Argus, ianuarie 1923 (Anul 14, nr. 2913-2933)

1923-01-28 / nr. 2931

fiODl KIT HO. 2931 IN TBRA Un an SCO Fel 6 tvn» ÎSO 3 iuni 150 99 99 IN STPAIKATATe Un an 7f © le* 6 iuni 350 n 3 iuni 200­9 ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Cfcr. D. Itaëcevki $ë $. Pauke? 6 PAGINI 9B IjanuariA *091 INDUSTRIEI si FINANȚEi ^'lei în "tară 4 Lei în Străinătate Administrator: H. F. Valentin BIROURILE: bucurești, str. sărindar­i4 T E L E­F O N : 6/93 si 23/69 . Noua tarifare la export a produselor petrolifere și lemnoase Cum este privita chestiunea în cercurile oficiale. - Nevoia de a se tine seama de obiectiunile juste ale interesatiilor redent de viitorul regim vamal expunând intenţiunile oficialită­ții în ce priveşte exportul produ­selor agricole şi animale. Spu­neam că, după experienţele făcu­­te s‘a ajuns la convingerea că toate sistemele ce au fost între­buinţate sunt defectoase şi că ne­cesităţile impurii o experinţă în plus. vr­­:c-Renunţând la prohibiri totali­tau parţiala directe, cari s’au do­vedit imposibil de aplicat, oficia­litatea ar recurge la regimul su­­prataxării , vamala a produselor de export, sperând ca astfel să aibă sau o sporire considerabili de venituri, in cazul când ex­portul se face, sau o stăvilire a preţurilor pe piaţa internă. Intenţiunile oficialităţii nu st­oresc insă la stabilirea unui nou regim vamal pentru produsele a­­gricole şi animale. Căci se tinde şi la taxarea seri­­oasă a produselor industriale destinate exportului. Comisiunea superioară vamală a dat în această privinţă note tendinţelor guvernului. Ea a dis­cutat îndelung asupra taxelor va­male ce vor fi percepute de Stat asupra produselor lemnoase des­tinate exportului. Aceiași comisiune a discutat și urmează să ia zilele acestea ho­­târîri, cu caracter de definitivat in ca privește suprataxarea pro­­­duselor petrolifere­ destinate fie exportate. PUNCTUL DE VEDERE AL GUVERNULUI Dec© şi în ce măsură vor fi ma­jorate taxele de export pre produ­sele industriale 7 La această întrebare, ni s-a răs­puns — din autorizate cercuri o­­ficiale — cu o lungă serie de con­­sideraţiuni economice, financia­re, politice şi morale. Le rezumăm pe toate în rându­rile ce urmează : înainte de război Statul român era strict supus la două obliga­ţiuni : 1) Să sacrifice oricât pentru Încurajarea industriei naţionale şi 2) Să nu ceară cât de puţine sacrificii reciproce din partea in­dustriilor încurajate. Aceste obligaţiuni Statul de a»­vea şi le executa mai ales faţă de industriile petroliferă şi fo­restieră. Ambele exploatate de societăţi Străine, reuşise, printr’o intere­­sare din interior şi printr’o pre­siune din afară, să se bucure de cele mai mari avartragii şi ’n a­­celaş timp pentru produsele ex­portate să nu dea Statului decât o taxă de statistică. Procedeele devenise obiceiuri puternice a căror respectare s’a .Continuat până în zilele noastre. Astăzi Statul ia o sută leî taxă vamală la un vagon de benzină exportată și zece lei la metrul Cub de cherestea sau 200 lei la­­vagon. Ce reprezintă aceste taxe a­­tât de minime faţă de preţul de export : 12 lei kgr. benzină fob. Constanţa şi 1200 lei m. c. che­restea, idem ? Zece lei taxă vamală la un vagon de 20 m. c. cherestea şi o bulă lei la u­n vagon de benzină? Dar în acelaş timp se percepe o taxă de 30 mii lei la un vagon­­de porumb exportat. PROPORŢIONALIZAREA TARI­FULUI DE EXPORT Constatând acestea, factorii responsabili cari ne-au expus cele de mai sus, au adăugat ş­­i cum Statul nu poate să fie. În mod conştient, atât de părtini­tor faţă de industrie şi atât de nedrept faţă de agricultură, se tinde la o proporţionalizare a ta­rifului de export. Se va cere industriei forestiere să facă, în interesul Statului şi pentru spiritul de echitate, Sacri­­ficiul de a Plăti d. ex. 150 lei pen­tru m. e. de lemn fasonat expor­tat, sau 3000 lei de vagon. De asemenea se va cere, pen­tru aceleaşi consideratione, in­dustriei de petrol să dea drept taxă vamală 101,50 Iei la kg. de benzi­nă exportat pe preţul de 12 lei. * * * Se înţelege că, în comparaţie cu ce se percepe acum, sporul de taxe vamale ar fi enorm. Dar ni S-a repetat de cercurile oficiale, că pân’acum, în special cele două categorii de industrii, petroliferă și forestieră, au avut numai vantagii din partea Statului, fiind scutite de orice sacrificii. Acum de fapt nu se face o ma­jorare a taxelor vamale de ex-­­port pe produsele petrolifere și forestiere, ci o primă impunere la asemenea taxe a celor pro­duse. Se înţelege că acei interesaţi protestează şi are să protes­teze şi mai mult, dar la acele protestări oficialitatea mai in­­­voaca, drept răspuns, urmă­toarele consideration*: [­ Ţările lipsite de lemne şi de petrol oferă preţuri exagerate [ ca să obţină acele produse de la­­ noi. Producţia nefiind cu mult­­ mai mare de­cât cererea, pre-­­­ţurile de export sporesc până.­­ la egalizare pe cele din inte­­­rior.­­! Din această cauză materia­­­­lul lemnos a devenit atât de­­ scump în interior, iar produ­­­­sele petrolifere au ajuns neîn- I destulătoare pentru necesită­­­­ţile industriei şi ale căilor fe­­­­x­ate. , ■j Impunându-se acele produse la o taxă de export care să conteze, diferenţa dintre pre- I­ţul intern şi cel extern va fi diminuată şi producătorii vor fi astfel nevoiţi să dea atenţia­­ cuvenită şi desfacerei de pe­­ piaţa internă.__________________ Cu aceasta se opreşte spori­rea necontenită a preţurilor in­terioare ale acelor produse. Iar dacă totuşi se exportă într’o oarecare măsură, statul ia şi el o parte din marele be­neficiu ce­­ revenea pân’acum numai exportatorilor, din lipsa taxelor de export propriu zise, XX* vc Am redat fidel punctul de vedere al guvernului în acea­­stă foarte importantă ches­­tiiue. Dar tocmai pentru că are o deosebită însemnătate, ea na treime rezolvată prin surprindere şi superficial. Trebue neapărat consultaţi, mai întâia, cei ce cunosc fondul lucrurilor. Obiecţiunile şi pro­punerile acestea trebue ascul­tate cu multă atenţie şi bună­voinţă iar revendicările justi­ficate trebue de bună seamă satisfăcute. In interesul lămurire! pro­blemei şi mai înainte de a se a dat o hotărâre definitivă, care ar putea să aibă rezultate nefaste, ne propunem ca — după ce am expus pe larg punctul de vedere al guvernu­lui — să solicităm, câtorva specialiști, părerea lor în ace­iași chestiune, Becos Organizarea raţională a întreprinderilor Activitatea tehnicienilor pentru perfecţionarea şi răspândirea metodelor raţionale în diverse ţări nu mai toate ţările industriale exi­stă o intensa mişcare intelectuală — în fruntea căreia stau inginerii — pentru răspândirea şi perfecţionarea noilor metode EI Caută a convinge pe interesaţi, stat, patroni şi lucră­tori, de avantajele ce vor rezulte pen­tru fiecare prin generalizarea a­­plicării metodelor raţionale la acti­­vitatea economică a unei ţări­. Vom schiţa coastă mişcare inte­­lectuală, in câteva ţări. IN AMERICA I IN AMERICA, leagănul nouilor­­ metode, ele preocupă de aproape pe toată lumea. Se scriu foarte multe erttp­te , popularizare, se ţin conferinţe, se fac discuţii contradictorii, etc. Se merge până a susţine că şi gospodăria particulară are mult­ de câştigat dacă gospodina este pătrun­să de principiile lui Taylor și dacă știe unele din metodele lui. S'au scris chiar mai multe tratate spe­ciale pentru aplicarea taylorizmu­­lui la buna conducere a menajului I (Scientific Management in the Ho­me, The Efficient Kitchen, etc. I Universitatea din Harvard a înfi­inţat o facultate specială pentru studiul şi predarea metodelor ştiin­ţifice de organizare.­­ Inginerii­­ şi industriaşii au­to A­­sociaţiile Im­­profesionale, secţii spe­ciale pentru perfecţionarea şi apoi­­ popularizarea taylorizmului. In urma campaniei pornită de so­­­­cialiști contra metodelor Taylor, par­­­lamentar a numit o comisie de an­chetă, care a depus un raport favo­rabil Arsenalele armatei au aplicat noi­le metode cu Scopul de a vedea efi­cacitatea, lor, numind comisii care să urmărească de aproape rezulta­­tale, cari au fost cu totul avantajoa­se. IN FRANŢA IN FRANŢA, incă dinainte de răz­­­­boiu, inginerul H. le Chatelier a în­ceput o mişcare pentru populariza­rea nouilor metode. In acest scop a început traducerea studiilor americane despre Taylo­­rizm, publicarea de tratate franţu­zeşti, ţinerea de conferinţe, este. Această mişcare a devenit după războiu­ri mai intensă Astfel s’a scris asupra nouilor me­tode de către inginerii Simonet, I­­zart, Négrier, Razbus, Jules Amar, Henry Fayol, Wilbois, Va­nuxem, Victor Gambon, etc., etc. Inginerul american Bertrand Thompson, chemat special de minis­terul­­muniţiilor a ţinut o serie de fconferinţe şi a iniţiat p­e mai mulţi ingineri în secretele metodelor Tay­lor. Lumea technică, şi industrială din Franţa s’a convins, astfel, că taylo­­rizmul se poate aplica şi în Franţa şi va avea rezultate favorabile IN ANGLIA IN ANGLIA se fac numeroase stu­dii pentru perfecţionarea nouilor me­tode, studiindu-se ştiinţificeşte efor­tul omului din punct de vedere al randamentului. 1) A se vedea începutul în .,Artiv,s numirile 2918 si 2922. ___,______ De unde înainte de războiu, din cele 282.0000 uzine din Anglia, nu­mai 25 se preocupau de chestia ob­ţinerii maximului de efect cu mini­mum de efort, acum sunt peste 1000 uzine, cari au câte un întreg servi­ciu special organizat în acest scop. Mai ales graţie instituţiilor „Home office Factory Departament” „Indu­strial Research Board” şi „Institute of Industrial Psychology” se studia­ză la mod ştiinţific efortul omului în legătură, cu munca manuală şi se compară eficacitatea diferitelor me­tode de organizare precum: america­ne (Taylorizmul), germane (aplica­te la Zeiss, Krapp, Osram, etc.); Bi­net-Simon, etc. IN GERMANIA IN GERMANIA, al cărui popor are­unoscut sporitul de metodă şi de sis­tematizare, se fac de asemenea stu­dii relativ la mărirea randamentu­lui uzinelor. Se fac numeroase studii de elabora­re cu privire la efortul omului şi la facultăţile lui de a munci, căutând a se găsi criterii ştiinţifice pentru selecţionarea lucrătorilor. Se fac de asemenea studii şi aplicaţii asupra metodelor de conducere şi organiza­re. In acest scop există, între altele, o secţie special­ă pe lângă Asociaţia Inginerilor germani. Acestea studiază şi experimentea­ză metoda preconizată de Biroul central şi­ a şi-i trimit observaţiile lor. Biroul din Berlin centralizează toate observaţiile primite, şi reuşeşte astfel să pună, metoda la temei. Du­pă aceia comunică, cercurilor regio­nale soluţia definitivă. Mulţumită acestui sistem, multe uzine din Germania aplică metodele americane, fie originale, fie mai ales adaptate împrejurările din Germa­nia. Germanii au înfiinţat în Karls­ruhe în 1919, „Institutul central de cercetări pentru organizarea raţio­nală, a diferitelor meserii”. Se studiază, prin un procedeu a­­nalog cu cel utilizat de Biroul cen­tral citat mai sus, tot ce priveşte a­­ranjamentul, activitatea şi conduce­rea unui atelier, şi se caută metoda care dă maximul de randament. Ast­fel se studiază la fiecare meserie, care e dispoziţia cea mai favorabilă a încăperilor atelierelor; cari sunt­ ma­şinile şi uneltele cele mai potrivite; care e poziţia lor în atelier; care e numărat de lucră­tor! cel maî nime­rit; care sunt mişcările ce trebuie să facă, lucră fând; cum trebuie condus atelierul,de patron, etc., etc Soluţiile găsite numit publicate fi răspândite printre meseriaşi. Socotim că dacă românii nui au putinţă de a contribui cu ceva la des­coperirea şi desăvârşirea metodelor nou­ de organizare, au însă datoria imperioasă de a se folosi de expe­rienţa popoarelor mai înaintate şi a începe aplicarea metodelor ştiinţifice de organizare. Este în sarcina statului şi corpu­lui ingineresc de a populariza ace­ste metode şi de a le aplica. In articolul viitor vom arăta apli­caţiile practice în diferite ţări şi re­zultatele obţinute. Xsginer ŞTEFAN MIHALESCU 1­ Banca Naţionala Bilanţul pe anul 1922 Banca Naţională publică blantul general încheiat la 31 Decembrie 1922. Reniilenul net a fost de 23 mili­oane, 507.359 lei şi 92 bani. Acest beneficiu se distribue in modul următor: 20 la sută la reservă, minus primul dividend 4357.472 — 30 la sută Ministerului de mante 5.468.96637­7 la sută Tantieme Consiliul de adminis­trație și de censor 1.216.092,15 l la sută Casei de pen­sie a funcționarilor 182-29828 Din dividendul de 500­­ lei se scad 75 lei im­imit l M0.000.­ Acont de dividend 100 lei de acțiune 2.400.000-Rest de dividend 325 lei 7.800.000-In total 12­ 000.000.— Raport pe anul viitor 22.530-50 -X- 4 X­Rcesă din bilanţ că fondul de re­zervă a atins la 31 Decembrie 1922, suma de 72,8 milioane, peste 51 ml­ clădir­or din provincie, la localuri noi în provinciile alipite şi la amor­fişarea mobilierului, şi mam­elor. Circulația a fost la același dată de 15,1 miliarde iar scontul s-a ur­cat la 32 miliarde. Petrolul în Albania Italienii au început, încă în cursul războiului, să explo­ateze zăcămintele de asfalt ce se întind la nord-est de Valona de-a lungul fluviului Voinţa. Cu această oca­ziune au dat şi de petrol. După plecarea ier în 1919, Ita­lienii nu s’au mai, interesat de aceste terenuri petrolifere. De la începutul anului 1922 au început să vie reprezentanţii trusturilor internaţionale. In momentul de faţa se află în Albania, pentru a trata cu gu­vernul albanez concesionarea de terenuri, următoarele grupuri mari de petrol : 1) Anglo-Persian Oil Company, al cărui acţionar principal e gu­vernul englez, şi care stă în legă­turi de interese cu Royal Dutch Shell., 2) Standar’d Oil Company. 3) Reprezentanţi ai lui Sinclar Company.­­4) Cele două grupuri italiene A. B. C. D. şi Nobili şi în fine 5) Grupul Sheridan britanic. Ministerul lucrărilor publice albanez primeşte ofertele tuturor acestor grupuri şi întocmeşte în acest scop un proiect de conce­sionare pentru a-l supune apro­bării parlamentului. Importul muncitorilor străini CIR­CUI­AR­A A MINISTERU­LUI M­UNCII Ministerul muncii, a luat urmă­toarele măsuri cu privire la intra­rea in tară a muncitorilor­­străini, precumt și a prelungirii seder­ei In. tară a celor intrati: 1) - Pentru intrarea In grup a lu­crătorilor _ străini, cererile se vor înainta ministerului de interne, care pentru aprobare sau respingere cere totdeauna avizul ministerului mun­cii. ( 2) Pentru intrările individuale ale muncitorilor avizul va fi dat şi de inspectoratul regional al muncii, care va ţine seamă de situaţia fie­cărei categorii de muncitori. Astfel pentru categoriile unde se constată din tablourile oficiilor de plasare că sunt lucrători disponibili in ţară, nu se va aproba intrarea altora din afară de aceeaşi specia­litate. 3) Inspectoratul muncii va lua contact cu organele siguranţei ca şi la prelungirea de termene a lucră­torilor străini să se ceară avizul său. Inspectoratul se va conduce şi în acest caz de situaţia fiecărei cate­gorii de muncitori indigeni care tre­bue să aibă, întâietate la ocuparea locurilor libere. Acordarea avizelor se vor da în aşa fel ca nici lucrătorii indigeni să nu rămână fără lucru, dar nici pro­­ducţia să nu sufere din pricina lipsei de braţe. Taxele vamale la Grecia D. V. Ciulii, agentul nostru co­mercial pentru Grecia, informea­ză ministerul de industrie şi co­merţ că guvernul elen a luat dis­poziţia ca taxele vamale de im­port, care se încasează de la o vreme în drahme metalice, să se perceapă şi în hârtie monedă, după raportul de una drahmă metalică, egal 10 drahme hârtie. | ARDEALUL ECONOMIC Viile din Ardeal ameninţate Pagubele suferite de producătorii de vinuri. — Vinul ardelean şi bănăţean nu mai are debuşeuri.— Scăderea pre­ţului la vinuri.— Ce-i de făcut? Trăim intr’ad­evar, vremuri foar­te grele.. Industria şi toate celelalte ramuri de product­ien­e au fost rând pe rând sa­u lovite de măsurile re­­mise de interesul general în dauna lor sau greu încercate de neprielni­ce împrejurări atmosferice, ba une­ori, ca în chestiunea grâului, au venit belele amândouă în acelaşi timp. De aceia, de când ziarul nostru a recunoscut necesitatea şi utilita­tea generală l­a înfiinţarea acestei rubrici permanente, nu am putut face altceva decât­ să semnalăm ne­mulţumiri, să arătăm situaţiuni dă­unătoare progresului şi să cerem luarea de masuri în consecinţă pen­tru remediere. Nu ne-a fost dat să semnalăm până azi nici fapte îmbu­curătoare şi nici cel puţin speran­ţe de mai bine. Acum ne propunem iarăşi să a­­tragem atenţiunea guvernului şi în special a d-lui ministru de indus­trie şi comerţ, asupra unei impor­tante ramuri de producţie din Ar­deal şi Banat, ameninţată de mari pagube. «■ # ■» E vorba de podgoriile întinse d© pe Valea Tărnavelor şi a Mure­şului, cari, deşi după o recoltă foarte bogată, sunt ameninţate sa nu-şi poată agonisi nici capitalul necesar pentru lucrările anului ca­re a început. Astfel în renumitele podgorii ale Aradului (Emellék) cari ocupă o suprafaţă mai mare de o mie de ha, producătorii nu mai au cui vin­de vinul al cărui preţ e în necon­tenită scădere. Pe timpul culesului vinul se vindea en gros, pe loc la podgorii, cu 4—5 Iei kgr. Azi producătorii, după ce au tran­sportat pe cheltuiala lor vinul prin orăşele mai apropiate, la Arad şi în alte centre, se îndeletnicesc singuri cu vânzarea lui în detaliu, cu chi­­logramul, tot pe preţul de 4-5 lei, după ce au achitat şi taxele fiscale cerute de lege. Mai critică este însă situaţia pod­gorenilor de pe valea celor doua Târna­ve. Aceştia nu şi-au putut desface încă nici recolta anului 1921, din cauză că producătorii barnieni şi cei din regiunea Aradului au inundat Ardealul cu produsele lor, provo­când o scădere vertiginoasă a pre­ţurilor, aşa în­cât producătorilor ar­deleni nici nu le poate conveni vân­zarea vinurilor în condiţiunile create. Astfel, dacă nu se va găsî un drum de ieşire din acest impas, podgoriile ardelene, bănăţene şi a­­rădane sunt ameninţate at ruina. * # # Pentru a putea păşi însă la re­medierea acestei situaţiunî, trebue să cunoaştem întâi cauzele cari au provocat-o. înainte de Unire Ardealul îşi producea singur cantitatea de vin necesară consumului intern şi nu importa decât vinuri de speciali­tate, în cantităţi foarte mici. Ast­fel regularea preţurilor se făcea după cantitatea şi calitatea recol­telor. Banatul şi regiunea Aradului în­să exportau Canitităţi foarte mari de vin în Austria, Franţa şi Pote­nte, unde vimil uşor, dar aromat, al acestor regiuni servea la produ­cerea amestecului de vinuri Murite pentru a se obţine pe cale naturală un bouque­ special, tăria şi dul­ceaţa caracteristică a acelor spe­cialităţi. Astăzi exportul este împiedicat cu totul. Spre Apus, Ungaria singură pro­duce o supracamti­tate de vin, pe care deasemeneia nu are unde să o exporteze, iar Austria a prohibit e­­fectiv importul de vinuri, învin­du-l cu o taxă de 60 coroane aur. Franţa nu maî poate împorta vi­nuri dela noî din cauza dificultăţi­lor şi a costului exagerat al trans­porturilor, ier Polonia, care repro­ducând deloc râuri, ar putea send ca debuşeu pentru toată recolta noastră, a recurs deasemerra­te măsu­ri de îngreuna­re a ra­portului. Astfel pentru a putea exporta vin în Potente, producătorul trebue să recurgă la intervenţia formală a li­nei Ca se polueze de negoţ de vi­nuri, care să facă demersurile ne­cesare pe lângă ministerul de co­merţ din Varşovia ca să se aprobe importiv, indicându-se detailat can­titatea, calitatea şi scopul pred® pentru ce se importează vinul. In com­er­ţ, cum a dovedit expe­rienţa, asemenea măsuri pot fi con­siderate ca aproape prohibitive şi faipt este că din Ardeal şi Banat nu se poate exporta de loc vin în Po­lonia. # # $î atunci" se pune întrebarea fi­rească ce să se facă cu vinul arde­lean şi bănăţean ? Răspunsul este simplu : să se caute nouă debuşeuri, iar guvernul cu ocazia îracfacerii de nouî tratate comerciale cu Statele vecine să nu uite şi de această importantă ra­mură de producţie, deschizând şi unde din vechile debuişeurî. Podgorenii din Valea celor două Târnave, maî practici şi maî siste­matici decât ceî din regiunea bănă­ţeană şi arădană, s’au şi constituit întru« Sindicat al podgorenilor ar­deleni. Scopul acestui sindicat este «obli­garea râurilor c® produc şi mânuirea lor în aşa­­ încât să poată fi păstrat în sticle până maî târziu când va putea fi vândut cu un preţ convenabil. Pentru susţinerea acestei acţiuni se agită şi ideie creării tinuî Credit Witted, care să acorde podgoreni­­lor împrumuturile necesare de în­treţinere a viilor şi a vinurilor până vor veni timpuri mai bune. Fireşte că nici aceasta nu este o solututte, ci un simplu paliativ, dar lu­ orice Caz poate fi dat ca exem­plu podgorenilor din Banat şi den regiunea Aradului, cari nu ştiu ce să se facă. * * » Şi acum o mică întrebare asupra căreia atragem atenţiunea Carte­relor de comerţ şi a comitskmieî ca­re a redactat^ profetul de lege asu­pra speculei. : Cum se face că în vreme ce în Arad şi în Ardeal se vinde râul în detaliu cu 4—5 tel kgr. nu poţi găsi în Bucureşti vin maî ieftin de 12 leî kilogramul ? E un mister economic şi comer­cial pe care ceî chemaţi ar trebui să-l lămurească. Liviu P. Nasta împrumutul extern român In chestiunea imprimatul tra­tat de guvernul român în străinăta­te­ „Agence Télégraphique univer­selle“ din 20 Ianuarie scrie urmă­toarele pe car­e reproducem cu titlu de document: Se știe că acum câtva timp au­ fost angajate convorbiri de către d. Vintilă Brătianu cu un grup francez de o parte şi cu grupul englez Vickers-Zaharoff de altă parte, pentru obţinerea unui îm­prumut de o sută milioane franci Cu acest din urmă grup con­vorbirile au fost mai avansate, era vorba să se acorde României Un împrumut de 7 milioane lire sterline pentru 15 ani. Titlurile trebuiau emise pe cursul de 60 suta şi purtătoare de o dobândă de 5 la sută. Drept ga­ranţie guvernul român trebuia sa afecteze veniturile căilor ferate. Grupul englez punea la dispo­­ziţia guvernului român două mi­lioane lire sterline în numerar iar restul de cinci în material de cale ferată, armament, echipa­­ment militar* etc. La această propunere, d. Vintilă Brătianu, a cerut ca dobânda să fie redusă la 4 la sută, iar suma în numerar să fie de patru mili­oane lire sterline. Grupul englez refuzând aceste condiţiuni, convorbirile au fost întrerupte. Coroana Daneza Copenhaga, 26.— Mişcarea pro­­dusă pe piaţa schimbului la cursul săptămânei acesteia a dat paşter­e la versiuni arătând­ că­ principalele bănci din Copenha­ga se încearcă să negocieze un împrumut de 5 milioane livre sterline, şi că Banca Naţională a pus de o parte anumite fonduri, în vederea combaterei scăderei cursurilor coroanei daneze. Acum însă putem declara formal că toate aceste zvonuri sunt neînte­meiate și nu este vorba de nici un împrumut în orice formă. Deprecierea în valoarea coroa­nei, ivită la începutul săptămâ­nei acesteia, a fost înlăturată și se datora în mare parte cumpă­rărilor în mas­să a valorilor străi­ne și a retragere a depozitelor ger­mane in lire sterline și dolari de­puse la Băncile din Copenhaga. îndreptarea Căilor Ferate Contribuțiuni la noua organizare După cum arată subtitlul d mai sus, întenţiunea mea este să contribui la marea şi atât de necesară operă a îndreptăre căii­or ferate, expunând starea de lucruri actuală şi comen­tând măsurile ce se studiază de conducătorii ei în acest scop Personalitățile n’au ce căuri deci în acest expozeu iar dacă unele procedeuri de care stm nevoit să vorbesc vor suferi o critică oarecare, ea se va refe­ri pUr și simplu la fapte iar nu la oamenii cari le preconizează. Cu această mică introducere pe care am crezut-o necesară, încep desvoltarea chestiunei. OPINIA PUBLICA ••Toată luma are mai mult spirit de­cât Voltaire 1“ și „Toată lumea are,„ interes ca drumurile de fier să se în­­drepteze“. Aceste două adevăruri nu cred că pot fi contestate și por­nind de la amândouă, constat că alte două fapte se produc în flagrantă contrazicere cu ele. Mai întâi toată lumea care se mai poate numi şi opinia pu­blică, nu ştie ce se petrece la Căile ferate. Mai mult ea este lăsată în complectă ignoranţă în privinţa nouei legiferări ca­re va trebui să dea îndrumările necesare atât pentru curmarea relelor existente cât şi pentru desvoltarea viitoare a acestei administraţiuni. Rău s’a făcut — şi voiu ară­ta mai jos motivele — că du s’a ţinut opinia publică în curent , trebue informată de acum îna­­­­­nte şi cu cele ce se petrec şi cu remediile ce se preconizează. In presa zilnică se publică deraierea unui tren, prăbuşirea unui pod sau mai multe, cioc­niri, etc. cu tot cortegiul lor de morţi, răniţi şi stricăciuni ma­teriale cari, uneori se cifrează la pagube mari şi plus un nes­fârşit şir de procese de despă­gubiri pentru cei morţi sau es­tropiaţi. Din când în când, acci­dentul fiind mai grav, încep pr cuzaţiile contra .Directorului general, —­ oricare ar fi el — care primeşte toate atacurile. Peste câteva zile, Incidentul s’a închis, accidentul s’a uitat pentru mulţi, afară de cei ră­maşi fără mâini şi picioare şi de familiile îndoliate. Peste alte câteva zile treaba asta proastă se repetă iar­ re­porterii o află şi Directorul ge­neral încasează o nouă porţie şi câte­odată şi un epitet. Şi aşa trăim de multă vreme a-şi putea spune de la rescum­­părarea drumurilor de fier de la Nemţi. Directorii generali sau Mi­nisterul de resort informează din când în când opinia publi­că despre terminarea repara­ţiilor unui pod sau a unei linii, despre măsurile luate pentru ca exportul de cereale al ţării să nu sufere nici o întârziere sau alte binefaceri cari sunt în studiu iar, ca răspuns la criti­­cile ce i se aduc cu ocazia unui grav accident, dau vina pe gu­vernul sau directorul care a precedat și care n’a făcut ni­mic. ____1 fCtiifi confirmare in parf. Il-a), j y ' *

Next