Argus, februarie 1923 (Anul 14, nr. 2934-2956)

1923-02-05 / nr. 2938

mi UT 1. 2938 AbONAMEroTE IN TARA ii EN STRj&INÄTATE Un an 500 [si j Un an 700 la1 6 (uni 250 „ ij 6 funi 350 „ 3 luni 150 „ il 3 [uni 200 «« ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Directori : Chr. D. Stafcovici $g S. Pauker INDUS, EI si FINANTE! Administrator : H. F. Valentin 6 PhQîm Luni 5 F«*wjs*riia t«*«** R \ E M PL A RK­ L 2 Lei în tară 4 Lei în Străinătate B~pp­O­U­R­I­L­E: b­u­c­u­r­e­ș­t­i, str. Sărindar­i4 TELEFON: 6/93 si 23/69 Săptămâna financiară Comentarii, constatări şi efecte ale scă­­derei leului. — Apatia Bursei noastre In privinţa scăderei valutei, se poate pun© întrebarea celebră: cine a fost mai întâi, găina sau oul ? Pe vremuri, minţî a­gere s’au străduit să deslege această pasionantă pro­blemă. In ceea ce priveşte însă va­luta, soluţia ni se pare mai u­şoară. Lumea vrea să afle de unde provine impulsul spre scăderea dela Paris sau chiar dela speculanţii din Bucu­reşti ? Că mulţi necomercianţi şi ne­­industriaşi de-ai noştri, cari n’au i­iei o liră engleză sau dolar de aco­perit în străinătate, sunt burduf­i cu aceste devize, cu alte cuvinte, că nea­­vând încredere în leu şi prevăzând­­scăderea sa, şi-au schimbat leu­ în valută, forte, faptul e cert Ceea ce e însă interesant de aflat este dacă aceste speculaţiuni interne a­u putut influenţa în rău cursul leului şi că această influenţă s’a repercutat asu­pra Parisului sau dacă cota leului la Paris este independentă de cursul­­devizelor la Bucureşti. La această întrebare se poate da mixi răspuns plausibil în sensul ca Parisul nu se orientează, după Bu­­cureştiul şi dovada de făcut e sim­plă. In urma primei impresii de pa­nică provocată prin neaşteptata pră­buşire a leului, unii speriaţi au cumpărat lire engleze şi dolari peste paritate. După 48 ore insă, lumea s'a recules, încrederea în leu s’a întărit şi ofertei© de cumpărare de devize s’au făcut sub paritate De pildă, dacă lira sterling cotă 1250, cumpă­rătorul bucureștean oferea 1220. A- cest simplu fapt arată că, în ciuda tristelor experienţe din ultimele zile, n’am­ ajuns în doaga Germanului sau Austriacului, care se leapădă, de moneda lor. «*■» Acum vine întrebarea cea mare : ba 1*. ro tonul Ast« Parisai ? T© mn­»mental când scrim acest© rânduri ,’am luat încă cunoştinţă de expli­cările c© le dă d. ministru de finan­ţe, chiar azi, Sâmbătă, vii Parla­ment. Avem în faţa noastră numai o ştire, neoficială» după care, con­­form­ unui raport al ministrului no­stru la Paris, Standard-Oil, Shell şi Anglo-Persian ar trage sforile în care s’a încurcat bietul leu. Nu vom­­nega posibilitatea unui ademenea machiavelism din partea unea* trus­turi puternice cărora nu le convin© politica de petrol a Statului român lasă de ce să căutăm cu lumânarea , explicaţie care poate fi trasă d© păr, în loc de a privi realitatea în faţă? Sa vede bine că suntem veri buni cu Francezii, căci şi presa lor vrea să vadă în scăderea francului un complot anglo-am­erican. Puţină re­flecţie va demonstra totuşi că toc­mai industriaşului englez şi ameri­can, mersul la vale­a francului îi Inspiră adâncă îngrijorare pentru că. Se naşte primejdia unui dumping francez invincibil şi nici cei din Londra, nici cei dini New-York­ nu feunt încântaţi de perspectiva unei concurenţe franceze din urma scăde­ fcei francului după ce au suferit în­destul de concurenţa germană în urma debaclului marcel Francul francez a scăzut pentru că numeroase bănci neutre au găsit convenienţa în faţa complicaţiilor din Ruhr, să­­ şi transform© francii lor în alte valute mai statornic®, pentru o cauză analoagă cu toate că nu ne arde­a expediţiuni militare,­­scade şi leul. U­e teamă capitalişti­lor din apus de complicaţiunî posi­bile, de primejdii poate imaginare, tprecum şi de dezordini efectiv©, da­­­pitalul internaţional nu vede cu jochi buni bugetele militare ale Sta­­ticelor continentale mari şi mici ; con­sideră că aceste cheltueli sunt im­­iproductiva Anemia devizelor a aces­­stor ţări, scăderea neîntreruptă a va­lutelor lor poate fi cnnsiderată ca o­­demonstraţie a capitalului interna­­ţional pentru pacea Europei, ca un fel de conferinţă, invizibilă a dezar­­asărei. , Precum foarte bine observă Die­­iRoerse din Viena ,,în ziua când ca­pitalul ar vedea războiul lichidat, când va fi posibil întocmirea unui bilanţ de ceea ce s’a obţinut şi ceea ce a putut fi conservat, atunci leul s’ar prezenta sub un alt aspect“, poart© bine zis, întreaga familie eu- r­opeană trăeşte într’o atmosferă a­­păsătoare şi acest fapt indubitabil Strică mai mulţi leului ca toate cele­lalte cauze de slăbiciune împreună Din această cauză tabloul seducăr­iEafi ce-l trasează atât ministrul de industrie ca şi ministrul de finanţe de starea mulţumitoare a budgetu­lui, de creşterea exportului, de în­mulţirea trenurilor, nu încălzeşte şi nu convinge. Cifrele sunt de sigur exacte, cu toate că în materie de ex­port, indicaţia valoarei, dată de H SSassu, ar putea fi Indoelnică, căci evaluarea mărfurilor exportate în a­­ceste vremuri de salturi valutare, nu i poate să, nu fie arbitrară. Dacă ne ratăm în­să numai la cantităţi, con­statăm la exportul pe 1922, lipsa to­tală a grâului şi o sincopă a expor­tului porumbului care scade dela­­769.000 tone în 1921 la 291.000 în 1922. Oricum, s’a muncit în 1922, s’au creat întreprinderi noi, s’au investit în cele vechi şi cele noi 7 miliarde Iei.. şi cu toate acestea leul merge ca racul. E o criză de încredere la I mijloc. Depinde de noi s’o înlăturăm. S’ar cuveni, între altele, să, devenim ceva mai serioşi şi să ne lăsăm de ştrengării şi de fleacuri... de pildă de agitaţiile antisemite Stăpâinito­­riî să-şi bage minţile în cap şi să nu se pune la nivelul gălăgioşilor. Căci dacă aceia ce fac acestea nu-s de­cât profii, ele nu ajută de loc leului, dimpotrivă. Aceasta a spus-o de alt­fel, la Cameră, şi d. ministru de fi­nanţa­­r­e. * Până tipa alta, scăderea leului sul­­t şi revenirea sa peste 7, în cursul unei singure săptămâni, a determi­nat in piaţa noastră o serie de feno­mene ce merită a fi reţinute căci, pentru mulţi, acele fluctua­ţ­iuni vor constitui o lecţiune salutară. La prima degringoladă a leului, vreo câţiva speculanţi cari se cre­deau iscusiţi, au întrevăzut începu­tul marei rostogoliri. Au vândut ac­ţiuni ca să, cumpere lire sterling la 1250, in speranţa de a le vedea în curând la 2000 Aceşti corbi cari au speculat împotriva valutei ţării au păţit-o rău şi, cu toate că nu e creşti­nesc lucru, faptul ne bucură. Pe lân­gă că au făcut o speculaţie proastă, au şi dat o pildă, rea care, dacă s’ar generaliza, ar arunca leul în pră­pastie. Din fericire au fost o mino­ritate şi nădăjduim că lecţia le va servi. Cât pentru controlul devizelor — un fel de centrală de devize sub o altă formă, intenţionat de guvern, mărturisim că avem puţină încr© dere în eficacitatea leacului. Soluţia s’a încercat în mai multe ţări, a fost abandonată, readaptată şi rezulta­tele s’au arătat a fi pe toată linia mediocre. * « * Târgul nostru a trim săptămână într’o stare de toropeală pronunţată. O zi nu s’a lucrat în urma agitaţii­lor antisemite Apoi, o dispoziţie proastă a prevalat tot restul săptă­­mânei şi am asistat, la fenomenul ca pe când leul scade, şi valorii© pe­trolifere est© mai apreciate dau şi ele înapoi. Bursa nu raţionează, nu e condusă de un fir logic, ci de sim­ple impulsiuni psihice , foarte meş­ter acela care e în stare să le des­curce. D© pildă cutare valoare pe­­troliferă de primul rang, în Iulie 1922, cota 2800 lei prima cu o pro­ducţie de 14 vagoane pe zi. Azi are o producţie d© 50 vagoane pe zi, leul e foarte slab, iar cursul e de 2700. Cu singura excepţie a Redevenţeî care s’a ridicat repede în ultimele săptămâni şi, progresând, a încheiat la 1975, restul cotei e ceva mai slab. Steaua care atinsese 5000 revine la 4500. E de observat că de astă dată reacţiunea schimbul­u­­ e aproa­pe inexistentă, căci Steaua n’a fost la un nivel superior şi în ziua când leul cota 6. Sunt inconsecinţele obiş­nuite ale Bursei. Credit Minier vechi, rezista ca de obicei mai bine tuturor intemperiilor şi închee la 3250. Această hârtie se găseşte de altmintrelea în condiţiuni [.special© din, pricina emisiune! ce se apropia La I. Ii. D. P. constatăm dispari­ţia faptului straniu ca prima la pui să fie mai mare ca la cele vechi A­ces­tea din urmă au cotat 2220. Concordia s’a menţinut destul de bine la 2680. Petrol-Blok se menţine ferm la 1480 cele vechi şi 510 puii Petrolul Românesc se ţine mereu în jurul cursului de 1200. Căutate insistente. România Petro­­liferă înregistrează un avans de pes­te o sută lei, încheind la 1350. Banca Minelor a încheiat la 880. Sospiro staţionar la 740. Din bancare, singur Marmorosch Blank înaintează de la 870 la 900. Celelalte nu acuză nici o schim­bare Tot aşa asigurările. In navigaţii, S. R. D. se urcă la 1450 După o lungă eclipsă­, Reşiţa, mult timp neglijată, îşi recapătă vechea vogă, închee la 2300 după 2200 cu tendinţa spre haussa. Mica s’a ţinut cam la acela­ş nivel ca săptămâna trecută­ la 1700. Sâmbătă s’a urcat la 1740. Hâr­tia aceasta ar fi trebuit să urmeze cu preciziune fluctuaţiile valutei, căci e bazată pe aur. Târgul nu face însă deosebire când leul e la 8 sau la 6. Constatarea s’a făcut de m­ult. Leul şi-a revenit puţin în fire. Fap­tul nu’are nimic extraordinar şi con­trariul ne-ar fi mirat. Interesant însă est© ca pe când până în ziua de Vineri scădea francul francez şi tot­odată leul cădea în prăpastie, ceea ce era­ recordul absurdităţei, acum­ francul s’a ridicat —■ intr’o singură zi revenind dela 79 la 76 faţă de lira sterlină __ şi concomitent leul se urcă Un asemenea paralelism este lip­sit de orice normă. Sau fiecare din aceste două monede îşi va urma de acum înainte drurnul ei ? Viator In curând apare ALMANACHUL „ARGUS“ In câteva numere ale ziaru­lui „Argus“ a apărut un stu­diu critic al broşurei mele „La Monnaie“. Din nenorocire autorul ar­ticolelor, care semnează „Via­tor“ combate propunerile ce îmi atribue, dar cari nu sunt făcute de mine. Nu pot, dar de­cât să mă unesc cu auto­rul în combaterea teselor sus­ţinute, de­oarece şi eu le-am combătut dar cer iertare d-lui Viator dacă voi repudia pa­ternitatea acestor propuneri. Să punem clar chestiunea în adevăratul ei cadru. D-l Viator susţine că refor­ma propusă de mine are două defecte : 1) mi va stabiliza leul căci stocul de aur singur mi poate stabiliza moneda. 2) că stabilizarea la cursul actual ar fi nedreaptă pentru partea cea mai interesantă a averilor: econo­miile trecutului păstrate în acţiuni sau rentă. Este cert ca primul defect ar fi suficient, mai ales ca defectul al 2-lea nici nu ar mai exista de vreme ce nu s'ar obţine stabilizarea. Să cităm acum textual pro­punerile mele, cari conţin trei operaţiuni şi anume: a) consolidarea datoriei Holmic a Statulu­i, datorie care servă de aco­perire emisiile de hârtie monede, cacî moneda nu poate fi acoperită de cât cu efecte ai termen scurt, . b) facerea unei noul emisiuni de­­ monedă convertibilă, acoperită cu e­fecte de comerț cu termen scurt și limitată prin stocul metalic într’o proporția variablă după confient a pu­bliculu. c) regular în prim dispositif, transi­­torii speculei a lichidării ca hârtie convertibilă a angajamentelor lua­te sub regimul hârtiei Im­convertibile (vezi § 44 din broşura „La­ Mon­­nde"). Nu e clar vorba, cum îmi atribue d. Viator ca Banca Naţională să dea două centime aur pe biletul ac­tual, căci aceasta ar fi ineficace­, cea ce spun și eu la % 19: „în cazul u­­nei acoperiri cu efecte de stat volu­mul emisiunea nu are elasticitate etc“. Și mai departe : „valoarea biletului în acest caz nu poate de­cât să se deprecieze con­tinuu etc.“. Nu e nevoie ca stocul metalic să acopere toată emisiunea, proba pro­punerea din al. b de mai su­s că a­coperirea metalică să varieze in proporţia variabilă după confienţa publicului. Când moneda de hârtie e acoperi­tă cu efecte de comerţ de exemplu la 90 zile şi când există un stoc metalic valoarea biletului e stabilă. Probă Elveţia, Spania, Suedia etc. Ca o monedă să fie stabilă trebue ca lumea să ştie că banca poate răs­punde ai aur la orice cerere. Dacă stocul e 100 la sută, ea răspunde imediat la orice cerere; când stocul e mai mic ea resp­ude imediat până la concurenţa stocului şi în cel mult 90 zile pentru întreg restul. In ade­văr dacă banca a emis 100 lei stau poliţe la 90 zile de 100 lei, dacă 20 lei au intrat la bancă contra unei piese de aur ni vor rămâne pe pla­tă de cât 80 lei, dacă şi aceştia se presintă să ceară aur vor aştepta. In­să aşteptarea nu va întrece 90 zile căci semnatarii poliţelor vor trebui în acest termen să aducă 80 lei aur căci bilete ni au de unde mai lua, aşa că vânzarea mărfii lor se face contra aur. Acoperirea biletului convertibil se face cu aur şi cu mărfurile semna­tarilor poliţelor avem­ Hchklab­e în scurt termen iar nu cu bogăţiile Ro­mâniei, Aurul se ţine în rezervă pentru convertirea imediată, dar mărfurile sunt la spate pentru lichidarea dacă nu imediată absolut, dar imediată re­lativ. Nu bogăţiile statuiii exploata­bile peste decenii de ani, taci chiar ipotecile, ori­cât de sigure, pe ter­men lung mi pot servi- Iată pentru ce s’a creiat Creditul rural Creditul Urban şi Banca Naţională iar nu o singură instituţie, iar art. 10 al Legii din 17 Aprilie 1880 pentru infinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune scrie expres: „este formal interzis Băncii a fa­ce alte operaţiuni de cât cele anu­me determinate de art. 9; ea nu va putea să împrumute nici nu va pu­tea face împrumut pe hipotecî sau pe acţiuni industriale etc." şi mai departe: „Ea nu va putea avea pro­prietăţî imobiliare de­­cât cele ce-î sunt strict necesare stabilimentului său". Cei ce au scris aceste lucruri la 1880 ştiau ce scrie căci a­­veau experienţa trecutului. Astăzi vrem să garantăm bi­lete de bancă cu petrolul din fundul pământului şi ne mi­răm că scade valuta. Negustorul care vinde marfa nu are economii de plasat nu are nevoie de lichidare spre a-şi reface capitalul de rule­­ment ca să cumpere altă marfă. Cei ce ne-au dat măr­furi dela 1918 până la 1922 nu pot aştepta până la 1940 ca să punem în valoare bogăţiile României, căci ar tr­ebui să-şi închidă fabricile şi prăvăliile până atunci. * ** * Să revenim la a doua obiec­­ţiune a d-lui Victor. In con­cluziile mele nu se vede că am propus stabilizarea la va­loarea actuală. Din contra la § 45 spun textual: „este sigur că în momentul con­versiunii monetare se poate alege ori­ce imitare de măsura de valoare pentru noua monedă convertibilă“ și întreg capitolul din care face parte acest paragraf nu este de­cât demonstraţia aritmetică şi fără pa­­s.­alitate de replică ca alegerea rea un­a unităţi e indiferentă, ai con­diţia ca alt 7 din proiectul de con­venţie să fie modificat­ în consecin­ţă. Acest art. 7 sună ast­fel la al. 2 (vezi pag. 43) : „.pentru sarcînele­­ care au­ luat nascere înainte de promulgarea le­gii, puterea liberatorie a noicilor ru­lele se va fixa întrun tarif care va face să varieze această putere dela 100 la sută pentru sarcinele cari au luat nascere înainte de 1 Aprilie 1914 și vânând cu data nascerii lor până la valoarea hârtiei moneda în momentul promulgării ete.”. La § 52 repet: fără tariful corector întoarcerea la pari­tate ar fi o spoliațiune etc.“ Rezultă de aci că cel ce a împrumutat pe Stat sau pe ori­cine altul cu lei-aur sau hârtie convertibilă va primi în noua monedă fie 100% dacă noua monedă e tot cea veche, fie 3300 la 100% dacă cea nouă va fi 0,033 cum era când am scris broșura. Dacă a împrumutat cu lei hârtie la 1920 va primi o va­loare potrivit valorii leului la 1920 iar cei cari a­u împrumu­tat ieri vor primi sau 3,3%­­din suma împrumutată dacă noua monedă e cea de la 1914 sau 100 la sută dacă e la fel cu cea împrumutată. Cu aceste observaţiuni evi­dent sumare obiecţiunile d-lui Victor nu mi se pot amplica şi prin urmare echitatea e sal­vată în toate cazurile, afară de creanţele stinse deja, pen­tru cari nimeni nu mai poat nimic. Cea ce însă impune opera­ţia propusă este experienţa trecutului, căci propunerea nu e invenţia mea, ci operaţia înfăptuită şi reuşită perfect aiurea. Vom arăta unde şi cum. ALEXANDRU PERIEŢEANU STABILIZAREA MONEDEI Răspuns obiecţiunilor ce mi se aduc 1 JUDICIARE DECIZIA CURŢII IN CHESTIA SUCCESIUNII AMIRA Marele proprietar Nic. Amira lăsând o moştenire importantă vre-o 20 de milioane — rudele de sânge, profitând de faptul că tes­tamentul pe care Amira îl depu­sese la Casa de Depuneri se află cu tezaurul la Moscova, — au cerut Justiţiei să li se atribue lor averea pe baza codului civil ca şi când n'ar exista nici un testa­ment. Argumentul era următorul fiind vorba de un testament mis­tic, nu se poate face dovada exac­tă a conţinutului lui prin martori nici prin­ prezumpţii, precum nu se poate dovedi nici dacă forma­lităţile exterioare prevăzute de le­ge sub pedeapsă de nulitate, au fost îndeplinite. Tribunalul, admiţând acest punct de vedere, a socotit inutil să mai admită martorii invocaţi de partea adversă , în speţă „A­­zilul Elena Doamna“ care cerea întreaga moştenire pe baza testa­mentului de la Moscova,­­— mar­tori cari ar fi urmat să complecte­­ze începutul de dovadă rezultând din copia de testament şi alte acte, găsite în rada de fier a de­functului. Ca urmare, tribunalul a respins pretenţiunile Azilului „Elena Doamna“ şi a atribuit moştenirea rudelor lui Amira. La Curtea de apel situaţia a fost răsturnată. Secţia IV a Curţii după desbateri şi deliberări în­delungate, a admis existenţa te­stamentului de la Moscova şi con­ţinutul lui, pe bază de prezump­­ţiuni puternice şi uzând de drep­tul nelimitat de apreciere. Rudele au fost îndepărtate de la succesi­une, care a fost atribuită Azilu­lui, conform acelui testament. Tot pe baza acestuia s’a acordat mo­bilierul şi uzufructul a două imo­bile, soţiei defunctului. AGITAŢIILE STUDENŢEŞTI Judecătorul de instrucţie al cap. 2, care cercetează pentru aţâţare la dezordini pe şefii mişcării stu­denţeşti Napoleon Creţu şi Const Rîpeanu — arestaţi alaltăeri —, a mai arestat ieri pe alţi doi stu­denţi, cari au de asemenea o mare parte de vină în provoca­rea dezordinelor: Ion Simionescu şi Sergiu Băcescu. Toţi patru vor fi aduşi mâine la trib. cor. S. I, spre a se discuta confirmarea mandatelor de are­stare. TRIB. IAȘI Trib.­s II a admis în parte apelul d-lui general dr. M. Ciomac, legata­rul universal a def. Gr. Maximovici, apel făcut contra procesului verbal al Minist. de finanțe de impunere la taxa succesorală, reducând masa succesorală la suma de 4 497.366 lei 90 bani, iar ca taxă de înregistrare s-a fixat suma de 944.707. lei 85 bani, ordonând a se lua inscripție asupra averei succesorale până la concu­­rența sumei de lei 944.707 şi obli­gând ministerul la 10.000 lei cheltueli de judecată. Efectele restrângerei importului In privinţa restrângerei im­por­tu­lui, iată un caz concret car© dove­deşte că brusca scădere a leului con stitu© o piedică insurmontabilă, pen­tru import. Un comerciant, comandă cinci vagoane de fer în Ceho-Slova­­cia, îşi face socoteala că va câştiga 50 bani la fiecare kilogram de fel, şi, om, prevăzător, spre a se pune la­­adăpostul surprinderilor valutare, cumpără, odată cu comanda, coroa­nele cehe spre acoperire Patruzeci şi opt de ore după plecarea coman­dei, coroana cehă se uiteă cu 2 lei şi comerciantul nostru işi face socotea­la că vânzând coroanei© câştigă mai mult ca din vânzarea­ celor cinci va­goane de fer. Zis şi făcut : a anulat comanda şi a vândut coroanele Din Austria SOCIETATILE PE ACŢIUNI In al doilea semestru din 1922 au fost create in Austria 170 so­cietăţi pe acţiuni cu un capital global de 15 miliarde 334 milioa­ne coroane. Din acestea 11 sunt bănci cu un capital de 2 miliarde 755 mi­lioane coroane. In­ acelaşi semestru au fost cre­ate 391 asociaţiun­i cu răspunde­re limitată (G. m. b. H.) cu un capital de 3 milairde 50.9 milioa­ne coroane. Şi-au sporit capitalul 127 socie­taţi pe acţiuni făcând noui emisi­uni în valoare nominală de 24 miliarde 918.8 milioane coroane în cari şi-au sporit capitalul ac­ţionar cu 6 miliarde 395 milioane coroane. Numărul societăţilor pe acţi­uni şi al asociaţiunilor create în al doilea semestru din 1922 este inferior cu 247 celui din epoca corespunzătoare din 1921. Capitalul absorbit, deşi distri­buit la un număr mai mic de în­treprinderi, este superior (18 mi­liarde, 383.9 milioane în al doilea semestru 1922 față de 11 miliarde 190.9 milioane în semestrul cores­punzător din 1921). Politica valutară cehoslovacă Ştampilarea coroanelor. — Reducerea circulaţiei fin­an­ciare.—Politica budgetară de economii.—Balanţa comercială activă Prăbuşirea schimbului român nu este decât consecinţa firească» aş spune chiar fatală, a tendinţei generale de scumpete care s’a manifestat la noi In toate direc­ţiunile în decursul ultimului an. Limitarea câştigurilor şi, oare­cum, normalizarea preţurilor spre care păream a ne îndrepta, a fost dintr’odată sdruncinată prin pornirea unor noui ridicări de preţuri pe care organele condu­cătoare s’au dovedit incapabile să le prevină şi, la nevoe, să le stăvilească. Deprecierea leului pe piaţa inter­nă trebuia să-i urmeze în chip necesar şi deprecierea lui în a­­fară de graniţe, fiindcă orice am face, oricât ne-am strădui, leul nu poate avea peste graniţe mai mult preţ şi mai mare credit de­cât i-l dăm noi aci în ţară. Cu aceste constatări introduc­tive, nu va fi lipsit de interes a­­cum când schimbul nostru a in­­trat într’o perioadă de scădere fără pereche până astăzi, să ve­dem în linii generale ce au fă­cut vecinii cehoslovaci pentru a­­meliorarea situaţiei lor financi­are. # «­ * Rău­l pornește de departe, din primele timpuri după încetarea războiului. Cehoslovacia, Stat nou şi încă dezorganizat, a înţeles de la înce­put că, în prăbuşirea financiară a Europei centrale şi în special a Austriei, avea interes să-şi deli­miteze aparte câmpul monetei sale naţionale spre a nu fi atra­să de vârtej. De aceea, încă din primăvara lui 1919, ministrul de finanţe, Ra­­şin, a procedat la ştampilarea, exact vorbind la timbrarea co­roanelor de pe cuprinsul între­­gei republici. Concomitent cu a­­ceastă operaţiune, s’au retras din circulaţie 50 la sută din coroar­­ele prezentate la timbrare de către particulari dându-li-se, în schimb, rentă de Stat rambursa­bilă şi inalienabilă, purtătoare de o dobândă de 1 la sută. Prin a­­cest sistem Cehoslovacia s’a a­­părat împotriva contrabandelor de hârtie-monetă, ce au abundat la voi şi, totodată, a săvârşit un început de deflaţie prin restrân­gerea circulaţiunii fiduciare. De altminteri, defectuozitatea criminală a procedeelor noastre faţă de coroanele aflate în terito­riile alipite se vădeşte şi prin faptul că, în toată Cehoslovacia, a fost de preschimbat o cantitate abia cu vreo 2 miliarde coroane habsburgice mai mare decât can­titatea ce s’a preschimbat la noi contra lei. Pentru a vădi măsura acestei defectuozităţi trebue să re­marcăm că populaţia cehoslovacă reprezintă mai mult decât îndoi­tul populaţiunii corespunzătoare din România care avea coroane de schimbat şi în plus reprezin­tă aportul unor teritorii incom­parabil superioare celor revenite nouă peste Carpaţi, prin bogăţii de tot solul şi prin industrii pro­ductive. Prin urmare, dacă am vrea să tragem o concluzie şi să stabilim o responsabilitate, ar trebui să spunem că nenorocirea­ noastră financiară se trage din procedeul iniţial faţă de coroane şi, fireşte, faţă şi de ruble. Rezultatul a fost aproape ime­diat: de unde în 1918 coroana cota la Zurich 0.25, — în primă­vara lui 1919, adică imediat după operaţia de timbr­are şi reducere a circulaţiunii, s-a ridicat la 0.34 Soarta coroanei cehoslovce era in mod i­et despărţită de a celei austriece. In cursul anilor­ 1919 şi 1920 Cehoslovacii au procedat la două mari împrumuturi zise ale „Li­bertăţii“, în sumă de 1 miliard coroane, făcute, intre altele, şi cu scopul de a se reduce mai mult circulaţiunea fiduciară. *­­if Dar stabilizarea cursului co­roanei trecu printr’o gravă criză în iarna­ anului 1920 când căzu, la Zürich, la 0.04. Ridicarea pre­ţurilor interne, care necesită spo­ruri de salarii funcţionarilor, pă­rea pe punctul de a zădărnici toate sforţările anterioare. O politică chibzuită a izbutit să oprească şi să înlăture, astfel, o nouă emisiune fiduciară pentru acoperirea nevoilor interne. Este drept că posibilităţile de credit intern pe care le-a găsit Sta­tul cehoslovac au făcut cu pu­tinţă acest efort: noua emisiune a fost evitată. Pe vară cursul co­roanei cehoslovace a început să-şi revină astfel că în Auepist a ajuns la 0.13 la Zurich. O nouă scădere se produse că­tre toamnă până la 0.10 şi chiar se accentuă până la 0.06 în 1921, cu ocaziunea mobilizării provo­cată de aventura lui Carol de Habsburg. Pe atunci cursul coroanei ce­hoslovace era sub cursul leului nostru şi abia către finele lui 1921 îl depăşi. O nouă serie de măsuri chib­zuite făcură faţă nouei tendinţe de slăbire a cursului: echilibra­rea budgetului la 18 miliarde, economii severe, o lege financia­ră limitând strict orice hotărâri ale departamentelor în materie de finanţe, restrângerea virimentelor de fonduri şi obligaţia votului Camerelor pentru orice încercări de a se depăşi budgetul (cu con­diţia ca Parlamentul să fie o rea­litate faţă de guvern şi de miniş­tri!) In ianuarie 1922 cursul la Zu­rich era de 0,07. Noua tendinţă de creştere a preţurilor interioare, care ar fi adus dezastrul financi­ar al Statului, fu oprită din nou. In lunile următoare coroana ceho­slovacă începu să crească în mod constant, cu toată criza unor în­treprinderi, rău atinse prin ame­liorarea schimbului şi restrân­gerea debuşeurilor în ţările cu valută mai slabă. Cehoslovacia care suferise de lipsa de debuşe­­uri pentru industrie chiar de la­ constituirea în Stat independent, — pentru că ea moştenise cea mai mare parte din industriile fostei monarhii habsburgice fără avantajul imensei pieţe interne de desfacere,­­ avu curajul să înfrunte şi această criză de însă­nătoşire financiară. Creşterea schimbului la Zurich merse la 0.16, iar în August 1922 atinse chiar 0.20, cu ajutorul speculaţi­­unilor internaţionale şi cu ames­tecul unor mari investiţiuni de mărci germane — după dezastrul valutei respective — în coroane cehoslovace. Graţie acestei situa­­ţiuni, cât şi normalizării budge­tare, în Decembrie trecut Ceho­slovacia putu să ramburseze pri­mul împrumut al „Libertăţii“ de 500 mii, redând pieţii interne su­ma corespunzătoare. Budgetul anului încheiat s-a terminat cu un deficit de abia ju­mătate miliard coroane la un to­tal de 20, iar pe 1923 se prevede, în capitolul cheltuelilor, o sumă reprezentând 15 la sută din total pentru amortizarea datorilor pu­blice. In ansamblul măsurilor luate, nu trebue să pierdem din vede­re legătura schimbului cehoslo­vac cu piaţa mai sigură din Zu­rich­­şi cu francul elveţian ferit de variaţii prea­ accentuate—cum­ sunt ale francului francez — şi nici faptul că ministerul de fi­nanţe al vecinilor noştri şi-a pro­curat, o mare disponibilitate de devize în valută forte spre a pu­tea paraliza orice încercări de speculă asupra coroanei. De alt­minteri, în toamna trecută încer­cări de „baisse“ pe seama coroa­nei cehoslovace, după urcarea ei prea vertiginoasă, n’au lipsit. Ministrul Raşin le-a paralizat în mod aproape brusc prin ridicarea scontului în momentul înmul­ţirii bombardărilor speculative. Peste câteva zile prăbuşiri finan­ciare zgomotoase s’au produs chiar în Cehoslovacia, iar doui speculanţi directori de bancă, im­plicaţi în jocul de baisse şi rui­naţi prin măsurile prevăzătoare ale guvernului, au trebuit să-şi sboare creerii. * * «•­­Alături de aceste măsuri de pre­venire sau de iniţiativă, ca şi de prevedere, situaţia financiară bu­nă a Cehoslovaciei se datoreşte şi unei balanţe comerciale ac­tive. Exportul la sfârşitul primului semestru din 1922 însuma 10 mili­arde 513 mii. coroane, în vreme ce importul nu ajungea decât la 7 miliarde 497 mii., — deci uu es­ cedent pe peste 3 miliarde la ex­port. Al doilea semestru din 1922, după buletinele statistice lunare, se va prezenta în condiţiuni tot aşa de bune. E zadarnică orice sforţare de e­chilibrare budgetară dacă balarie­ comercială rămâne pasivă, dacă o ţară bogată, cum ieste Români­a, continuă să importe mai mult decât exportă, adică să consume mai mult decât produce şi, prin urmare, să-şi sporească mereu datoriile. La noi, nici în direcţiunea în­­(Citiţi continuare nn V*Q. ll­aj !

Next