Argus, aprilie 1923 (Anul 14, nr. 2984-3006)

1923-04-02 / nr. 2985

I Y m 4 fc ** ' :■* --­I® H? 12985 ABONAMENTE IN TARA I! IN STRĂINĂTATE un an 300 lei h Un an 700 lei 6 luni 250 H 6 luni 330 „ 3 lun) 150 „ il 3 luni 200 „ 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI #■ INDUSTRIEI si FINANȚE! Directori : Cfcr. D. Sisicovici si S. Pauker Administrator : H. F. Valentin Luni 2 Aprilie 1923 ImBIS EXEMPLARUL 2 Lei în ţară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: BUCURE­ȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 23­69 Săptămână Financiară In preajma impunerilor fiscului. — Valuta şi echilibrul bu­getar. — Prăbuşirea coroanei ungare ■ peste puţin, agenţii fiscali vor în­ţepă operaţiunile recensământului pentru impozitul pe venit. Ni se a­­firmă ca acei de sus au recomandat cu inzistenţă să proceadă cu îngă­duinţă şi blândeţe.. Este însă a nu cunoaşte caracterul omului ca să presupunem că se poate deşirară, de de­cuta profesională­, de cea ce a de­venit, la urma exerciţiului funcţiunei sale, o a doua natură. Perceptorul e vecinic dispus a vedea în orice contribuabil un fraudator. Va fi deci luptă dârjă intre amân­doi şi oricât primul îşi va aduce a­­mninte de sfatul ce i sa dat de a lu-'Deci, din 781.375 contribuabili su­puși impozitului­ pe venitul global, ,1730.844 achită, împreuna, d’abia o su* ms. de 132 milioane, iar 48.531 per* toane achită, restul birului de peste un miliard. * Ce ne arată aceste cifre? Căi în ma­terie de bogăţie mulţi simt chemat îr­să puţini aleşi. Chiar în­ Franţa, i­­mensa majoritate» 97 la sută, mun­ceşte din gxeţi spre a*şi­ agonisi exi­stenţa şi asupra unei minorităţi hi­aime apasă, întreaga greutate fiscală, apasă poate­ mai greu de cât al tre­imi. Căci in momentul când poseso­rilor acestor, venituri mari li se va părea că aviditatea fiseului o împin­•.-ii jpi'ca departe, vA» fi .eopftjittj«.- i.ei transporte averea;? Iar aiurea, instinc­tul de conservare e cel mai puternic dintre toate. V i * -li- * Cea mai mare toam­ă a miniştrilor (nc finanţe e, în zilele de azi, aceia că că, nu cumva e deteriorare­a valutei să rupă echilibrul bugetar obţinut cu atâta trudă, Germanii, meticuroţi în toate, au conceput o lege, menită să compenseze într’un mod oarecum au­­,,tematic, efectele distrugătoare ale 'scădere! m­ărceî. E o întreprindere imposibil de realizat­ Chiar in mo­mentul când se desbătea proiectul asupra „Depreciere!- monede!” mar­ca se afunda in astfel de prăpăstii în­cât toate străduințele de a-i păr­stra caracterul unui element de so­coteală au rămas zadarnice. Şi a­­tunci, un deputat socialist, într’o ve­hemenţă filipică a arătat că orice si­linţă, de a repara edificiul fiscal al Germaniei va da greş câtă vreme nu se va regula mai întâia valuta. La această, demonstat­aţie i s’a răspuns că tocmai o gestiune financiară şi bugetară proastă a cauzat prăbuşi­rea valutei germane. Aceasta amin­teşte celebra dispută asupra chestiei. Cine a fost Întâi: grăina sau oul? Dar nu număr în această privin­ţă, specialiştii nu se înţeleg. Ei nu ,parvin a stabili fapte concrete ce pot fi verificate. Un orator socialist din Reichstag afirmă că­ impozitul pe venit îl plătesc efectiv în Germania numai salariaţii, pe când Clapele po­­sedante achită deabi­a o optime din întreg prpusul birului. Ministrul de finanţe al­­Ireichului arată la rândul păli, falsa geometri­­e fiscală a preo­pinentul ,şi că salariile produc nu­mai 8 la sută, din impozit iar veni­tul averilor restul. Cine are dreptate? w • w vi* w •/ După o scurtă pauză de reculegere tumeroase întreprinderi industriale şi bancare au început să proceadă la emisiuni nou­ pentru sporiri­ de capital. Vechiului acţionar nu-i dis­place operaţia dacă îi fac rezervă, fă­­ră nici o ştirbire, dreptul opţiune­, şi dacă marja intre cursul de pe pia­ţă şi cursul de emisiune este destul de mare, întreprinderile noastre sunt silite.’sft recurgă la acest spor: cele industriale, spre a desvolta produc­. J­i, cele bancare, spre a corija, efec­tele depreciere a banului. Trebuie mă­rit volumul afacerilor spre a acoperi ch­eltuelile­­enorm urcate; creșterea afacerilor necesită iarăși un spor el personalului dintre care începăto­rii încasează azi sume pe cari le pri­meau directorii de pe vremuri. S’a pus chestia dacă capitalul-ac­­ţiune nu e prea scump şi dacă n’ar­­fi preferabil de a se adresa străină­­tăţei pentru un împrumut cu­ dobân­dă, fixă, ce poate atinge 7, 8, 9 fie chiar zece la sută, insă nu. între 15, 20 şi chiar 25 la sută precum obid­ii iesc azî, băncile şi­ industriile mari se distribuie acţionarilor, ideia u­­­­or ademenea împrumuturi s’a impus cu atât mai,mult, ctt cât o urcare de capital-acţiune nu dă în totdeauna Siguranţa menţinere! vechiului divi­dend. Or­, s’a dovedit ca ideia nu­ e rea­lizabilă în bune condiţiuni Străinul. Imprumutător cere ast­­de condiţmn! de control şi de pre­ponderenţă In mânuirea afacere!, în S&t caracterul independent şi româ­­ftasc al instituţie! s’ar pierde, deve­nind o anexă a vre-unu! trust cu in- 5ere$e. centrifugale. Aşa fiind revine &a! ieftin .şi e mai avantagios pen­d’d interes­ul naţional ca o întreprin­s"“, era cu duhul blândeţe!, tot va încli­na în sensul exageraţiei. Spre a com­bate temperamentul sau fiscul, spre a i se dovedi că dil toate automobi­lele ce mişună in calea Victoriei, nu înotăm toţi i­n bunătăţi, ar fi opor­tun să,Ti se pună sun och­i, următo­rul tablou întocmit de ministrul de finanţe din Franţa: una din ţările cele mai fericit organizat®, întru­cât acolo, distribuţia averilor e mai ge­nerală şi nivelată­, în opoziţie cu alte ţări unde pe lângă o opulenţă, de ne­închipuit, dar de prea multă mize­rie, lata acest tablou, dere să plătească 15 şi 20 la sută acţionarului român in loc de 8—9 la sută, capitalistului străin ca­re vrea­ s’o încalece. Dacă o întreprin­dere românească e bună, atunci capi­talistul­­străin va, cumpăra o parte din acţiunile eî; în acest caz, no! rămânem stăpân! în casa noastră. -A- a La Adunarea generală, a Srănceî Agricole purtându-s© pe tapet relaţi­­unile aceste! instituţiuni cu Banca Wattomei rezultă, din explicaţiile da­te de directorul general, d.­ Flechten­­macher, că Banca Agricolă, departe de a suferi o portiere, e acoperită cu prisosinţă! A căpătat mi­ma'iit.,pachet. He acţiuni fost‹‘"a·"'pe preţul de Stiri leî. Din raportul • consiliului­­de admi­n­ist­raţie a Societăţe! Mica reeşi­ că, vânzarea aurului ce-l produce se fa­ce uşor în piaţa internă şi că socie­tatea intenţionează a dezvolta o in­d­ustrie naţională, a prelucrăre! auru­lui Vor prezenta o mare greutate înfiinţarea unui vast atelier în, care s’ar fabrica, după modelul din Pfor­, zbeim în Germania, obiectele uzuale de aur: verighete, cercel, brăţări şi altele. Media lunară a extracţiei d­e aur din minele societăţii este de 112 kilograme. O tonă de minereu dă 13 luni,­grame aur. Societatea distri­buie un dividend de 50 la sută. Banca ele Industrie şi Comerţ pu­blica primul ei bilanţ pe şase luni, de la 1 Iulie la 31 Decembrie. La un capital vărsat de 30 milioane, bene­ficiul net a fost de pesta patru mili­oane, aproape 25 la sută. Conto-cu­­rent debitor,­­26 milioane, conto-cu­­rent creditor 6 milioane. Un bun debut. Bursa a fost foarte neregulată, obosită, nu fără oarecare toianiuri ■sporadice, insă care muau­ ţinut mult. De astă dată, numai petrolifere au suferit ceva scăderi, destul de mici, de altminteri, pe când­­restul coteri a rămas staţionar. Singur Astra rro­­mănă, foarte fermă, înaintează până la 12.400. Steaua Romănă e la 4600. Creditul Minier, un moment scă­zut la, 3­200 primă­, puii, se reculege şi indice la 3550 primă, puii şi 3050 primă cele vechi. Scăderea trecă­toare este datorită­ hotărîrei Consi­liului de administrație de a propune adunărei generale transformarea tu­turor acțiunilor în nominative, in jurul acestei chestiuni de principiu s’au format două păreri. Unii au înclinat în favoarea unificării in purtătoare pentru motivul următor : Producţia Creditului Minier a între­cut de pe acum acea a, Stelei P­omâne şi »• RomâneUA­me­ricane, va mai creşte, va necesita capitaluri mari ce nu pot fi strânse în târgul naţio­nal îngust. La această obiecţie fun­damentală s’a răspuns că unificarea in nominative nu însemnează vreun ostracism­ împotriva străinilor. Societatea va fi precum e şi acu­ma, extrem de curantă in materie de transfer , procuri­le circulând din mâ­nă în mână, insă ca instituţia pur românească vrea să păstreze acest caracter şi să cunooască pe toţi membrii familiei. Vom adăuga că acţiunile tuturor societăţilor petroli­fere engleze, Phoenix, Consolidated OU, etc. simt nominative. I. B. D. P., după numeroase fluc­­tuaţii îi revine la cursul de azi, opt zile, 1600 primă, cele vechi şi 1590 puii. Petrol Bloch a încheiat la 1.770 cele vechi, cerute. Concordia staţionară la 2.940. Redevenţa a încheiat la 2150 cele vechi susţinute. So­spiro se întoarce la cursul de 850. Banca Minelor se­ înscrie la 850; General­a, Petrolifera, la 460. In bancare s’a făcut: Marmorosch­ Blank la 760; Banca Românească la 670; Banca de Credit, la 690; Ban­­ca comercială Română, la 690; Banca comercială Romănă, la 630; Banca de Scont, 430. 'n­'......... Reşiţa, aproape nemişcată la 1.940. Despre noua emisiune nu se aude nimic. Mica. 2,0.20. Societatea. «a decis: ur­carea 'C­apitalului de la 26­50 mi­lioane printro nouă emisiune de 18.000 acţiuni a. 70­0 lei. «• -X- w In câteva săptămâni coroana un­gară ,a pierdut jumătatea din va­loarea ei. Pe vremea ministrului cu pinteni, d._ Roland Hegedű^ opinia publică din Budapesta era convinsă, că d-reia va împinge,coroana ungară. In, înăl­țimi nebanuite. Astăzi face tocmai a zecea parte a unei centime elveţiene; numai coroana, austriacă, polonă şi marca germană­­sunt încă, mai jos. Cauzele acestei prăbuşiri ? Să lă­săm la o parte rezultatul nenorocit al războiului. Fruntariile Ungariei erau aceleaşi şi anim trei ani; în­dată după dărâmarea regimuluii bolşevic cu ajutorul armatei române, coroana ungară cota două şi luni, centime elveţiene, at­âtt cât: leul nostru astăzi. A scăzut de atunci hu din pricina,,perderei războiului. Cauza principală este pasivitatea bi­lanţului comerţului exterior. Unga­ria datorează străină­tăţii sume prea mari şi a nevoită să plătească dobânzile în valută străină, ceea ce necesită vre-o opt miliarde co­roane hârtie. înainte vreme, Unga­ria realiza o mare parte din această sumă din banii­­ rimaşi de emigranţi, rudelor rămase în ţară. De atunci, emigrarea s’a redus şi, de altfel, mei n ar mai prezenta vr’un interes pentru Budapesta, întru­­ cât emi­granţii se recrutau de prki terito­­rie române şi slovace cari nu mai aparţin U­ngariei. Străinii vin puţin in Ungaria, comerţul de transit e, neîn­sem­nat, deci,­ ivmtru acoperirea pasivului bilanţului comercial mui ră­mâne decât, excedentul comerţului exterior. Un asemenea activ lipseste insa In 1922, Ungaria, a importat mărfuri pentru 261 miliarde termine şi a exportat, pentru 158 miliarde. Deficitul budgetar pe anul curent e prevazu­t cu, 40 mil^aT’dc. CDi^ana rimei calculată la 0,22 ceptim­e. De­oarece a. scăzut la 0.1 centime e;\'­­tiene, deficitul va fi proba­bil dublu. S’a făcut, prea Piuită politică proastă in Ungaria: guvernul în rer .să muncească la. refacerea, ţârei, a permis prea multe excese „Maghia­rilor care se deșteaptă''. Poporul e chemat acum să plătească asemenea fan­tezii primejdioase, încă o cauză a căderei coroanei ungare. VIATOR i Exportul de ouă ? ! — O LĂMURIRE NECESARA _ De curând ministerul de indus­trie şi comerţ a accentuat, într’o nota trimisă ziarelor, ca expor­tul de ouă este şi rămâne riguros oprit, spre a nu provoca o scum­pire pe piaţa internă a acestui aliment preţios. Ştirea a fost primită de opinia publică cu o vădită satisfacţie. Iată insă că o publicaţiune oficială pune iarăşi la discuţie chestiunea ouălor, impunând oa­recum Ministerului de Industrie şi comerţ, obligaţiunea de a da o lămurire. E vorba de „Tabloul întocmit de către Direcţia generală a finanţelor şi comerţului exterior”, asupra exportului pe luna Febru­are 1923 şi pe ambele două luni din acest an în comparaţie cu Ia­nuarie şi Februarie 1922. In acest tablo­u se specifică la capitolul ouălor că în cursul lunei Fe­bruarie 1923 s’au exportat 12.293 tone iar pe Ianuarie şi Februarie 1923 la un loc 18.303 tone (183­ de vagoane).*a- v. •& Desigur că la mijloc trebue să fie, dacă nu două dar desigur o creare, probabil nu s’au expor­tat decât 18.305 bucăţi de ouă. Dar chiar dacă s’ar fi expor­tat şi numai atât — lucru car® iarăşi poate să fie o simplă c­­reare a Direcţiei Statisticei co­merţului exterior — totuşi cre­dem că Ministerul de Industrie şi comerţ va da desminţirea sau explicaţia cuvenită. EdilitaredinGapitala LUCRĂRI IN FUNDATURI Primăria Capitalei a luat dis­poziţia de a t­’­ mai executa, lu­­crărilr edilitare în 5 străzile înfun­date (fundături) decât atunci când costul lor, va fi achitat de pro­prietarii mărginaşi. TAXELE DE HOTEL PENTRU STRĂINI O delegaţie de hotelieri s’a pre­zentat cri d-lui P. P. Niculescu cerând a se suprima taxa de o sută la sută la­ care sunt impuse camerile ocupate de străini la hoteluri. D. P. NICULESCU le-a atras a­­t­en­ți­a că aceasta taxă nu poate fi suprimată atâta timp cât ce­lelalte țări ie-o aplică călători­lor străini; va încerca totuşi să aplice regimul reciprocităţii la acei călători ale căror ţări nu în­casează această taxă dela cetăţe­nii români. TAXELE BIRJARILOR Birjarii s’au prezentat ori la primărie protestând şi ei în con­tra faptului ca sunt impuşi de co­mună la taxe cari întrec,putinţa lor de plată. PAVAREA STRĂZILOR O delegaţie cetăţenească din străzile V. Cârlan­­şi Campoduci s’a prezentat ori d-lui M. Ber­­ceanu, vice-preşedinte în comisia interimară cerându-i să dispute pavarea acelor străzi. BA HAR La Primăria Capitalei s’a con­tinuat ori cu distribuirea zahă­rului la autorităţi şi băcani. © consisă Geografie conc­Hică a t«fM**08* sta* telor europene, o găsiţi în A­lmanacim! ARGUS volum in 400 pagini, care apare Miercuri 4 Aprilie. " Legea Chiriilor A fost votată şi de Cameră D. VALU. DINESCU citeşte rapor­tul comitetului delegaţilor asupra legii chiriilor. D. SIMIONESCU-Bârlad : Ţin să se ştie că am propus un amen­dament care nici nu a­ fost luat în consideraţie. D. BAUTU, crede că adevărata soluţie a regulamentarei raportu­rilor dintre proprietari şi chiriaşi nu stă în legiuiri vremelnice ci în legiferarea unui serios regim de încurajare a construcţiilor. DECLARAŢIILE PRIMULUI MI­NISTRU D, prim ministru arată că ac­tuala lege nu face altceva decât ameliorează legea în vigoare, în­tru­cât din cauza discuţiunilor proectului de Constituţie, nu s’a putut aduce, mai curând, acest proect. „Avem intenţia să venim, în cursul sesiunei viitoare cu o lege care să poată fi desbătută in Par­­lament. Până atunci sperăm că ţara va merge spre normalizare şi atunci vom putea face mai mult decât acum“. * Se cere închiderea discuției. Majoritatea admite­ discuţia pe articole La art. 1 ia cuvântul d. RAU­­ŢU, care face o serie de observa­­ţiuni şi dovedeşte ca legea este neclară, nedreaptă şi că va da naştere la perturbări cari trebu­iau­ săi fie evitate. D. D. DUMITRIU cere ca pre­lungirea contractelor să se facă pe doi ani, pentru că numai aşa s-ar putea face linişte între „ar­mata­ chiriaşilor şi a Propriata­­rilor“. D. I­. ORLEANU constată că 100 deputaţi au semnat ieri un a­­mendament, la art. 1, şi că nici unul nu-l susţine astăzi. Este vorba de hoteluri cari, du­pă acel amendament, urmează să închirieze camere numai popula­ţiei flotante. D. Orleanu citeşte amendamen­tul. D. MIRCEA DJUVARA regretă că deşi încă din Decembrie a ce­rut să se aducă legea chiriilor, d. ministru de justiţie, nu s’a con­format dorinţei Camerii. D. IOAN I. C. BRATIANU : A­­ceastă dojană o merită consiliul întreg. N’am avut timpul necesar să ne ocupăm de această lege. MAREA ŞI MICA INDUSTRIE D. MIRCEA’ DJUVARA întrea­bă care este criteriul după care justiţia va aprecia marea sau mica industrie, pentru aplicarea nouei chirii. D. di’. COSTINESCU întreabă dacă comuna București intră sau nu în categoria proprietarilor cari pot intra în imobilele ei. LĂMURIRILE D-LUI MINISTRU DE JUSTIȚIE D. IOAN TH. FLORE­SCU se declară partizanul prelungirii con­tractelor pe doui ani, dar’ d-sa a trebuit să cedeze cererii consiliu­lui de miniştri. D. ministru de justiţie crede că primăria, comuna şi judeţul poa­te intra în locuinţele lor.’ Legea chiriilor este pusă la vot cu bile. Rezultatului votului : Votanţi: 150. Bile albe pentru 128. Bile negre contra 28. Şedinţa se ridică la orele­­ seara. w­w Textul integral al noui­ legi a chiriilor, II publi­­cam în pagina 3-a a aces­tui număr. mm» întreprinderi Noul BANCA TIGHINA DIN TIGHINA S-a constituit in Tigh­ina o socie­tate anonimă cu scopul de a face orice operaţiuni de bancă. . Capitalul social este de un milion lei împotri în 800 acţiuni. Din consiliul de administraţie fac parte d-nii Gherman Pântea,­Serghei Cernauţeanu, Teodor Creangă, Var­­folomeu Suciu, Leib Blame, Valeria Ceca­­i,­ inginer Bragalo, Alexandru Văleanu şi Dumitru Dragomir. Cen­zori d-­­nii : Ion Potângă, Oscar Nu­­tov, Victor Scaleţelui; cenzori su­pleanţi d-nii Emerkfili Melenciuc, A­­tanasie Chiriac şi L Ivanov. Din consiliul de administraţie fac pate d-nii: Dumitru Neagu, Ioan P. Ioan, Constan­tin Chele, N. Băileanu, N. Grozea, Niţă Manoliu, N. Jichea­­nu, Iftime Dă­năilă, D. Bogdan şi C. Dănăilă. Cenzori d-nii : Ştefan Graur, Alex. Radulescu, C. Prricop. Cenzori supleanţi d-nii: Gheorghe Tâţu, N. Sava şi N. Năstase. „CERAMICA FOCŞANI” DIN FOCŞANI S’a­ constituit In­ Focşani str. Mare 123-125,­ o societaţie pentru fabricarea de cărămizi şi ţigle presate şi lucrate cu mâna. Capitalul social­ este de lei un mi­lion împărţit in 2000 acţiuni. Din consiliul de adminisraţie fac parte d-nii : Gh. I. Tomule­scu, Geor­ge .Niculescu. Dansori pe d-nii : Em­. Mieiora, St. N. Robovici, M. Marcus. Cenzori supleanţi d-nii : M. Freier, B. Goldemberg, D. N. Teodorescu. BANCA TAXAXE­VSCA DIN JUD. FUTNA S’a constituit în Focşani o societa­te anonimă, având deviza a face orice opoaţiuni de­ bancă. Sediul estt­e în Focşani, şi are un­ capital de 500 mii lei impvaţi, în 1000 acţiuni L S. L­. E. T. DIN BUCUREŞTI S­A, constituit sub acest nume o „Societate anonimă română pen­­trul luminatul electric al trenurilor, având de obiect fabricarea şi insta­larea de maşini sau aparate pentru lumină sau forţă necesară la vehi­cule de orice natură. Capitalul social este de lei 1.200.000 ,împărţit d­in 2400 acţiuni. Din consiliul de administraţie fac pare d-nii ing. : G. Burşilă, L. Furna­­aki, Hm. R. Samitca, C. Budeanu, AT.­­Man­oilescu, Const., Ianculescu, V. Roată, Const. Sturdza, M. Coppilo­­vici. Cenzori d-nii : Lecai Scully, Em. C. Savineanu. Cenzori supleanţi d-nii : G Duca, Dani Cariescu, V. Crfetocho. Actele constitutive şi statutele a­­cestor societăţi au apărut in „Moni­torul Oficial“ No. 262 din 30 Martie anul curent. Legea avocaţilor REGULAMENTUL LEGII ŞI­­ EXECUTAREA SENTINŢELOR D. Maurice Gaspard, membru, al Camerii de comerţ din­ Galaţi, ne trimite câteva judicioase ob­­servaţiuni asupra efectelo­r unora din dispoziţiunile legii avocaţilor pe cari Ie semnalăm, sperând că se va ţine seamă de ele la redac­tarea regulamentului de aplicare a legii. Observaţiunile d-sale se referă la art. 4 şi 45 din numita lege, care crează avocaţilor un adevă­rat privilegiu, căci, conform dis­­poziţiunilor acestor articole, ni­meni nu poate prezenta autorită­ţilor judiciare vre­un act, fără a­ fi asistat de un avocat. D. Gasparrd axată in treacăt răsturnarea ce s’a produs în con­cepţia generală de drept asupra situaţiei femeii în raporturile ju­ridice, când azi bărbatul nu mai poate autentifica nici o procură, fără asistenţa avocatului, care poate fi şî femeie. Dar nu aceasta este preocupa­rea principală, ci faptul că unii dintre avocaţi, pe baza privilegiu­lui creat de lege, abuzează. D-sa ne semnalează de pildă faptul că pentru contrasemnar­ea unei pro­curi de introdus la autentificare, se cere un onorariu de 309 de loi. Privilegiul avocaţilor mai are însă încă o lăture ; te judeci, cât te judeci—şi e ştiut cât timp tre­bue la noi până capeţi o hotă­râre. Dar, în fine, cu timp mult şi cu cheltuială mar© o capeţi. Cum execuţi hotărârea, mai ales dacă debitorul locueşte în alt oraş ? Până acum existau oameni cari se ocupau cu executarea acestor sentințe. Pentru un mic onorar, în baza unei procuri, omul ie ser­vea. Acum trebuie un avocat și nu prea vedem pe un avocat, cât de lipsit de procese, ca să se ocu­pe cu executări de hotărâri. Pusă astfel chestiunea în an­samblul ei, natural că se poate trage concluzia, că aplicarea nouei legi, fără dispoziţiuni regu­lamentare care să lărgească sfera de interpretare, va avea rezultate foarte xeî©. __ Cei însărcinaţi cu redactarea regulamentului legii, ar trebui să ţie seama de obiecţiunile semna­late mai sus şi să remedieze, pe cât cu putinţă, neajunsurile legii. Legi promulgate „Monitorul Oficial” No. 284 din 31 Martie a. c. promulgă: — Legea pentru evaluarea" şi perceperea veniturilor şi fixarea cheltuelilor Statului pe­ exerciţiul 1923 (1 Aprilie 1923—31 Decem­brie 1923). Hristodor N.­­Armenopol, str. Cantacuzino, Ploeşti lei 36.000. Sofia Lorbep şi Soc. Fagul, str Crivăţ, 13, lei 50.000. Marcel Z. Schapira­, str. Piaţă Obor, lei 6539. Sillvestru T. Albulescu (trată), str. Domnească lei 1­4.400. Al. Marinescu, Bordeni lei 2500. Nicu Moldoveanu (trată), Plo­eşti, str. Şincai, lei 2100. Max Braunstein (trată), Ploeşti, str. Radovîci lei 5600. Ch. Gh. Ion Stoica, Cojasca D-ta lei 1900. V. Dăscălescu, Ploeşti, str. po­dului, lei 496. Spirea, Georgescu, Ploeşti, str. Gloriei lei 5000. gheorghe .Voicu, Măgureni, ie* : '• ■'•V’i'ÂÎ' Din viața juridică Dreptul instanţelor judecătoreşti de a judeca constituţionalitatea legilor O chestiune veche redevenită de actualitate ! Constituţiunea la ordinea zilei conţine o dispoziţiune expresă relativă la­ dreptul tribunalelor de a aprecia constituţionalitatea unei legi. In ultimul număr al „Pandecte­­lor Române“ găsim reprodusă, o deciziune a Curţii de Casaţie Sec. I din 16 Martie 1912 deciziune care tranşează controversa în sensul că tribunalul are dreptul de a cerceta dacă legea este da San an constituţională. „Precum în cazul de contrarie­­tate Intre doua legi ordinare“, zicea înalta Curte „tribunalul este în drept şi dator să Ie interpre­teze şi să hotărască care din ele are să fie aplicată, tot aşa este dator să urmeze şi în cazul când ana dis aceste legi este coasti­­mpţiunea. ,,în caz de contrarietate, jude­cătorul are dreptul să verifice constituţionalitatea legii ordinare şi, găsind că e contrara Consti­tuţiei, să dea preferinţă dispozi­­ţiunei constituţionale...“ Iata, în esenţă, argumentarea înaltei Curţi pe care o redă re­vista juridică mai sus citată. Trebue să recunoaştem că ace­ste argumente nu sunt tocmai satisfăcătoare ,şi dau dreptate în­tru câtva tezei opuse. Este oare posibil şi admisibil sa vorbeşti de contrarietatea in­tre Constituţiune şi o lege ca de contrarietatea intre două legi or­­dinare? Şi a da dreptul judecătorului să vadă căreia din cele două legi —­ Constituţiune şi legea or­dinară — să dea preferinţă, nu înseamnă oare a-i da vie sa în­lăture, după aprecierea sa, Con­stituţia ? Să fie lăsată Constituţiunea, pactul fundamental al­ naţiunei, legea legilor, expresiiunea voinţei naţionale a unei naţiuni întregi în aprecierea unor tribunale de­legate de naţiune pentru ai su­­praveghia aprecierea legilor? Chestiunea dacă o soluţionăm astfel devine foarte delicată şi poate da loc la discuţiuni nume­roase. * In­ procesul de care se vorbeşte dintre Societatea Tramvaelor Co­munale şi Ministerul de Interne, tribunalul declarase neconstitu­ţională şi deci neaplicabilă legea care reglementa modul­ de func­ţionare al societăţii. Recurentul, pr­in d-l avocat S. Rosental, susţinea­ ca greşit se amestecă un tribunal în materie de constituţionalitate a legei. „Este oare adevărat întreba sus­ţinătorul acestei teze că ori­ce tri­bunal din, ţară, orice instanţă judecătorească, orice Curte de Apel, ori­ce judecătorie de pace, are căderea să controleze şi să cenzureze o lege care s’a votat de parlament, de cele două cor­puri legiuitoare şi car© a fost sancţionată şi de suveran?“ Şi tot în această ordine, de idei, avocatul ministerului de interne constată preponderenţa pe care treime să o aibă puterea legiui­toare cea dintâi putere în Stat faţă de puterea judecătorească. Aceasta pentru că puterea le­giuitoare este compusă din două adunări şi din­ Suveran. Un lucru constatat de mulţi şi de subsemnatul gând vorbeam de Consiliul Legislativ Permanent, este desigur, neclaritatea legilor. Legile nefiind clare, ele pot da naştere la multe confuziuni rela­tiv la conţinutul lor şi deci şi la Constituţionalitatea lor. De aci diferite aprecieri a diferitelor in­stanţe. De aceea, conform păre­­rei jurisconsultului Orlando, d. Rosental constată’ că instanţele judecătoreşti n’au decât să vadă dacă o lege a fost regulat votată. Dacă îndeplineşte această con­di­­ţiune, ea poartă pentru judecător prezumţiunea absolută a Consti­tuţionalităţii ei. Şi după cum o hotărâre definitivă, chiar ne­dreaptă, M9 vertate hahetgr tot astfel drept lege treb­ue să­ treacă orice formă regulat votată. Interesantă este aci şi părerea profesorului,german de drept pu­blic dela facultatea din Stras­­bourg-Laband. , Pentru aceasta­ daca admitem că tribunalele cari aplică legea au dreptul să cerceteze întâiu dacă aceasta este întriadevăr le­ge adică Constituţională, atunci într’o atare ipoteză nu numai tribunalele vor putea să uzeze de acest drept. Ori­ce autoritate, ori­ce particular, va putea să nu aplice legea sub cuvânt, că ea nu respectă Constituţiunea ţării. Şi atunci vedeţi unde ajungem. •V.. Vii N’am citit concluziunile părţii câştigătoare in procesul Tram­vaelor şi nu ştim întrucât este originală soluţîunea care ni se pare cea mai întemeiată. Credem insă că între respectul datorit Constituţiei şi acel ce trebue a­­vut pen­tru o lege ordinară de către judecători, este o deosebire esenţială. Atunci când o naţiune îşi dă, prin voinţa tuturor com­ponenţilor ei, o Constituţiune, ea face, în mare, aceea ce face în mic un om, un individ atunci când îşi fixează o linie de pur­­tare. Individul nu se îndoeşte că şi-a ales calea cea mai bună­ pe care putea să şi-o aleagă şi că trebue să o urmeze neapărat. La fel şi naţiunea. Iar după cum individul apreciază prin judecata sa dacă actele săvârşite de el sunt conforme cu directiva fixa­tă, tot astfel şi naţiunea va jude­ca prin organele sale judecăto­reşti dacă legile puterii legiuitoa­re şi actele puterii executive sunt da sau nu în limitele Con­­stituţiunii stabilite de Suverani-­ tatea naţională. Nu e vorba ca ori­care judecă­tor de pace şi ori­care tribunal să cenzureze constituţionalitatea legii trecută prin parlament şi sancţionată de rege. La noi, ca şi aiurea­, judecata trece prin două­ grade de jurisdicţiune, chiar prin trei, atunci când este o chestiune de drept ca aceia a constituţio­nalităţii unei legi.­­ Astfel alcătuită puterea’ jude­fCitiţi continuarea tcăriloriuhd­iţi, vas. H a)­, " ..... /UF

Next