Argus, februarie 1923 (Anul 14, nr. 2934-2956)
1923-02-05 / nr. 2938
mi UT 1. 2938 AbONAMEroTE IN TARA ii EN STRj&INÄTATE Un an 500 [si j Un an 700 la1 6 (uni 250 „ ij 6 funi 350 „ 3 luni 150 „ il 3 [uni 200 «« ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Directori : Chr. D. Stafcovici $g S. Pauker INDUS, EI si FINANTE! Administrator : H. F. Valentin 6 PhQîm Luni 5 F«*wjs*riia t«*«** R \ E M PL A RK L 2 Lei în tară 4 Lei în Străinătate B~ppOURILE: bucurești, str. Sărindari4 TELEFON: 6/93 si 23/69 Săptămâna financiară Comentarii, constatări şi efecte ale scăderei leului. — Apatia Bursei noastre In privinţa scăderei valutei, se poate pun© întrebarea celebră: cine a fost mai întâi, găina sau oul ? Pe vremuri, minţî agere s’au străduit să deslege această pasionantă problemă. In ceea ce priveşte însă valuta, soluţia ni se pare mai uşoară. Lumea vrea să afle de unde provine impulsul spre scăderea dela Paris sau chiar dela speculanţii din Bucureşti ? Că mulţi necomercianţi şi neindustriaşi de-ai noştri, cari n’au iiei o liră engleză sau dolar de acoperit în străinătate, sunt burdufi cu aceste devize, cu alte cuvinte, că neavând încredere în leu şi prevăzândscăderea sa, şi-au schimbat leu în valută, forte, faptul e cert Ceea ce e însă interesant de aflat este dacă aceste speculaţiuni interne au putut influenţa în rău cursul leului şi că această influenţă s’a repercutat asupra Parisului sau dacă cota leului la Paris este independentă de cursuldevizelor la Bucureşti. La această întrebare se poate da mixi răspuns plausibil în sensul ca Parisul nu se orientează, după Bucureştiul şi dovada de făcut e simplă. In urma primei impresii de panică provocată prin neaşteptata prăbuşire a leului, unii speriaţi au cumpărat lire engleze şi dolari peste paritate. După 48 ore insă, lumea s'a recules, încrederea în leu s’a întărit şi ofertei© de cumpărare de devize s’au făcut sub paritate De pildă, dacă lira sterling cotă 1250, cumpărătorul bucureștean oferea 1220. A- cest simplu fapt arată că, în ciuda tristelor experienţe din ultimele zile, n’am ajuns în doaga Germanului sau Austriacului, care se leapădă, de moneda lor. «*■» Acum vine întrebarea cea mare : ba 1*. ro tonul Ast« Parisai ? T© mn»mental când scrim acest© rânduri ,’am luat încă cunoştinţă de explicările c© le dă d. ministru de finanţe, chiar azi, Sâmbătă, vii Parlament. Avem în faţa noastră numai o ştire, neoficială» după care, conform unui raport al ministrului nostru la Paris, Standard-Oil, Shell şi Anglo-Persian ar trage sforile în care s’a încurcat bietul leu. Nu vomnega posibilitatea unui ademenea machiavelism din partea unea* trusturi puternice cărora nu le convin© politica de petrol a Statului român lasă de ce să căutăm cu lumânarea , explicaţie care poate fi trasă d© păr, în loc de a privi realitatea în faţă? Sa vede bine că suntem veri buni cu Francezii, căci şi presa lor vrea să vadă în scăderea francului un complot anglo-american. Puţină reflecţie va demonstra totuşi că tocmai industriaşului englez şi american, mersul la valea francului îi Inspiră adâncă îngrijorare pentru că. Se naşte primejdia unui dumping francez invincibil şi nici cei din Londra, nici cei dini New-York nu feunt încântaţi de perspectiva unei concurenţe franceze din urma scăde fcei francului după ce au suferit îndestul de concurenţa germană în urma debaclului marcel Francul francez a scăzut pentru că numeroase bănci neutre au găsit convenienţa în faţa complicaţiilor din Ruhr, să şi transform© francii lor în alte valute mai statornic®, pentru o cauză analoagă cu toate că nu ne ardea expediţiuni militare,scade şi leul. Ue teamă capitaliştilor din apus de complicaţiunî posibile, de primejdii poate imaginare, tprecum şi de dezordini efectiv©, dapitalul internaţional nu vede cu jochi buni bugetele militare ale Staticelor continentale mari şi mici ; consideră că aceste cheltueli sunt imiproductiva Anemia devizelor a acesstor ţări, scăderea neîntreruptă a valutelor lor poate fi cnnsiderată ca odemonstraţie a capitalului internaţional pentru pacea Europei, ca un fel de conferinţă, invizibilă a dezarasărei. , Precum foarte bine observă DieiRoerse din Viena ,,în ziua când capitalul ar vedea războiul lichidat, când va fi posibil întocmirea unui bilanţ de ceea ce s’a obţinut şi ceea ce a putut fi conservat, atunci leul s’ar prezenta sub un alt aspect“, poart© bine zis, întreaga familie eu- ropeană trăeşte într’o atmosferă apăsătoare şi acest fapt indubitabil Strică mai mulţi leului ca toate celelalte cauze de slăbiciune împreună Din această cauză tabloul seducăriEafi ce-l trasează atât ministrul de industrie ca şi ministrul de finanţe de starea mulţumitoare a budgetului, de creşterea exportului, de înmulţirea trenurilor, nu încălzeşte şi nu convinge. Cifrele sunt de sigur exacte, cu toate că în materie de export, indicaţia valoarei, dată de H SSassu, ar putea fi Indoelnică, căci evaluarea mărfurilor exportate în aceste vremuri de salturi valutare, nu i poate să, nu fie arbitrară. Dacă ne ratăm însă numai la cantităţi, constatăm la exportul pe 1922, lipsa totală a grâului şi o sincopă a exportului porumbului care scade dela769.000 tone în 1921 la 291.000 în 1922. Oricum, s’a muncit în 1922, s’au creat întreprinderi noi, s’au investit în cele vechi şi cele noi 7 miliarde Iei.. şi cu toate acestea leul merge ca racul. E o criză de încredere la I mijloc. Depinde de noi s’o înlăturăm. S’ar cuveni, între altele, să, devenim ceva mai serioşi şi să ne lăsăm de ştrengării şi de fleacuri... de pildă de agitaţiile antisemite Stăpâinitoriî să-şi bage minţile în cap şi să nu se pune la nivelul gălăgioşilor. Căci dacă aceia ce fac acestea nu-s decât profii, ele nu ajută de loc leului, dimpotrivă. Aceasta a spus-o de altfel, la Cameră, şi d. ministru de finanţare. * Până tipa alta, scăderea leului sult şi revenirea sa peste 7, în cursul unei singure săptămâni, a determinat in piaţa noastră o serie de fenomene ce merită a fi reţinute căci, pentru mulţi, acele fluctuaţiuni vor constitui o lecţiune salutară. La prima degringoladă a leului, vreo câţiva speculanţi cari se credeau iscusiţi, au întrevăzut începutul marei rostogoliri. Au vândut acţiuni ca să, cumpere lire sterling la 1250, in speranţa de a le vedea în curând la 2000 Aceşti corbi cari au speculat împotriva valutei ţării au păţit-o rău şi, cu toate că nu e creştinesc lucru, faptul ne bucură. Pe lângă că au făcut o speculaţie proastă, au şi dat o pildă, rea care, dacă s’ar generaliza, ar arunca leul în prăpastie. Din fericire au fost o minoritate şi nădăjduim că lecţia le va servi. Cât pentru controlul devizelor — un fel de centrală de devize sub o altă formă, intenţionat de guvern, mărturisim că avem puţină încr© dere în eficacitatea leacului. Soluţia s’a încercat în mai multe ţări, a fost abandonată, readaptată şi rezultatele s’au arătat a fi pe toată linia mediocre. * « * Târgul nostru a trim săptămână într’o stare de toropeală pronunţată. O zi nu s’a lucrat în urma agitaţiilor antisemite Apoi, o dispoziţie proastă a prevalat tot restul săptămânei şi am asistat, la fenomenul ca pe când leul scade, şi valorii© petrolifere est© mai apreciate dau şi ele înapoi. Bursa nu raţionează, nu e condusă de un fir logic, ci de simple impulsiuni psihice , foarte meşter acela care e în stare să le descurce. D© pildă cutare valoare petroliferă de primul rang, în Iulie 1922, cota 2800 lei prima cu o producţie de 14 vagoane pe zi. Azi are o producţie d© 50 vagoane pe zi, leul e foarte slab, iar cursul e de 2700. Cu singura excepţie a Redevenţeî care s’a ridicat repede în ultimele săptămâni şi, progresând, a încheiat la 1975, restul cotei e ceva mai slab. Steaua care atinsese 5000 revine la 4500. E de observat că de astă dată reacţiunea schimbulu e aproape inexistentă, căci Steaua n’a fost la un nivel superior şi în ziua când leul cota 6. Sunt inconsecinţele obişnuite ale Bursei. Credit Minier vechi, rezista ca de obicei mai bine tuturor intemperiilor şi închee la 3250. Această hârtie se găseşte de altmintrelea în condiţiuni [.special© din, pricina emisiune! ce se apropia La I. Ii. D. P. constatăm dispariţia faptului straniu ca prima la pui să fie mai mare ca la cele vechi Acestea din urmă au cotat 2220. Concordia s’a menţinut destul de bine la 2680. Petrol-Blok se menţine ferm la 1480 cele vechi şi 510 puii Petrolul Românesc se ţine mereu în jurul cursului de 1200. Căutate insistente. România Petroliferă înregistrează un avans de peste o sută lei, încheind la 1350. Banca Minelor a încheiat la 880. Sospiro staţionar la 740. Din bancare, singur Marmorosch Blank înaintează de la 870 la 900. Celelalte nu acuză nici o schimbare Tot aşa asigurările. In navigaţii, S. R. D. se urcă la 1450 După o lungă eclipsă, Reşiţa, mult timp neglijată, îşi recapătă vechea vogă, închee la 2300 după 2200 cu tendinţa spre haussa. Mica s’a ţinut cam la acelaş nivel ca săptămâna trecută la 1700. Sâmbătă s’a urcat la 1740. Hârtia aceasta ar fi trebuit să urmeze cu preciziune fluctuaţiile valutei, căci e bazată pe aur. Târgul nu face însă deosebire când leul e la 8 sau la 6. Constatarea s’a făcut de mult. Leul şi-a revenit puţin în fire. Faptul nu’are nimic extraordinar şi contrariul ne-ar fi mirat. Interesant însă est© ca pe când până în ziua de Vineri scădea francul francez şi totodată leul cădea în prăpastie, ceea ce era recordul absurdităţei, acum francul s’a ridicat —■ intr’o singură zi revenind dela 79 la 76 faţă de lira sterlină __ şi concomitent leul se urcă Un asemenea paralelism este lipsit de orice normă. Sau fiecare din aceste două monede îşi va urma de acum înainte drurnul ei ? Viator In curând apare ALMANACHUL „ARGUS“ In câteva numere ale ziarului „Argus“ a apărut un studiu critic al broşurei mele „La Monnaie“. Din nenorocire autorul articolelor, care semnează „Viator“ combate propunerile ce îmi atribue, dar cari nu sunt făcute de mine. Nu pot, dar decât să mă unesc cu autorul în combaterea teselor susţinute, deoarece şi eu le-am combătut dar cer iertare d-lui Viator dacă voi repudia paternitatea acestor propuneri. Să punem clar chestiunea în adevăratul ei cadru. D-l Viator susţine că reforma propusă de mine are două defecte : 1) mi va stabiliza leul căci stocul de aur singur mi poate stabiliza moneda. 2) că stabilizarea la cursul actual ar fi nedreaptă pentru partea cea mai interesantă a averilor: economiile trecutului păstrate în acţiuni sau rentă. Este cert ca primul defect ar fi suficient, mai ales ca defectul al 2-lea nici nu ar mai exista de vreme ce nu s'ar obţine stabilizarea. Să cităm acum textual propunerile mele, cari conţin trei operaţiuni şi anume: a) consolidarea datoriei Holmic a Statului, datorie care servă de acoperire emisiile de hârtie monede, cacî moneda nu poate fi acoperită de cât cu efecte ai termen scurt, . b) facerea unei noul emisiuni de monedă convertibilă, acoperită cu efecte de comerț cu termen scurt și limitată prin stocul metalic într’o proporția variablă după confient a publiculu. c) regular în prim dispositif, transitorii speculei a lichidării ca hârtie convertibilă a angajamentelor luate sub regimul hârtiei Imconvertibile (vezi § 44 din broşura „La Monnde"). Nu e clar vorba, cum îmi atribue d. Viator ca Banca Naţională să dea două centime aur pe biletul actual, căci aceasta ar fi ineficace, cea ce spun și eu la % 19: „în cazul unei acoperiri cu efecte de stat volumul emisiunea nu are elasticitate etc“. Și mai departe : „valoarea biletului în acest caz nu poate decât să se deprecieze continuu etc.“. Nu e nevoie ca stocul metalic să acopere toată emisiunea, proba propunerea din al. b de mai sus că acoperirea metalică să varieze in proporţia variabilă după confienţa publicului. Când moneda de hârtie e acoperită cu efecte de comerţ de exemplu la 90 zile şi când există un stoc metalic valoarea biletului e stabilă. Probă Elveţia, Spania, Suedia etc. Ca o monedă să fie stabilă trebue ca lumea să ştie că banca poate răspunde ai aur la orice cerere. Dacă stocul e 100 la sută, ea răspunde imediat la orice cerere; când stocul e mai mic ea respude imediat până la concurenţa stocului şi în cel mult 90 zile pentru întreg restul. In adevăr dacă banca a emis 100 lei stau poliţe la 90 zile de 100 lei, dacă 20 lei au intrat la bancă contra unei piese de aur ni vor rămâne pe plată de cât 80 lei, dacă şi aceştia se presintă să ceară aur vor aştepta. Insă aşteptarea nu va întrece 90 zile căci semnatarii poliţelor vor trebui în acest termen să aducă 80 lei aur căci bilete ni au de unde mai lua, aşa că vânzarea mărfii lor se face contra aur. Acoperirea biletului convertibil se face cu aur şi cu mărfurile semnatarilor poliţelor avem Hchklabe în scurt termen iar nu cu bogăţiile României, Aurul se ţine în rezervă pentru convertirea imediată, dar mărfurile sunt la spate pentru lichidarea dacă nu imediată absolut, dar imediată relativ. Nu bogăţiile statuiii exploatabile peste decenii de ani, taci chiar ipotecile, oricât de sigure, pe termen lung mi pot servi- Iată pentru ce s’a creiat Creditul rural Creditul Urban şi Banca Naţională iar nu o singură instituţie, iar art. 10 al Legii din 17 Aprilie 1880 pentru infinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune scrie expres: „este formal interzis Băncii a face alte operaţiuni de cât cele anume determinate de art. 9; ea nu va putea să împrumute nici nu va putea face împrumut pe hipotecî sau pe acţiuni industriale etc." şi mai departe: „Ea nu va putea avea proprietăţî imobiliare decât cele ce-î sunt strict necesare stabilimentului său". Cei ce au scris aceste lucruri la 1880 ştiau ce scrie căci aveau experienţa trecutului. Astăzi vrem să garantăm bilete de bancă cu petrolul din fundul pământului şi ne mirăm că scade valuta. Negustorul care vinde marfa nu are economii de plasat nu are nevoie de lichidare spre a-şi reface capitalul de rulement ca să cumpere altă marfă. Cei ce ne-au dat mărfuri dela 1918 până la 1922 nu pot aştepta până la 1940 ca să punem în valoare bogăţiile României, căci ar trebui să-şi închidă fabricile şi prăvăliile până atunci. * ** * Să revenim la a doua obiecţiune a d-lui Victor. In concluziile mele nu se vede că am propus stabilizarea la valoarea actuală. Din contra la § 45 spun textual: „este sigur că în momentul conversiunii monetare se poate alege orice imitare de măsura de valoare pentru noua monedă convertibilă“ și întreg capitolul din care face parte acest paragraf nu este decât demonstraţia aritmetică şi fără pas.alitate de replică ca alegerea rea una unităţi e indiferentă, ai condiţia ca alt 7 din proiectul de convenţie să fie modificat în consecinţă. Acest art. 7 sună astfel la al. 2 (vezi pag. 43) : „.pentru sarcînele care au luat nascere înainte de promulgarea legii, puterea liberatorie a noicilor rulele se va fixa întrun tarif care va face să varieze această putere dela 100 la sută pentru sarcinele cari au luat nascere înainte de 1 Aprilie 1914 și vânând cu data nascerii lor până la valoarea hârtiei moneda în momentul promulgării ete.”. La § 52 repet: fără tariful corector întoarcerea la paritate ar fi o spoliațiune etc.“ Rezultă de aci că cel ce a împrumutat pe Stat sau pe oricine altul cu lei-aur sau hârtie convertibilă va primi în noua monedă fie 100% dacă noua monedă e tot cea veche, fie 3300 la 100% dacă cea nouă va fi 0,033 cum era când am scris broșura. Dacă a împrumutat cu lei hârtie la 1920 va primi o valoare potrivit valorii leului la 1920 iar cei cari au împrumutat ieri vor primi sau 3,3%din suma împrumutată dacă noua monedă e cea de la 1914 sau 100 la sută dacă e la fel cu cea împrumutată. Cu aceste observaţiuni evident sumare obiecţiunile d-lui Victor nu mi se pot amplica şi prin urmare echitatea e salvată în toate cazurile, afară de creanţele stinse deja, pentru cari nimeni nu mai poat nimic. Cea ce însă impune operaţia propusă este experienţa trecutului, căci propunerea nu e invenţia mea, ci operaţia înfăptuită şi reuşită perfect aiurea. Vom arăta unde şi cum. ALEXANDRU PERIEŢEANU STABILIZAREA MONEDEI Răspuns obiecţiunilor ce mi se aduc 1 JUDICIARE DECIZIA CURŢII IN CHESTIA SUCCESIUNII AMIRA Marele proprietar Nic. Amira lăsând o moştenire importantă vre-o 20 de milioane — rudele de sânge, profitând de faptul că testamentul pe care Amira îl depusese la Casa de Depuneri se află cu tezaurul la Moscova, — au cerut Justiţiei să li se atribue lor averea pe baza codului civil ca şi când n'ar exista nici un testament. Argumentul era următorul fiind vorba de un testament mistic, nu se poate face dovada exactă a conţinutului lui prin martori nici prin prezumpţii, precum nu se poate dovedi nici dacă formalităţile exterioare prevăzute de lege sub pedeapsă de nulitate, au fost îndeplinite. Tribunalul, admiţând acest punct de vedere, a socotit inutil să mai admită martorii invocaţi de partea adversă , în speţă „Azilul Elena Doamna“ care cerea întreaga moştenire pe baza testamentului de la Moscova,— martori cari ar fi urmat să complecteze începutul de dovadă rezultând din copia de testament şi alte acte, găsite în rada de fier a defunctului. Ca urmare, tribunalul a respins pretenţiunile Azilului „Elena Doamna“ şi a atribuit moştenirea rudelor lui Amira. La Curtea de apel situaţia a fost răsturnată. Secţia IV a Curţii după desbateri şi deliberări îndelungate, a admis existenţa testamentului de la Moscova şi conţinutul lui, pe bază de prezumpţiuni puternice şi uzând de dreptul nelimitat de apreciere. Rudele au fost îndepărtate de la succesiune, care a fost atribuită Azilului, conform acelui testament. Tot pe baza acestuia s’a acordat mobilierul şi uzufructul a două imobile, soţiei defunctului. AGITAŢIILE STUDENŢEŞTI Judecătorul de instrucţie al cap. 2, care cercetează pentru aţâţare la dezordini pe şefii mişcării studenţeşti Napoleon Creţu şi Const Rîpeanu — arestaţi alaltăeri —, a mai arestat ieri pe alţi doi studenţi, cari au de asemenea o mare parte de vină în provocarea dezordinelor: Ion Simionescu şi Sergiu Băcescu. Toţi patru vor fi aduşi mâine la trib. cor. S. I, spre a se discuta confirmarea mandatelor de arestare. TRIB. IAȘI Trib.s II a admis în parte apelul d-lui general dr. M. Ciomac, legatarul universal a def. Gr. Maximovici, apel făcut contra procesului verbal al Minist. de finanțe de impunere la taxa succesorală, reducând masa succesorală la suma de 4 497.366 lei 90 bani, iar ca taxă de înregistrare s-a fixat suma de 944.707. lei 85 bani, ordonând a se lua inscripție asupra averei succesorale până la concurența sumei de lei 944.707 şi obligând ministerul la 10.000 lei cheltueli de judecată. Efectele restrângerei importului In privinţa restrângerei importului, iată un caz concret car© dovedeşte că brusca scădere a leului con stitu© o piedică insurmontabilă, pentru import. Un comerciant, comandă cinci vagoane de fer în Ceho-Slovacia, îşi face socoteala că va câştiga 50 bani la fiecare kilogram de fel, şi, om, prevăzător, spre a se pune laadăpostul surprinderilor valutare, cumpără, odată cu comanda, coroanele cehe spre acoperire Patruzeci şi opt de ore după plecarea comandei, coroana cehă se uiteă cu 2 lei şi comerciantul nostru işi face socoteala că vânzând coroanei© câştigă mai mult ca din vânzarea celor cinci vagoane de fer. Zis şi făcut : a anulat comanda şi a vândut coroanele Din Austria SOCIETATILE PE ACŢIUNI In al doilea semestru din 1922 au fost create in Austria 170 societăţi pe acţiuni cu un capital global de 15 miliarde 334 milioane coroane. Din acestea 11 sunt bănci cu un capital de 2 miliarde 755 milioane coroane. In acelaşi semestru au fost create 391 asociaţiuni cu răspundere limitată (G. m. b. H.) cu un capital de 3 milairde 50.9 milioane coroane. Şi-au sporit capitalul 127 societaţi pe acţiuni făcând noui emisiuni în valoare nominală de 24 miliarde 918.8 milioane coroane în cari şi-au sporit capitalul acţionar cu 6 miliarde 395 milioane coroane. Numărul societăţilor pe acţiuni şi al asociaţiunilor create în al doilea semestru din 1922 este inferior cu 247 celui din epoca corespunzătoare din 1921. Capitalul absorbit, deşi distribuit la un număr mai mic de întreprinderi, este superior (18 miliarde, 383.9 milioane în al doilea semestru 1922 față de 11 miliarde 190.9 milioane în semestrul corespunzător din 1921). Politica valutară cehoslovacă Ştampilarea coroanelor. — Reducerea circulaţiei financiare.—Politica budgetară de economii.—Balanţa comercială activă Prăbuşirea schimbului român nu este decât consecinţa firească» aş spune chiar fatală, a tendinţei generale de scumpete care s’a manifestat la noi In toate direcţiunile în decursul ultimului an. Limitarea câştigurilor şi, oarecum, normalizarea preţurilor spre care păream a ne îndrepta, a fost dintr’odată sdruncinată prin pornirea unor noui ridicări de preţuri pe care organele conducătoare s’au dovedit incapabile să le prevină şi, la nevoe, să le stăvilească. Deprecierea leului pe piaţa internă trebuia să-i urmeze în chip necesar şi deprecierea lui în afară de graniţe, fiindcă orice am face, oricât ne-am strădui, leul nu poate avea peste graniţe mai mult preţ şi mai mare credit decât i-l dăm noi aci în ţară. Cu aceste constatări introductive, nu va fi lipsit de interes acum când schimbul nostru a intrat într’o perioadă de scădere fără pereche până astăzi, să vedem în linii generale ce au făcut vecinii cehoslovaci pentru ameliorarea situaţiei lor financiare. # « * Răul pornește de departe, din primele timpuri după încetarea războiului. Cehoslovacia, Stat nou şi încă dezorganizat, a înţeles de la început că, în prăbuşirea financiară a Europei centrale şi în special a Austriei, avea interes să-şi delimiteze aparte câmpul monetei sale naţionale spre a nu fi atrasă de vârtej. De aceea, încă din primăvara lui 1919, ministrul de finanţe, Raşin, a procedat la ştampilarea, exact vorbind la timbrarea coroanelor de pe cuprinsul întregei republici. Concomitent cu această operaţiune, s’au retras din circulaţie 50 la sută din coroarele prezentate la timbrare de către particulari dându-li-se, în schimb, rentă de Stat rambursabilă şi inalienabilă, purtătoare de o dobândă de 1 la sută. Prin acest sistem Cehoslovacia s’a apărat împotriva contrabandelor de hârtie-monetă, ce au abundat la voi şi, totodată, a săvârşit un început de deflaţie prin restrângerea circulaţiunii fiduciare. De altminteri, defectuozitatea criminală a procedeelor noastre faţă de coroanele aflate în teritoriile alipite se vădeşte şi prin faptul că, în toată Cehoslovacia, a fost de preschimbat o cantitate abia cu vreo 2 miliarde coroane habsburgice mai mare decât cantitatea ce s’a preschimbat la noi contra lei. Pentru a vădi măsura acestei defectuozităţi trebue să remarcăm că populaţia cehoslovacă reprezintă mai mult decât îndoitul populaţiunii corespunzătoare din România care avea coroane de schimbat şi în plus reprezintă aportul unor teritorii incomparabil superioare celor revenite nouă peste Carpaţi, prin bogăţii de tot solul şi prin industrii productive. Prin urmare, dacă am vrea să tragem o concluzie şi să stabilim o responsabilitate, ar trebui să spunem că nenorocirea noastră financiară se trage din procedeul iniţial faţă de coroane şi, fireşte, faţă şi de ruble. Rezultatul a fost aproape imediat: de unde în 1918 coroana cota la Zurich 0.25, — în primăvara lui 1919, adică imediat după operaţia de timbrare şi reducere a circulaţiunii, s-a ridicat la 0.34 Soarta coroanei cehoslovce era in mod iet despărţită de a celei austriece. In cursul anilor 1919 şi 1920 Cehoslovacii au procedat la două mari împrumuturi zise ale „Libertăţii“, în sumă de 1 miliard coroane, făcute, intre altele, şi cu scopul de a se reduce mai mult circulaţiunea fiduciară. *if Dar stabilizarea cursului coroanei trecu printr’o gravă criză în iarna anului 1920 când căzu, la Zürich, la 0.04. Ridicarea preţurilor interne, care necesită sporuri de salarii funcţionarilor, părea pe punctul de a zădărnici toate sforţările anterioare. O politică chibzuită a izbutit să oprească şi să înlăture, astfel, o nouă emisiune fiduciară pentru acoperirea nevoilor interne. Este drept că posibilităţile de credit intern pe care le-a găsit Statul cehoslovac au făcut cu putinţă acest efort: noua emisiune a fost evitată. Pe vară cursul coroanei cehoslovace a început să-şi revină astfel că în Auepist a ajuns la 0.13 la Zurich. O nouă scădere se produse către toamnă până la 0.10 şi chiar se accentuă până la 0.06 în 1921, cu ocaziunea mobilizării provocată de aventura lui Carol de Habsburg. Pe atunci cursul coroanei cehoslovace era sub cursul leului nostru şi abia către finele lui 1921 îl depăşi. O nouă serie de măsuri chibzuite făcură faţă nouei tendinţe de slăbire a cursului: echilibrarea budgetului la 18 miliarde, economii severe, o lege financiară limitând strict orice hotărâri ale departamentelor în materie de finanţe, restrângerea virimentelor de fonduri şi obligaţia votului Camerelor pentru orice încercări de a se depăşi budgetul (cu condiţia ca Parlamentul să fie o realitate faţă de guvern şi de miniştri!) In ianuarie 1922 cursul la Zurich era de 0,07. Noua tendinţă de creştere a preţurilor interioare, care ar fi adus dezastrul financiar al Statului, fu oprită din nou. In lunile următoare coroana cehoslovacă începu să crească în mod constant, cu toată criza unor întreprinderi, rău atinse prin ameliorarea schimbului şi restrângerea debuşeurilor în ţările cu valută mai slabă. Cehoslovacia care suferise de lipsa de debuşeuri pentru industrie chiar de la constituirea în Stat independent, — pentru că ea moştenise cea mai mare parte din industriile fostei monarhii habsburgice fără avantajul imensei pieţe interne de desfacere, avu curajul să înfrunte şi această criză de însănătoşire financiară. Creşterea schimbului la Zurich merse la 0.16, iar în August 1922 atinse chiar 0.20, cu ajutorul speculaţiunilor internaţionale şi cu amestecul unor mari investiţiuni de mărci germane — după dezastrul valutei respective — în coroane cehoslovace. Graţie acestei situaţiuni, cât şi normalizării budgetare, în Decembrie trecut Cehoslovacia putu să ramburseze primul împrumut al „Libertăţii“ de 500 mii, redând pieţii interne suma corespunzătoare. Budgetul anului încheiat s-a terminat cu un deficit de abia jumătate miliard coroane la un total de 20, iar pe 1923 se prevede, în capitolul cheltuelilor, o sumă reprezentând 15 la sută din total pentru amortizarea datorilor publice. In ansamblul măsurilor luate, nu trebue să pierdem din vedere legătura schimbului cehoslovac cu piaţa mai sigură din Zurichşi cu francul elveţian ferit de variaţii prea accentuate—cum sunt ale francului francez — şi nici faptul că ministerul de finanţe al vecinilor noştri şi-a procurat, o mare disponibilitate de devize în valută forte spre a putea paraliza orice încercări de speculă asupra coroanei. De altminteri, în toamna trecută încercări de „baisse“ pe seama coroanei cehoslovace, după urcarea ei prea vertiginoasă, n’au lipsit. Ministrul Raşin le-a paralizat în mod aproape brusc prin ridicarea scontului în momentul înmulţirii bombardărilor speculative. Peste câteva zile prăbuşiri financiare zgomotoase s’au produs chiar în Cehoslovacia, iar doui speculanţi directori de bancă, implicaţi în jocul de baisse şi ruinaţi prin măsurile prevăzătoare ale guvernului, au trebuit să-şi sboare creerii. * * «•Alături de aceste măsuri de prevenire sau de iniţiativă, ca şi de prevedere, situaţia financiară bună a Cehoslovaciei se datoreşte şi unei balanţe comerciale active. Exportul la sfârşitul primului semestru din 1922 însuma 10 miliarde 513 mii. coroane, în vreme ce importul nu ajungea decât la 7 miliarde 497 mii., — deci uu es cedent pe peste 3 miliarde la export. Al doilea semestru din 1922, după buletinele statistice lunare, se va prezenta în condiţiuni tot aşa de bune. E zadarnică orice sforţare de echilibrare budgetară dacă balarie comercială rămâne pasivă, dacă o ţară bogată, cum ieste România, continuă să importe mai mult decât exportă, adică să consume mai mult decât produce şi, prin urmare, să-şi sporească mereu datoriile. La noi, nici în direcţiunea în(Citiţi continuare nn V*Q. llaj !