Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)
1924-04-16 / nr. 3296. szám
Anul XV No. 32966 PAGINI ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ 2 lei în ţară. 4 IN streinAtate Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 „ lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin c. INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugeniu Carada (fostă Karanheorghevicî] 9 Telefon 1 BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 și 23 69 In Calea Regelui Suntem informaţi că unele din chestiile delicate, de natură economică, pendinte între Statul nostru şi unii supuşi francezi, au dobândit repede şi uşor o soluţie mulţumitoare. Culanţa guvernului, de astădată după ani de discuţii anevoiaşe, este în legătură cu vizita regală la Paris. Din punct de vedere practic, noi ne bucurăm ori de câte ori intervin aranjamente de asemenea natură, fiindcă ele contribue la restabilirea creditului în streinătate. Creditul este un preţios capital şi el se întreţine, adeseori, cu sacrificii, fiindcă foloasele creditului compensează cu prisos jertfele tăcute. Este regretabil numai că a fost nezoie de un eveniment extraordinar, ca cel al vizitei regale, pentru a ajunge la aplicarea unui principiu politico-economic ca acesta, când el ar trebui să fie în practica zilnică a autorităților noastre. Nu voim să intrăm în cercetarea cazurilor particulare ce au avut neocul unei soluţii cu acest prilej. Am dori ca toate chestiile în litigiu între noi şi diverşi creditori din Franţa, să fi fost rezolvate, fie că-i vorba de autotractoare, de societăţi petrolifere sau chiar de Cazinouri. Ne aşteptăm ca şi diferendele dintre noi şi unii creditori sau concesionari englezi să fie regulate cu acceasculanţi, fiindcă Suveranii merg şi la Londra. Este greme să netezim şi să curăţim calea Suveranilor, fiindcă scopul vizitelor regale este de un interes naţional superior, ce nu poate fi umbrit de mici nemulţumiri. Şi este regretabil că această curăţire nu s’a făcut, la vreme, peste tot unde a fost anunţată vizita regală. Când va veni, însă, vremea să ne lepădăm de obiceiul de a face curăţenie numai la zile mari şi numai în calea Regelui? Cel puţin în raporturile cu streinătatea ar trebui să renunţăm la sistemul întrebuinţat cu ocazia vizitelor regale în oraşele din provincie şi de Bobotează in Capitală când numai atunci se grijesc străzile şi se aşterne nisip peste gropile paragului. A. Raportul Experţilor de Viator -- Spre pacea definitivă -■ In momentul când Comisia despăgubirilor a dat cunoscuta ei aprobare raportului experţilor, declarând că poate fi primit ca bază unei aplabări a diferendelor, d. Louis Barthou preşedintele Comisiei a spus: „De azi înainte nu se mai discută între învint-«itorî şi ci întrecreditori şi debitori . In concizia lor lapidară, cuvintele de mai sus reliefează întreaga însemnătate istorică a acesutui document, fruct al muncei de trei luni a bărbaţilor financiari cei mai iscusiţi din lumea întreagă. Dintr’o examinare succintă a acestui document care va rămâne ani îndelungaţi Magna Charta a vechiului Continent, căci pe el se sprijină pacea definitivă ce o aşteaptă în zadar popoarele dela 1918 până azi, reese părerea experţilor că fără restabilirea suveranităţei economice a Germaniei în întregteritoriul ei, ea nu va fi în stare să efectueze plăţile prescrise. Condiţia aceasta este sine qua non: ea nu înseamnă că Franţa va trebui să retragă trupele ei din Ruhr, ci că autorităţile militare ocupante nu se vor amesteca de loc în administraţie: fabrici, mine, căi ferate sunt repuse sub administraţia germană; sancţiunile economice de orice gen dispar, ele ar redeveni de actualitate numai atunci când Germania n’ar îndeplini obligaţiunile ei. Pentru a o pune în stare să le îndeplinească, experţii propun patru măsuri cari formează un tot indisolubil. 1) Regularea valutei germane prin formarea unei bănci ce va emite bilete aur, în baza unui capital de 400 milioane mărci aur, strâns în Germania şi în streinătate. Rentenbank se menţine deocamdată, marca hârtie dispare din circulaţie. 2) Căile ferate ale Reichului sunt transformate într’o Societate pe acţiuni cu un capital de 15 miliarde mărci-aur, din care 2 miliarde acţiuni de prioritate şi 13 miliarde acţiuni ordinare. Societatea va avea de plătit cassei despăgubirilor un maximum de 600 milioane mărci-aur pe an. 3) Se acordă Germaniei un moratoriu în timpul căruia plăţile ce le va efectua nu vor proveni din venituri budgetare propriu,zise. Astfel, în primul an, va plăti 1000 milioane mărci-aur din cari 800 milioane vor proveni dintr’un împrumut extern şi 200 milioane din căile ferate. Aceste plăţi cresc uşor până în al patrulea an, cel normal, când piaţa de 2500 milioane mărci- aur va proveni dela căi ferate, din obligaţiuni industriale, apoi din arătările unui indes, că ei nu s’au atins de o mulţitutunului, berei şi alcoolului 4) Germania va căpăta un împrumut extern pentru a fi pusă în stare să facă primele plăţi; dacă acest împrumutat’ar reuşi, nu i se va putea cere respectarea obligaţiilor prescrise pentru primii doi ani. Acesta este, grosso-modo, planul întreg al operaţiunei care tinde să procure aliaţilor despăgubirile la cari au drept, însă indică totodată condiţiunile restabilim creditului Germaniei şi libera dispoziţie asupra bogăţiilor ei naturale. Raportul experţilor zice clar: „Numai atunci când suveranitatea economică şi financiară a Reichului se va întinde asupra întregului său teritoriu, Germania va fi în stare să întocmească un buget echilibrat. Succesul planului nostru porneşte de la această premisă. „Partea aceasta a consultaţiei experţilor nu poate fi destul pusă în evidenţă, căci pe de o parte se ridică caracterul de pedeapsă al reparaţiunilor şi, pe de altă parte, experţii recunosc că standardul traiului al poporului german nu trebuie comprimat sub nivelul celorlalte popoare civilizate. O singură consideraţie ma lăsă un spin în sufletul Germaniei: raportul experţilor fixează despăgubirile Germaniei pe o perioadă îndelungată, nu stabileşte însă suma totală ce o datorează Reichul Cifra de 132 miliarde fixată în Mai 1921 la Londra a fost recunoscută exagerată de englezi, italieni şi chiar de Comisia de reparaţiuni. Rămâne deschisă chestia cât are de plătit Germania. Pentru un debitor e foarte neplăcută deja că are de plătit fără însă a şti cât timp şi cât va plăti şi fără a putea prevedea ziua în care va fi cu desăvârşire liberat. Omisiunea’ aceasta a experţilor este însă voită, dovadă că ei ,nu s’au atins de o mulţime de alte probleme de cea mai înaltă însemnătate, ca cheltuelile de ocupaţie Ruhrului, datoriile interaliate chestia garanţiilor cari, după toate probabilităţile vor forma obiectul negocierilor directe între Macdonald şi Peih caré. Deocamdată lumea răsuflă Socoteşte că de astă dată speranţele în întemeierea definitivă a păcei nu vor fi desamăgite. VIATOR Incheerea acordului cu creditorii Meni Resultatul tratativelor de la Roma. Princicipiile acordului După lungi tratative pentru ajungerea la un acord cu creditorii italieni, s’a ajuns însfărişit la un rezultat favorabil. Ultimii reprezentanţi ai comisiunei pentru aranjarea plăţilor în streinătate, d-nii inginer Petrescu Kertch şi Jean Duca Niculescu, au reuşit să aranjeze această chestiune exact în vederile guvernului nostru. O telegramă sosită ori anunţa că acordul cu creditorii italieni a fost încheiat sub rezerva ratificării guvernului. E de relevat faptul că reprezentanţii noştri au lucrat cu multă abilitate şi cu toate presiunile încercate, au menţinut cu tărie punctul de vedere, al guvernului. Acordul cu creditorii italieni a fost încheiat pe acelaş principiu ca acordurile cu creditorii englezi şi francezi. * * * Credem interesant a reaminti cu acest prilej punctele principale din acordul cu creditorii francezi, cari au servit de bază acordului cu creditorii italieni. DATORIILE 1) Acordul este aplicabil tuturor datoriilor civile sau comerciale, încă neplătite, acordate In franci francezi ş! contractate Intre 11 Noembrie 1918 şi Ianuarie 1922 de către debitorii români de la creditorii italieni sau creditorii locuind in Italia. 2) . Acordul este aplicabil industriaşilor şi comercianţilor neromâni, dar care exercită comerţul sau industria lor in România şi au înscrisă firma la tribunal. 3) In cazul când creditorii vizaţi prin prezentul acord, au liberat sume în monedă, apreciată faţă de leu altfel decât Ura, acordul de faţa li se aplică. Ei nu vor putea pretinde, însă, garanţia. 4) In ce priveşte datoriile contractate înainte de 11 Noembrie 1918, tratativele vor începe cel mai târziu 6 luni după ratificarea prezentului acord pentru a se ajunge la regularea echitabilă și a acestor datorii. MORATORIUL Un moratoriu este acordat, în condițiunile fixate prin prezentul acord, pentru plata datoriilor. EVALUAREA DATORIILOR Oficiul român de plăţi In străinătate determină, conform cu legea română, datoriile la care se aplică prezentul acord. Desacordurile Intre părţi vor fi supuse arbitrajului. Un arbitru va fi desemnat de către creditor, un altul de către debitor. Dacă aceştia nu se pun de acord şi nu se înţeleg într’un termen de 15 zile asupra alegerei unui alt arbitru, ci acesta va fi ales de către Camera de Comerţ internaţională. Acest supra-arbitru va trebui să aparţie unei naţionalităţi diferită de aceea a părţilor în litigiu. OFICIUL DE PLAŢI PARTICULARE IN MONEDA STRĂINĂ Oficiul de plăţi particulare în monedă străină creiat prin legea din 3 Iunie 1923 e însărcinat cu executarea prezentului acord. Debitorii cari vor să beneficieze de avantagiile prezentei convenţiuni vor trebui să adreseze oficiului de plăţi particulare în monedă streină o cerere scrisă în termen de cel mult două luni de la ratificareaprezentului acord sau cu două luni înainte de termenul scadenţei, depunând în acelaş timp garanţia pe care sunt dispuşi , să o constituie în favoarea creditorului. Debitorii care nu vor adresa numita cerere Oficiului de plăţi particulare în monedă streină în termenul indicat vor fi consideraţi că au renunţat la avantagiile prezentului acord. Guvernul român va ratifica printr’un jurnal al Consiliului de miniştri prezentul acord într’un termen de 2 luni dela data semnărei. In acelaș timp se va vota o lege proteguitoare pentru a pune la, adăpost pe creditorul francez contra executărei debitorului său, din partea altor creditori, cu cari nu s’a încheiat încă un acord colectiv. Guvernul român se obligă să scutească de orice taxe de timbru sau de impozite prezente sau viitoare toate ipotecile depuse cu titlu de garanţie precum şi tratele emise de debitor. Dacă se vor acorda condiţiuni mai avantajoase decât cele prevăzute în prezentul acord, creditorilor din alte ţări, prin convenţii colective ulterioare, creditorii italieni vor beneficia de clauza naţiunei celei mai favorizate. Principiile acordului fliercwits AviMfice Situația Politică INTERNĂ Restabilirea francului de EDOUARD PAYEN Redactor la „Journal des Débats" Deputat Apelurile la creditul francez și căderea francului Ce măsuri s'au luat pentru restabilirea lui Echilibrarea bugetului. ~ Impozitele. -- Dezvoltarea expertului Francul francez a avut o viată extraordinar de agitată în ultimul timp. Din Ianuarie 1924 până la 8 Martie cursul francului a slăbit. Sâmbătă 8 Martie lira sterlină cota 117.50 şi dolarul 27.19; puţin după aceasta, lira sterlină trece de 123 şi deviza americană atingea cursul de 28.50.. La 21 Martie, cursul lirei sterline revine la 82.43 şi dolarul cotează 19.15. Cum se explică restabilirea francului? Când pe la 15 ianuarie, lira făcu un salt la 96 de franci, guvernul francez propuse parlamentului un proiect de lege, prin care cerea autorizaţia de a realiza prin decrete o economie de cel puţin un miliard în serviciile publice, o augmentare de o dublă zecime asupra tuturor impozitelor şi interzicerea a orice noui ,cheltueli, cari n’ar fi acoperite prin resurse corespunzătoare. Guvernul depunând acest proect de legea căută să oprească deprecierea monetei naţionale prin crearea unui buget echilibrat şi, prin plusvalutele veniturilor şi spera să poată, într’un viitor apropiat, amortiza datoria. De fapt prin cele opt miliarde de impozite noui create prin legea II din Iunie 1920, bugetul ordinar al Franţei era echilibrat; bugetul însă al cheltuelilor reconsabile în virtutea tratatelor, cu alte cuvinte bugetul regiunilor liberate nu era acoperit prin resursele impozitului. Germania neplătind nimic, apelurile repetate la Lista exemplelor s'ar putea mări. Viaţa acumpindu-se, trebuiau mărite salariile, deci şi circulaţia biletelor — şi rezultatul ar fi fost inflaţia, cel mai oneros împrumut şi generator de hansă. Graţie dispoziţiunilor legislative votate şi graţie creditelor acordate de Statele Urzite şi Anglia, lira sterlină şi dolarul au scăzut, trăgând după sine şi preţurile produselor: cafeaua a scăzut la 380; zahărul la 310; bumbacul la 790; arama la 701; cositorul la 2769; zahărul a scăzut cu 94 de franci. Ofensiva întreprinsă de 'inamicii' Franţei n’a avut nici un efect serios şi durabil asupra francului. Exemplul Franţei este o pildă pentru toate ţările: pentru a avea o monetă sănătoasă, trebue un buget echilibrat, tre- Jjue evitată wU-? dezvoi&sta creditul francez au sfârşit prin a apăsa cursul francului. * * * In ,.acest ntoiţient • este» vorba de a se stabiliza francul. • Este o soluţie care nu ne mulţumeşte pe deplin; e de dorit ca restabilirea să nu fie prea bruscă; înţelegem perfect nevoia de stabilizare, dar toate acestea simt paliative; idealul către care trebue să tindem cu toată energia este revenirea la paritatea francului cu moneta de aur. Dat fiind facultăţile productive ale Franţei şi spiritul de economie a poporului, acest ideal nu este imposibil dacă se va respecta dogma echilibrului bugetar. După cum dolarul, în urma războiului de secesiune, s-a restabilit încet, treptat, în 15 ani, tot aşa se va întâmpla şi în Franţa, pentru moneta noastră. Enormele exportaţiuni de cereale au contribuit să uşureze restabilirea dolarului — intensificarea exportului în Franţa nu poate să aibă decât acelaş rezultat şi fenomenul care s’a produs în Statele Unite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ar trebui să se repete în Franţa în doua jumătate a secolului XX. Din punct de vedere intern, haussa cursurilor lirei şi dolarului au provocat o haussă considerabilă a produselor necesare vieţei. E destul să privim preţurile de ,,en gros” în Franţa, la sfârşitu lui Decembrie 1923 şi Martie 1924, pentru a ne convinge cât mai mult posibil producţia pentru a putea exporta, iată concluzia generală a acestui studiu. EDOUARD PAYEN Redactor la „Journal des Debets“. Deputat Grău Cacou Cafea Făină Bumbac Lănă Aramă Cositor Zahăr Decembrie 1923 1924 Paris 100 k. 97.T5 103.50 le Havre 50 k. 185.— 292.50 1» 50 k. 288.50 510.75 Paris 100 k. 125.75 129.12 le Havre 50 k. 887.— 1055.— .»* Í0O k. 1370.7 1840.— . Pan» 100 k. «00.— 911.— >» 100 k. 2120.— 3614.— loo k. ' 283.25 443.50 Viitorul ne aduce o veste mare: budgetul statului pe Ianuarie, Februarie si Martie dă un excedent de un miliard optzeci si două milioane Confratele argumentează astfel: In timpul acestor trei luni, încasările au fost : pe luna Ianuarie 1.415.318.044 lei în afară de 220.397.869 de la C. F. R., pe luna Februar, 1 miliard 309.008.393 lei şi 257.316.789 lei de la C. F. R. iar pe luna Martie numai din incas. fiscale, 1 miliard 538.233.607 Iei în afară de cele de la C. F. R., cari n’au fost încă centralizate. Totalul încasărilor a fost dat de 4.262.560.045 lei. In ce priveşte plăţile ele sunt în pârlite astfel : pe luna Ianuarie 445.811.950 lei, pe Februarie 1.379.584.286 lei şi pe Martie 1.354.319.064 deci ele reprezintă un total de lei 3.179.915.301, încasările fiind de 4.262.570.045 lei, iar plăţile de 3.179.915.301 lei. „DECI, încrice ziarul oficios, Armisul este oraşul tuturor ispitelor... D. Duca declarase ritos, pe timpul conferinţei dela Belgrad, că România va păstra ,,mâinile libere”. Intransigenţa cancelarului nostru n’a putut rezista atmosferei seducătoare de la Quai d’Orsay. D. Duca declară azi, gazetarilor parisieni ■dă „România va fi fericită dacă legăturile dintre Franţa şi noi ar deveni şi mai strănse". Acesta este un răspuns la o urare pe care d. Millerand a formulat-o exact în aceleaşi cuvinte, şi pe care ziarul „Le Temps” într’un prea frumos editorial o lămureşte astfel: ..Tratatele care ne-au redat Alsacia şi Lorena au întregit România: amândouă ţările au deci fin interes vital de a, menţine şi apăra tratatele şi pacea. Este firesc după ce ne-aţa înţeles cu Praga să ne înţelegem şi cu. Bucureştii*’. Să ne mai ntirăm dacă „Daily Mail” se grăbeşte să tragă concluziile, annunţând încheerea unei alianţe defensive franco-române? Era fatal să se întâmple d-lui Duca ce s’a întâmplat şi d-lui Beţea, colegul sălimic-antantist. Aduioşat de farmecele Parisului, era fatal ca d. Duca să lase una VENI UN EXCEDENT DE LEI 1.082.644.744!...“ Regretăm, dar bunul simț nu ne îngădui să primim concluzia confratelui guvernamental. Din diferențe între încasări și plăți, poate rezulta un excedent de casă, dar un asemenea excedent nu-i excedent bugetar. Budgetul statului fiind de 24 miliarde pe întregul an, trebue să avem la încasări şi cheltueli, o medie de circa 2 miliarde pe lună, adicâ,in cele trei luni. Statul trebuia să încaseze pe puţin şease miliarde. Dacă a încasat patru miliarde şi trei sute milioane, asta înseamnă că budgetul are un DEFICIT de un miliard opt sute milioane. De altfel, numai faptul că în luna ianuarie statul la un buget de două miliarde cheltueli lunare n’a făcut plăţi decât de 445 mii., ne arată că situaţia noastră buggtară este anormală şi îngrijitoare. T. P. EXTERNA din liberele mâini ale României In braţele prieteneşti ale Quai d’Orsay-idui. Nu ne vom plânge de această întâmplare. Am apărat întotdeauna, aci, politica alături de Franţa, şi suntem convinşi că o alianţă formală ne va ajuta să ducem cu mai multă continuitate, şi în mod mai sistematic, politica de întărire a tratatelor şi a păcei continentale. Este de dorit ca peretele de garanţie reciprocă să se întindă asupra continentului întreg şi să formeze noul statut european. Ei este firesc ca Statele Micei Antante să caute, utilul după altul, un sprijin în Apus punând hotarele lor recunoscute dar negarantate — cum e de pildă hotand nostru basarabean — la adăpostul garanției unei mari puteri. Nădăjduim că lucrul a fost pregătit din vreme, și că Anglia de al cărui concurs avem absolută nevoie, de conferința dela Londra Unde se pare că ruşii vor repune chestia Basarabiei, nul vede în a Hanta franco-română nimic altceva decât o unealtă de pace continentală. _________________G. G. romano-ungare . Un ziar de amiază a anunţat că tratativele româno-ungare s’au terminat şi că eri ar fi fost semnate la Ministerul de Externe protocoalele parafate până acum. Ştirea este prematură. Tratativele nu s’au terminat, iar protocoalele parafate n'au fost însă semnate. Craira Iliteingleie Compunerea delegaţiilor. Chestiunile cari vor fi discutate. Cuvântarea d-lui Mac-Donald. Memoriul financiarilor englezi Leafield, 14. — Azi dimineaţă s’a deschis In Londra conferinţa anglo-rusă. Prima şedinţă plenară s’a ţinut la Ministerul Afacerilor Străine sub preşidenţia primului ministru, D. Arthur Ponsonby, sub-secretarul Afacerilor Străine, este vice-preşedinte al Conferinţei. Ceilalţi delegaţi britanici sunt următorii: Wellesley Gregory şi O’Malley, directori in ministerul de externe, d. Phillips de la tezaur, d-nii Chapman şi Fountain de la ministerul industriei şi d. Clark de la Departamentul industriei, serviciul transoceanic. Compunerea delegaţiilor Delegaţia rusă se compune: d. Rakovski preşedinte, d-nii Litvinov, Tomski, Scheinmann Preobrazhenski, Stomonyakov, Radchenko, Zhitkov, Kutuzov, Shvernik, Haidar, Aliev, membri delegaţi. Chestiunile cari vor fi discutate Printre obiectele principale ce aşteaptă să fie discutate sunt următoarele: 1) Chestiunea obligaţiunilor interguvernamenetale; 2) chestiunea bonurilor ce se află în mâinile deţinătorilor particulari britanici; 3) tratatele încheiate în trecut între Rusia şi Marea Britanie; 4) încheierea unui nou tratat comercial în cazul când s’ar ajunge la regularea raporturilor politice şi economice. Cuvântarea lui Mac Donald Primul ministru a rostit curând delegaţii sovietelor veniţi pentru a coopera la restabilirea relaţiunilor britano-ruse pe o bază de stabilitate permanentă. Guvernul britanic doreşte ca recunoaşterea guvernului sovietic să se transforme într’un lucru real şi practic menit să vântarea de deeschidere sa nuinfluenţeze favorabil relatiunile dintre cele două mari ţări Din Bartea lui, actualul guvern britanic, este gata să arate Rusiei toată atenţia ce o poartă pentru refacerea ei economică. Privitor la creditul cerut de Rusia, d. Macdonald arată că acest credit nu stă la băncile guvernului, ci in depozitele indivizilor particulari, astfel că, până ce massa poporului nu va căpăta convingerea că invoelile încheiate vor fi respectate în mod cinstit el nu va accepta să deschidă un nou credit și astfel orice ajutor reciproc devine imposibil. La această cuvântare răspunde d. Rakovsky mulțumind pentru salutul de bună venire. Memoriul financiarilor englezi Conducătorii financiari dix, Londra au adresat primului ministru un memoriu indicând punctele cari, după părerea lor ar putea restabili creditul Rusiei in Marea Britanie. Acestea sunt pe scurt următoarele: 1) Recunoaşterea din partea Rusiei a datoriilor publice şi private; 2) Restituirea proprietăţii private străinilor, de către Rusia; 3) înfiinţarea unui anume cod civil implicând tribunale independente şi consfinţirea contractelor particulare; 4) pe viitor nu va avea loc nici o confiscare a proprietăţii private; 5) libertatea comerţului; 6) renunţarea la propaganda contra instituţiilor celorlalte ţări. Memoriul închee arătând că dacă aceste condiţiuni vor fi acceptate cu bună credinţă şi întărite de guvernul rus, creditul va fi din nou deschis Rusiei şi va creşte pe măsură ce încrederea va fi justificată Dacă însă guvernul sovietic priveşte punctele propuse in memoriu ca fiind inacceptabile, atunci comerţul, deşi reluat într’o oarecare măsură, se va