Argus, aprilie 1923 (Anul 14, nr. 2984-3006)
1923-04-02 / nr. 2985
I Y m 4 fc ** ' :■* --I® H? 12985 ABONAMENTE IN TARA I! IN STRĂINĂTATE un an 300 lei h Un an 700 lei 6 luni 250 H 6 luni 330 „ 3 lun) 150 „ il 3 luni 200 „ 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI #■ INDUSTRIEI si FINANȚE! Directori : Cfcr. D. Sisicovici si S. Pauker Administrator : H. F. Valentin Luni 2 Aprilie 1923 ImBIS EXEMPLARUL 2 Lei în ţară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 2369 Săptămână Financiară In preajma impunerilor fiscului. — Valuta şi echilibrul bugetar. — Prăbuşirea coroanei ungare ■ peste puţin, agenţii fiscali vor înţepă operaţiunile recensământului pentru impozitul pe venit. Ni se afirmă ca acei de sus au recomandat cu inzistenţă să proceadă cu îngăduinţă şi blândeţe.. Este însă a nu cunoaşte caracterul omului ca să presupunem că se poate deşirară, de decuta profesională, de cea ce a devenit, la urma exerciţiului funcţiunei sale, o a doua natură. Perceptorul e vecinic dispus a vedea în orice contribuabil un fraudator. Va fi deci luptă dârjă intre amândoi şi oricât primul îşi va aduce amninte de sfatul ce i sa dat de a lu-'Deci, din 781.375 contribuabili supuși impozitului pe venitul global, ,1730.844 achită, împreuna, d’abia o su* ms. de 132 milioane, iar 48.531 per* toane achită, restul birului de peste un miliard. * Ce ne arată aceste cifre? Căi în materie de bogăţie mulţi simt chemat îrsă puţini aleşi. Chiar în Franţa, imensa majoritate» 97 la sută, munceşte din gxeţi spre a*şi agonisi existenţa şi asupra unei minorităţi hiaime apasă, întreaga greutate fiscală, apasă poate mai greu de cât al treimi. Căci in momentul când posesorilor acestor, venituri mari li se va părea că aviditatea fiseului o împin•.-ii jpi'ca departe, vA» fi .eopftjittj«.- i.ei transporte averea;? Iar aiurea, instinctul de conservare e cel mai puternic dintre toate. V i * -li- * Cea mai mare toamă a miniştrilor (nc finanţe e, în zilele de azi, aceia că că, nu cumva e deteriorarea valutei să rupă echilibrul bugetar obţinut cu atâta trudă, Germanii, meticuroţi în toate, au conceput o lege, menită să compenseze într’un mod oarecum au,,tematic, efectele distrugătoare ale 'scădere! mărceî. E o întreprindere imposibil de realizat Chiar in momentul când se desbătea proiectul asupra „Depreciere!- monede!” marca se afunda in astfel de prăpăstii încât toate străduințele de a-i părstra caracterul unui element de socoteală au rămas zadarnice. Şi atunci, un deputat socialist, într’o vehemenţă filipică a arătat că orice silinţă, de a repara edificiul fiscal al Germaniei va da greş câtă vreme nu se va regula mai întâia valuta. La această, demonstataţie i s’a răspuns că tocmai o gestiune financiară şi bugetară proastă a cauzat prăbuşirea valutei germane. Aceasta aminteşte celebra dispută asupra chestiei. Cine a fost Întâi: grăina sau oul? Dar nu număr în această privinţă, specialiştii nu se înţeleg. Ei nu ,parvin a stabili fapte concrete ce pot fi verificate. Un orator socialist din Reichstag afirmă că impozitul pe venit îl plătesc efectiv în Germania numai salariaţii, pe când Clapele posedante achită deabia o optime din întreg prpusul birului. Ministrul de finanţe alIreichului arată la rândul păli, falsa geometrie fiscală a preopinentul ,şi că salariile produc numai 8 la sută, din impozit iar venitul averilor restul. Cine are dreptate? w • w vi* w •/ După o scurtă pauză de reculegere tumeroase întreprinderi industriale şi bancare au început să proceadă la emisiuni nou pentru sporiri de capital. Vechiului acţionar nu-i displace operaţia dacă îi fac rezervă, fără nici o ştirbire, dreptul opţiune, şi dacă marja intre cursul de pe piaţă şi cursul de emisiune este destul de mare, întreprinderile noastre sunt silite.’sft recurgă la acest spor: cele industriale, spre a desvolta produc. Ji, cele bancare, spre a corija, efectele depreciere a banului. Trebuie mărit volumul afacerilor spre a acoperi cheltuelileenorm urcate; creșterea afacerilor necesită iarăși un spor el personalului dintre care începătorii încasează azi sume pe cari le primeau directorii de pe vremuri. S’a pus chestia dacă capitalul-acţiune nu e prea scump şi dacă n’arfi preferabil de a se adresa străinătăţei pentru un împrumut cu dobândă, fixă, ce poate atinge 7, 8, 9 fie chiar zece la sută, insă nu. între 15, 20 şi chiar 25 la sută precum obidii iesc azî, băncile şi industriile mari se distribuie acţionarilor, ideia uor ademenea împrumuturi s’a impus cu atât mai,mult, ctt cât o urcare de capital-acţiune nu dă în totdeauna Siguranţa menţinere! vechiului dividend. Or, s’a dovedit ca ideia nu e realizabilă în bune condiţiuni Străinul. Imprumutător cere astde condiţmn! de control şi de preponderenţă In mânuirea afacere!, în S&t caracterul independent şi româftasc al instituţie! s’ar pierde, devenind o anexă a vre-unu! trust cu in- 5ere$e. centrifugale. Aşa fiind revine &a! ieftin .şi e mai avantagios pend’d interesul naţional ca o întreprins"“, era cu duhul blândeţe!, tot va înclina în sensul exageraţiei. Spre a combate temperamentul sau fiscul, spre a i se dovedi că dil toate automobilele ce mişună in calea Victoriei, nu înotăm toţi in bunătăţi, ar fi oportun să,Ti se pună sun ochi, următorul tablou întocmit de ministrul de finanţe din Franţa: una din ţările cele mai fericit organizat®, întrucât acolo, distribuţia averilor e mai generală şi nivelată, în opoziţie cu alte ţări unde pe lângă o opulenţă, de neînchipuit, dar de prea multă mizerie, lata acest tablou, dere să plătească 15 şi 20 la sută acţionarului român in loc de 8—9 la sută, capitalistului străin care vrea s’o încalece. Dacă o întreprindere românească e bună, atunci capitalistulstrăin va, cumpăra o parte din acţiunile eî; în acest caz, no! rămânem stăpân! în casa noastră. -A- a La Adunarea generală, a Srănceî Agricole purtându-s© pe tapet relaţiunile aceste! instituţiuni cu Banca Wattomei rezultă, din explicaţiile date de directorul general, d. Flechtenmacher, că Banca Agricolă, departe de a suferi o portiere, e acoperită cu prisosinţă! A căpătat mima'iit.,pachet. He acţiuni fost‹‘"a·"'pe preţul de Stiri leî. Din raportul • consiliuluide administraţie a Societăţe! Mica reeşi că, vânzarea aurului ce-l produce se face uşor în piaţa internă şi că societatea intenţionează a dezvolta o industrie naţională, a prelucrăre! aurului Vor prezenta o mare greutate înfiinţarea unui vast atelier în, care s’ar fabrica, după modelul din Pfor, zbeim în Germania, obiectele uzuale de aur: verighete, cercel, brăţări şi altele. Media lunară a extracţiei de aur din minele societăţii este de 112 kilograme. O tonă de minereu dă 13 luni,grame aur. Societatea distribuie un dividend de 50 la sută. Banca ele Industrie şi Comerţ publica primul ei bilanţ pe şase luni, de la 1 Iulie la 31 Decembrie. La un capital vărsat de 30 milioane, beneficiul net a fost de pesta patru milioane, aproape 25 la sută. Conto-curent debitor,26 milioane, conto-curent creditor 6 milioane. Un bun debut. Bursa a fost foarte neregulată, obosită, nu fără oarecare toianiuri ■sporadice, insă care muau ţinut mult. De astă dată, numai petrolifere au suferit ceva scăderi, destul de mici, de altminteri, pe cândrestul coteri a rămas staţionar. Singur Astra rromănă, foarte fermă, înaintează până la 12.400. Steaua Romănă e la 4600. Creditul Minier, un moment scăzut la, 3200 primă, puii, se reculege şi indice la 3550 primă, puii şi 3050 primă cele vechi. Scăderea trecătoare este datorită hotărîrei Consiliului de administrație de a propune adunărei generale transformarea tuturor acțiunilor în nominative, in jurul acestei chestiuni de principiu s’au format două păreri. Unii au înclinat în favoarea unificării in purtătoare pentru motivul următor : Producţia Creditului Minier a întrecut de pe acum acea a, Stelei Pomâne şi »• RomâneUAmericane, va mai creşte, va necesita capitaluri mari ce nu pot fi strânse în târgul naţional îngust. La această obiecţie fundamentală s’a răspuns că unificarea in nominative nu însemnează vreun ostracism împotriva străinilor. Societatea va fi precum e şi acuma, extrem de curantă in materie de transfer , procurile circulând din mână în mână, insă ca instituţia pur românească vrea să păstreze acest caracter şi să cunooască pe toţi membrii familiei. Vom adăuga că acţiunile tuturor societăţilor petrolifere engleze, Phoenix, Consolidated OU, etc. simt nominative. I. B. D. P., după numeroase fluctuaţii îi revine la cursul de azi, opt zile, 1600 primă, cele vechi şi 1590 puii. Petrol Bloch a încheiat la 1.770 cele vechi, cerute. Concordia staţionară la 2.940. Redevenţa a încheiat la 2150 cele vechi susţinute. Sospiro se întoarce la cursul de 850. Banca Minelor se înscrie la 850; Generala, Petrolifera, la 460. In bancare s’a făcut: Marmorosch Blank la 760; Banca Românească la 670; Banca de Credit, la 690; Banca comercială Română, la 690; Banca comercială Romănă, la 630; Banca de Scont, 430. 'n'......... Reşiţa, aproape nemişcată la 1.940. Despre noua emisiune nu se aude nimic. Mica. 2,0.20. Societatea. «a decis: urcarea 'Capitalului de la 2650 milioane printro nouă emisiune de 18.000 acţiuni a. 700 lei. «• -X- w In câteva săptămâni coroana ungară ,a pierdut jumătatea din valoarea ei. Pe vremea ministrului cu pinteni, d._ Roland Hegedű^ opinia publică din Budapesta era convinsă, că d-reia va împinge,coroana ungară. In, înălțimi nebanuite. Astăzi face tocmai a zecea parte a unei centime elveţiene; numai coroana, austriacă, polonă şi marca germanăsunt încă, mai jos. Cauzele acestei prăbuşiri ? Să lăsăm la o parte rezultatul nenorocit al războiului. Fruntariile Ungariei erau aceleaşi şi anim trei ani; îndată după dărâmarea regimuluii bolşevic cu ajutorul armatei române, coroana ungară cota două şi luni, centime elveţiene, atâtt cât: leul nostru astăzi. A scăzut de atunci hu din pricina,,perderei războiului. Cauza principală este pasivitatea bilanţului comerţului exterior. Ungaria datorează străinătăţii sume prea mari şi a nevoită să plătească dobânzile în valută străină, ceea ce necesită vre-o opt miliarde coroane hârtie. înainte vreme, Ungaria realiza o mare parte din această sumă din banii rimaşi de emigranţi, rudelor rămase în ţară. De atunci, emigrarea s’a redus şi, de altfel, mei n ar mai prezenta vr’un interes pentru Budapesta, întru cât emigranţii se recrutau de prki teritorie române şi slovace cari nu mai aparţin Ungariei. Străinii vin puţin in Ungaria, comerţul de transit e, neînsemnat, deci, ivmtru acoperirea pasivului bilanţului comercial mui rămâne decât, excedentul comerţului exterior. Un asemenea activ lipseste insa In 1922, Ungaria, a importat mărfuri pentru 261 miliarde termine şi a exportat, pentru 158 miliarde. Deficitul budgetar pe anul curent e prevazut cu, 40 mil^aT’dc. CDi^ana rimei calculată la 0,22 ceptime. Deoarece a. scăzut la 0.1 centime e;\'tiene, deficitul va fi probabil dublu. S’a făcut, prea Piuită politică proastă in Ungaria: guvernul în rer .să muncească la. refacerea, ţârei, a permis prea multe excese „Maghiarilor care se deșteaptă''. Poporul e chemat acum să plătească asemenea fantezii primejdioase, încă o cauză a căderei coroanei ungare. VIATOR i Exportul de ouă ? ! — O LĂMURIRE NECESARA _ De curând ministerul de industrie şi comerţ a accentuat, într’o nota trimisă ziarelor, ca exportul de ouă este şi rămâne riguros oprit, spre a nu provoca o scumpire pe piaţa internă a acestui aliment preţios. Ştirea a fost primită de opinia publică cu o vădită satisfacţie. Iată insă că o publicaţiune oficială pune iarăşi la discuţie chestiunea ouălor, impunând oarecum Ministerului de Industrie şi comerţ, obligaţiunea de a da o lămurire. E vorba de „Tabloul întocmit de către Direcţia generală a finanţelor şi comerţului exterior”, asupra exportului pe luna Februare 1923 şi pe ambele două luni din acest an în comparaţie cu Ianuarie şi Februarie 1922. In acest tablou se specifică la capitolul ouălor că în cursul lunei Februarie 1923 s’au exportat 12.293 tone iar pe Ianuarie şi Februarie 1923 la un loc 18.303 tone (183 de vagoane).*a- v. •& Desigur că la mijloc trebue să fie, dacă nu două dar desigur o creare, probabil nu s’au exportat decât 18.305 bucăţi de ouă. Dar chiar dacă s’ar fi exportat şi numai atât — lucru car® iarăşi poate să fie o simplă creare a Direcţiei Statisticei comerţului exterior — totuşi credem că Ministerul de Industrie şi comerţ va da desminţirea sau explicaţia cuvenită. EdilitaredinGapitala LUCRĂRI IN FUNDATURI Primăria Capitalei a luat dispoziţia de a t’ mai executa, lucrărilr edilitare în 5 străzile înfundate (fundături) decât atunci când costul lor, va fi achitat de proprietarii mărginaşi. TAXELE DE HOTEL PENTRU STRĂINI O delegaţie de hotelieri s’a prezentat cri d-lui P. P. Niculescu cerând a se suprima taxa de o sută la sută la care sunt impuse camerile ocupate de străini la hoteluri. D. P. NICULESCU le-a atras atenția că aceasta taxă nu poate fi suprimată atâta timp cât celelalte țări ie-o aplică călătorilor străini; va încerca totuşi să aplice regimul reciprocităţii la acei călători ale căror ţări nu încasează această taxă dela cetăţenii români. TAXELE BIRJARILOR Birjarii s’au prezentat ori la primărie protestând şi ei în contra faptului ca sunt impuşi de comună la taxe cari întrec,putinţa lor de plată. PAVAREA STRĂZILOR O delegaţie cetăţenească din străzile V. Cârlanşi Campoduci s’a prezentat ori d-lui M. Berceanu, vice-preşedinte în comisia interimară cerându-i să dispute pavarea acelor străzi. BA HAR La Primăria Capitalei s’a continuat ori cu distribuirea zahărului la autorităţi şi băcani. © consisă Geografie concHică a t«fM**08* sta* telor europene, o găsiţi în Almanacim! ARGUS volum in 400 pagini, care apare Miercuri 4 Aprilie. " Legea Chiriilor A fost votată şi de Cameră D. VALU. DINESCU citeşte raportul comitetului delegaţilor asupra legii chiriilor. D. SIMIONESCU-Bârlad : Ţin să se ştie că am propus un amendament care nici nu a fost luat în consideraţie. D. BAUTU, crede că adevărata soluţie a regulamentarei raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi nu stă în legiuiri vremelnice ci în legiferarea unui serios regim de încurajare a construcţiilor. DECLARAŢIILE PRIMULUI MINISTRU D, prim ministru arată că actuala lege nu face altceva decât ameliorează legea în vigoare, întrucât din cauza discuţiunilor proectului de Constituţie, nu s’a putut aduce, mai curând, acest proect. „Avem intenţia să venim, în cursul sesiunei viitoare cu o lege care să poată fi desbătută in Parlament. Până atunci sperăm că ţara va merge spre normalizare şi atunci vom putea face mai mult decât acum“. * Se cere închiderea discuției. Majoritatea admite discuţia pe articole La art. 1 ia cuvântul d. RAUŢU, care face o serie de observaţiuni şi dovedeşte ca legea este neclară, nedreaptă şi că va da naştere la perturbări cari trebuiau săi fie evitate. D. D. DUMITRIU cere ca prelungirea contractelor să se facă pe doi ani, pentru că numai aşa s-ar putea face linişte între „armata chiriaşilor şi a Propriatarilor“. D. I. ORLEANU constată că 100 deputaţi au semnat ieri un amendament, la art. 1, şi că nici unul nu-l susţine astăzi. Este vorba de hoteluri cari, după acel amendament, urmează să închirieze camere numai populaţiei flotante. D. Orleanu citeşte amendamentul. D. MIRCEA DJUVARA regretă că deşi încă din Decembrie a cerut să se aducă legea chiriilor, d. ministru de justiţie, nu s’a conformat dorinţei Camerii. D. IOAN I. C. BRATIANU : Această dojană o merită consiliul întreg. N’am avut timpul necesar să ne ocupăm de această lege. MAREA ŞI MICA INDUSTRIE D. MIRCEA’ DJUVARA întreabă care este criteriul după care justiţia va aprecia marea sau mica industrie, pentru aplicarea nouei chirii. D. di’. COSTINESCU întreabă dacă comuna București intră sau nu în categoria proprietarilor cari pot intra în imobilele ei. LĂMURIRILE D-LUI MINISTRU DE JUSTIȚIE D. IOAN TH. FLORESCU se declară partizanul prelungirii contractelor pe doui ani, dar’ d-sa a trebuit să cedeze cererii consiliului de miniştri. D. ministru de justiţie crede că primăria, comuna şi judeţul poate intra în locuinţele lor.’ Legea chiriilor este pusă la vot cu bile. Rezultatului votului : Votanţi: 150. Bile albe pentru 128. Bile negre contra 28. Şedinţa se ridică la orele seara. ww Textul integral al noui legi a chiriilor, II publicam în pagina 3-a a acestui număr. mm» întreprinderi Noul BANCA TIGHINA DIN TIGHINA S-a constituit in Tighina o societate anonimă cu scopul de a face orice operaţiuni de bancă. . Capitalul social este de un milion lei împotri în 800 acţiuni. Din consiliul de administraţie fac parte d-nii Gherman Pântea,Serghei Cernauţeanu, Teodor Creangă, Varfolomeu Suciu, Leib Blame, Valeria Cecai, inginer Bragalo, Alexandru Văleanu şi Dumitru Dragomir. Cenzori d-nii : Ion Potângă, Oscar Nutov, Victor Scaleţelui; cenzori supleanţi d-nii Emerkfili Melenciuc, Atanasie Chiriac şi L Ivanov. Din consiliul de administraţie fac pate d-nii: Dumitru Neagu, Ioan P. Ioan, Constantin Chele, N. Băileanu, N. Grozea, Niţă Manoliu, N. Jicheanu, Iftime Dănăilă, D. Bogdan şi C. Dănăilă. Cenzori d-nii : Ştefan Graur, Alex. Radulescu, C. Prricop. Cenzori supleanţi d-nii: Gheorghe Tâţu, N. Sava şi N. Năstase. „CERAMICA FOCŞANI” DIN FOCŞANI S’a constituit In Focşani str. Mare 123-125, o societaţie pentru fabricarea de cărămizi şi ţigle presate şi lucrate cu mâna. Capitalul social este de lei un milion împărţit in 2000 acţiuni. Din consiliul de adminisraţie fac parte d-nii : Gh. I. Tomulescu, George .Niculescu. Dansori pe d-nii : Em. Mieiora, St. N. Robovici, M. Marcus. Cenzori supleanţi d-nii : M. Freier, B. Goldemberg, D. N. Teodorescu. BANCA TAXAXEVSCA DIN JUD. FUTNA S’a constituit în Focşani o societate anonimă, având deviza a face orice opoaţiuni de bancă. Sediul estte în Focşani, şi are un capital de 500 mii lei impvaţi, în 1000 acţiuni L S. L. E. T. DIN BUCUREŞTI SA, constituit sub acest nume o „Societate anonimă română pentrul luminatul electric al trenurilor, având de obiect fabricarea şi instalarea de maşini sau aparate pentru lumină sau forţă necesară la vehicule de orice natură. Capitalul social este de lei 1.200.000 ,împărţit din 2400 acţiuni. Din consiliul de administraţie fac pare d-nii ing. : G. Burşilă, L. Furnaaki, Hm. R. Samitca, C. Budeanu, AT.Manoilescu, Const., Ianculescu, V. Roată, Const. Sturdza, M. Coppilovici. Cenzori d-nii : Lecai Scully, Em. C. Savineanu. Cenzori supleanţi d-nii : G Duca, Dani Cariescu, V. Crfetocho. Actele constitutive şi statutele acestor societăţi au apărut in „Monitorul Oficial“ No. 262 din 30 Martie anul curent. Legea avocaţilor REGULAMENTUL LEGII ŞI EXECUTAREA SENTINŢELOR D. Maurice Gaspard, membru, al Camerii de comerţ din Galaţi, ne trimite câteva judicioase observaţiuni asupra efectelor unora din dispoziţiunile legii avocaţilor pe cari Ie semnalăm, sperând că se va ţine seamă de ele la redactarea regulamentului de aplicare a legii. Observaţiunile d-sale se referă la art. 4 şi 45 din numita lege, care crează avocaţilor un adevărat privilegiu, căci, conform dispoziţiunilor acestor articole, nimeni nu poate prezenta autorităţilor judiciare vreun act, fără a fi asistat de un avocat. D. Gasparrd axată in treacăt răsturnarea ce s’a produs în concepţia generală de drept asupra situaţiei femeii în raporturile juridice, când azi bărbatul nu mai poate autentifica nici o procură, fără asistenţa avocatului, care poate fi şî femeie. Dar nu aceasta este preocuparea principală, ci faptul că unii dintre avocaţi, pe baza privilegiului creat de lege, abuzează. D-sa ne semnalează de pildă faptul că pentru contrasemnarea unei procuri de introdus la autentificare, se cere un onorariu de 309 de loi. Privilegiul avocaţilor mai are însă încă o lăture ; te judeci, cât te judeci—şi e ştiut cât timp trebue la noi până capeţi o hotărâre. Dar, în fine, cu timp mult şi cu cheltuială mar© o capeţi. Cum execuţi hotărârea, mai ales dacă debitorul locueşte în alt oraş ? Până acum existau oameni cari se ocupau cu executarea acestor sentințe. Pentru un mic onorar, în baza unei procuri, omul ie servea. Acum trebuie un avocat și nu prea vedem pe un avocat, cât de lipsit de procese, ca să se ocupe cu executări de hotărâri. Pusă astfel chestiunea în ansamblul ei, natural că se poate trage concluzia, că aplicarea nouei legi, fără dispoziţiuni regulamentare care să lărgească sfera de interpretare, va avea rezultate foarte xeî©. __ Cei însărcinaţi cu redactarea regulamentului legii, ar trebui să ţie seama de obiecţiunile semnalate mai sus şi să remedieze, pe cât cu putinţă, neajunsurile legii. Legi promulgate „Monitorul Oficial” No. 284 din 31 Martie a. c. promulgă: — Legea pentru evaluarea" şi perceperea veniturilor şi fixarea cheltuelilor Statului pe exerciţiul 1923 (1 Aprilie 1923—31 Decembrie 1923). Hristodor N.Armenopol, str. Cantacuzino, Ploeşti lei 36.000. Sofia Lorbep şi Soc. Fagul, str Crivăţ, 13, lei 50.000. Marcel Z. Schapira, str. Piaţă Obor, lei 6539. Sillvestru T. Albulescu (trată), str. Domnească lei 14.400. Al. Marinescu, Bordeni lei 2500. Nicu Moldoveanu (trată), Ploeşti, str. Şincai, lei 2100. Max Braunstein (trată), Ploeşti, str. Radovîci lei 5600. Ch. Gh. Ion Stoica, Cojasca D-ta lei 1900. V. Dăscălescu, Ploeşti, str. podului, lei 496. Spirea, Georgescu, Ploeşti, str. Gloriei lei 5000. gheorghe .Voicu, Măgureni, ie* : '• ■'•V’i'ÂÎ' Din viața juridică Dreptul instanţelor judecătoreşti de a judeca constituţionalitatea legilor O chestiune veche redevenită de actualitate ! Constituţiunea la ordinea zilei conţine o dispoziţiune expresă relativă la dreptul tribunalelor de a aprecia constituţionalitatea unei legi. In ultimul număr al „Pandectelor Române“ găsim reprodusă, o deciziune a Curţii de Casaţie Sec. I din 16 Martie 1912 deciziune care tranşează controversa în sensul că tribunalul are dreptul de a cerceta dacă legea este da San an constituţională. „Precum în cazul de contrarietate Intre doua legi ordinare“, zicea înalta Curte „tribunalul este în drept şi dator să Ie interpreteze şi să hotărască care din ele are să fie aplicată, tot aşa este dator să urmeze şi în cazul când ana dis aceste legi este coastimpţiunea. ,,în caz de contrarietate, judecătorul are dreptul să verifice constituţionalitatea legii ordinare şi, găsind că e contrara Constituţiei, să dea preferinţă dispoziţiunei constituţionale...“ Iata, în esenţă, argumentarea înaltei Curţi pe care o redă revista juridică mai sus citată. Trebue să recunoaştem că aceste argumente nu sunt tocmai satisfăcătoare ,şi dau dreptate întru câtva tezei opuse. Este oare posibil şi admisibil sa vorbeşti de contrarietatea intre Constituţiune şi o lege ca de contrarietatea intre două legi ordinare? Şi a da dreptul judecătorului să vadă căreia din cele două legi — Constituţiune şi legea ordinară — să dea preferinţă, nu înseamnă oare a-i da vie sa înlăture, după aprecierea sa, Constituţia ? Să fie lăsată Constituţiunea, pactul fundamental al naţiunei, legea legilor, expresiiunea voinţei naţionale a unei naţiuni întregi în aprecierea unor tribunale delegate de naţiune pentru ai supraveghia aprecierea legilor? Chestiunea dacă o soluţionăm astfel devine foarte delicată şi poate da loc la discuţiuni numeroase. * In procesul de care se vorbeşte dintre Societatea Tramvaelor Comunale şi Ministerul de Interne, tribunalul declarase neconstituţională şi deci neaplicabilă legea care reglementa modul de funcţionare al societăţii. Recurentul, prin d-l avocat S. Rosental, susţinea ca greşit se amestecă un tribunal în materie de constituţionalitate a legei. „Este oare adevărat întreba susţinătorul acestei teze că orice tribunal din, ţară, orice instanţă judecătorească, orice Curte de Apel, orice judecătorie de pace, are căderea să controleze şi să cenzureze o lege care s’a votat de parlament, de cele două corpuri legiuitoare şi car© a fost sancţionată şi de suveran?“ Şi tot în această ordine, de idei, avocatul ministerului de interne constată preponderenţa pe care treime să o aibă puterea legiuitoare cea dintâi putere în Stat faţă de puterea judecătorească. Aceasta pentru că puterea legiuitoare este compusă din două adunări şi din Suveran. Un lucru constatat de mulţi şi de subsemnatul gând vorbeam de Consiliul Legislativ Permanent, este desigur, neclaritatea legilor. Legile nefiind clare, ele pot da naştere la multe confuziuni relativ la conţinutul lor şi deci şi la Constituţionalitatea lor. De aci diferite aprecieri a diferitelor instanţe. De aceea, conform părerei jurisconsultului Orlando, d. Rosental constată’ că instanţele judecătoreşti n’au decât să vadă dacă o lege a fost regulat votată. Dacă îndeplineşte această condiţiune, ea poartă pentru judecător prezumţiunea absolută a Constituţionalităţii ei. Şi după cum o hotărâre definitivă, chiar nedreaptă, M9 vertate hahetgr tot astfel drept lege trebue să treacă orice formă regulat votată. Interesantă este aci şi părerea profesorului,german de drept public dela facultatea din Strasbourg-Laband. , Pentru aceasta daca admitem că tribunalele cari aplică legea au dreptul să cerceteze întâiu dacă aceasta este întriadevăr lege adică Constituţională, atunci într’o atare ipoteză nu numai tribunalele vor putea să uzeze de acest drept. Orice autoritate, orice particular, va putea să nu aplice legea sub cuvânt, că ea nu respectă Constituţiunea ţării. Şi atunci vedeţi unde ajungem. •V.. Vii N’am citit concluziunile părţii câştigătoare in procesul Tramvaelor şi nu ştim întrucât este originală soluţîunea care ni se pare cea mai întemeiată. Credem insă că între respectul datorit Constituţiei şi acel ce trebue avut pentru o lege ordinară de către judecători, este o deosebire esenţială. Atunci când o naţiune îşi dă, prin voinţa tuturor componenţilor ei, o Constituţiune, ea face, în mare, aceea ce face în mic un om, un individ atunci când îşi fixează o linie de purtare. Individul nu se îndoeşte că şi-a ales calea cea mai bună pe care putea să şi-o aleagă şi că trebue să o urmeze neapărat. La fel şi naţiunea. Iar după cum individul apreciază prin judecata sa dacă actele săvârşite de el sunt conforme cu directiva fixată, tot astfel şi naţiunea va judeca prin organele sale judecătoreşti dacă legile puterii legiuitoare şi actele puterii executive sunt da sau nu în limitele Constituţiunii stabilite de Suverani- tatea naţională. Nu e vorba ca oricare judecător de pace şi oricare tribunal să cenzureze constituţionalitatea legii trecută prin parlament şi sancţionată de rege. La noi, ca şi aiurea, judecata trece prin două grade de jurisdicţiune, chiar prin trei, atunci când este o chestiune de drept ca aceia a constituţionalităţii unei legi. Astfel alcătuită puterea’ judefCitiţi continuarea tcăriloriuhdiţi, vas. H a), " ..... /UF