 au început să vie reprezentanţii trusturilor internaţionale. In momentul de faţa se află în Albania, pentru a trata cu guvernul albanez concesionarea de terenuri, următoarele grupuri mari de petrol : 1) Anglo-Persian Oil Company, al cărui acţionar principal e guvernul englez, şi care stă în legături de interese cu Royal Dutch Shell., 2) Standar’d Oil Company. 3) Reprezentanţi ai lui Sinclar Company.4) Cele două grupuri italiene A. B. C. D. şi Nobili şi în fine 5) Grupul Sheridan britanic. Ministerul lucrărilor publice albanez primeşte ofertele tuturor acestor grupuri şi întocmeşte în acest scop un proiect de concesionare pentru a-l supune aprobării parlamentului. Importul muncitorilor străini CIRCUIARA A MINISTERULUI MUNCII Ministerul muncii, a luat următoarele măsuri cu privire la intrarea in tară a muncitorilorstrăini, precumt și a prelungirii sederei In. tară a celor intrati: 1) - Pentru intrarea In grup a lucrătorilor _ străini, cererile se vor înainta ministerului de interne, care pentru aprobare sau respingere cere totdeauna avizul ministerului muncii. ( 2) Pentru intrările individuale ale muncitorilor avizul va fi dat şi de inspectoratul regional al muncii, care va ţine seamă de situaţia fiecărei categorii de muncitori. Astfel pentru categoriile unde se constată din tablourile oficiilor de plasare că sunt lucrători disponibili in ţară, nu se va aproba intrarea altora din afară de aceeaşi specialitate. 3) Inspectoratul muncii va lua contact cu organele siguranţei ca şi la prelungirea de termene a lucrătorilor străini să se ceară avizul său. Inspectoratul se va conduce şi în acest caz de situaţia fiecărei categorii de muncitori indigeni care trebue să aibă, întâietate la ocuparea locurilor libere. Acordarea avizelor se vor da în aşa fel ca nici lucrătorii indigeni să nu rămână fără lucru, dar nici producţia să nu sufere din pricina lipsei de braţe. Taxele vamale la Grecia D. V. Ciulii, agentul nostru comercial pentru Grecia, informează ministerul de industrie şi comerţ că guvernul elen a luat dispoziţia ca taxele vamale de import, care se încasează de la o vreme în drahme metalice, să se perceapă şi în hârtie monedă, după raportul de una drahmă metalică, egal 10 drahme hârtie. | ARDEALUL ECONOMIC Viile din Ardeal ameninţate Pagubele suferite de producătorii de vinuri. — Vinul ardelean şi bănăţean nu mai are debuşeuri.— Scăderea preţului la vinuri.— Ce-i de făcut? Trăim intr’adevar, vremuri foarte grele.. Industria şi toate celelalte ramuri de productiene au fost rând pe rând sau lovite de măsurile remise de interesul general în dauna lor sau greu încercate de neprielnice împrejurări atmosferice, ba uneori, ca în chestiunea grâului, au venit belele amândouă în acelaşi timp. De aceia, de când ziarul nostru a recunoscut necesitatea şi utilitatea generală la înfiinţarea acestei rubrici permanente, nu am putut face altceva decât să semnalăm nemulţumiri, să arătăm situaţiuni dăunătoare progresului şi să cerem luarea de masuri în consecinţă pentru remediere. Nu ne-a fost dat să semnalăm până azi nici fapte îmbucurătoare şi nici cel puţin speranţe de mai bine. Acum ne propunem iarăşi să atragem atenţiunea guvernului şi în special a d-lui ministru de industrie şi comerţ, asupra unei importante ramuri de producţie din Ardeal şi Banat, ameninţată de mari pagube. «■ # ■» E vorba de podgoriile întinse d© pe Valea Tărnavelor şi a Mureşului, cari, deşi după o recoltă foarte bogată, sunt ameninţate sa nu-şi poată agonisi nici capitalul necesar pentru lucrările anului care a început. Astfel în renumitele podgorii ale Aradului (Emellék) cari ocupă o suprafaţă mai mare de o mie de ha, producătorii nu mai au cui vinde vinul al cărui preţ e în necontenită scădere. Pe timpul culesului vinul se vindea en gros, pe loc la podgorii, cu 4—5 Iei kgr. Azi producătorii, după ce au transportat pe cheltuiala lor vinul prin orăşele mai apropiate, la Arad şi în alte centre, se îndeletnicesc singuri cu vânzarea lui în detaliu, cu chilogramul, tot pe preţul de 4-5 lei, după ce au achitat şi taxele fiscale cerute de lege. Mai critică este însă situaţia podgorenilor de pe valea celor doua Târnave. Aceştia nu şi-au putut desface încă nici recolta anului 1921, din cauză că producătorii barnieni şi cei din regiunea Aradului au inundat Ardealul cu produsele lor, provocând o scădere vertiginoasă a preţurilor, aşa încât producătorilor ardeleni nici nu le poate conveni vânzarea vinurilor în condiţiunile create. Astfel, dacă nu se va găsî un drum de ieşire din acest impas, podgoriile ardelene, bănăţene şi arădane sunt ameninţate at ruina. * # # Pentru a putea păşi însă la remedierea acestei situaţiunî, trebue să cunoaştem întâi cauzele cari au provocat-o. înainte de Unire Ardealul îşi producea singur cantitatea de vin necesară consumului intern şi nu importa decât vinuri de specialitate, în cantităţi foarte mici. Astfel regularea preţurilor se făcea după cantitatea şi calitatea recoltelor. Banatul şi regiunea Aradului însă exportau Canitităţi foarte mari de vin în Austria, Franţa şi Potente, unde vimil uşor, dar aromat, al acestor regiuni servea la producerea amestecului de vinuri Murite pentru a se obţine pe cale naturală un bouque special, tăria şi dulceaţa caracteristică a acelor specialităţi. Astăzi exportul este împiedicat cu totul. Spre Apus, Ungaria singură produce o supracamtitate de vin, pe care deasemeneia nu are unde să o exporteze, iar Austria a prohibit efectiv importul de vinuri, învindu-l cu o taxă de 60 coroane aur. Franţa nu maî poate împorta vinuri dela noî din cauza dificultăţilor şi a costului exagerat al transporturilor, ier Polonia, care reproducând deloc râuri, ar putea send ca debuşeu pentru toată recolta noastră, a recurs deasemerrate măsuri de îngreunare a raportului. Astfel pentru a putea exporta vin în Potente, producătorul trebue să recurgă la intervenţia formală a linei Ca se polueze de negoţ de vinuri, care să facă demersurile necesare pe lângă ministerul de comerţ din Varşovia ca să se aprobe importiv, indicându-se detailat cantitatea, calitatea şi scopul pred® pentru ce se importează vinul. In comerţ, cum a dovedit experienţa, asemenea măsuri pot fi considerate ca aproape prohibitive şi faipt este că din Ardeal şi Banat nu se poate exporta de loc vin în Polonia. # # $î atunci" se pune întrebarea firească ce să se facă cu vinul ardelean şi bănăţean ? Răspunsul este simplu : să se caute nouă debuşeuri, iar guvernul cu ocazia îracfacerii de nouî tratate comerciale cu Statele vecine să nu uite şi de această importantă ramură de producţie, deschizând şi unde din vechile debuişeurî. Podgorenii din Valea celor două Târnave, maî practici şi maî sistematici decât ceî din regiunea bănăţeană şi arădană, s’au şi constituit întru« Sindicat al podgorenilor ardeleni. Scopul acestui sindicat este «obligarea râurilor c® produc şi mânuirea lor în aşa încât să poată fi păstrat în sticle până maî târziu când va putea fi vândut cu un preţ convenabil. Pentru susţinerea acestei acţiuni se agită şi ideie creării tinuî Credit Witted, care să acorde podgorenilor împrumuturile necesare de întreţinere a viilor şi a vinurilor până vor veni timpuri mai bune. Fireşte că nici aceasta nu este o solututte, ci un simplu paliativ, dar lu orice Caz poate fi dat ca exemplu podgorenilor din Banat şi den regiunea Aradului, cari nu ştiu ce să se facă. * * » Şi acum o mică întrebare asupra căreia atragem atenţiunea Carterelor de comerţ şi a comitskmieî care a redactat^ profetul de lege asupra speculei. : Cum se face că în vreme ce în Arad şi în Ardeal se vinde râul în detaliu cu 4—5 tel kgr. nu poţi găsi în Bucureşti vin maî ieftin de 12 leî kilogramul ? E un mister economic şi comercial pe care ceî chemaţi ar trebui să-l lămurească. Liviu P. Nasta împrumutul extern român In chestiunea imprimatul tratat de guvernul român în străinătate „Agence Télégraphique universelle“ din 20 Ianuarie scrie următoarele pe care reproducem cu titlu de document: Se știe că acum câtva timp au fost angajate convorbiri de către d. Vintilă Brătianu cu un grup francez de o parte şi cu grupul englez Vickers-Zaharoff de altă parte, pentru obţinerea unui împrumut de o sută milioane franci Cu acest din urmă grup convorbirile au fost mai avansate, era vorba să se acorde României Un împrumut de 7 milioane lire sterline pentru 15 ani. Titlurile trebuiau emise pe cursul de 60 suta şi purtătoare de o dobândă de 5 la sută. Drept garanţie guvernul român trebuia sa afecteze veniturile căilor ferate. Grupul englez punea la dispoziţia guvernului român două milioane lire sterline în numerar iar restul de cinci în material de cale ferată, armament, echipament militar* etc. La această propunere, d. Vintilă Brătianu, a cerut ca dobânda să fie redusă la 4 la sută, iar suma în numerar să fie de patru milioane lire sterline. Grupul englez refuzând aceste condiţiuni, convorbirile au fost întrerupte. Coroana Daneza Copenhaga, 26.— Mişcarea produsă pe piaţa schimbului la cursul săptămânei acesteia a dat paştere la versiuni arătând că principalele bănci din Copenhaga se încearcă să negocieze un împrumut de 5 milioane livre sterline, şi că Banca Naţională a pus de o parte anumite fonduri, în vederea combaterei scăderei cursurilor coroanei daneze. Acum însă putem declara formal că toate aceste zvonuri sunt neîntemeiate și nu este vorba de nici un împrumut în orice formă. Deprecierea în valoarea coroanei, ivită la începutul săptămânei acesteia, a fost înlăturată și se datora în mare parte cumpărărilor în massă a valorilor străine și a retragere a depozitelor germane in lire sterline și dolari depuse la Băncile din Copenhaga. îndreptarea Căilor Ferate Contribuțiuni la noua organizare După cum arată subtitlul d mai sus, întenţiunea mea este să contribui la marea şi atât de necesară operă a îndreptăre căiior ferate, expunând starea de lucruri actuală şi comentând măsurile ce se studiază de conducătorii ei în acest scop Personalitățile n’au ce căuri deci în acest expozeu iar dacă unele procedeuri de care stm nevoit să vorbesc vor suferi o critică oarecare, ea se va referi pUr și simplu la fapte iar nu la oamenii cari le preconizează. Cu această mică introducere pe care am crezut-o necesară, încep desvoltarea chestiunei. OPINIA PUBLICA ••Toată luma are mai mult spirit decât Voltaire 1“ și „Toată lumea are,„ interes ca drumurile de fier să se îndrepteze“. Aceste două adevăruri nu cred că pot fi contestate și pornind de la amândouă, constat că alte două fapte se produc în flagrantă contrazicere cu ele. Mai întâi toată lumea care se mai poate numi şi opinia publică, nu ştie ce se petrece la Căile ferate. Mai mult ea este lăsată în complectă ignoranţă în privinţa nouei legiferări care va trebui să dea îndrumările necesare atât pentru curmarea relelor existente cât şi pentru desvoltarea viitoare a acestei administraţiuni. Rău s’a făcut — şi voiu arăta mai jos motivele — că du s’a ţinut opinia publică în curent , trebue informată de acum înante şi cu cele ce se petrec şi cu remediile ce se preconizează. In presa zilnică se publică deraierea unui tren, prăbuşirea unui pod sau mai multe, ciocniri, etc. cu tot cortegiul lor de morţi, răniţi şi stricăciuni materiale cari, uneori se cifrează la pagube mari şi plus un nesfârşit şir de procese de despăgubiri pentru cei morţi sau estropiaţi. Din când în când, accidentul fiind mai grav, încep pr cuzaţiile contra .Directorului general, — oricare ar fi el — care primeşte toate atacurile. Peste câteva zile, Incidentul s’a închis, accidentul s’a uitat pentru mulţi, afară de cei rămaşi fără mâini şi picioare şi de familiile îndoliate. Peste alte câteva zile treaba asta proastă se repetă iar reporterii o află şi Directorul general încasează o nouă porţie şi câteodată şi un epitet. Şi aşa trăim de multă vreme a-şi putea spune de la rescumpărarea drumurilor de fier de la Nemţi. Directorii generali sau Ministerul de resort informează din când în când opinia publică despre terminarea reparaţiilor unui pod sau a unei linii, despre măsurile luate pentru ca exportul de cereale al ţării să nu sufere nici o întârziere sau alte binefaceri cari sunt în studiu iar, ca răspuns la criticile ce i se aduc cu ocazia unui grav accident, dau vina pe guvernul sau directorul care a precedat și care n’a făcut nimic. ____1 fCtiifi confirmare in parf. Il-a), j y ' *