Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)

1924-04-18 / nr. 3298. szám

Anil XT No. 3298 * ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 H 3 luni 180 ‰ IN STRAINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 H 3 luni 400 M 2 lei in tară. 4 lei in străinătate 6 PAGINI c. ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 si 2369 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu Vineri 18 Aprilie 1924 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţe! Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder fl S. Berger Sir. Eugenii Ciroda (fosta RinghsorghaThil 9 Telefon 11/M Politica noastră externă şi cea economică Situaţia europeană este pe cale de a se lămuri. Guvernul laburist are marele merit de a fi strâns de aproape toate problemele politice mondiale. El a reuşit să pună de acord, in principiu, părţile interesate in chestia reparaţiilor. El încearcă o soluţie radicală a problemei ruseşti, recunoscând guvernul sovietic şi tratând cu reprezentanţii lui asupra modalităţii practice de reluare a relaţiilor. Cu această ocazie, guvernul socialist englez să sileşte să impună Rusiei comuniste o organizaţie economică burgheză. Planul britanic consistă a pune sub control politic şi economic cele două mari popoare, Germanii şi Ruşii cari ameninţă azi pacea lumei. Franţa sprijină in mod real sforţările Angliei. Dar ea se pregăteşte, în acelaş timp, pentru orice eventualitate, prin strângerea rândurilor aliaţilor ei continentali. Printre aceşti aliaţi este şi România Rolul nostru e de o capitală importanţă in sistemul politic continental. In cazul când încercările britanice de pacificare nu reuşesc In iviteaime. Suntem, împreună cu Polonia, fortăreaţa înaintată a Europei occidentale. Acest rol european, de care depinde şi existenţa României, in actualele ei limite, ne impune o serioasă pregătire politică şi economică. Guvernul nostru s-a dovedit a fi deplin conştient de latura politică a situaţiei. El a menţinut legăturile cu statele din Mica Antantă. A strâns legăturile cu Polonie. A legat relaţii cu Japonia. A întărit înţelegerea noastră cu Franţa. Este pe cale de a încheia un acord cu Turcia In ce priveşte latura economică a situaţiei, nu suntem însă, tot atât de liniştiţi. Siguranţa noastră si rolul nostru in politica continentală ne impun, pe acest teren, îndatoriri cu mult mai mari decât acelea îndeplinite până azi Politica noastră de refacere şi-a ales o cale anevoioasă şi mult mai lungă decât ne-a îngădue împrejurările. Nu ne este permis să aşteptăm 20 ani Împlinirea unui program economic, fiindcă clasificarea situaţiei politice europene nu este supusă aceluiaş termen. Situaţia internă trebue pusă de acord cu cea externă. Întrucât nu stă în putinţa noastră să punem situaţia externă de acord cu cea internă. Iar dacă facem abstracţie de paralelismul ce există între aceste două situaţii şi de legătura dintre ele, rămânem sub chemarea noastră: nu vom avea, la timp, nici căi ferate, nici pregătire militară suficientă şi nici avântul sufletesc necesar unor împrejurări excepţionale. A. Situaţia Politică INTERNA Ziarele vorbesc de un incident ce Ziarele vorbesc, de un incident ce ar fi avut loc, Intimi recent vonerUfci, de miniştri. orice de ministru, de finanţe deoparte, şi unii, colegi ai săi, pe chestia unor, credite, cerute cu insistenţă de aceştia şi caeaarie refuzate de cel dintoliu. Ini vremi normale, asemenea incidente n’aU aproape nici o importantă. întotdeauna, conducătorii departamentelor, dornici să aducă Îmbunătăţiri cât mai mari si cât mai numeroase administraţii puse sub ocârmuirea lor, cer mereu credite si cât mai multe, fiindcă fără bani nimic nu se poate face. Dar, ministrul de finanţe, ca, un bun gospodar, nu se potriveşte avâjitului poienilor săi. El refuză, de obiceiu, să dea bani, ori de câte ori este vorba de cheltueli ce nu simt nici amente şi nici absolut necesare. Dar trăim în vremuri anormale Şi, se pare, că, de astădată, cazul prezintă un aspect mai serios. Voim să vorbim de creditele cerute de miniştrii de războiţii şi de aer Se pare că plimbarea d-lui Ionel Brătianu de Paşte, va fi ceva mai mult decât, o simplă recreaţie pe coastele încântătoare ale Bosforului. D. Brătianu va desăvârşi la Constantinopol o înţelegere, începută la Lausanne şi continuată cu prilejul vizitei lui Izmet-Paşa la Bucureşti. O apropiere de republica turcă este pentru ţara noastră de o importanţă incontestabilă. Tratatul de la Lausanne a lăsat Strâmturile în mâinile turcilor. Dărâmarea porturilor şi „demilitarizarea“ malurilor dealungul Bosforului şi a Dardanelelor, impuse de tratat, nu împiedică Turcia putere suverană asupra celor două ţărmuri, să domine, in mod efectiv intrarea Mării Negre. Este firesc, deci, să strângem legăturile noastre de prietenie cu Portarul care veghează asupra comerţului şi a navigaţiei române. Cea ce să ştie mai puţin e că Turcia are un interes, cel puţin tot atât de mare ca al nostru, să ajungă la o deplină înţelegere cu noi. In timpul conferinţei de la Lausanne, Turcia încerca să-şi croiască o cale între diversele politice orientale ale marelor puteri din A apas. Kemal Paşa se sprijinise, precum se știe, pe ajutorul sovietelor ca să se afirme in Asia Mică, să ţină în şah politica engleză și să înfrângă pe Greci. După Lausanne Turda învingătoare, se sili să-şi pue independenţa la adăpostul oricărei influenţe străine şi pricepu numaidecât că înrâurirea cea mai periculoasă era acea a prietenilor de la Moscova. In adevăr, Rusia, a ajutat pe Turci să recâştige Constantinopol pentru a-i putea înlocui acolo când vremile vor fi mai prielnice. Turcii însă, vor să rămâe acolo unde au ajuns din nou şi pentru a-şi consolida situaţia la Constantinopol şi lestrumtori ei sunt nevoiţi, deoparte să se opue prin toate mijloacele la infiltraţiunea propagandei bolşeviste în Asia Mică, şi de alta să-şi întărească legă de comunicaţie. Că armata noastră e gata să-şi facă datoria, im încape mneitemL Wr. ââ - avâK&ităxi, o mai v-'.i pregătire, ca acum doi ani. nu. ne îndoim. Dar problema se pune altfel: Armata trebuie să fie complect pregătită, fără termen de comparaţie. Ea trebuie să fie complect echipată şi. Complect armată. Când d. ministru de războia va face această declaraţie, ţara care are încredere în el, va fi liniştită. • In ce priveşte ministerul comunicaţiilor se poate vorbi mai deschis. Căile ferate n'au rezervă de combustibil nici pentru o săptămână. Liniile ferate din Basarabia au fost normalizate, dar, n'au maşini. N’avem vagoane. Se strică zilnic mai multe locomotive şi mai multe vagoane, decât noi repara atelierele noastre. Unde mergem? Iată de ce incidental dela constitul de miniștri trebuie privit cu toată seriozitatea. T. P. EXTERNA turile cu Polonia şi România, care au acelaş interes, ca şi ei să stăvilească expansiunea slavă. Turcia mai are şi o altă îngrijorare. Cuvintele energice şi atitudinea cam teatrală a d-lui Mussolini, care a declarat că ,,privirile Italiei sunt îndreptate spre Orient“ au impresionat în mod neplăcut pe cârmuitorii de la Angola. Este firesc că Italia, a căreia natalitate este mare și a cărei putere industrială a luat un avânt însemnat, să urmărească o politică de expansiune. Dar este îngrijitor că ea încearcă să impue această politică prin toate mijoacele, chiar prin acel, atât de periculos pentru pacea Europei şi menţinerea tratatelor existente, cu acordul ei cu Rusia. Turcia este hotărâtă să se apere împotriva aestei politici de aventuri. Această hotărîre o apropie şi mai mult de noi, şi de toţi aliaţii care, împreună cu Franţa, urmăresc consolidarea Continentului pe temeliile aşezate la Paris în 1919. Iata deee, după vizita prinţului imperial japonez la Bucureşti, care a consfinţit pritenia noastră cu Japonia şi a fost prilejul negocierei unui tratat româno-nipon, deocamdată, de comerţ şi de navigaţie, şi după vizita Suveranilor la Paris, care a fost hotărâtoare pentru politica noastră continentală călătoria d-lui Brătianu la cea desăvârşirei unui întreg sistem politic. Strămtorile trebue să păstreze o poartă veşnic deschisă, în calea aliaţilor noştri apuseni şi din Extrem Orient, spre noi. G. G. Toate tarifele postate, telegrafice, telefonice, mesagerii, mandate, etc. etc. se găsesc în ALMANACHUL ARGUS. Un volum de 360 pagini Lei 100. Se găsește la toate librăriile, deposite de ziare şi la sediul din Str. Sărindar 14. O mare bogăţie a ţarei: mătasa ________ a a ________de lonescu-Sişeşti Desvoltarea creşterii gândacilor de mătase la noi Situaţia in Banat. Programul sericicol din 1922. Legea recentă. Marile producătoare de mătase ale lumei simt China, Japonia, India, Franţa şi Italia. Din Orient creşterea gândacilor de mătase a fost adusă în Europa încă de pe vremea lui Alexndru cel Mare. Părăsită în epoca neguroasă şi tulbure a Europei aceasta milenară îndeletnicire a fost readusă în Europa de călugării misionari în evul mediu. România ar putea să ia loc, alături de Franţa şi Italia, printre marele producătoare de mătase ale lumei. Puţine sunt ţările ce se bucură de privilegiul unor condiţii naturale prielnice ulcturei dudului şi vermei de mătase, care e hrănit cu frunza acestui arbore. România este printre acestea. Creşterea viermilor de mătase e familiară ţăranilor noştri din diferitele regiuni ale ţărei, în special în Banat, Transilvania de Sud Oltenia, judeţele de vest ale Munteniei şi unele judeţe ale Basarabiei. E o îndeletnicire uşoară căreia ţăranca se consacră fără să întrerupă munca ei obicinuită în gospodărie. Creşterea durează 30 —40 zile în Aprilie-Mai. Se pot creşte uşor într’o gospodărie ţărănească 5—10 grame de sămânţă din care se pot recolta până la 10—20 kgr. gogoşi. Intre anii 1859—1864, creşterea gândacilor de mătase, sau sericicultura, rJ-—',se un ■,V■ ,m V,,■,i şi în anul 1803 s’a înregistrat un export de mătase de 3 milioane de lei.* După această epocă, sericicultura a decăzut din cauza boalelor bacteriene, care s’au încuibat in crescătorii şi care distrugeau vermii, tocmai in epoca când urmau să lege firul. A fost o calamitate generală în ţările productăoare de mătase ale Europei cu atât mai periculoasă cu cât boala se transmitea prin fluturi şi ouă generaţiei urmăăoare. Unele din primele studii ale lui Pasteur asupra boaelor microbiene au fost făcute asupra boaelor vermilor de mătase. S’a găsit mijlocul de a se lupta împtriva boalei, examinându-se la microscop detritusul fluturilor, după ce şi-au depus ouăle în săculeţe de pânză şi pătrândurse numai ouăle din fluturi sănătoşi. Această metodă de produs sămânţă, zisă metoda celulară Pasteur, a salvat creşterea in Italia şi Franţa, unde s’a reglementat producţia de sămânţă numai în anume stabilimente controlate şi încurajate de stat. La noi nu s’a făcut la vreme lucrul acesta. In schimb, după crearea serviciuui sericicol şi a unei staţiuni sericicole la Ministerul Agriculture! şi Deficenților, s’a luat măsura ca să se importe sămânţa pură din Italia şi Franţa, care se distribuia în fiecare an crescătorilor contra cost. In acest fel a renăscut şi la noi în ultimii ani dinaintea războiului sericicultura. Statul nu s’a preocupat mai departe de prelucrarea gogoşilor, de instalaţii pentru omorît crisalidele din gogoşi, nici de crearea unor instalaţii sistematice de filat De aceia gogoşile s’au prelucrat şi se prelucrează şi azi în mod rudimentar in gospodăria ţărănească, se dobândeşte astfel mătasa brută, sau borangicul, care a dat naştere unei admirabile industrii casnice. O casă franceză obţinuse înainte de războiu concedia cumpărărei de go- Această casă nu a ajuns insă să-şi insgoşi de la crescătorii sprijiniţi de stat. taleze filaturi şi să-şi organizeze strângerea gogoşilor. SITUATIA IN BANAT In Banat am moştenit o situaţie care eşise din baza industriei casnice şi intrase în baza industriei propriu zise, destinată a lucra pentru export. Ungurii sezizând importanţa mare ce putea să aibă această ramură de producţie au făcut sforţări mari, sistematice şi perzistente, pentru a o dezvolta, mai ales în regiunile prielnice cum e Banatul, unde condiţiunile de creştere sunt tot aşa de bune ca in Nordul Italiei sau sudul Franţei. Sub raportul climateric, se ştie că Banatul ca şi colţul de vest al Olteniei se resimte de o influenţă mediteraniană. Ungurii au început prin a răspândi cultura dudului: toate şoselele, islazurile, locurile inculte au fost plantate cu duzi. O reglementare specială ocrotea acest arbore şi pedepse grele izbeau pe cei ce îi vătămau, într’un fel sau altul. Apoi au luat măsuri să distribue sămânţă pură crescătorilor cu obligaţia pentru aceştia de a vinde statului gogoşile obţinute CU un prei km . Pentru omorârea crisalidelor, s’a făcut o instalaţie sistematică la Timişoara, unde se recepţionau gogoşile de la toate regiunile sericicole. Pentru filat s’a construit o filatură la Lugoş şi una la Bichişciaba înzestrată cu cele mai moderne aparate şi maşini. Noi am moştenit această organizaţie, in care însă războiul aruncase o adâncă perturbare. Spre cinstea organelor Ministerului Agriculturei şi Domeniilor, s’a reuşit să se pună această organizare din nou în funcţiune. Trebue să amintim aci în special sforţările pline de zel şi de convingere, pe care le-a făcut d-l E. Petrini, director general pentru reforma agrară la Cluj, care a avut în primii ani după unire şi conducerea serviciilor agricole şi care a pus din nou în mişcare tot sistemu de distribuirea seminţei şi colectarea gogoşilor, stăruind şi obţinând în acest scop creditele necesare. Producţia de gogoşi actuală a acestei regiuni trece de 100.000 kgr., anual. Filatura a fost concesionată unui întreprinzător inimos şi doritor de progres în condiţii favorabile statului. Acesta cumpără dela Minister, gogoşile pe un preţ stabilit după preţul bursei din Milano. omnarcui se urca la 10.000 litfr, valorând 30—40 milioane lei. Ceeace s’a putut face in Banat se poate extinde şi în celelalte regiuni prielnice: Oltenia, Muntenia de vest şi Basarabia. O a doua filatură pe care statul o posedă demontată aşteaptă să fie instalată intr’un loc prielnic şi pusă în funcţiune. PROGRAMUL SERICICOL DIN 1922 In vederea intensificărei producţiei şi în celelalte regiuni ale ţării, o comisiune restrânsă de specialişti care a lucrat la Direcţiunea generală a agricultura, a stabilit la începutul anului 1922 un program sericicol de pus în aplicare de către organele Ministerului Agriculturei şi Domeniilor. S’a hotărât să se creeze pepiniere de duzi la toate instituţiile Ministrului Agricultura, să se distribue poeţii de dud gratis crescătorilor, să se dea premii celor ce vor planta şi îngriji mai bine duzii, să se intervină la Ministerele de resort pentru ca şcoalele ,grădinile şcolare, terenurile din jurul Bisericilor, cimitirelor, islazurilor, locurilor inculte, etc. să se planteze cu duzi. S’a mai stabilit înfiinţarea de noi regiuni sericicole în Oltenia şi Muntenia, cu agenţi sericicoli preparaţi care să îndrumeze pe ţărani la creştere să distribue sămânţă, să colecteze golgoşile, să facă cursuri populare pentru instruirea crescătorilor. LEGEA RECENTA PENTRU ÎNCURAJAREA SERICICULTUREI Avem prilejul să constatăm un pas mai departe în organizarea şi desvoltarea acestei importante ramuri de producţie agricolă, prin votarea legii de Încurajare a sericiculturei. Parlamentul a admis in ajunul vacantei, fără nici un fel de rezistenţă din partea opoziţiei, această lege, cea ce dovedeşte că toată lumea a fost de acord asupra necesităţei şi oportunităţei ei. Legea se ocupă Întâi de sămânţa de gândaci şi stabileşte că ea nu se va putea produce decât după sistemul celular Pasteur. Oricine ar dori să producă sămânţă trebue să aibă o autorizare specială a Ministerului Agriculturei. Aici exprim părerea că ar fi de dorit şi urgent necesar ca statul să creeze un stabiliment de produs sămânţă cum au făcut Ungurii. In felul acesta ne-am dezrobi de obligaţia de a vărsa câteva milioane pe fiecare an in străinătate pentru sămânţă. Legea, mai stabileşte că importul de sămânţă din streinătate se va face numai de Minister, sau de importatori autorizaţi şi controlaţi. Sămânţa achiziţionată de Minister se distribue contra cost sau gratis. Cultivatorii, cari primesc sămânţa gratis, sunt obligati a vinde gogoşile Ministerului pe un preţ fixat in conformitate cu preţul mondial. In felul acesta statul isi asigură gftgosile pentru filatutine ' 1 /.¦ ¦■ * ' In privinţa răspândire! culture! dudului, legea prevede măsurile deja arătate mai sus, când am vorbit de programul sericicol Pentru Încurajarea crescătorilor, legea pevede că se vor Înfiinţa crescătorii model, staţiuni sericicole şi cuptoare de omorit crisalidele. Se încurajează farturile particulare punându-li-se la dispoziţie gogoşile strânse de la crescători. Se vor aplica sancţiuni celor ce contravin la dispoziţiile referitoare la producerea şi importul de seminţe şi celor ce vor aduce stricăciuni plantaţiunilor de dud. PERSPECTIVE DE VIITOR Cu aplicaţiunea devotată şi entuziastă a acestei legi se va ajunge la rezultate însemnate. Nu exagerăm, dacă vom afirma că România e în stare să producă mătase pentru un miliard anual, din care o bună parte va putea fi exportată. Temerea, pe care au exprimat-o unii că intensificarea producţiei de borangic şi prelucrarea industrială va aduce decăderea vechei şi frumoasei noastre industrie casnice, nu o văd deloc fundată. După cum prelucrarea industrială n’a omorit industria casnică a lânei, tot aşa punerea în valoare a sericicultura, această importantă bogăţie a României, nu va omorî frumoasa noastră artă populară a ţesăturilor și ataşaturilor rlohmatiaff* Perspective Ilim redai lAlir nit Sporirea taxelor de import la textile Avizul comisiunei superioare vamale Aseară la ora 5 s’a întrunit la ministerul de finanţe comisiunea superioară vamală, care avea înscrisă pe ordinea de zi examinarea situaţiei industriei textile de la noi în legătură cu nevoia de a fi protejată prin urcarea taxelor de import la articolele industriilor similare din străinătate. In şedinţa de ori a fost examinată numai situaţia următorului grup de produse textile: lîna, torturile şi ţesăturile de lână. Au fost chemaţi în şedinţă şi reprezentanţii acestor trei categorii de industrii, pentru a sta la dispoziţia comisiunei cu datele şi lămuririle necesare. SPORIREA TAXELOR DE IMPORT LA TEXTILE In urma discuţiunilor din sânul comisiunei, s'a căzut de acord că industria lânei are nevoie să fie protejată prin sporirea taxelor vamale de import la produsele similare ale industriilor concurente din străinătate. Fără să ia hotărâri definitive, comisiunea superioară vamală s’a pronunţat totuşi principial, ca sporul taxei vamale să reprezinte în genere cota de 20 la sută ad valorem pentru fiecare produs, calculat la costul de producţie. Dacă, de ex., costul de producţie al unui fabricat de lână este de 1000 lei taxa de import să fie de 200 lei, ceea ce ar reprezenta exact dreptul la beneficiu al fabricanţilor şi comercianţilor angrosişti şi detailişti. Această cotă de 20 la sută ar face să revie taxele de import cam la întreitul taxelor actuale. Trebue notat însă că acest spor a fost admis numai pentru produsele dela capitolul lânei (art 88- 128 din legea tarifului vamal), nu și pentru țesăturile fine cari ne vin din străinătate. Concluziile de mai sus ale comisiunei vor fi supuse aprobării d-lui ministru de finanţe şi numai după ce va d-sa va admite principiu sporirea, şi în proporţia indicată de comisiunea vamală, aceasta va fi însărcinată cu fixarea în detaliu a taxelor pentru fiecare categorie de produse. Azi la aceeaşi oră comisiunea se va întruni din nou, spre a trece la examinarea altui grup de textile: bumbacul, torturile, ţesăturile şi împletiturile de bumbac. In alte şedinţe va fi examinată grupele metalurgică, sticlăria, cimentuul etc. Materialele pe construcţie Una din cauzele care împedecă p reluare normală a construcţiilor de imobile este scumpirea enormă a materialelor. Suntem aici, în prezenta anul cerc vicios. Nu se construeşte deoarece cărămida, cimentul, lemnele sunt exorbitant de scumpei şi aceste materiale sunt scumpe pentru că cererea s’a împuţinat. In vederea unei intensificări a construcţiilor urbane, s'au înfiinţat acum doi, trei ani un număr de fabrici de cărămidă, pretul ce se oferea în piaţă fiind remuneratoriu. Parte din aceste fabrici au fost silite să suspende activitatea deoarece vânzarea era într’o disproporţie infimă cu producţia, deşi o cărămidă se vindea cu 1 leu 80 bucata. Acelaşi lucru se petrece şi cu cimentul. , Acum se anunţă că noua direcţie a studiilor şi legiferărilor economice de la ministerul de industrie examinând, între altele, chestia cimentului, arată că industria aceasta trece printr’o criză grea din pricina scumpirei combustibilului lichid şi a concurenţei străine. Aceasta din urmă lucrează eftin „pentru că, afiliată cu mine de cărbuni şi dispunând de instalaţiuni amortizate, poate oferi cimentul în conditiuni mult mai avantagioase ca fabricile noastre“. Care este concluzia acestei constatări oficiale? S’o arătăm noi. Industria polonă a fost in stare să ofere, nu demult vagonul de ciment cu 6000 lei pe când in ţară costă peste 20.000 lei. Producţia naţională este scumpă pentru că nu dispune de un com- bustibil eftin. Atunci soluţia firească ar fi ca legea de Încurajar a construcţiilor să ofere fabricilor naţionale cărbuni sau gaz metan cu preţ redus. Cine vrea scopul vrea şi mijloacele. Altfel vom bate apa in piuă, vom legifera în gol si casa tot nu se vor construi. Aviz autorilor nouei legi de incurajare a construcțiilor. — Pilei Marilor mm de Gh. I. lonescu Inginer. Silvic împărţirea pădurilor comunale duce la distrugere Se impune etatizarea lor Ultimul răsboiu prin care am trecut, a adus o nouă ierarhie în problemele ce constituesc viaţa unei societăţi organizate. Problemele economice se impun în primul plan, prin intensitatea lor, şi mai ales prin rolul de căpetenie, pe care-1 capătă în viaţa, in? diviaior,' ca şi.,4 po? .•CVJwîî o.'* liiirL „j®. vere, deinde philosofi“, se adevereşte mai mult când. Intr o ţară cu finanţele şi producţiunea dezorganizate, nu se poate concepe nici un progres pe tărâmul cultural sau social. Şi de aceea eforturile popoarelor europene, converg spre un ţel comun: găsirea soluțiunilor, cari să asigure remedierea crizei prin care trecem. Interdependenţa economică, de care vorbeşte dr. G. Le Bon în lucrarea sa „Premières conséquences de la guerre“, este mai evidentă ca oricând. Deşi teoretic, cele spuse mai sus, par foarte simple, totuşi chestiunile economice au a suferi influenţe politice, în rezolvarea lor. Structura societăţii româneşti, a avut să sufere schimbări profunde, în ce priveşte alcătuirea ei. Clase sociale — până ori ignorate şi impotente — sunt chemate în mod brusc la viaţă. Probleme — votul obştesc şi exproprierea — cari urmau să se rezolve pe calea firească a evoluţiunii, sub influenţe externe — bolşevismul din Rusia şi Ungaria — capătă „soluţiuni impuse“. Necesităţi politice, imprimă probleme agrare în România, vicii iniţiale de fond, şi anume: eludarea principiilor technice şi economice, absolut indispensabile progresului. Şi astfel, în atmosfera tulbure, în care are loc legiferarea, exproprierea, dintr-o problemă eminamente economică, devine o inexorabilă necesitate politicosocială. Caracterul antieconomic al legii agrare, e şi mai accentuat, prin concurenţa partidelor, noi şi vechi, cari conduse de calcule oportuniste, fac din această problemă o „monedă electorală“. Şi totuşi, dacă împroprietărirea — în forma sub care a fost rezolvată — găseşte o justificare, şi principiul ei — trecerea pământului în mâna celor cari-l muncesc — admis ca o operă de echitate socială, problema pădurilor comunale, nu poate fi socotită, decât ca o creaţie postbelică a demagogismului nostru politic şi ca absolut antieconomică. Când toate ţările, cari au păduri comunale — şi la baza cărora stau diferite explicaţiuni: stingeri de servituţi, comasări, etc. — urmăresc etatizarea lor, din cauza dezastrului către care au fost conduse prin revoluţiuni scurte şi păşunat, în România, nouii apărători ai păturii ţărăneşti, dh, consideraţii sentimentale, vinţ şi cer în numele dreptăţii sociale, împărţirea părerilor, cât o nouă recompensă naţională. Am spus mai sus, că prin im fiinţarea pădurilor comunale, se comite o greşală economică. Explicaţia este foart» u««a* gra. p&n ki-ji csixs* ^ Ite t ,••• wv ••aaispTIS* cosiţiunilor de existenţă şi preţ» duc U ane aie pădurilor. Pădurea îşi atinge maxi*, mum de vegetaţie şi producţia în complexe mari, şi orice temeinţă de fărâmiţare, constitui un motiv de inferioritate. D. Vandervelde, şeful socialiştilor belgieni, în cunoscuta sa lucrare „Socialismul şi Agricultura‘, analizând părerile partizanilor marei exploataţiuni (Kautsky) şi ai exploataţiunii parcelare (Eduard David), se exprimă astfel asupra pădurilor: „Dacă e vorba de silvicultură, nimeni nu se va putea îndoi, că marile exploataţiuni sunt din toate punctele de vedere superioare celei mici“ (pag. 68). Deasemenea fostul ministru al agriculturii, d. Garoflid, vede în creearea pădurilor comunale „distrugerea pădurilor şi desfiinţarea comerţului cu lemne“ (Un program agrar, pag. 23). Nefastele urmări ale acestei legi, vor fi şi mai imediat simţite, având în vedere starea psichologică a ţăranului nostru. Partizan al proprietăţii individuale, în cea mai largă accepţie a cuvântului, nu poate concepe comunismul în materie de proprietate — aceasta explică şi nereuşita răspândirii socialismului la sate. Pădurea, ca „bun comun“, va fi considerată prin felul său de a vedea, ca „bun propriu“, şi în consecinţă, liber de a o folosi cum crede, adică de a o defrişa. La distrugerea pădurilor vor mai corobora şi alte consideraţiuni de ordin psihic. Din cauza rutinei în materie agricolă, ţăranul român nu vede ridicarea sa, decât în pământ mult, cât mai mult posibil. O schimbare a acestei mentalităţi, cere timp mult şi o educare în acest sens. Ori, tocmai înfiinţarea pădurilor comunale, va aduce o întârziere şi o piedică, deoarece va dirija atenţiunea ţăranului spre mărirea ogoruluu său, prin distragerea pădurilor. Tendinţa aceasta va fi alimentată şi susţinută de politicianii noştri, cari vor inventa motive destule, dată fiind fecunditatea lor în materie. Tăierile în delict, forţările de posibilităţi, etc. secondate de un păşunat abuziv, vor constitui un nou capitol în opera de nimicire a pădurilor. Să facem un pas mai departe şi să vedem întrucât această lege a pădurilor comunale. Citiți continuarea în, pag. 11 a.