Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)

1924-04-16 / nr. 3296. szám

Anul XV No. 32966 PAGINI ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ 2 lei în ţară. 4 IN streinAtate Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 „ lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin c. INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugeniu Carada (fostă Karanheorghevicî] 9 Telefon 1­ BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6­93 și 23 69 In Calea Regelui Suntem informaţi că unele din chestiile delicate, de natură econo­mică, pendinte între Statul nostru şi unii supuşi francezi, au dobândit repede şi uşor o soluţie mulţumi­toare. Culanţa guvernului, de astădată după ani de discuţii anevoiaşe, este în legătură cu vizita regală la Pa­­ris. Din punct de vedere practic, noi ne bucurăm ori de câte ori intervin aranjamente de asemenea natură, fiindcă ele contribue la restabilirea creditului în streinătate. Creditul este un preţios capital şi el se în­treţine, adeseori, cu sacrificii, fiind­că foloasele creditului compensează cu prisos jertfele tăcute. Este regretabil numai că a fost ne­zoie de un eveniment extraordinar, ca cel al vizitei regale, pentru a a­­junge la aplicarea unui principiu politico-economic ca acesta, când el ar trebui să fie în practica zilnică a autorităților noastre. Nu voim să intrăm în cercetarea cazurilor particulare ce au avut ne­­ocul unei soluţii cu acest prilej. Am dori ca toate chestiile în litigiu în­tre noi şi diverşi creditori din Fran­ţa, să fi fost rezolvate, fie că-i vor­­ba de autotractoare, de societăţi pe­trolifere sau chiar de Cazinouri. Ne aşteptăm ca şi diferendele din­tre noi şi unii creditori sau conce­sionari englezi să fie regulate cu a­­cceas­culanţi, fiindcă Suveranii merg şi la Londra. Este greme să netezim şi să cură­ţim calea Suveranilor, fiindcă sco­pul vizitelor regale este de un inte­res naţional superior, ce nu poate fi umbrit de mici nemulţumiri. Şi este regretabil că această curăţire nu s’a făcut, la vreme, peste tot unde a fost anunţată vizita regală. Când va veni, însă, vremea să ne lepădăm de obiceiul de a face cură­ţenie numai la zile mari şi numai în calea Regelui? Cel puţin în ra­porturile cu streinătatea ar trebui să renunţăm la sistemul întrebuin­ţat cu ocazia vizitelor regale în ora­şele din provincie şi de Bobotează in Capitală când numai atunci se grijesc străzile şi se aşterne nisip peste gropile parag­ului. A. Raportul Experţilor de Viator -- Spre pacea definitivă -■ In momentul când Comisia despăgubirilor a dat cunos­cuta ei aprobare raportului experţilor, declarând că poate fi primit ca bază unei apla­­bări a diferendelor, d. Louis Barthou preşedintele Comi­siei a spus: „De azi înainte nu se mai discută între învin­t-«itorî şi ci între­­cre­ditori şi debitori . In concizia lor lapidară, cuvintele de mai sus relie­fează întreaga însemnătate is­torică a acesutui document, fruct al muncei de trei luni a bărbaţilor financiari cei mai iscusiţi din lumea întreagă. Dintr’o examinare succintă a acestui document care va rămâne ani îndelungaţi Mag­na Charta a vechiului Con­tinent, căci pe el se sprijină pacea definitivă ce o aşteaptă în zadar popoarele dela 1918 până azi, reese părerea exper­ţilor că fără restabilirea su­­veranităţei economice a Ger­maniei în întreg­­teritoriul ei, ea nu va fi în stare să efec­tueze plăţile prescrise. Con­diţia aceasta este sine qua non: ea nu înseamnă că Franţa va trebui să retragă trupele ei din Ruhr, ci că au­torităţile militare ocupante nu se vor amesteca de loc în ad­ministraţie: fabrici, mine, căi ferate sunt repuse sub admi­nistraţia germană; sancţiunile economice de ori­ce gen dis­par, ele ar redeveni de actua­litate numai atunci când Ger­mania n’ar îndeplini obliga­ţiunile ei. Pentru a o pune în stare să le îndeplinească, ex­perţii propun patru măsuri cari formează un tot indisolu­bil. 1) Regularea valutei ger­mane prin formarea unei bănci ce va emite bilete aur, în baza unui capital de 400 milioane mărci aur, strâns în Germania şi în streinătate. Rentenbank se menţine deo­camdată, marca­ hârtie dispare din circulaţie. 2) Căile ferate ale Reichului sunt transformate într’o So­cietate pe acţiuni cu un capi­tal de 15 miliarde mărci-aur, din care 2 miliarde acţiuni de prioritate şi 13 miliarde ac­ţiuni ordinare. Societatea va avea de plătit cassei despăgu­birilor un maximum de 600 milioane mărci-aur pe an. 3) Se acordă Germaniei un moratoriu în timpul căruia plăţile ce le va efectua nu vor proveni din venituri bud­getare propriu,zise. Astfel, în primul an, va plăti 1000 mi­lioane mărci-aur din cari 800 milioane vor proveni dintr’un împrumut extern şi 200 mili­oane din căile ferate. Aceste plăţi cresc uşor până în al pa­trulea an, cel normal, când piaţa de 2500 milioane mărci-­ aur va proveni dela căi ferate, din obligaţiuni industriale, apoi din arătările unui indes, că ei nu s’au atins de o mulţi­­tutunului, berei şi alcoolului 4) Germania va căpăta un împrumut extern pentru a fi pusă în stare să facă primele plăţi; dacă acest­­ împrumut­at’ar reuşi, nu i se va putea cere respectarea obligaţiilor prescrise pentru primii doi ani.­­ Acesta est­e, grosso-modo, planul întreg al oper­aţiunei care tinde să procure aliaţi­lor despăgubirile la cari au drept, însă indică totodată condiţiunile restabilim cre­ditului Germaniei şi libera­­ dispoziţie asupra bogăţiilor ei naturale. Raportul experţilor zice clar: „Numai atunci când su­veranitatea economică şi fi­nanciară a Reichului se va întinde asupra întregului său teritoriu, Germania va fi în stare să întocmească un bu­get echilibrat. Succesul pla­nului nostru porneşte de la a­ceastă premisă. „Partea acea­sta a consultaţiei experţilor nu poate fi destul pusă în evi­denţă, căci pe de o parte se ridică caracterul de pedeapsă al repa­raţiunilor şi, pe de altă parte, experţii recunosc că standar­dul traiului al poporului ger­man nu trebuie comprimat sub nivelul celorlalte popoare civilizate. O singură consideraţie ma lăsă un spin în sufletul Ger­maniei: raportul experţilor fi­xează despăgubirile Germa­niei pe o perioadă îndelunga­tă, nu stabileşte însă suma totală ce o datorează Reichul Cifra de 132 miliarde fixată în Mai 1921 la Londra a fost re­cunoscută exagerată de en­glezi, italieni şi chiar de Com­i­sia de reparaţiuni. Rămâne deschisă chestia cât are de plătit Germania. Pentru un debitor e foarte neplăcută deja că are de plătit fără însă a şti cât timp şi cât va plăti şi fără a putea prevedea ziua în care va fi cu desăvârşire li­berat. Omisiunea’ aceasta a exper­ţilor este însă voită, dovadă că ei ,nu s’au atins de o mulţi­me de alte probleme de cea mai înaltă însemnătate, ca cheltuelile de ocupaţie Ruhrului, datoriile interalia­te chestia garanţiilor cari, du­pă toate probabilităţile vor for­ma obiectul negocierilor di­recte între Macdonald şi Peih caré. Deocamdată lumea răsuflă Socoteşte că de astă dată spe­ranţele în întemeierea defini­tivă a păcei nu vor fi desamă­gite. VIATOR Incheerea acordului cu creditorii Meni Resultatul tratativelor de la Roma.­­ Princi­cipiile acordului După lungi tratative pentru ajungerea la un acord cu creditorii ita­lieni, s’a ajuns însfărişit la un rezultat favorabil. Ultimii reprezentanţi ai comisiunei pentru aran­jarea plăţilor în streină­­tate, d-nii inginer Pe­­trescu Kertch şi Jean Duca Niculescu, au reuşit să a­­ranjeze această ches­tiune exact în vederile guvernului nostru. O telegramă sosită ori anunţa că acordul cu cre­ditorii italieni a fost în­cheiat sub rezerva ratifi­­cării guvernului. E de relevat faptul că reprezentanţii noştri au lucrat cu multă abilitate şi cu toate presiunile în­cercate, au menţinut cu tărie punctul de vedere, al guvernului. Acordul cu creditorii italieni a fost încheiat pe ace­laş principiu ca a­­cordurile cu creditorii englezi şi francezi. * * * Credem interesant a rea­minti cu acest prilej punctele principale din acordul cu cre­ditorii francezi, cari au servit de bază acordului cu credi­torii italieni. DATORIILE 1) Acordul este aplicabil tu­turor datoriilor civile sau comerciale, încă neplătite, a­­cordate In franci francezi ş! contractate Intre 11 Noembrie 1918 şi Ianuarie 1922 de către debitorii români de la credi­torii italieni sau creditorii locuind in Italia. 2) . Acordul este aplicabil in­dustriaşilor şi comercianţilor ne­români, dar care exercită comerţul sau industria lor in România şi au înscrisă firma la tribunal. 3) In cazul când creditorii vizaţi prin prezentul acord, au liberat sume în monedă, apreciată faţă de leu altfel de­cât Ura, acordul de faţa li se aplică. Ei nu vor putea pre­tinde, însă, garanţia. 4) In ce priveşte datoriile contractate înainte de 11 No­embrie 1918, tratativele vor începe cel mai târziu 6 luni după ratificarea prezentului acord pentru a se ajunge la regularea echitabilă și a aces­tor datorii. MORATORIUL Un moratoriu este acordat, în condițiunile fixate prin prezentul acord, pentru plata datoriilor. EVALUAREA DATORIILOR Oficiul român de plăţi In străinătate determină, con­form cu legea română, dato­riile la care se aplică prezen­tul acord. Desacordurile Intre părţi vor fi supuse arbitrajului. Un arbitru va fi desemnat de către creditor, un altul de către de­bitor. Dacă aceştia nu se pun de acord şi nu se înţeleg în­tr’un termen de 15 zile asupra alegerei unui alt arbitru, c­i acesta va fi ales de către Camera de Comerţ interna­ţională. Acest supra-arbitru va trebui să aparţie unei na­ţionalităţi diferită de aceea a părţilor în litigiu. OFICIUL DE PLAŢI PARTI­CULARE IN MONEDA STRĂINĂ Oficiul de plăţi particulare în monedă străină creiat prin legea din 3 Iunie 1923 e însăr­­cinat cu executarea prezentu­lui acord. Debitorii cari vor să bene­ficieze de avantagiile prezen­tei convenţiuni vor trebui să adreseze oficiului de plăţi par­ticulare în monedă streină o cerere scrisă în termen de cel mult două luni de la ratifica­rea­­prezentului acord sau cu două luni înainte de terme­nul scadenţei, depunând în acelaş timp garanţia pe­ care sunt dispuşi , să o constituie în favoarea creditorului. Debitorii care nu vor adresa numita cerere Oficiului de plăţi particulare în monedă streină în termenul indicat vor fi consideraţi că au re­nunţat la avantagiile prezen­tului acord. Guvernul român va ratifica printr’un jurnal al Consiliu­lui de miniştri prezentul a­cord într’un termen de 2 luni dela data semnărei. In acelaș timp se va vota o lege prote­guitoare pentru a pune la, a­­dăpost pe creditorul francez contra executărei debitorului său, din partea altor credi­tori, cu cari nu s’a încheiat încă un acord colectiv. Guvernul român se obligă să scutească de orice taxe de timbru sau de impozite pre­zente sau viitoare toate ipo­tecile depuse cu titlu de ga­ranţie precum şi tratele emise de debitor. Dacă se vor acorda condi­­ţiuni mai avantajoase decât cele prevăzute în prezentul acord, creditorilor din alte ţări, prin convenţii colective ulterioare, creditorii italieni vor beneficia de clauza na­­ţiunei celei mai favorizate. Principiile acordului fliercwi­ts AviMfice Situația Politică INTERNĂ R­estabilirea francului de EDOUARD PAYEN Redactor la „Journal des Débats" Deputat Apelurile la creditul francez și căderea francului Ce măsuri s'au luat pentru restabilirea lui Echilibrarea bugetului. ~ Impozitele. -- Dezvoltarea expertului Francul francez a avut o viată ex­traordinar de agitată în ultimul timp. Din Ianuarie 1924 până la 8 Mar­tie cursul francului a slăbit. Sâmbătă 8 Martie lira sterlină cota 117.50 şi dolarul 27.19; puţin după aceasta, lira sterlină trece de 123 şi deviza americană atingea cursul de 28.50.. La 21 Martie, cursul lirei sterline revine la 82.43 şi dolarul cotează 19.15. Cum se explică restabilirea fran­cului? Când pe la 15 ianuarie, lira făcu un salt la 96 de franci, guvernul francez propuse parlamentului un pro­iect de lege, prin care cerea autori­zaţia de a realiza prin decrete o e­­conomie de cel puţin un miliard în serviciile publice, o augmentare de o dublă zecime asupra tuturor impo­zitelor şi interzicerea a ori­ce noui ,chel­­tueli, cari n’ar fi acoperite prin re­surse corespunzătoare. Guvernul depunând acest proect de legea căută­­ să oprească deprecierea monetei naţionale prin crearea unui buget echilibrat şi, prin plusvalutele veniturilor şi spera să poată, într’un viitor apropiat, amortiza datoria. De fapt prin cele opt miliarde de impozite noui create prin legea I­I din Iunie 1920, bugetul ordinar al Fran­ţei era echilibrat; bugetul însă al cheltuelilor reconsabile în virtutea tra­tatelor, cu alte cuvinte bugetul regiu­nilor liberate nu era acoperit prin resursele impozitului. Germania ne­­plătind nimic, apelurile repetate la Lista exemplelor s'ar putea mări. Viaţa acumpindu-se, trebuiau mărite salariile, deci şi circulaţia biletelor — şi rezultatul ar fi fost inflaţia, cel mai oneros împrumut şi gene­rator de hansă. Graţie­ dispoziţiunilor legislative votate şi graţie creditelor acordate de Statele­ Urzite şi Anglia, lira ster­­lină şi­ dolarul au scăzut, trăgând după sine şi preţurile produselor: cafeaua a scăzut la 380; zahărul la 310;­ bumbacul la 790; arama la 701; cositorul la 2769; zahărul a scă­zut cu­ 94 de franci.­­ Ofensiva întreprinsă de 'inamicii' Franţei n’a avut nici un efect serios şi durabil asupra francului. Exem­plul Franţei este o pildă pentru toate ţările: pentru a avea o monetă sănă­toasă, trebue un buget echilibrat, tre- Jjue evitată wU-? dezvoi&sta creditul francez au sfârşit prin a a­­păsa cursul francului. * * * In ,.acest ntoiţient • este» vorba de a se stabiliza francul. • Este o soluţie care nu ne mulţumeşte pe deplin; e de dorit ca restabilirea să nu fie prea bruscă; înţelegem perfect ne­voia de stabilizare, dar toate acestea simt paliative; idealul către care tre­bue să tindem cu toată energia este revenirea la paritatea francului cu moneta de aur. Dat fiind facultăţile productive ale Franţei şi spiritul de economie a poporului, acest ideal nu este impo­sibil dacă se va respecta dogma e­­chilibrului bugetar. După cum do­larul, în­­ urma războiului de sece­­siune, s-a restabilit încet, treptat, în 15 ani, tot aşa se va întâmpla şi în Franţa, pentru moneta noastră. Enormele exportaţiuni de cereale au contribuit să uşureze restabilirea dolarului — intensificarea exportu­lui în Franţa nu poate să aibă decât acelaş rezultat şi fenomenul care s’a produs în Statele­ Unite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ar trebui să se repete în Franţa în doua jumătate a secolului XX. Din punct de vedere intern, haussa cursurilor lirei şi dolarului au provocat o haussă considerabilă a produselor necesare vieţei. E destul să privim preţurile de ,,en gros” în Franţa, la sfârşitu lui Decembrie 1923 şi Martie 1924, pentru a ne convinge­ cât mai mult posibil producţia pentru a putea exporta, iată concluzia ge­nerală a acestui studiu. EDOUARD PAYEN Redactor la „Journal des Debets“. Deputat Grău Cacou Cafea Făină Bumbac Lănă Aramă Cositor Zahăr Decembrie 1923 1924 Paris 100 k. 97.T5 103.50 le Havre 50 k. 185.— 292.50 1» 50 k. 288.50 510.75 Paris 100 k. 125.75 129.12 le Havre 50 k. 887.— 1055.— .»* Í0O k. 1370.7 1840.— . Pan» 100 k. «00.— 911.— >» 100 k. 2120.— 3614.— loo k. ' 283.25 443.50 Viitorul ne aduce o veste mare­: budgetul statului pe Ianuarie, Fe­bruarie si Martie dă un excedent de un miliard optzeci si două mi­lioane Confratele argumentează astfel: In timpul acestor trei luni, înca­sările au fost : pe luna Ianuarie 1.415.318.044 lei în afară de 220.397.869 de la C. F. R., pe lu­na Februar, 1 miliard 309.008.393 lei şi 257.316.789 lei de la C. F. R. iar pe luna Martie numai din in­cas. fiscale, 1 miliard 538.233.607 Iei în afară de cele de la C. F. R., cari n’au fost încă centralizate. Totalul încasărilor a fost dat de 4.262.560.045 lei. In ce priveşte plăţile ele sunt în pârlite astfel : pe luna Ianuarie 445.811.950 lei, pe Februarie 1.379.584.286 lei şi pe Martie 1.354.319.064 deci ele reprezintă un total de­ lei 3.179.915.301, încasările fiind de 4.262.570.045 lei, iar plăţile de 3.179.915.301 lei. „DECI, încrice ziarul oficios, A­rmisul este oraşul tuturor ispi­telor... D. Duca declarase ritos, pe timpul conferinţei dela Belgrad, că România va păstra ,,mâinile libere”. Intransigenţa cancelarului nostru n’a putut rezista atmosferei sedu­cătoare de la Quai d’Orsay. D. Du­ca declară azi, gazetarilor parisieni ■dă „România va fi fericită dacă le­găturile dintre Franţa şi noi ar de­veni şi mai strănse". Acesta este u­n răspuns la o urare pe care d. Miller­and a formulat-o exact în a­­celeaşi cuvinte, şi pe care ziaru­l „Le Temps” într’un prea frumos editorial o lămureşte astfel: ..Tra­tatele care ne-au redat Alsacia şi Lorena au întregit România: a­­mândouă ţările au deci fin interes vital de a, menţine şi apăra trata­tele şi pacea. Este firesc după ce ne-aţa înţeles cu Praga să ne în­ţelegem şi cu. Bucureştii*’. Să ne mai ntirăm dacă „Daily Mail” se grăbeşte să tragă conclu­ziile, annunţând încheerea unei ali­anţe defensive franco-române? Era fatal să se întâmple d-lui Duca ce s’a întâmplat şi d-lui Be­­ţea, colegul săli­mic-antantist. Aduioşat de farmecele Parisului, era fatal ca d. Duca să lase una VENI UN EXCEDENT DE LEI 1.082.644.744!...“ Regretăm, dar bunul simț nu ne îngădui să primim concluzia confratelui guvernamental. Din diferențe între încasări și plăți, poate rezulta un excedent de casă, dar un asemenea excedent nu-i ex­cedent bugetar. Budgetul statului fiind de 24 mi­liarde pe întregul an, trebue să a­­vem la încasări şi cheltueli, o me­die de circa 2 miliarde pe lună, a­­dicâ,­in cele trei luni. Statul tre­buia să încaseze pe puţin şease mi­liarde. Dacă a încasat patru mili­arde şi trei sute milioane, asta în­seamnă că budgetul are un DEFI­CIT de un miliard opt sute mili­oane. De altfel, numai faptul că în luna ianuarie statul la un buget de două miliarde cheltueli lunare n’a făcut plăţi de­cât de 445 mii., ne arată că situaţia noastră buggt­­ară este anormală şi îngrijitoare. T. P. EXTERNA din liberele mâini ale Rom­âniei In braţele prieteneşti ale Quai d’Orsay-idui. Nu ne vom plânge de această în­tâmplare. Am apărat în­totdeauna, aci, politica alături de Franţa, şi suntem convinşi că o alianţă for­mală ne va ajuta să ducem cu mai multă continuitate, şi în mod mai sistematic, politica de întărire a tratatelor şi a păcei continentale. Este de dorit ca peretele de garan­ţie reciprocă să se întindă asu­pra continentului întreg şi să forme­ze noul statut european. Ei este firesc ca Statele Micei Antante să caute, utilul după altul, un sprijin în Apus punând hotarele lor re­cunoscute dar negarantate — cum e de pildă hotand nostru basara­bean — la adăpostul garanției u­­nei mari puteri. Nădăjduim că lucrul a fost pregă­­tit din vreme, și că Anglia de al cărui concurs avem absolută ne­voie, de conferința dela Londra Unde se pare că ruşii vor repune chestia Basarabiei, nul vede în a­ Hanta franco-română nimic altce­va de­cât o unealtă de pace conti­nentală. _________________G. G. romano-ungare . Un ziar de amiază a anunţat că tratativele româno-ungare s’au ter­minat şi că eri ar­ fi fost semnate la­ Ministerul de Externe protocoa­lele parafate până acum. Ştirea este prematură. Tratativele nu s’au terminat, iar protocoalele parafate n'au fost însă semnate. Craira Ilitei­ngleie Compunerea delegaţiilor. Chestiunile cari vor fi discutate. Cuvântarea d-lui Mac-Donald. Memoriul financiarilor englezi Leafield, 14. — Azi diminea­ţă s’a deschis In Londra con­­ferinţa anglo-rusă. Prima şe­dinţă plenară s’a ţinut la Mi­nisterul Afacerilor Străine sub preşidenţia primului ministru, D. Arthur Ponsonby, sub-se­­cretarul Afacerilor Străine, es­­­te vice-preşedinte al Conferin­ţei. Ceilalţi delegaţi britanici sunt următorii: Wellesley Gre­gory şi O’Malley, directori in ministerul de externe, d. Phil­lips de la tezaur, d-nii Chap­man şi Fountain de la minis­terul industriei şi d. Clark de la Departamentul industriei, serviciul transoceanic. Compunerea delegaţiilor Delegaţia rusă se compune: d. Rakovski preşedinte, d-nii Litvinov, Tomski, Scheinmann Preobrazhenski, Stomonyak­ov, Radchenko, Zhitkov, Kutuzov, Shvernik, Haidar, Aliev, mem­bri delegaţi. Chestiunile cari vor fi dis­cutate Printre obiectele principale ce aşteaptă să fie discutate sunt ur­mătoarele: 1) Chestiunea obligaţiu­nilor interguvernamenetale; 2) chestiunea bonurilor ce se află în­ mâinile deţinătorilor particulari britanici; 3) tratatele încheiate în trecut între Rusia şi Marea Brita­­nie; 4) încheierea unui nou tratat comercial în cazul când s’ar a­­junge la regularea raporturilor politice şi economice. Cuvântarea lui Mac Do­nald Primul ministru a rostit cu­rând delegaţii sovietelor veniţi pentru a coopera la restabilirea relaţiunilor britano-ruse pe o bază de stabilitate permanen­tă. Guvernul britanic doreşte ca recunoaşterea guvernului so­vietic să se transforme într’un lucru real şi practic menit să vântarea de deeschidere sa nu­­influenţeze favorabil relatiu­­nile dintre cele două mari ţări Din Bartea lui, actualul gu­vern britanic, este gata să a­­rate Rusiei toată atenţia ce o poartă pentru refacerea ei eco­nomică. Privitor la creditul cerut de Rusia, d. Macdonald arată că acest credit nu stă la băncile guvernului, ci in depozitele in­divizilor particulari, astfel că, până ce massa poporului nu va căpăta convingerea că invo­­elile încheiate vor fi respectate în mod cinstit el nu va accept­­a să deschidă un nou credit și astfel orice ajutor reciproc devine imposibil. La această cuvântare răs­punde d. Rakovsky mulțumind pentru salutul de bună veni­re. Memoriul financiarilor englezi Conducătorii financiari dix, Londra au adresat primului ministru un memoriu indicând punctele cari, după părerea lor ar putea restabili creditul Ru­siei in Marea Britanie. Acestea sunt pe scurt următoarele: 1) Recunoaşterea din partea Ru­siei a datoriilor publice şi pri­vate; 2) Restituirea proprietă­ţii private străinilor, de către Rusia; 3) înfiinţarea unui a­­nume cod civil implicând tri­­bunale independente şi con­sfinţirea contractelor particu­lare; 4) pe viitor nu va avea loc nici o confiscare a proprietăţii private; 5) libertatea comerţu­lui; 6) renunţarea la propa­ganda contra instituţiilor ce­lorlalte ţări. Memoriul închee arătând că dacă aceste condiţiuni vor fi acceptate cu bună credinţă şi întărite de guvernul rus, credi­­tul va fi din nou deschis Ru­siei şi va creşte pe măsură ce încrederea va fi justificată Dacă însă guvernul sovietic priveşte punctele propuse in memoriu ca fiind inacceptabi­le, atunci comerţul, deşi reluat într’o oarecare măsură, se va

Next