Argus, decembrie 1923 (Anul 14, nr. 3184-3210)

1923-12-08 / nr. 3190

Anul XIV No. 3190 ABONAMENTE IN TARA n IN STRAinAIATS Un an 650 lei Un an 1200 lei 6 luni 350 „ ji 6 luni 700 „ 3 luni 180 „H 3 luni 400 „ 2 lei In tară, 4 lei In străinătate 8 suntei ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Directori 8« Pauker INDUSTRIEI si FINANTEI Administrator: H. F. Valentin Sâmbătă 8 1­»23 §»lliUtiTAT£ă, Concesiunea Exclusivă a Socie­­tâtei Generale de Pubi­­tate Directori: Carol SeferrAer sl8. Berger Str. Itrageorgeviel­­ Telefoa tiled BIR­OURI LE: BUCURE ști, str. Sărindar 14 T E L E F O N î 6 93 și 23 69 Simplificarea formalităţilor vamale In traficul internaţional "• 1 "I —....... "■■■■ O nouă sfortare pentru normalizarea vieţii internaţionale In cadrul preocupărilor sale din primul moment. Societatea Naţiu­nilor îşi continuă, prin organele teehnice, acţiunea în vederea res­tabilirii condiţiunilor normale pen­tru viaţa internaţională. In ca­drul acestei acţiuni de un suprem şi obştesc interes intră şi conferin­ţa internaţională de la Geneva pen­tru simplificarea formalităţilor vamale. Pactul S. N., prin al. VI din art. 23, obligă pe membri sa ia dispo­ziţiile necesare pentru a asigura un tratament uniform comerţului tuturor- Cu alte cuvinte, să se în­lăture pe cât posibil sistemul ine­galităţii de tratament şi, mai ales, măsurile de ordin vexatoriu faţă de unele state, în materie, comer­­cială-economică, întrucât aseme­nea procedee sunt cauză de duşmă­nii şi conflicte între popoare. Sen­sul precis şi imediat al acestui pa­sagiu din pactul S. N. însemnează, înainte de toate, abolirea măsuri­lor de răsboi luate de fiecare stat beligerant împotriva comerţului i­­namic imediat ce se va restabilii pacea generală. Că acesta-i înţelesul cel mai e­­xact al prevederilor pactului ne-o dovedeşte şi participarea la confe­rinţa vamală din Geneva a Ger­maniei care nu este încă admisă printre membrii Societăţii naţiu­nilor. Comitetul economic al S. N. a elaborat încă de anul trecut pro­gramul conferinţei internaţionale de la Geneva, limitându-l numai la problema formalităţilor vamale. Toate celelalte chestiuni de politi­că vamală şi tarifară — care pri­vesc directivele economice genera­le ale Statelor, precum şi deplină­tatea libertăţii lor în asemenea chestiuni — au fost cu desăvârşire excluse din program. De altmin­teri, această excludere a fost în mod special accentuată de consi­liul economic prin textul invita­ţiilor adresate diferitelor guverne de a participa la conferinţa de la Geneva. Tânarările, care au durat dela 15 Oct. 1­2 Noembrie, s-au efectuat prin participarea a 37 State, une­le chiar dintre acelea ce nu sunt membre în S­ N. Rezultatul a fost concentrat în­­tr-o „Convenţie internaţională pen­tru simplificarea formalităţilor va­male»» şi care cuprinde uranătoa­­rele puncte: 1. înlăturarea formalităţilor ex­cesive, inutile sau arbitrare; trata­ment uniform pentru comerţul tu­turor Statelor contractante. 2. Reducerea prohibitiunilor şi restrictiunilor In materie de im­­port-export la minimum posibil cu speciale măsuri pentru a se împie­deca eventualul trafic de permise rezultând din formalităţi compli­cate şi din norme generale de li­berarea permiselor nu îndestul de clare şi publice. 3. Obligaţia pentru Statele con­tractante de a-şi publica fiecara re regulamentele vamale sau similare, precum şi tarifele, înlesniri pen­tru ca aceste publicatiuni să poată fi la dispoziţia oricui, — centrali­zarea lor şi comunicarea la timp către reprezentanţii diplomatici ai Celorlalte State contractante, pro­cura şi trimiterea lor la Secret­aria­tul S. N. şi la biuroul internaţio­nal pentru publicaţia tarifelor va­male de la Bruxelles. 4. Asigurarea posibilităţii de re­curs, persoanelor vătămate, împo­triva aplicării arbitrare sau ne­drepte a legilor şi regulamentelor în materie vamală 5. înlesniri technice pentru co­merţul internaţional (trimeterea de mostre şi eşantioane, călătoria voiajorilor comerciali, cărţi de le­gitimaţie, etc) Un articol special este consacrat în privinţa liberăr­­ii „certificatelor de origină»» de către Statul exportator şi a validi­tăţii acestor certificate. 6. Sforţări ulterioare pentru sim­plificarea şi unificarea formalită­ţilor şi procedurilor de vămuire, vizite bagajelor, regimul mărfuri­­lor întrepozitate, etc. 7. Constatarea progreselor să­vârşite. In termen de un an dela aplicarea convenţiei prezenta Sta­tele contractante se obligă să îna­inteze, secretariatului general al S. N., un tablou de dispoziţiile lua­te în vederea scopului urmărit de­­ conferinţa de la Geneva. Ulterior aceste tablouri se vor înainta din 3 în 3 ani. 8. Dispoziţii generale: cele cu­prinse în convenţie nu pot atinge dispoziţii de ordin general sau spe­cial pe care le-a luat fiecare Stat într­u apărarea siguranţei sau in­tereselor sale vitale. De asemeni, angajamentele contractate anteri­or, in materie vamală, de către di­feritele State participante la Ge­neva nu sunt abrogate prin con­venţia încheiată, ci rămân în vi­goare între părţi. O menţiune specială, interesan­tă, este acela care spune despre convenţia prezentă că „nu trebue interpretată în sensul de regula­tor al drepturilor şi intereselor interese ale teritoriilor ce fac par­te sau se găsesc sub protecţiunea unuia şi aceluiaş Stat suveran»». Cu alte cuvinte, se prevede liber­tatea internă de regim vamal, sub toate raporturile, pentru marele impe­riu britanic, inclusiv Dominioane­ 1­, ca o anexă la tariful de prefe­rinţă adoptat de noua politică pro­tecţionistă engleză. Intr’un act final, deosebit de Convenţia propriu­ zisă, conferinţa a exprimat o serie de deziderate pentru publicitatea cea mai rapi­dă şi mai întinsă a tuturor infor­maţiilor necesare comerţului In a­­cest sens, informaţiile ar treiui să fie comunicate camerei de comerţ internaţionale, precum şi Consiliu­lui central executiv al înaltei co­­mi­si­uni interamericane. Actul final recomandă de ase­meni publicarea, sub formă codifi­­­cată, a regulamentelor vamale. I In ce priveşte participaţia Ro­mâniei la conferinţă, putem adău­ga că delegaţii noştri n’au semnat convenţia întrucât s’au introdus în ea şi unele chestiuni atingând po­litica economică de stat, — ceea ce eşea din cadrul iniţial, bine preci­zat cum am văzut, ai programului de desbateri. Totuşi România a semnat actul final, rămânând ca ulterior, împreună şi CU alte abţi­neri de State, să se hotărască da­că va semna protocolul convenţiu­­nii sau îşi va face rezervele sale. N. D. Politica de petrol a Franţei ------exp-----­ Am vorbit, cu prilejul discuţiilor ce au avut loc asupra proectului­­împrumut pe baza redevenţei de petrol a Statului, despre organi­­zarea Franţei în ce priveşte poli­tica ei de petrol. Complectăm, azi, amănuntele ce am­ dat cu, următoarele fapte mai recente. D-l Bokanovski rapororul gene­ral al bugetului în Camera fran­ceză, a depus raportul pentru des­chiderea creditelor pe 1924, nece­sare Direcţiunii petrolului şi esen­ţelor. Acest serviciu, înfiinţat în timpul răsboiului, a adus Franţei foloase remarcabile, iar pe activi­tatea lui se sprijină politica petro­liferă a Franţei în viitor. El re­zolvă toate chestiunile relative la producţie, importul şi consumaţia petrolului. Directorul general al serviciului depinde de ministerul de comerţ, şi dispune de următoarele servicii: UN BIROU FINANCIAR ţine inventarul diverselor socie­tăţi petrolifere, franceze sau străi­ne, controlează activitatea lor, su­praveghează executarea angaja­mentelor contractate cu aceste so­cietăţi, cu prilejul intervenţiilor diplomatice făcute în favoarea lor sau în schimbul diverselor autori­zaţii acordate de ministerul finan­ţelor (admiterea la cota bursei ex­port de capitaluri, avansuri ram­bursabile asupra produselor con­sorţiului petrolifer, etc.) UN BIROU DE INFORMAŢII care centralizează toate infor­maţiile căpătate cu privire la pe­trol din Franţa şi din străinătate. Acest birou are numeroşi corespon­denţi în diverse ţări şi posedă o bogată arhivă, la dispoziţia indus­triaşilor interesaţi- UN serviciu tehnic condus de un inginer specializat care rezolvă chestiunile speciale de ordin tehnic. UN SERVICIU ADMINISTRATIV însărcinat cu aplicarea dispoziţii­lor legale. Politica externă a petrolului Nevoia unei politici a petrolului s’a impus Franţei, deabia de câţiva ani. Faţă de sforţările ţărilor străi­ne, şi în special ale Angliei şi Sta­te­lor­ Unite, cari voiau să-şi asigure producţia principalelor centre pe­trolifere, Franţa a trebuit să ia mă­suri pentru acoperirea consumaţiei. Astăzi Franţa consumă 1.200.000 tone anual producţia naţională fiind 70.000 tone. Din cauza insuficienţei produc­ţiei franceze, guvernul s-a văzut o­­bligat să-şi asigure o participare în zăcămintele străi­ne. Prin pactul de la San­ Remo, An­glia a recunoscut Franţei dreptul la o participare de 25 la sută, în so­­cietatea pentru exploatarea petro­lului din Mesopotamia. In confe­rinţele internaţionale cari au ur­mat, drepturile Franţei au fost a­­firmate și întinse. D-l Bokanovski, terminând raportul bugetului, își exprimă credința că guvernul va cotinua politica petrolului inspi­rată de interesat național. Dela Creditul industrial Consiliul de­ Administra­ţie al Creditului Industri­al” s*a întrunit aseară în şe­dinţă ordinară, la Banca Naţională. S'au rezolvat diverse ches­tiuni de administraţie, fără importanţă. Cu acest prilej s*a costa­­tat că până în prezent in­­stituţiunea Creditului a pri­mit cereri de împrumuturi de la diverse industrii din țară cari se urcă la suma de peste cinci sute mili­oane lei. Morarii cumpără grâu DEMERSURILE PRIMĂRIEI Demersurile primăriei Capitalei, au făcut pe morari să renunţe la hotărârea de boicot şi să reia cum­parările de grâu. Eri, au sosit la morile din Capi­tală 30 de vagoane de grâu iar pentru azi sunt anunţate nouă transporturi. Preţul pâine!, va fi tot cel vechi, adică jimbla se va vinde cu 8 lei iar pâinea neagră de a doua călită­te cu 5 lei. A cincea expoziţie internaţională din Bruxelles Da la 1 la 16 Aprilie 1924 se va ţi­ne la Bruxelles a cincea expoziţie comercială internaţională. La expoziţia din Aprilie 1923, 24 de naţiuni, reprezentate prin 863 firme,au luat parte alături de 1539 de firme belgiene­ Vânzarea redevenței Statului Primul pas spre o în­ţelegere în petrol­ cu capitalul Francez Serviciul nostru de in­­formaţiuni economice ex­terne ne-a dat putinţa de a anunţa, cel dintâi, re­luarea tratativelor pentru un mare împrumut în Franţa, pe bazele pe care fusese începute aceste trata­tive : VANZAREA REDEVEN­ŢEI DE PETROL A STATULUI. Principiul pe care se face îm­prumutul a fost, de astădată, admis de ambele părţi şi limitat la o vân­zare de redevenţe cu un important avans, în numerar asupra preţului vânzării. Până la predarea întrezei canti­tăţi de petrol vândut, sumele pe care statul nostru le va primi, la încheierea contractului, vor fi so­cotite ca împrumut. Pe măsură ce predările se vor face, înprum­utul se va amortiza și cu acest mijloc statul va intra a­­cum, când are așa de mare nevoie în posesiunea unei importante su­me de bani în valută forte, fără a încărca budgetul cu dobânda şi cu anuităţile unui Împrumut. Pentru fixarea detaliilor con­tractului, reprezentanţi grupului francez, v . d . Sergent, vin la Bucureşti şi suntem con­vinşi că, de astă dată, afacerea se va încheia repede, spre mulţumi­rea ambelor părţi Nimic nu se mai opune ca acor­dul, stabilit în principiu, să fie tra­dus în fapt şi reglementat prin­­tr’un contract de detalii întârzierea intervenită în înche­ierea acestei afaceri, a vânzărei re­­devenţelor statului, se datoreşte — după cum „Argus“ a anunţat la vreme pe cititorii săi, — faptului că guvernul francez a vrut să transforme afacerea vânzărei rede­­venţei intr’o vastă afacere, coprin­­zând exploatarea tuturor terenuri­lor și a drepturilor petrolifere ale statului român, printr’o societate franco-romfină, In care capitalul românesc ar fi avut majoritatea. Cu drept cuvânt guvernul nostru a evitat de a trata această afacere pe astfel de baze și cu ocazia unui împrumut. Ziarul nostru a arătat, îndată ce noi am fost puși la curent cu noua întorsătură a tratativelor, că nici un guvern nu va putea resolva problema petrolului statului şi a drepturilor lui petrolifere, cu gra­ba cu care guvernul francez dorea să ajungă la rezolvarea acestei pro­bleme. Motive de ordin economic şi po­litic, mult superioare greutăţilor cu care are de luptat astăzi minis­terul nostru de finanţe, opresc ca ţara noastră să se angajeze ime­diat, fără termen limitat şi pentru întregul ei patrimoniu petrolifer, chiar în condiţiuni materiale avan­tajoase, ca acele pe pue le oferea grupul francez-Simpatia noastră, a românilor pentru Franţa şi interesul deosebit ce avem de a profita de nevoile Franţei de petrol în concurenţa ei cu celelalte puteri pentru acapara­­rea combustibilului lichid pun ca­pitalul francez într’o situaţie avan­tajoasă, totuşi, problema exploată­­rei domeniului petrolifer al statu­lui nostru şi a dreptului lui asu­pra subsolului, nu poate fi dezlega­tă în întregime sub presiunea ne­cesităţii imediate a unui împrumut. Trebuie să fim mulţumiţi că di­versiunea şi întârzierea produsă de noua propunere nu a stricat bunele raporturi între grupul francez şi guvernul român şi că primul pro­iect, care corespundea şi nevoilor noastre de moment şi intereselor franceze, a fost reluat pentru a fi dus, de astădată, la bun sfârşit, ceea ce ar putea constitui primul pas către o înţelegere mai vastă cu capitalul francez pentru petrolul nostru. Instituirea notarilor publici Extinderea corpului in vechiul regat însemnătatea congresului dela Oradea Hero Congresul notarilor publici, pe urma să aibă loc la 1 Decembrie la Oradia­ Mare, s'a fixat pentru ziua de 15 ale aceleiași luni. SCOPUL CONGRESULUI Scopul acestui congres care va a­­duna pe toţi notarii publici din Ar­deal, şi numeroase delegaţiuni a celor din Bucovina şi Basarabia, este de a stabili situaţiunea lor­gală în Statul român şi totdeodata a se organiza într'un singur corp capabil să apere multiplele lor in­terese. De asemenea în acelaş con­­gres se va desbate anteproectul le­gei de organizare a notarilor publi­­ci, care prevede extinderea acestei Instituti­uni în vechiul Regat şi pu­nerea bazelor de funcţionare a în­tregului corp astfel organizat ÎNSEMNĂTATEA SI ROADELE ACESTEI INSTITUTIUNI In vechiul Regat instituţiunea no­tarilor publici este azi puţin cuno­scută. Secţiunile de notariat de pe lângă tribunalele noastre, cât şi ju­decătoriile de ocoale şi circumscrip­ţiile poliţieneşti, împart la noi atri­­buţiunile acestor notari atât de va­riate şi complexe. In schimb în Oc­cident ca şi în Ardeal şi în Basa­rabia instituţiunea se bucură de o mare stimă,­­ el fiindu-i încredin­ţate cele mai delicate însărcinări. In materie testamentară, in tutele, vânzări, cumpărări, hipoteci, gaju­ri, legalizări şi autentificări, notarii publici au acolo rolul principal şi principalele răspunderi. Roadele ce le-a dat această organizaţiune au fost deosebit de bune pretutindeni. Puşi la adăpost de grijile materiale printr’o retribuţiune onorabilă pro­venită dintr’an procent ad valorem pe actele ce le fac, notarii s’au do­vedit pretutindeni funcţionari co* recţi şi integri, de cari justiţia în* sărcinatft on controlul lor, n’a avut nici odată să se plângă. CONGRESUL DELA ORADIA La congresul dela Oradia Mare, va asista luând cuvântul şi d-l G. Mârzescu ministru de justiţie. D-sa va avea să primească anteproectul de lege al extinderei notariatului public în vechiul Regat, pe care a­­poi va avea să-l transmită, — cu modificările ce va crede de cuviin­ţă să le facă, — Parlamentului. Ministrul de justiţie va fi însoţit la acest congres de mai mulţi ma­gistraţi superiori din vechiul Re­gat. De asemenea vor asista mulţi avocaţi din Ardeal şi din vechiul Regat, pe cari chestiunea acestei legiuiri îi preocupă în mod deose­bit. CE VA CUPRINDE ANTE­ PROECTUL DE LEGE După informaţiunile noastre ante proectul ce se va prezenta în con­gresul dela Oradea Mare va preve­dea în afară de extinderea notaria­tului în vechiul Regat, numărul —­­ proporţional cu populaţiunea, — al­ notarilor ce se vor numi, stagiul ce vor avea de îndeplinit în avocatură sau magistratură spre a putea fi admişi şi o garanţie materială ce se va ridica la câteva sute de mii lei. Această garanţie este naturală când ne gândim că notarii vor avea să administreze averea tutelelor şi să facă acte de o mare importanţă pentru cari rămân răspunzători fa­ţă de părţile lezate în caz de evic­­ţiune. De asemenea anteproectul va regula chestiunea competenţei care se va da pe circumscripţii. Numărul notarilor va fi astfel li­­mitat încât să li se dea putinţa unei funcţionări normale, prin organiza­rea unor birouri prevăzute cu func­­ţionarii necesari. Căci în cazul cre­ierei unui prea mare număr de pos­turi, notarii publici susţinându-se numai din remiza asupra actelor ea le fac, sunt siliţi să reducă numă­rul funcţionarilor, ceea ce duce la­­ îngreunare­a îndeplinire! însărcină­rilor lor. ÎNSEMNĂTATEA ACESTEI INSTITUTIUNI PENTRU CO­­MERŢ SI INDUSTRIE Pentru viaţa economică a ţărei în­semnătatea extindere! notariatului public în întreaga ţară este de cea mai mare importanţă. Astfel va dispare mai întâiu inconvenientul a două regimuri deosebite pentru aceleaşi acte ce există azi. Comer­ciantul şi industriaşul nu va fi si­lit să întrebuinţeze forme în total străine lui în legăturile cu Ardea­lul şi Basarabia. De asemenea din punctul de vedere al clarităţei şi valabilităţei actelor, se va face un mare pas înainte, notarul funcţio­nând într’un mod mult mai exact decât actualele instituţiuni însărci­nate în vechiul Regat cu îndepli­nirea acestor acte. Tot astfel răs­punderea personală mare a notari­lor dă o garanţie superioară în pri­vinţa actelor ce ei le săvârşesc. Viaţa economică a ţărei va fi ast­­fel mult ajutată, înlăturându-se multiplele întârzieri de azi şi crein­­du-se o clasă de specialişti desăvâr­şiţi în materie dificilă a notariatu­lui. Astfel vor fi evitate multele contestaţiuni de azi şi totdeodată se va lua putinţa de nenumărate şicanii la cari dă naştere actuala legiuire Regulamentul congresului dela Oradea-Mare este deci de cea mai mare importanţă pentru economia ţărei şi el este aşteptat cu nerăbi Statele-Unite îşi menţin efectivele armate­ i. Wecks, ministrul de război al Sta­­telor-Unite, în raportul său anual făcut Congresului, se opune hotărât împotri­va oricărei reduceri a bugetului depar­tamentului său. Ministrul arată că, dimpotrivă, noul credite sunt necesare pentru apărarea naţională, din cauza epuizării stocurilor de război. De la 1921, numărul oameni­lor în antrenament a scăzut de la 519.044 la 504.010. D. Wecks a accentuat apoi necesi­tatea de a păstra pe cât posibil efecti­vele armatei regulate la 125.000 sau 150.000 oameni, efective pe cari le con­sideră ca strict necesare pentru eficaci­tatea programului apărării naționale. D-sa a dat ca argument suprem fap­tul că din bugetul marei republici fede­rale, care este de patru miliarde de do­lari, nu este afectat armatei și marinei decât un procent de 14 la sută. — Și încă, cheltuelile de ordin pur militar nu se ridică decât la 240 milioane dolari. Ministrul a terminat raportul său, a­­râtându-şi credinţa că realizarea visu­lui păcii perpetue este tot atât de în­depărtată ca şi înfăptuirea unor socie­tăţi fără de furturi şi fără de orine. Un împrumut ame­rican Germaniei Londra 6 ( Rador). — Reuter anunţă din Washington că dele­gatul american va înştiinţa com­i­­siunea reparaţiunilor că Statele Unite sunt dispuse, cu condiţia ca statele aliate să-i asigure prio­ritate, de­ a acorda un împrumut Germaniei, care va cere autoriza­re de la comisiune pentru acest îm­prumut, împrumutul se va ridica până la 70 milioane dolari; jumă­tate din această, sumă o oferă ca­pitaliştii americani• Londra 6 (Rador). — «Daily Telegraf» anunţă că generalul Logan observatorul american din comisiunea reparaţivnlor, are de gând să sondeze pe colegii săi a­­liaţi în chestia, unui credit de ali­mente pe care Statele­ Unite le-ar oferi încă iarna aceasta Germa­niei. Statele Unite ar cere ca alia­ţii să asigure acestui credit prio­ritate de plată înaintea tuturor celorlalte datorii care decurg din tratat de la Versatiles. Situaţia politică D. Vintiă Brătianu a continuat la Cameră însemnatul său discurs, expunând în linii generale, politi­ca economică de viitor a guvernu­lui. El a insistat asupra punerii în valoare a bogăţiilor ţării, in special a «factorilor de energie, ca petrolul, gazul metan şi căde­rile de apă. A arătat apoi în ce condiţii, capitalul străin, necesar acestei puneri în valori, va fi pri­mit să colaboreze cu munca şi ca­pitalurile româneşti, şi a dat amă­­nunnte asupra primelor negocieri cu străinii care doresc pe de o par­te să-şi recupereze vechile crean­ţe şi de altă să-şi plaseze spre fructificare capitalurile noi. Vom avea de revenit asupra unor de­claraţii interesante, ca de pildă a­­ceea în chestia petrolului: «Ro­mânia este prima ţară, care chiar înainte de război avea o politică de petrol, şi va rămâne credin­cioasă acestei politici», sau acele declaraţii, de un optimism pare-se justificat în privinţa «capitaluri­lor străine, care vor veni să ne ajute, nu să ne stăpânească». BMTgPWA Părerile d-lu­i Brătianu se pot discuta. Nu se poate însă nega, că aşa cum au fost expuse, ele se leagă unele de altele, şi constitue un program. Şi vom nota că acest program bun sau rău, prin felul cum a fost prezintat, fără artificii şi fără talent oratoric, dar cu con­vingere puternică şi stăruitoare, ce istoreşte din încrederea pe ca­­re d. Brătianu o are în puterile, însuşirile şi viitorul poporului ro­­mân, a mişcat întreaga Cameră, ca o împărtăşire de credinţă. Din păcate, ministrul de finan­ţe a sfârşit cuvântarea sa, exclu­zând din România ideală pe care o evocase in faţa auditoriului său, pe cea mai mare parte din Ro­mânia şi în special toate partidele politice în arena de partidul drept-credincios liberal Ce folositoare ar putea fi cre­dinţa d-lui Brătianu, şi ţării şi lui, dacă ar fi tot atât de largă pe cât este de adâncă ! g. g. O laconică telegramă, din Paris, a­­nunță că Un conflict *’ar fi ivit între d-nii M IU er­and, președintele Repa­­bUcei și d. Poincaré, primul ministru pe chestia reformei electorale, con­flict care n’ar exclude posibilitatea demisiei celui dîntâiu­ din înalta ma­gistratură cU Care este învestit. Cu speranţa că acest conflict nu-i atât de grav, şi că lucrurile nu vor merge atât de departe, socotim Util a da, aci, câteva sumare lămuriri. In Franţa, ţara secularului sufra­giu universal, Camera deputaţilor a luat de câteva decenii, un obiceiu con­stant: In preziua expirărei mandatu­lui său, ea modifică legea electorală, fiindcă aceeaş lege ar da mereu ace­­leaş rezultate, deci acelaş fisionomie a Camerei, spun Unii, fiindcă cea mai bună lege electorală este aceea cu­ ca­re te poţi alege, spun sau cred alţii, mai sceptici. Cum mandatul actualei Camere franceze expiră la primăvara viitoa­re, iar noile degeri trebue să te facă EXTERNA Bei mai târziu în luna Maiu viitor deputaţii au început să discute, con­form tradiţiei, reforma legei docto­rale. Fiecare grupare ţine, fireşte, ca legea să fie modificată, potrivit intereselor ei electorale şi susţine a­­cele modalităţi CU care speră să ob­ţină un mai mare număr de aleşi. Unii sprijină votul pe listă şi pe judeţ, alţii pe arondisment şi pe ba­za majorităţei absolute a voturilorr exprimate, alţii cer din sistem pro­porţional, iar alţii combină aceste di­ferite metode, pe cari le susţin că mai multă sau mai puţină îndârjire, D. Poincaré, este partizanul votă­­rei pe arondisment şi al proporţiona­lei, D. Malerand ar sprijini votarea pe listă şi pe judeţ, modalitate mai conformă principiului sufragiului U­­niversal, întrucât privește și îngră­mădește mai mari mase de alegători. Să sperăm, însă, că diferendul este aplanat, — dacă un adevăr a fost vre­un diferend, T­P.

Next