Argus, martie 1923 (Anul 14, nr. 2957-2983)

1923-03-24 / nr. 2977

­I snl Ili­e 2977 IN TARA Un an 500 Iei 6 luni 250 „ 3 luni 150 ff ABONAMENTE­­IN STRAINATATE Un an TCO I©1 6 luni 350 »* 3 [vnî 200 „ 6 PAGINI ORGAN ZILNIC a) COMERTULUI Directori : Chr. D. Staîcovici si S. Pauker C Sâmbătă 24 Martie 1923 INDUSTRIEI şi FINANŢE! Administrator : H. F- Valentin EXEMPLARUL 2 Lei în țară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: B­u­c­u­r­e­ști, str. sărindar­i4T­E­L­E­F­O­N : 6/93 și 23/69 „— : ? .............................----------------------------------, ■ ■ 'vnfU.-" - — — — -----------------------­ -------------------------. :__________. 1 .­­. .-2-, —­—. Prize maritime Procesul verbal de punere în posesie Aplicarea art. 60 din L. O. J. J.. In fata­ instanțelor de prize ma­ritime s’a adus spre judeca­re si­tuația unor vase cari neavând dresate acte de captură, sau ne­putând fi susceptibile de-a forma obiectul unei­ capturi, s’a dispus — prin respectiva sentinţă pro­nunţată de complectul tribunalu­lui - a fi scoase de sub jurisdic­­ţiunea prizelor. Aceasta,, după ce încă d­in anul 1918 au fost menţinute în,,depo­zitul parcului de vase capturate în perspectiva unei sigure vali­dări. Sentinţele cu dispozitivul de scoatere de pe rol rămase defini­tive prin nesperare și­ învestite cu formula executorie urmau să fie executate. Astfel de sentințe necontestate ele către reprezentantul guvernu­lui — fără controlul revizuirei, căci în materie de­ prize mariti­me nu există dreptul de recurs sau revizuire — ar fi trebuit sa se execute , aşa după cum au fost for­mulate. . Cu toate acestea, în unele ca­zuri s’a drenat procesul verbal de punere în posesie conform dispo­ziţiilor art. 60 şi următorii din legea prizelor, iar în alte aseme­nea cazuri, cu dispozitivul identic de sentinţă, nu s'a făcut aplicarea dispoziţiilor din sus 'citatul­ arti­col. Tribunalul ca şi curtea superi­oară de prize nu judecă şi nu se pronunţă decât asupra validări sau invali­dărei prizei. Intre o sentinţă de invalidare şi alta de scoatere de­ sub juris­­dicţiunea, prizelor, este o mare, de­osebire şi această deosebire pre­zintă o importantă capitală când venim la executare. Art.. 60 din legea organizăm jurisdiicţiunei prizelor, specifică clar şi categoric că numai în caz de invalidare comisarul guvernu­lui dresează procesul verbal de remiterea­ vasului partei care a obţinut invalidarea. In caizu îl executăm sentinţelor prin care s’a dispus scoaterea de sub jurisdicţiunea prizelor, nu se pot întocmi formele dictate de art. 60 pentrucă nu ne tratează ca o invalidare ci, pur şi simplu, de scoatere de pe rol şi în acest caz arhivarul prizelor este singurul organ executoriu ştergând d© pe lista vaselor supuse judecăţii va­sul a că­re­ situaţie nu priveşte sau nu este de competinţa acestei jurisdicţii speciale. Ce­­­trebue să facă în acest caz părţile interesate ? Pretinsul­ proprietar trebue să se adreseze autorităţii care deţine vasul, făcând dovad­a scoaiem de pe rol, cu un certificat pe care tribunalul de prize e dator să-l elibereze (roitei de cum însă, să fia eu­ pro­cesul-verbal de predare), iar autoritatea respectivă e datoa­re să elibereze vasul dacă alte considerent© nu o împiedică, ailt fel continuând să menţie vasul în stăpânire, este expus a plăti dau­ne prin deţinerea în mod arbi­trar a vaisului scos de pe rolul prizelor. Rămâne să se stabilească însă următorul caz: Atunci când co­misarul guvernului cere­ în şedin­ţă ca tribunalul să declare vasul pradă de război, iar tribunalul decid® ifin sentinţă să-l scoată de sub jurisdicţia prizelor, mai poate ulterior vreo autoritate — spre ex.Ministerul de Război — să-l declare singur pradă de războiu în baza­­jurnalului Consiliului de miniştri d­in Dec. 1913 ? In cazul când poate, atunci,ce rol şi ce autoritate de lucru, ju­decat, le mai rămâne instanţelor jur­iec­­ic­­­i­u­ne­i de pr­ize?! C. Tonegaru '­01H­­ORIILE mm BANCHER D­edesupturi valutare ‘Acţiunea ocultă a unui sin­gur om, care pe contul firmei lui, reuşeşte să susţină valuta­r ,două state întregi — un caz necunoscut proape in istoria finanţelor publice — formează subiectul unor memorii foarte­ interesante, publicate de cu­l rând de bancherul austriac Ri­chard Kofa, om de mai puţin de 50 ani. Două State, Austria şi Polo­nia, au primit ajutorul exclu­siv al acestui om pentru spri­jinirea monedelor lor naţio­nale. Fazele prin care a trecut a­­ceastă acţiune se citeşte ca un roman. Imediat după­­ prăbuşirea Austriei, când cursul valutar a început să apese greu asu­pra coroanei, o întâlnire im­portantă a avut loc la Viena între Kola şi prof. Schumpe­ter, pe­­ atunci ministru de Stat. Kola a fost însărcinat să cumpere devize străine pen­tru Statul austriac, în orice cantităţi posibile, deşi Statul şi-a constituit un organism special pentru devize cu sco­pul de a împiedica orice afa­ceri particulare în materie va­lutară. Nici un alt ministru din ca­binet nu a fost pus în curent cu această chestiune. Kola a­ reuşit să obţină o m­are cantitate de devize prin bursa din Zurich, iar tezaurul austriac a plătit astfel într’un cont fictiv la Banca Kola, pe numele unui domn Freiberger, numeroase milioane de co­roane. Nici măcar funcţionarii su-periori în directă legătură cu ela nu au ştiut că acest domn Freiberger este o fiinţă inexis­tentă. ( Intr’un singur moment nu­mai, Centrala devizelor din Sirena a interceptat o telegra­mă adresată „domnului Frei­­foerger"* în care acesta era in­format că a fost creditat cu « «nouă ide franci elveţieni. Kola a fost chemat să dea ex­­plicaţiuni şi a fost nevoit să ceară protecţiunea ministrului. Cam la epoca semnării tra­tatului de la Saint-Germain, s’a deschis la Zürich un al doilea cont fictiv pe numele d-lui Henry Smith, din New-York şi devizele străine erau trecute în ‘creditul acestui' personaj nou. In cele din urmă, un ziar, în neştiinţa adevăratelor circum­stanţe, a început o campanie violentă în contra lui Kola şi secretul a trebuit să fie di­vulgat. Numai atunci a aflat şi restul cabinetului ministe­rial de acordul încheiat. Iar şe­­fiul organismului de stat pen­tru comerţul de devize a tre­buit să mărturisească că nu a avut nici cea mai mică ideie că s’au cumpărat imense sume de valute străine. Astfel coroana austriacă s’a putut menţine un timp înde­lungat la un curs stabil. Mai târziu, Polonia a urmat un procedeu analog. Guvernul polonez s’a adre­sat lui Kola ca să-i facă ace­­laş serviciu. Banca Naţională polonă a pus la dispoziţie bancherului vienez sume enorme şi Kola a început să cumpere mărci po­loneze în Elveţia şi în alte pieţe principale, oprind astfel căde­rea valutei poloneze. Dar, în epoca plebiscitului din Silezia superioară, s’a or­ganizat în Berlin o contra­­mişcare. S’a răspândit zvo­nul la Bursa din Berlin că fir­ma Kola & C­ie s’a ruinat cumpărând mărci poloneze* Zvonul a avut rezultate rele, totuşi insuficiente de a pune capăt intervenţiunei lui Kola în favoarea mărcii poloneze, întocmai ca în cazul Aus­triei, Kola a­­ asumat impor­tantul serviciu de a menţine valuta­ Statului, aşa­ cum au făcut-o altă dată casele Roth­schild şi Fuggers. M. R.. Depozite şi reescont­­ _____ . Constatăm­ cu ocazia publicării bilanţu­rilor pe 1922 Şi în 1922 constatăm că băncile noastre au săvârşit acel­aş păcat al excesivei lor angajări prin reescont. Am mai discutat Şi altă dată a­­ceastă chestiune, şi credem că nu este de prisos a insista asupra ei şi c­­ ocaziunea bilanţurilor încheiate pe 1922. Strict teoretic vorbind, o bancă ar trebui să lucreze numai prin pro­priile sale mijloace : capitalul şi rezervele. , In practică, acest lucru însă este imposibil. Pe ce ? Pentru ca banca să-şi scoată chel­­tuelile de administraţie (salarii, fur­nituri, mobilier, timbre, etc.), plus impozitele, plus rezervele pentru e­­ventualele amortizări, ar trebui să-şi plaseze capitalul său cu dobânzi fan­tastice, pentru că, scăzând din do­bânzile încasate, cheltuelile de mai sus, plus impozitele, etc., să mai rămână încă un 15—20 la sută pro­fit net, care să se distribue acţionar­iilor * * * " Pentru că banca să poată^să reali­zeze un dividend de 15—20 la sută la capitalul său, fără ca insă la pla­samentele sale să perceapă 40 sau 50 la sută dobândă, este silită a-şi procura fonduri străine de manipu­­lare, fonduri externe, Cari sunt de­­punerile sau reexcontul. Ce sunt depunerile Primesc de la clienţi bani spre fructificare, la care plătesc dobândă 4,5­­sau 6 la sută pe an, şi aceşti bani îi plasez cu 10 sau 12 la sută. Diferenţa de dobândă îmi acoperă cheltuelile, sau chiar un­i procură procente in plus pentru dividende. Ce este reescentul ? Pentru banii plasaţi iau poliţe (fie împrumuturi directe pe poliţe, fie împrumuturi de cont curent pe i­­poteci, lombarde, cesiuni, etc­., la cari totU­ fi iau poliţe de rulment, pentru reintrarea in fonduri). A­­ceste poliţe, cari­­ reprezintă plasa­mentul meu, le reescontez la altă bancă, sau la Banca de emisiune, îmi iau înapoi banii, pe cari îi pla­sez din nou, iau iar poliţe, iar le re­escontez, iar iau bani pe ele, iar fac plasament mai departe, şi astfel îmi înmulţesc mijloacele de exploa­tare. Plătesc la reescont 6 la sută la Banca Naţională sau 9 la Sută la altă bancă, şi plasez banii cu 10 sau 12 la sută. Diferenţa de dobândă îmi rămâne. Care din aceste două surse de procurare de fonduri străine este mai de preferat ? Desigur că depunerile. Politica cea mai cuminte de bancă este de a cultiva depunerile, şi a nu uza de reescont, decât la strictă ne­cesitate. A nu uza da reescont nici­odată in vederea procurării de fon­­duri pentru plasamente. Reessontul să fie supapa de siguranţă. Reescon­­tul să fie totdeauna cheia, care să restabilească, la nevoe, echilibrul in­tre activul și pasivul unei bănci Cred clar că cele de mai sus for­mează axiomul cel mai fundamental în politica de bancă. Intr’adevăr depunerile sunt foarte elastice. A cultiva depunerile, este cea mai fericită politică pentru o bancă. Mai ales dacă majoritatea de­­punerilor sunt pe termene fixe, banca este , la adăpostul surprizelor. Afară de aceasta, termenul unei de­­puneri nu înseamnă o scadenţă fa­tală, cum e scadenţa unei poliţe. Oricâte depuneri ar avea o bancă — chiar toate la vedere — nu pot constitui un pericol, dacă banca nu este deloc, angajată prin reescont. Orice cerere de restituire de depo­­zite se poate uşor satisface prin re.­escont. De aceea am spus că rees­­contul trebue să fie numai şi nu­­mai cheia, care să restabilească e­­chilibrul între activul și pasivul băncii. * * * Să luăm cazuri concrete . O bancă are zece milioane capital. Depunem­ 50 milioane. Plasamente 60 milioane. ? Reescont nimic. Presupunem că vin cereri de re­trageri de depozite 20 sau 30 mi­­lioane. Dacă banca nu este deloc anga­jată la reescont, poate oricând face reescont, și la un capital de zece milioane, poate oricând găsi credit de reescont de 20 sau chiar 30 mi­lioane pentru restituirea depozitelor. Presupunem că ar veni o retra­gere de depozite integrală de 50 mi­­lioane, banca Încă poate restitui a­­ceste depozite, făcân­d­ 30 milioane reescont, iar 20 milioane realizând din plasamente (o bancă trebue tot­deauna să aibă grija de a avea pla­samente cât mai lichide, ferindu-se cât se poate mai mult de imobili­zări). Să presupunem a! DOILEA CAE : O bancă, are zece milioane capital. Depunem­ nimic. Reescont 30 milioane. Plasamente 40 milioane. Situaţiunea este mult mai grea. Reescontul este totdeauna amenin­ţarea. Mai ales dacă plasamentele se i­­mobilizează, reescontul este condam­nat la o preschimbare a poliţelor la infinit. Şi dacă banca creditoare, care ţi-a acordat creditul de rees­­cont, îţi cere reducerea angajamen­telor, sau îţi denunţă creditul ? Mai ales pe vremuri de criză, băncile an­gajate excesiv prin reescont, sunt expuse la bancrută. Să luăm ALT CAZ, cazul cel mai stupid. O bancă are zece milioane capital. Depunem­ 50 milioane. In loc ca banca să se mulţumească cu aceste 60 milioane fonduri de ex­­ploatare, şi să facă un plasament de 60 milioane, se antrenează în plasa­mente cu orice preţ, în extinderi de afaceri cu orice preţ, şi mai face şi reescent 30 milioane, pentru a avea un plasament de 90 milioane. Iată că viile o retragere de depo­zite de 30 milioane. De unde va lua banca aceşti bani ? Credit de reescont nu mai găseşte, de­oarece este suficient angajată prin 30 milioane la un capital de zece milioane. Iată că mai vin şi băncile credi­toare şi cer reducerea angajamente­lor de reescont. Ce face banca în a­­cest caz ? Poate să execute integral pe debi­torii săi, pentru­ a lichida In scurt timp plasamentele sale și a.şi plăti creditorii ? Exclus. Bancruta. *­ * •*:­Ce constatăm cu ocazia bilanţuri­lor pe 1922 ? Mai toate băncile sunt excesiv an­­gajate prin reescont. Băncile provinciale în, special tră­­esc numai din reescont, neglijază compleetamente, politica de depu­neri. Nu citez nume. Dar ,mai toate băncile provinciale, care şi-au pu­blicat bilanţurile până acum (acelaşi lucru ca­ şi în 1921) au depuneri mai mici decât capitalurile lor, in schimb angajamente la reescont de două sau de trei ori capitalurile. Mai ales astăzi, când piaţa noa­stră duce atâta lipsă de numerar* din cauza tezaurizării ţăranilor, ne­glijarea politicii de depuneri din partea băncilor provinciale, este cea m:,i fi.np’atif. diifi'.ivor s nslaiiiiili lor. Băncile provinciale­­preferă să plă­tească la Bucureşti 9 sau 10 la sută dobânzi la reescont (pe care î l pla­sează cu dobânzi de uzură) în loc de a cultiva depunerile ţărăneşti, la care ar plăti maximum 6 sau 7 la sută, şi ar uşura şi piaţa monetară, prin pomparea numerarului. Marile bănci din Bucureşti ar tre­bui să ia măsuri în această privinţă şi a da o directivă sănătoasă politi­cei de bancă din provincie. Politica de bancă a băncilor pro­vinciale, dusă în mod greşit încă de la Înfiinţarea lor, stânjeneşte în mod indirect viaţa economică gene­rală a ţării, şi antrenează fără voie însăşi marea finanţă din Bucureşti pe această pantă. Băncile din Bucu­reşti, desigur, din interese superi­oare, nu pot trânti la pământ două sute de bănci din toate colţurile ţării. Aceasta nu înseamnă însă ca ma­­rea finanţă din Bucureşti să nu dea finanţei provinciale adevărata direc­tivă în politica de bancă. I. C. Lucaci­ u... .. reduceri de 45 j. pe C. F. R. S'a med acordat reducerea de 13 la sută, din taxele tarifare de trans­port pentru produsele, proprii ur­mătoarelor stabilimente cari se bu­cură de avantagiile legii industriale. — Costinescu M. Moara din co­muna Răcătău județul Bacău gara Rărcăciuni. — Dumitriu Gh. şi Dimitriu G. G. Moara din comuna gara jud. Ro­man gara Roman. — „Moldova." fr. Abramovici fa­brica de pielărie şi talpă din Ro­man. — Constantinescu D. Moara din comuna Greceşti Jud. Dolj gara Se­­garcea. — Popescu, Alex. Moara din co­muna Bistriţa judeţul Mehedinţi gara Simian. — Popescu C. B. Moara idem. —Cristea Bratu C. şi Cristea Gh. C. fabrică de mobile de lemn din Slănic jud. Prahova. — Borugă Dumitru mioară din co­muna Bistriţa Motru­ jud. Mehedinţi gara Strehaia. — Bivolaru Gh. P. Moara din co­muna Balbaş jud. Gorj gara Stre­haia. — Marines­cu I. fabrică de articole de cherestea şi scânduri, comuna Meri Petchi jud. Ilfov gara Şerban- Vodă. — Bu­rb­escu, Ion Moara din co­muna Frăţ­eşti judeţul Ialomiţa gara Ţăndărel.­­— Vasilescu Ştefan moara com­u­­na Tăbăreşti jud. Buzău gara Tă­băceşti. Toate aceste avantagii se aplică nimerit, la transporturile care se taxează conform clasificatiunei măr­furilor din tariful local de mărfuri după cl. I, II , III și numai dacă sunt insolite de un certificat de pro­veniență. Aceste avantagii s’au acordat până la 1 Aprilie 1942. Mărfurile cari se taxează după tarife speciale, cari deja sunt mai reduse nu beneficiază de reducerea de 43 la sută din taxele de trans­port. ■ •'«. ­ Datoriile gajate ale austro-Ungariei REPARTIZAREA STATELOR SUCCESOARE La 23 ianuarie 1923, comisiu­­nea de reparaţii a repartizat asu­pra statelor succesorale datorii­­le gajate ale fostei monarhii a­­ustro-ungare. Aceste datorii se compun în special din obligațiunile compa­niilor private de cale ferată cari, in urma divizării Austro-Ungari­­ei, n’au mai putut plăti cupoa­nele obligaţiunilor. Tratatul de pace prevede re­partizarea acestor datorii propor­ţional cu lungmea liniilor ferate revenind statelor succesoare ale monarhiei austro-ungare, astfel că sarcina comisiunei de repara­ţii se rezuma in a lua cunoştinţă de rapoartele comisiunilor însărci­nate cu inventariarea avutului acestor linii şi rezolvarea puncte­lor litigioase. Printre acestea din urmă era şi data dela care urma să fie soco­tită­ prima scadenţă căz­ând în sarcina statelor succesoare. O telegramă aduce ştirea că co­­misiunea de reparaţii a hotărât ca ceastfă scadență să­­ fie socotită, pentru toate statele, dela 1 Iulie 1919. Exportul ouăielor în ajunul Paştilor . Se cunosc stăruinţele de tot felul ce au fost depuse acum două luni de zile pe lângă d. ministru al industriei şi comerţului ca să admită libertatea exportului de ouă. Totuşi d. ministru Sassu a re­zistat tuturor insistenţelor şi este cuno­scută declaraţia solemnă fă­cută, că d-sa nu va îngădui să se exporte acest aliment de primă şi absolută necesitate. încă de acum trei săptămâni, chestiunea a fost însă reluată în studiu la ministerul de comerţ şi, după cum aflăm din cercuri bine informate, este vorba ca exportul ouălor să devină în curând fapt. In vederea, acestei măsuri, se lucrează actualmente cu multă felxiltate în cabinetele ministe­­rului de comerţ. Se pare cu toate acestea că o­­biecţiuni serioase se ridică împo­triva exportului de ouă, cu deose­bire acum când ne mai despart doar trei săptămâni de zile până in sărbătorile Paştilor, epoca in care se ştie că consumaţia ouă­lor e cea mai mare din an. Intensificarea exportului de porumb La ministerul de agricultură se studiază chestiunea, intensificării exportului de porumb prin micșo­rarea taxei vamale actuale de trei­­zeci mii lei de vagon, care pare a fi prea mare, o­bligându-se exporta­torii la depunerea în schimb a li­nei cote pentru consumul intern. Noul buget al sovietelor IN RUBLE-AUR Bugetul Rusiei sovietice pe e­­xerciţiul Octombrie 1922 — Sep­tembrie 1923 a fost elaborat In ruble-aur de comisia bugetară. Bugetul se ridică la un miliard 418 milioane, 818 mii, 517 ruble aur, prezentând an deficit de 362 milioane ruble aur, cari vor fi acoperite printr’un împrumut. Publicaţii interzise PROHIBIRĂ LA IMPORT A PU­BLICAŢIILOR ANTISEMITE GERMANE Ministerul de interne a oprit in­troducerea ţi răspândirea in tară a următoarelor publicaţiuni : Revista esperantîstâ, Senad­eca Remlo, care apar© la Leipzig. Catalogul de căr­ţî comuniste ger­mane Verb­a des Komunistische Im­ternationale. Revista internaţională Presse Kor­respondenz, care apare la Berlin era mai multe limbi. Ziarul german Wiener Bilder, ca­re apare la Viena. Revista Színházi Élet. Revista Hamer, care apare la Leipzig. De asemenea s’a dispus prohibirea la, import şi a manifestelor si căr­ţilor poştale ilustrate cu conţinut antisemit, editate de redacţia revis­tei Homer, din Leipzig. împrumutul Comunei Bucureşti La ce lucrări urmează să fie întrebuin­ţată suma de una sută milioane franci In numărul nostru de Marţi am anunţat că Primăria Capitalei a primit două oferte pentru îm­prumutul extern, pe care doreş­te să-l contracteze.­­Primul, din Anglia, pentru două milioane lire sterlin© cu o dobândă de şease jum. la sută, şi 85 până la 87 cota de emisiune. • Al doilea, mai avantagios, şi care va fi contractat in Franţa, in valoarea de una sută milioa­ne franci cu şapte şi un sfert dobândă, cu trei la sută peste al pari. Tratativele, aproape terminate, ale acestui din urmă împrumut, au­ decurs foarte satisfăcător şi imediat ce formalităţile cerute de legi vor fi îndeplinite, contractul va fi încheiat. TERMENUL ÎMPRUMUTULUI Acest Împrumut se va contrac­ta pe un termen de trei­zeci şi cinci ani, iar dobânzile nu se vor plăti decât din anul al patrulea. REPARTIZAREA ÎMPRUMU­TULUI Suma de un miliard şi două sute milioane lei, obţinută din cele o sută milioane franci fran­ceză, se va in­trebuinţa astfel: 300 milioane vor fi afectate lu­crărilor de captare şi aducere de apă în Capitală; 100 milioane pentru canaliza­rea sistematică a oraşului. 300 milioane pentru pavarea şi salubritatea străzilor. 200 milioane pentru construi­rea palatului Comunal, pe locul destinat pentru aceasta, peste drum de statuia lui Brătianu. Acest palat va avea ca parter­ apartamente de închiriat pentru magazine şi birouri, din a că­ror chirie se va amortiza costul, clădirei,­­ 300 milioane pentru reorgani­zarea serviciului de pompieri al Capitalei și alte lucrări de pri­mă necesitate. Cea mai mare parte din suma­ împrumutului va fi dată în mat­­eriale socotite în franci fran­cezi, iar numai pentru acele ce nu se pot obţine din Franţa se vor da devize până la echivalen­tul sumei de o sută milioane franci francezi. ' *-*-■» Achitarea acestui împrumut s® va face tot un franci francezi ast­fel că prin eventuala urcare a leului, să avem beneficiul dife­renţei de curs. Cercurile diriguitoare ale Pri­măriei Capitalei sunt mulţumite de realizarea acestui împrumut, pe care îl consideră ca un prim pas al refacerei oropsitei noastre capitale şi fundamentul edificiu­lui nostru edilitar atât de sdrun­­cinat Rămâne de văzut dacă puterile executive îşi vor da asentimen­tul lor pentru uşurarea şi acce­lerarea lucrărilor de recunoaşte­re oficială a împrumutului, căci până atunci, chestiunea­ rămâne — aşa cum a declarat p o d. dr. Co­stinescu ziarului „Viitorul“ _» un simplu proect. -f G. St. * * «­ Edilitare din Capitala POMPIERII Suma de 15 milioane lei a fost a­­locată în anteproiectul de buget co­munal pentru întreţinerea corpului de pompieri­­al Capitalei, trecut de curând sub conducerea ministerului de interne. SERVICIUL DE ASISTENŢA Primăria Capitalei a hotărât des­fiinţarea serviciului ei de r azistenţă socială, trecând Uniunea societăţilor de binefaceri, cu sediul la palatul regal, atribuţiunile acestui serviciu. MOTOARE DE TRANSFORMARE PENTRU S. T. B. Primul motor de transformare a curentului pentru nevoile S. T. B.­­Ului este în curs de montare la u­­zina comunală, iar al doilea va sosi in curând în Capitală. Transformatoarele odată montate, curentul electric disponibil pentru nevoile societăţeî de tramvaie "Va fi întreit, permiţând astfel mărirea numărului de vagoane actualmente pe linii. CARNEA In sfdrsH, după o săptămână de lipsă s’a găsit erî carne m­­dinată. Preturile au variat după calitatea cărneî ţi cinstea măcelarului. In medie preţul a fost între 48 şi 20 leî. PEŞTELE Peşte de asemenea a fost de găsit la început mal ieftin, dar acaparat apoi de restaurante, mal scump. .Şi aci media a fost de 20 lei. PAINEA Pâinea, albă şi neagră, s’a găsit in abondent­ la toate brutăriile. De relevat este faptul că cercurile conducătoare ale Primăriei prevăd o nouă sporire a preţului pâineî. SCUMPIREA LUMINEI Societatea generală de gaz şi e­­lectricitate a înaintat primăriei o ce­rere prin care solicită sporirea taxei la energia electrică împărţită la abonaţi• D. DR. COSTINESCU, primarul Capitalei, a intervenit pe lângă con­ducătorii societăţii să amâne acea­stă cerere pentru mai târziu, ca pu­blicul — care a inel ’’cat în ultimul timp sporirea la pirone si tramvaie să nu fie excesiv încărcat.. Se pare, însă, că societatea­­de gaz persistă in cererea ©L ZAHARUL Pe piaţă preţul zahărului a reluat tendinţa sa ascendentă. Motivul nu poate fi decât dosirea zahărului de către unii băcani. Ultimul preţ a fost 36 lei Egr. EPIDEMIILE Ultima situaţie a epidemiilor în­ Capitală este : Scarlatina 60 cazuri. Tifos exantematic 37 cazuri. Difterie 9 cazuri. Febră tifoidă 3 cazuri. Erisipel 6 cazuri. BARĂCILE Primăria Capitalei a numit o co­­misiune pentru revizuirea barăcilor din toată­­întinderea oraşului, cu excepţia ocol. I, unde nu vor, fi­­lor ferate sub nici un motiv. CONSTRUCŢIILE NEAUTORI­­ZATE Primăria Capitalei a trimis o a­­dresă tuturor circumscripţiilor po­liţieneşti, prin care le roagă să facă o anchetă în toate cartierele, spre a se putea cunoaşte acei care fac construcţii de case, fără autorizaţia necesară. Aceasta, întrucât există multe re-­ clamaţiuni în acest sens în special pentru ocolul IV.­­ DISPOZIŢII ABROGATE Primăria Capitole­ a dat era o de­cizie prin care se abrogă toate or­donanţele în afară de următoarele cari rămân în vigoare : Ordonanţa cu No. 10.734/2081 B din 21 Februarie 1923 relativă la măci­­nişul grâului şi fabricarea pâineî şi jimblei. ;­ Ordonanţa cu No. 30.296/2596 B. din 3 Martie 1923 relativă la preţui­rile fixate pentru restaurante. Ordonanţa relativă la vânzarea peştelui. Rămân în vigoare şi dispoziţiile Decretului lege cU No. 2969 din 919. Toate aceste măsuri intră în vi­goare pe ziua de 25 Martie c. / ................in ■—Mg......... Trei premii ştiinţifice Literatură noastră economică şi financiară e săracă în lucrări o­­riginale. Se simte mai cu seamă lipsa unor Tratate de Economie politică şi Finanţa. „Cultura Naţională" dorind eă umple acest gol, a instituit urmă­toarele trei premii de un total de una satamii lei: PREMIUL I: 40.000 Iei 35.000 lei pentru cel mai bun Tratat de Economie politică (Teorie generală). 5.000 lei premiu de încurajare. PREMIUL II: 30400 LEI 25.000 lei pentru cel mai bun Tratat de Economie politică. (Aplicarea ei practică Str­­aina noastră). 5.000 lei premiu de încurajare. PREMIUL n: 30.000 LEI 25.000 Iei pentru cel mai bun Tratat de Finanţe. 5.000 lei premiu de încurajare. Fiecare lucrare să cuprindă între 250 — 350 pagini de scris, 33 rânduri de pagină. Lucrările care obţin Primele trei premii se vor publica în Bi­blioteca Financiară de sub con­ducerea d-lui Aristide Blank, iar autorii lor vor primi în afară de premii şi dreeptul de autor. Ultimu­l termen pentru prezen­tarea manuscriselor este 1 Apri­lie 1924. Manuscrisele se vor preda la „Cultura Naţională” str. Paris 1.

Next