Argus, iunie 1923 (Anul 14, nr. 3030-3055)

1923-06-11 / nr. 3039

Iff K 3039 a­bonamente IN TARA IN STRĂINĂTATE Un an 500 lei 6 Irani 250­­ 3 luni 150 fi Un an 700 lei 6 luni 350 3 luni 200 99 99 ■ţ'S PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Directarb Chr. D. Staicovict $1 S. Pauker INDUSTRIEI şl FINANŢEI Administrator: H. I. Valentin Luni 11 Iunie 1923 EXEMPLAR II 2 Lei în ţară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: bucur­ești, str. Sărindar 14 TE­LEFON: 6/93 și 23/69 ----- ---------------------------------------------------------------------------------------------------------- — ...........­­...--- ..................................................... ..­....._.|________________________________________________________ JjWUm'MML* BBBREMNI Săptămână Financiară Operaţiunile pe termen. — Situafia reala a Rusiei. — Starea recoltelor.-Coroan­a austriacă.-Sistemele financiare engleze '­­pfentru a curma fluctuaţiile nesă­buite la Bursă, urcări şi scăderi fă­­rpft rost de sutimi de lei de la o zi la ita, o stare perpetuă de agitaţie şi «siguranţă s’a pus zilele acestea de tapet, introducerea operaţiilor pe termen, ce au fost suprimate de la începutul răsboiului.­­ Motivele invocate sunt destul de aplausibile. Astăzi, neexistând o con­trapartidă, nu se poate stabili un ‘echilibru real şi exagerările se pro­mite în orice direcţie. Operaţiile pe­­termen necesitează apoi mai puţini bani şi multe milioane, imobilizate acum, ar deveni libere. Clientul reumpără la începutul lunei, până la ultim poate vinde şi răscumpăra Vie multe ori fără bani şi la 30 ale lunei se face compensaţia la agent, i Iată adevăruri elementare ce nu fee discută. In situaţia actuală însă Socotim că operaţiunea pe termen ar prezenta mai multe primejdii de­­cât foloase.­­ Vom lăsa la o parte motivul că a­­c­este operaţiuni încurajază specula­ţia. Bursa nu este un rendez-vous pentru aspiranţi la premiul de vir­tute, nici pentru domnişoare de pension. Trăim însă azi cu toţii, şi nu numai în ţară la noi, într’o at­mosferă specială de surescitare şi de desechilibru moral, priincioasă­­pentru toate deraerile. In vremurile normale, chiar cu jocul pe termen, clientul nu se hazarda să cumpere­­;cu mult peste puterile sale , demo­nul jocului şi setea de repede îmbo­găţire nu-l stăpâneau în aşa mare grad ca acum. Pe când azi, primul­­venit, ştiind că până la sfârşitul lu­pei n’are de plătit un ban, în loc de 20 de acţiuni, o sumă încă prea mare pentru mijloacele sale, ar cumpăra deodată 200. Iar rezultatul iar fi că la compensaţie s’ar declara insolvent, bucluc cu remizierii, o furtună generală. Trăeşte azi o lu­me cu nervi tociţi şi care mai con­sumă fel de fel de stupefiante, co­caina­ morfină, etc. ! Să-i administrăm mai puţină bar­că , ceea ce există e de ajuns. * » Iarăşi spectacolul cunoscut: ner­voşi cu trăsăturile feţei crispate şi înjurând „stupida“ bursă, deşi fac dintr’însa parte integrantă.­­ „S’a mai pomenit un asemenea­­scandal? 2000 lei diferenţă in trei săptămâni. Cutare acţiune de prima pnănă, cu perspective strălucite, sca­­.Vie, în loc să-şi ia avântul. E o ru­şine !". Scandal, ruşine, nebunie cât pof­tit!, insă e oarecare metodă în toate acestea şi la urmă se constată că toată lumea e tot mai deşteaptă ca d. de Voltaire. „ Ce să facă iperexcitaţii de care Vorbeam mai sus şi cari, datori vân­duţi, n’au cu ce să plătească opţi­unile şi vărsămintele diferite cari Scad In avalanşă, tocmai acum, din­­toate părţile ? Mai bine de o duzină de societăţi — vorbim de cele cunos­­■ 'cute şi nu de exotice — cer sau spo­ruri sau vărsăminte No. 2, 3 etc. ; Sute de milioane sunt pompate dintr’un târg anemic, unde dobânda ‘curentă e de 30 la sută şi in nume­roase cazuri mult mai grea. Jucătorul nostru n'are ce face, e prins în cleşte şi pentru a aduna bani, vinde chiar în pagubă. Şi cum­­tipul acesta e legiune, îşi închipue­a fiecare câtă apă vine astfel la moa­­­ra baisiştilor. In asemenea caz, scă­­lăterea poate fi fără margini, omul îşi pierde cumpătul şi trebue timp până ce ese din visul urât.­­ Partida baisiştilor, — care de a­­­proape o lună strânge o frumoasă recoltă, — nu doarme totuşi pe ro­ze. Două scadenţe primejdioase o pândesc, înainte de toate să nu uităm că scăderile, au afectat exclusiv com­partimentul petrolului. O singură Ştire cu privire la o sondă ce intră, în producţie la societăţile noastre con­ducătoare, şi nenorocirea e gata. Raisiştii se vor acoperi plătind mii de lei amendă la o acţiune. A doua scadenţă e certă : 25 Iunie când se închide opţiunea la Credi­tul Minier. Acum e încă învălmă­­şală, multă marfă flotantă, mutări dese de la o mână la alta. Valurile furioase ale speculaţiei se vor mai linişti după 25 Iunie ; un început de clasare se va fi făcut şi operaţia va continua energic pentru multe motive bine­cuvântate. Deci răbdare : bunul simţ trebue să triumfe. *** In fiecare an pe vremurile aces­tea, două săptămâni înaintea sece­rişului, ştirile meteorologice ne aca­parează. După temperamente se formează qui pleure. Acesta din urmă se cutremură la fiecare fulger, vede ruini şi devas­tări după o grindina ce a căzut la­­Tei şi visează ravagiile secetei. Celălalt, optimist incorigibil, râ­de de toate telegramele ce anunţă intemperii şi declară că Cel de Sus ştie să aranjeze lucrurile mai bine ca noi. Fapt cert este că în momentul ac­tual nu e cu putinţă să se­ facă un pronostic raţional asupra stărei se­mănăturilor. Situaţia variază prea mult de la judeţ la judeţ. Se pare că în Olt recolta e mai compromisă; se mai susţine că despăduririle în regiunea Dunărei influenţează în rău condiţiile climatologice şi că de mult, s’ar fi impus un sistem de iri­gaţii în acele ţinuturi. Oricum, ne-am mulţumi măcar cu o recoltă mijlocie, căci organis­mul economic slăbit al ţării, are mare nevoe de dânsa. Leva bulgară a ajuns frumuşel peste doi lei- O fi contribuit la a­­cest rezultat, puţin fermecător pen­tru noi, administraţia bulgară, mai econoamă, însă cauza principală e recolta bună ce au în acest an, ve­cinii noştri de la sud. In special producţia tutunului a fost­ abunden­tă şi s’a vândut cu preţ urcat.­­ Ne trebue o recoltă bună, dar şi o politică economică bună, care să în­curajeze atât producţia, cât şi ex­portul şi nu., vice-versa. i n;i •, if. „•£ ^ T tswf.rcit ■£. ' ■ !Aşa­dar, coroana austriacă a în­ceput să devină o valută forte. Marca germană a căzut sub pari­tatea antibelică faţă de coroană, iar călătorul austriac în Germania poa­te şi el gusta puţin din foloasele deţinătorului unei monete cu pute­re de cumpărare mai mare ca aceea din ţara pe care o frecventează. In schimb valorile de bursă ger­mane continuă urcarea lor ameţi­toare : „Haussa catastrofală“ cum se numeşte la Berlin ; industria urcă preţurile, scumpetea e enormă, mizeria claselor mijlocii este inde­scriptibilă : dolarul se apropie de 80.000 mărci. . . "­­ ■­a începutul sfârşitului. Dacă voim să vedem antipodul fi­nanciar al Germaniei, adică o ţară care, în administraţia finanţelor ei, dă dovadă de o prevedere şi de o voinţă constantă întru atingerea, ţe­lului urmărit, atunci trebue să ci­tăm exemplul Angliei : La 1 Aprilie a. c. a luat sfârşit exerciţiul financiar 1922—1923, care după budgetul întocmit de fostul tresorier Sir Robert Home, lăsase un excedent de 101 milioane lire. Mare indignare în „cercurile com­petente“. Ce fel de ministru de fi­nanţe e acela care scoate din punga contribuabilului 101 milioane lire mai mult de cât trebuia ? Sir Robert Horne s’a apărat cu succes : exce­dentul nu provine din venituri, ci din economii. Cât despre întrebuinţarea sa, suc­cesorul lui Horne, D. Baldwin, n'a stat un moment la îndoială : întrea­ga sumă va fi afectată la amortiza­rea datoriei publice. Aşa se pricepe de ce lira engleză, care la începutul anului 1921, cota la New-York 3 dolari 75, a ajuns a­­cum la 4 dolari 70, astfel că e de­părtată de la paritatea aurului cu mai puţin de 5 la sută. S’a ajuns la acest rezultat cu toată criza in­dustrială cu care se luptă, cu tot şomajul. Deşi ca în toate statele mari in­dustriale şi prospere, balanţa co­merţului Angliei a fost în­totdeauna deficitară — un deficit aparent însă, căci veniturile imense trase din na­vigaţie şi din banii plasaţi în ţări streine nu trec prin vamă şi nu fi­gurează în statistici chiar defi­citul comercial care, în 1920, fusese de 379 milioane lire, a scăzut în 1922 la 179 milioane lire. In asemenea condiţiuni, cererea de devize străine a scăzut cu sută la sută. In acelaş timp,­­datoria flotantă a scăzut; tot aşa circulaţia a Currency notes. In acest mod, valoarea intrinsecă a lirei Sterlinge s’a mărit, iar nu­­merile indicii permit să constate în ce măsură puterea ei de cumpărare a lirei crescut de doi ani încoace. Creşterea valoarei lirei Sterlinge însemnează pentru Anglia o mare reducere a datoriei ei în America. Când lira sterling valora 3 dolari 22, datoria aceea reprezenta 1.282 mili­oane lire Sterlinge, pe când lira fiind calculată al pari, aceeaşi datorie se reduce la 850 milioane lire. Vom mai spicui prin finanţele en­gleze, spre a arăta metodele între­buinţate pentru însănătoşirea lor. Nu doară că am avea lipsă de mo­destie de a stabili comparaţii cu ceea ce e la noi, ci ca titlu de in­formaţie şi, poate, ca imbold. «-X-* * (P Un bilanţ foarte solid e al Socie­­tăţei­­,România Petroliferă La un capital deplin vărsat de 38 milioane, beneficiul net este de 16 milioane. Mai mulțumitor cu acest succes, este constatarea că conturile credi­tare de 12 milioane sunt complect acoperite prin conturile debitoare, astfel că pe tot stocul de ţiţeiu­ri derivate, societatea nu are nici un fel de datorie. Amortizări şi fond de rezervă 9 jum. milioane. Bilanţul Societăţii „Astra" fabri­că de vagoane din Arad, arată un beneficiu net de 19,7 milioane la un capital de 75 milioane. Relevăm la pasiv un post instruc­tiv „Contul acceptelor asupra man­datelor de plată ale Direcţiei C. F. R. scontate de Banca Naţională, în sumă de 58,8 milioane“. Cu alte cu­vinte, societatea plăteşte dobânzi la ceea ce are de primit. La pasiv, uzinele, terenurile, clă­dirile, instalaţii şi maşini, mărfuri fabricate şi materiale, figurează pentru suma de 189 milioane, iar datoria C. F. R. e nu mai puţină de 262 milioane. Un bilanţ interesant este al nouei societăţi de asigurare Steaua Ro­mână. O tânără societate care îşi publică primul ei bilanţ arată peste 21 milioane prime realizate în ra­murile elementare şi 71 milioane capitaluri asigurate în ramura vie­­ţii. Toate cheltuelile de amortizare acoperite în primul an şi pe deasu­pra un excedent de peste 700.000 lei la un capital de cinci milioane. * ff Srt După un debut extrem de depri­mant, după o serie de prăbuşiri cari puseseră, multă, lume pe gânduri, căci toate explicaţiile nu mai erau îndestulătoare pentru a motiva deruta năvalnică, ultimele două şe­dinţe ale săptămânei au marcat un început de reculegere salutat de unii cu explozii de bucurie, de alţii cu oarecare melancolie pentru că prea greu i-a fovit panica. Dacă, nu s’ar fi îngrămădit, în aceeaş lună — în iunie — atâtea apeluri la vărsăminte noui din partea multor societăţi, de­sigur că numărul cum­părătorilor noi atraşi de cursurile extrem de­­coborâte ar fi fost şi mai mare. Ori­cum, ei au alimentat piaţa risipind în mare parte atmosfera de pesimism devenită la un moment dat irespirabilă. De mirat e că străinătatea ne întrece cu mult în preţuirea valorilor petrolifere ce sunt cotate acolo. Vorba aia: nu e nimeni profet în ţara sa. Cursul Stelei Române e cu mult mai urcat la Paris ca la Bucureşti, tot aşa de accentuată e diferenţa la Petrol Block, ultimul curs din Paris e de 138 franci puii cu vărsământul in­tegral, ceea ce echivalează, cu 1752 lei. Știrea unei emisiuni noui la Steaua Română a urcat cursul a­­cestei hârtii de o dată cu 500 lei până la 1900; s-a încheiat apoi la 4850. Pornit dela 3020 punctul cel mai «coborât la­ care ajunsese lumi Creditul Minier recâştigă 500 lei în CUTS!! ! 3'ci.pici mâ neî i^iMrîinâ.nri ?a. 3520. Diferenţa între prima la cele optate şi puii nu mai este aşa de mare; s’a redus la vr’o 20 lei Prima e de 1050 la pui. S’au ameliorat de asemenea I. R. D. P. cari au atins cursul de 1400 primă cele vechi, încheind la 1380 şi 1350 primă cele noui. Petrol Block a atins 1600 cele vechi şi a încheiat 1540; cele noui sunt la 420 primă.. Se vorbeşte de un dividend de 200 lei la Perol Block. Concordia e la nivelul de acum o săptămână, la 3680. Redevenţa s’a ameliorat la 1700. Forajul e la 1420. Petrolul Românesc la 1450. Sospiro, in creştere la 810. Banca Minelor, care nici dânsa nu scăpase de panică, scăzând, la un moment dat până la 750, s’a recules repede şi s’a înregistrat la 850. Hârtia e puţin oferită pe piaţă, încet bancarele se ameliorează realizând mici avansuri: Mormo­­rosch Blank în urcare la 750; Banca Românească la 650; Banca de Credit, la 550; Banca Comercială Română la 540; Banca Generală 360; Banca de Scont 390. In navigaţii, puţine transacţiuni la cursuri foarte slabe. Asigurările sunt staţionare. Reşiţa tot slabă la 1540. După toate probabilităţile, repartiţia nori­lor acţiuni subscrise se va face în cursul săptămânei viitoare. Ar fi timpul. Mica s'a înscris la 1050 1 * # S’au lungit1. în ultimul timp, foar­te mult listele de protest Dispăru­seră aproape în primii ani de după semnarea armistiţiului, era pe a­­tunci vremea de aur pentru co­merţ. Acupa că nu mai curge, că, abia pică la unii, iar la alţii de joc — doar de plăcere nu dă nimeni fa­liment — a venit şi legea asupra speculei la timp oportun. In lista protestelor am relevat, sume de o ju­mătate milion şi mai bine. Leul e mereu agitat, nu-şi găseşte un loc de odihnă. A propos de convertibilitate, a­­mintim că după, ultima situaţie sumară, stocul de aur al oficiului bancar din Praga este de 950 milioa­ne, plus devize aur 1543 milioane, şi totalul reprezintă peste 25 la sută din circulaţie. Deci, în Ceho-Slovakia acoperirea metalică a circulaţiei se apropie de treimea normală... totuşi coroana cehă e departe de a fi la paritate. Dovadă că, aurul nu e totul şi că mai trebue alte condiţiuni. Dacă acoperirea metalică a cir­culaţiei cehoslovace ar fi azi de 50 la sută, coroana cehă tot nuar fi la paritate. Viator ­ Polonia împotriva lui Stinnes In cercurile competinte ale indu­striei Miniere din Polonia se vorbe­şte de câtva timp despre intenţia ma­relui industriaş german Stinnes de a cumpăra, mai multe mine de căi­buni şi­­întreprinderi industriale din Sile­­zia poloneză. Toată opinia publică e preocupată de zvonuri, cari par a fi bazate pe o reală activitate economică, între­prinsă de Stinnes în Silezia. Din cauza aceasta, toată presa po­loneză e agitată și cere guvernului din Varșovia de a lua măsuri energi­ce împotriva industriașului german. . Plăţile externe CLARIFICAM SOCOTITE NE­CESARE IN CERCURILE INTE­RESATE Cu privire la legea pentru re­­gularea plăţii datoriilor particu­lare stipulate in monedă cu va­luta superioară, suntem rugaţi să arătăm că sunt necesare u­­nele clarificări in privinţa regu­­lărei datoriilor născute înainte de 11 Ncembrie 1918. Şi anume: Ad Articol 2 In cazul că debitorul va avea depuse în mân­a creditorului, înaintea votărei* acestei legi, ga­ranţii în titluri­­de valoare supe­rioară, garanţii* în numerar de jumătatea din valoarea monedei străine după paritatea legală, va mai fi necesară depunerea ace­stei garanţii din urmă? In cazul că aceste garanţii în titluri se află depuse pentru con­tul creditorului la o bancă din ţară sau la Banca Naţională, se va putea cere transferarea lor sub controlul Oficiului plăţilor externe ? Surplusul de valoare a acestor garanţii, depuse anterior, va pu­tea servi pentru plata anuităţilor de capital şi dobânzi (prevăzute la art. 5), şi Oficiul plăţilor ex­terne va avea în acest caz însăr­cinarea de a vinde, conform ins­trucţiunilor debitorului, surplu­sul titlurilor depuse în garanţie, întrebuinţând preţul obţinut, pen­tru achitarea anuităţilor exigi­bile ? Ad Articol 5 In cazul că nu ar exista vre­o înţelegere între creditor şi debi­tor în privinţa dobânzilor ce ur­mează să fie socotite asupra da­toriilor născute dinainte 11 No­­embrie 1918, dobânda de 3 la su­tă anual se va­ putea socoti și în mod retro­activ începând dela data originei datoriei ? În cazul &."J pentru timpul tre­cut dela data originei datoriei și până la promulgarea legii, debi­torul a consimţit la trecerea în cont a unor dobânzi anumite, mai mari decât 3 la sută anual, dânsul va putea cere, în mod re­troactiv, reducerea lor la 3 la sută anual ? Aliniatul 3 al acestui paragraf, spune că amortismentul capita­lului va începe a curge numai de la data „când cursul leului va atinge de trei ori paritatea lega­lă“. Nu este vorba, aci de o gre­șeală în textul legei, urmând a se spune „o treime din paritate legală“ ? In această privinţă nu există nici o lămurire, dacă dobânzi­le se vor plăti la fel cu anuităţile de capital abia atunci când cursul leului va valora cel puţin o treime din paritatea legală ? înmormântarea lui Ion Teodora­ chi a avut­ loc înmormântarea lui Ion Teodora cunoscutul filantrop, fost negustor şi membru al Camerei de Comerţ Cortegiul a fost însoţit de membrii Camerei de comerţ din Bucureşti, în frunte cu d. Hagi Teodorachi. Au participat deasemenea elevii şcoalelor practice de comerţ din Capitală No. 1 şi No. 2 cu di­apelul, însoţiţi de profesorii lor. La locuinţa defunctului cu Hagi Teodorachi, preşedintele Camerei de comerţ a rostit o mişcătoare cu­vântare arătând meritele defunc­tului care a fost un fruntaş al ne­goţului şi care, prin donaţiimea făcută şcoalei Camerei de comerţ, a dat un preţios sprijin învăţămân­tului. Cortegiul s’a oprit’ în faţa Pala­tului Camerei de comerţ, unde d. T. A. Teodoru, directorul şcoalelor a rostit o inimoasă cuvântare rele­­viând meritele defunctului care a fost un mare sprijinitor al învăţă­mântului comercial. Şedinţele Camerei de comerţ şi cursurile şcoalelor practice de co­merţ au fost­ suspendate în semn de doliu.­j.­ Exploatarea pădurilor din Rusia carpatică de către un consorţiu american Se anunţă din Praga că, un con­sorţiu american s’ar fi adresat Mi­nisterului Agriculture! pentru conce­sionarea exploatărilor de păduri din Rusia carpatică. Ministerul agriculture! din Ceho­slovacia va prezenta parlamentului un proiect de lege în această chestiu­ne. Cercurile industriei forestiere cred că cererea consorţiului american va fi rezolvată într’un mod favorabil, dar în schimbul unei compensaţiuni speciale. Competinîa Consiliului S. H şi conflictul in p­rofit O mare problemă politică privind prestigiul şi suveranitatea României de p. paşcovici Presa noastra s’a­ ocupat prin scurte telegrame despre diferendul cu Lte­­garia, pe chestia reformei agrare din Transilvania, provocat prin plânge­rea guvernului de la Budapesta către consiliul Societăţii Naţiunilor. Precum se ştie, d. N. Titulescu ministrul ţării la Londra, a avut de­licata misiune să susţiă punctul de vedere al guvernului nostru şi sa respingă abilul angrenaj internaţio­nal de divergenţe şi de procese în care vrea să ne atragă guvernul de la Budapesta spre a putea duce, a­­poi, cu mai mulţi sorţi de izbândă ,î­n opinia mondială, campania sa con­tra României. Se înţelege de la sine că o greşală de tact făcută de la început poate compromite în mod grav prestigiul şi suveranitatea României,­­ aşa după cum o greşală iniţială de pro­­cedură conduce, adesea, la perderea celor mai drepte dintre procesele particularilor. Temeiul Conflictului : Re­forma agrară din Transil­vania In primul moment ar fi fost de crezut că era vorba de vre-o plân­gere pe chestia tratatului special pentru ocrotirea minorităţilor, de­oarece, pe această chestie, opinia pu­blică s’a deprins să vadă, la noi ca şi aiurea, posibilităţi de şicană şi de căutare de pricină înaintea foru­rilor internaţionale instituite prin pactul Societăţii Naţiunilor. In realitate, însă, nu era vorba despre minorităţile etnice de la noi sau de aplicarea reformei agrare la acestea, ci de partea, reformei apli­cabilă locuitorilor din Transilvania cari au optat pentru cetăţenia ma­ghiară. Ungaria fiind de curând primită în Societatea Naţiunilor, guvernul de la Budapesta s’a grăbit să debu­teze print­r o plângere în contra Ro­mâniei pe temeiul aliniatului al douilea din art. XI al pactului S. N. invocând călcarea de către Statul nostru, prin reforma agrară, a dispo­­ziţiunilor cuprinse în art. 63 al păcii dela Trianon. Pentru a înţelege valoarea şi sco­­pull plângerii trebuie să vedem, îna­inte de toate, cuprinsul acestui ar­ticol. Primul aliniat vorbeşte despre dreptul de opţiune în favoarea­­ lo­cuitorilor din teritoriile care şi-au schimbat suveranitatea Statului prin modificările generale de frontiere politice. Spre deosebire de tratatul dela Versailles, care face excepţie, toate tratatele celelalte — deci inclu­siv cel dela Trianon cu Ungaria — stabilesc de deplin drept dobândirea naţionalităţei noul pentru locuitorii teritoriilor care au schimbat de su­veranitate, —­ dar le lasă, în mod larg, putinţa să opteze pentru ve­chea lor naţionalitate, prin declara­­ţiune formală, în termen de un an. Aliniatele 3—4 din art. 63 privitor la dreptul de naţionalitate şi de op­ţiune stabilesc : 1) Obligaţia pentru optantul în fa­voarea vechiului Stat (in speţă pen­tru naţionalitatea ungară) de a se muta în Ungaria în decursul celor 12 luni după exercitarea dreptului de opţiune. 2) Posiblitatea de a-şi păstra bu­nurile imobile ce posedă pe terito­riul celuilalt Stat unde-şi avusese domiciliul mai ’nainte de opţiu­­ne. , întreaga chestiune ridicată prin plângerea Ungariei la consiliul S. N. se întemeiază pe „nesocotirea“ dispoziţiunilor categorice din acest penultim aliniat al art 63 şi al că­rui cuprins textual l-am subliniat. In sensul plângerii ungare, re­forma noastră agrară din Transilva­nia ar nesocoti obligaţia cuprinsă in art. 63 de a lăsa neatinse bunurile imobile aparţinând acelor locuitori cari, optând pentru naţionalitatea ungară, au devenit străini în Sta­tul român şi sunt chiar obligaţi să-şi strămute domiciliul. O Pretenţie absurdă a Gu­vernului de la Budapesta Pentru ca să se vadă absurditatea pretenţiilor ridicate de guvernul ma­ghiar pe temeiul art. 63, vom reţine faptul că satisfacerea absolută a a­­cestui articol, cu nesocotirea suve­ranităţii interne şi a dreptului de legiferare al Statului român, ar duce la rezultatul bizar că reforma agrară s’ar aplica prin toate conse­cinţele ei, netăgăduit aspre, cetăţeni­lor români — inclusiv Ungarilor mi­noritari dela noi , dar n’ar avea nici o aplicaţiune faţă de proprieta­rii străini, in speţă Ungurii, cari, optând pentru vechea lor naţionali­tate, ar trebui să se strânmte din ţară in decurs de un an. Trebue să aibă cineva capul şi tupeul guvernanţilor actuali de la Budapesta pentru ca să încerce, pe temeiul unor asemenea pretenţiuni, a face un proces României dinaintea Societăţii Naţiunilor şi, implicit, a opiniei mondiale. Este lesne de înţeles că, în mate­rie de legiferare internă, de reforme aplicabile în mod egal tuturor lo­cuitorilor „fără deosebire de rasă, de limbă sau de religie“ precum se ex­primă tratatul special pentru ocro­tirea minorităţilor, libertatea de­plină a Statului român, decurgând din suveranitatea sa, nu poate fi li­mitată sau desfiinţată pe temeiul art. 63. Cu atât mai mult când este vorba despre streinii cari nu intră în prevederile tratatului de ocrotire şi cari, dup­ă normele generale de drept şi după principiile elementare de conservaţiune şi apărare pentru orice Stat, n'ar putea invoca împo­triva Statului respectiv, dispoziţiunî, chiar expres stipulate, pentru că şi’n acest caz clausa rebus sic stantibus le-ar face caduce. Mai este, oare, vre-o îndoială, că optanţii unguri pentru vechea lor naţionalitate numai din simpatie pentru România n’au făcut gestul şi că, plecaţi in Ungaria după terme­nul din tratate, numai, la consolida­rea acestei Românii nu sunt dispuşi a lucra ? încât, chiar dacă n'ar fi vorba de reforma agr­ară cu caracter social ge­neral, pornită în România dinainte de război, şi încă Statul nostru pen­tru motive de legitimă apărare şi de siguranţă, ar fi putut proceda la o expropriere specială în zona gra­niţelor dinspre Ungaria, în cazul când acolo ar fi fost prea multe la­tifundii aparţinând Maghiarilor op­t ani­ pentru vechea lor naţionalitate. Cum a mers Ungaria la S. N- — Este Competinte consiliul . Rezumatul lunar al lucrărilor S. N. editat de secretariatul dela Ge­neva, în n-rul său dela 15 Mai a. c„ dând amănunte asupra conflictului ungaro-român ne spune că Ungaria a introdus plângerea pe temeiul ali.­niatului al doilea din art. XI din pactul S. N. care stabileşte textual: „Orice membru al Societăţii are dreptul să atragă, în chip amical, atenţia adunării sau Consiliului a­­supra oricărei împrejurări de natu­ră a strica, legăturile internaţionale şi care ameninţă, prin urmare, să tulbure pacea dintre naţiuni sau buna înţelegere de care atârnă pa­cea". Din acest pasaj, fără să mai repro­ducem aliniatul Întâi din acelaş ar­­ti­col al pactului, rezultă că Ungaria socoteşte primejduită pacea ei cu România prin faptul că vre-o câţiva streini de Statul nostru, şi anume cetăţeni unguri, ar fi fost atinşi prin reforma agrară din Transilva­nia, contrar art. 63 din tratatul de la Trianon! Din tot ce am văzut mai sus, ne întrebăm dacă era cazul de aplica­rea art. XI din pactul S. N. care, în primul aliniat, prevede într-adevăr, în mod expres, convocarea imediată a Consiliului de către secretariat la cererea unuia dintre membri, în caz de răsboi sau ameninţare de răs­­boi, spre a lua măsuri pentru păs­trarea păcei. Textul aliniatului al douilea, prin felul chiar subsidiar cum este a­­dăugat, nu implică gravitatea şi urgenţa de la începutul art. XI din pact, iar în cazul de faţă ne între­băm dacă, nu trebuia să se refuze competinţa consiliului într’o ches­tiune exclusiv de competinţa Statu­lui român, fiind vorba de o reformă socială internă. In conflictul iscat între Finlanda şi Suedia, pe tema plebiscitului din insulele Aland, comisiunea de ju­risconsulţi, la care s-a adresat con­siliul S­N„ şi-a pus de la început în­trebarea cine era competinte să se pronunţe asupra valoarei plebisci­tului. În cazul reformei agrare din Tran­silvania, problemă internă şi, deci, exclusiv de resortul competinţei Sta­tului român, suveran și indepen­dent, era cazul să se pună dela în­ceput chestiunea dacă este de com­­petinta consiliului să se considere bine sesizat de guvernul dela Buda­pesta, când pacea dela Trianon pre­vede instituirea tribunalelor arbi­trate mixte pentru divergentele re­zultând din aplicarea unora dintre secţiunile tratatului ? In privinţa acestei chestiuni ar fî bine ca guvernul nostru să dea lă­muriri opiniei publice şi s’o infor­meze.­­ Rezoluţia unanim votată de Con­siliu amânând chestiunea pentru sesiunea următoare, a emis dorinţa ca părţile să recurgă la Curtea per­manentă de Justiţie internaţională sau însuşi consiliul să-i ceară avi­zul,­­ ceea ce România a refuzat, pe drept cuvânt. Cât priveşte interpretarea tratatu­lui de la Trianon, în speţă a art. 63, pe care se întemeiază divergenţa, a­­ceasta ese din competinţa atât a adunării, cât­ şi a consiliului. La prima adunare a Societăţii Naţiuni­lor după o declaraţiune a d-lui Moda, delegat elveţian, s’a produs intervenţia d-lui L. Bourgeois care a contestat adunării, deci şi consi­liului S N., dreptul de a interpreta tratatul dela Versailles ca fiind un res inter alios acta. Ceea ce s’a spus despre pae°a de Versailles se poate spune și­ despre cea dela Trianon mai ales când, pentru dificultăţile de aplicare, sunt prevăzute tribuna­lele arbitrale. Lovitura de stat din Bulgaria O lovitură de stat a răsturnat, în Bulgaria, regimul ţărănist. Nu e momentul să arătăm, aci, pentru ce a fost, grea guvernarea d-lui Stamboliski. Este de a­­juns să arătăm numai, că în ultimul timp, această guvernare, care reuşise să nemulţumească pe toată lumea, nu se putea men­­ţine decât prin teroare. Situaţia s-a agravat mai ales, din ziua când fostul premier bulgar a semnat, la Niş, acor­dul cu Serbia, prin care renunţa la pretenţiunile Bulgariei asupra Macedoniei sârbe şi-şi lua anga­jamentul de a se opune activită­­ţei comitagiilor cari operau în sudul Serbiei. Şeful Macedonenilor, Alexan­dru Dimitrof a trimis, atunci, d-lui Stamboliski o declarare for­mală de război, spunându-i că pentru fiecare cap de Macedo­nean de care se va atinge, vor cădea două capete de ale gu­vernamentalilor. Ca răspuns la această amenin­ţare, d. Stamboliski a arestat pe toţi şefii organizaţiunilor mace­donene şi a internat, în diferite localităţi din Bulgaria, un mare număr de Macedoneni. La acţiunea autonomiştilor a aderat şi blocul opoziţiei, fiindcă nu-i de prisos să lămurim că ac­tivitatea comitagiilor este consi­derată, în Bulgaria, ca o faptă patriotică ce trebue sprijinită. Un element hotărâtor în acţi­unea de răsturnare a guvernu­lui Stamboliski, a fost înţelege­rea Macedonenilor autonomişti cu blocul opoziţiei şi cu Liga ofiţerilor. * Din cine le compune această Ligă? Din excedentul de ofiţeri, rămaşi în disponibilitate, în ur­ma reducerii efectivului arma­tei bulgare conform tratatului de la Neuilly. Din ofiţerii scoşi din cadre de guvern ca fiind bă­nuiţi că nu sunt destul de devo­taţi regimului ţărănist. In sfârşit, o bună parte din gruparea ţărănistă, sub condu­cerea bătrânului Dragheff şi a d-lui Turlacoff, până deunăzi ministru de finanţe, în urma ne­înţelegerii cu d. Stamboliski, a trecut, acum câteva zile, în rân­durile opoziţiei. Aceste neînţelegeri şi aceste lupte interne, care uneori au îmbrăcat forme de o rară violen­ţă, găseau teren prielnic de des­­voltare din pricina nemulţumirei generale ce domnea, în Bulga­ria, în contra felului de a guver­na al d-lui Stamboliski. Avocaţii, medicii, profesorii e­­rau, în unanimitate, în contra guvernului, ceea ce motivase un proect de lege prin care se lua dreptul avocaţilor de a mai fi aleşi în Parlament şi ceea ce provocase angajamentul formal, luat în ultimul congres al avo­caţilor ca nici unul din ei să nu mai apere pricinele ţărăniştilor, înaintea instanţelor judecăto­reşti. Oraşele erau în contra d-lui Stamboliski, şi, lucru demn de relevat, chiar majoritatea ţăra­nilor, mai ales cei din nordul Bulgariei, erau în contra guver­nului. In aceste condiţii vom pricepe de ce­d. Stamboliski a depus la Cameră un proect de lege prin care se interzice alcătuirea şi, existenţa partidelor politice, ba­zate pe idei şi nu se permitea de­cât fiinţa grupărilor înjghebate pe interese de clasă sau pe inte­rese profesionale. Partidul Macedonean, care nu­mără foarte mulţi partizani la Sofia, bine armaţi şi bine orga­nizaţi, a profitat de această grea atmosferă şi ajutat de Liga ofi­ţerilor, a făcut lovitura de stat. Ce va urma ? E greu să facem profeţie. Măsurile drastice luate de guvernul revoluţionar ca pro­clamarea stării de asediu, între­ruperea comunicaţiilor poştale, telegrafice şi telefonice, oprirea circulaţiei trenurilor ne face să credem că revoluţionarii stăpâni pe Sofia, caută să devină stă­pâni şi pe restul ţărei, luând mă­suri să paralizeze o eventuală ac­ţiune a gărzilor verzi, devotate d-lui Stamboliski. Deocamdată s’a constituit un guvern, de tranziţie sub pre­şedinţia rectorului Universităţei din Sofia. Alegerile generale legislative vor­ indica viitorul guvern. T. Fisani ■»■Gram • sSajj&w*-““- —— *

Next