Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)

1924-04-19 / nr. 3299. szám

Anul XT No. 3299 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ 2 lei In tara. 4 IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 „ lei în străinătate 6 PACINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢE­ Director: Grigore Gafencu BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6­93 şi 23­69 19 AmfiterEZA PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berg« St. Eugenio Carada (fwB larugh­eorghen­en­ 9 Telefon 11/84 împrumutul Capitalei Primăria Capitalei a luat-o înain­tea Statului. Ea a izbutit să con­tracteze un imprumut pe plaţa Lon­drei. Aşa anuală cercurile oficiale. Se dau chiar amănunte despre con­diţiile Împrumutului şi despre că­lătoria d-lui primar în Capitala bri­tanică. împrumutul este de 10 luni. mi­lioane dolari, din cari se va plăti, anul acesta 800 milioane, iar restul In 1925, dupe cursul zilei­ Drept ga­ranţie, primăria a admis un control asupra taxelor serviciilor munici­pale, — apa, iluminatul, ridicarea gunoaielor — servicii cărora Ie este destinat, în primul rând, împrumu­tat. Acest control se va exercita prin funcţionarea Casei Unitelor comu­nale instituţie creată anul trecut, in scop de a scoate din administra­ţia comunală exploatarea servicii­lor comerciale m­unicipale- Un lel de anticipare asupra comercializării Întreprinderilor statului. Uzinele co­munale, astfel constituite, pot con­tracta împrumuturi şi pot da garan­ţii, fără a fi supuse cerinţelor legei contabiltăţii publice. Consorţiul englez cu care a conve­nit primăria ve emite pe piaţa Lon­drei acest împrumut şi, date fiind condiţiile avantagioase oferite de primărie, el crede că succesul emi­siune: sete asigurat Fiindcă realizarea împrumutului A face, conform convenţiei, in rate, primăria nu va pune In gaj venitu­rile el comerciale decât In proporţie cu realizarea treptată a împrumutu­lui. Aceasta pentru a se asigura în contra unui eventual insucces al e­­misiunei. Nu trebue să ne ascundem, în adevăr, că în situaţia de astăzi, ide­­ea de a emite un împrumut român pe plata Londrei este îndrăzneaţă­ In afară de micile trecături dintre ministerul de finanţe şi creditorii englezi, scăderea înregistrată, in ul­timul timp, de bonurile române de consolidare, a produs, la Londra, o atmosferă foarte puţin favorabilă pentru plasament de capital englez în România. Dacă totuşi, d. primar va reuşi să realizeze împrumutul, importanţa faptului ar trece peste satisfacerea nevoilor Capitalei, noul împrumut ar însemna o reluare a încredere a capitalului străin şi ar constitui un bun Început, dela care s’ar putea in­­spira şi Statul. Situaţia de astăzi a pieţei româ­neşti şi nevoile Statului pentru re­organizarea comunicaţiilor de cale ferată şi pentru Întărirea armatei, nu pot fi satisfăcute decât printr-o largă intrare a capitalului străin. Economia naţională nu mai poate da nimic peste ceea ce a dat, nici bugetului, nici vieţei economice. Proba la care a fost supusă ea, in ultimii doi ani, a dat rezultatele pe care le vedem astăzi, când cre­ditul este complect suspendat, ca­mătă la proporţii fantastice, comer­ţul şi industria sunt paralizate, iar drumurile de fier abia pot face faţă nevoilor interne, silite fiind să ne­glijeze exportul. Iată de ce nădăjduim că Împru­mutul Capitalei va izbuti, și va fi de bun augur pentru o nouă îndru­mare a politicei noastre economice. A. Pilda Italiei de Viaţa. Asanarea finanţelor italiene ’Asupra direcţiei politice pe care d-l Mussolini o imprimă Italiei, părerile pot diferi şi cele aspre să precumpănească; direcţia eco­nomică însă ce o urmează a dat re­zultate de care poporul italian se poate mândri cu drept cuvânt. Prin câteva reţete simple, în Ibari nu se poate descopri vreun substrat fascist. Italia a pe cale de a-şi restaura complect finanţe­le ei. Fascismul e un produs pur italian şi pe care celelalte popoare nu-l râvesc; reţetele ce le întrebu­inţează guvernul actual din Ro­ma spre a însănătoşi finanţele Ita­liei, au­, în schimb, curs în toată lumea. Sunt puţine la număr: toţi cetăţenii să plătască dările către Stat; să nu se paralizeze produc­ţia; să se provoace afluxul capita­lurilor streine; să se încurajeze construcţia caselor, ceia ce va ef­­teni traiul. E­oul lui Columb, vor spune u­­sori. Tocmai Columb a fost un fiu al Italiei... Și guvernele care au precedat pe Mussolini s’au străduit să ridi­ce finanțele publice; măsurile lor au avut cusurul ca au speriat cre­ditul fără a da veniturile prevăzu­te. Cu cît au ridicat dările compli­­cînd impozitele, cu cît au intensifi­cat inchiziția fiscală, cu atît fiscul se alegea cu mai puţin. Ultimul buget al ministerului Facta, îna­intea venirei lui Mussolini la pu­tere, arăta un deficit de 4 miliar­de; se credea pe atunci că va tre­bui o lungă serie de ani pentru­­a astupa o gaură de asemenea di­mensiuni; dimpotrivă opinia pu­blică italiană se temea de o creş­tere şi mai mare a deficitului. Ta­xa asupra sporului bogăţiei scăzu­se de la 1258 milioane lire, în 1921— 22 la 968 milioane lire în 1922— 23; nu era nici o speranţă în reducerea cheltuelilor; deficitul căilor ferate a fost de 1253 mili­oane lire. Administraţia înghiţea sume enorme şi rezultate practi­ce de îmbunătăţire nu se întreză­reau. Ce a făcut Mussolini pentru a schimba această stare de lucruri­ adânc îngrijitoare ? înainte de toate s’a străduit să sporească numărul birnicilor. A descoperit pe toţi ,,ambuscaţii“ până şi printre lefegii a găsit su­timi de mii cari nu plătiseră de ani de zile nici o dare. Noua taxă agrară de pildă supune contribu­­ţiunei 1.250.000 inşi scutiţi până acum de ori­ce dare. Mussolini i-a înhăţat pe toţi. In al doilea rând şi-a zis că sis­temul fiscal italian e prea compli­cat şi că o simplificare se impu­ne. Zis şi făcut. Contribuabilii i­­talieni aveau mai înainte de achi­tat o sumedenie de dări mici; s’a redus foarte mult numărul lor, în­să cota celor rămase s’a mărit. Din prima zi Mussolini a decla­rat că va ocroti capitalul cu toa­­tă puterea Statului pentru că munca fără capital rămâne stear­pă. Pentru a atrage­­ capitalurile streine le-a scutit de impozitul pe­terii şi a suprimat nominativita­tea acţiunii«*? W. Mussolini nu-i teamă că Italia va fi „robită“ streinătăţei. Din contră primeşte banul internaţional cu braţele des­chise. In vederea protecţiunei ca­pitalurilor, a suprimat impozitul pe moşteniri între rude apropia­te. Exploatarea unui număr de servicii publice a încredinţat-o i­­niţiativei private; totuşi, în unele cazuri când folosul, e evident, gu­vernul, lui Mussolini nu respinge o participaţie a Statului la între­prinderi comerciale sau industria­le. A cumpărat­, de pildă, acţiuni­le căilor ferate din Sud, o operaţie ce poate fi comparată cu achizi­ţionarea de către guvernul brita­nic a acţiunilor Canalului din Suez şi a lui Anglo-Persian. In materie de economii, premi­erul italian a redus numărul mi­nisterelor de la 15 la 11 şi al sub­secretarilor de Stat de la 17 la 9. A suprimat 25.000 funcţiuni din serviciile publice, 27.000 funcţii la căile ferate şi acestea merg splendid. Alte economii­­ au fost înfăptuite în urma înlocuirei ruti­nei biocratice, prin procedeuri co­merciale în toate administraţiile Statului, proclamând principiul că finanţele publice sunt parte integrantă a economiei naţionale. In conformitate cu acest princi­piu, Mussolini declară că renun­ţă de ac­m­ înainte la împrumu­turile interioare pentru ca econo­miile agonisite de popor să se în­drepte spre întreprinderile natio­nale. In scurt toate aceste măsuri îm­preună au redus la zero deficitul de 4 miliarde notat sub ministe­rul Facta. Italia nu mai­ are ne­­voe să se împrumute deşi presiu­nea fiscală e mai puţin puternică ca înainte. Iată am rezultat foarte mângâetor pentru o ţară care pă­rea, acum doi ani, că se îndreap­tă în mod fatal spre faliment. Nu vom uita menţiunea că Mu­ssolini a reuşit să consolideze da­toria flotantă de 25 miliarde bo­nuri de tezaur, reducând totodată dobânda de la 5 la 4% la sută,­ că dându­-şi seama de rolul Băncilor s’a silit să le susţină în interesul refacerei financiare şi a prestigiu­lui financiar italian. Urmarea a fost: Renta italiană 5% (Consoli­date)­ care cota 79.60 în Octom­brie 1922 face azi 95. Circulaţia fiduciară a scăzut, schimbul s’a statornicit. Ştiind că legile cu pri­vire la chirii sunt simple paliati­ve, Mussolini s’a îndreptat spre soluţia adevărată, spre construc­ţii. A regulat statutul societăţilor de construcţie, oferindu-le scutire de impozite, prime, etc. Rezultatul a fost că cartiere noi se ridică la Roma, Milano, Genova şi­ Neapole Repetăm: în dispoziţiile luate de Mussolini nu se poate desco­peri vre­o urmă de fascism. Sunt indicaţiunile bunului simţ servite de o voinţă hotărâtă, sunt antipo­dul spiritului strâmt sau sectar. In orice ţară ar fi aplicate ar da a­­c­ele­aşi rezultate mulţumitoare. SIATOR Oscilaţiile valutei noastre de Int. ALEX BRODA Variaţiile înregistrate de Urcarea bruscă a leului fi valuta noastră în ultimele două luni au lăsat încă mul­tă nedumerire în spirite. Di n­ o * „ +„ . i nâ perioadă de stagnare a ex­portului, leul a început să sca­dă cam cu aceia? iuţeală, cu care crescuse. Pe de altă parte, el se gă­seşte astăzi mult mai ridicat decât a fost acum jumătate de an. Diferenţa a atins chiar la un moment dat, 20 la sută din valoare. Ori această urcare lentă, pro­dusă în timpul ultimelor şase luni, este un fenomen, care n’a­ fost studiat în dea­juns, de­şi a avut, precum vom vedea, urmări foarte sensibile. In diagrama de mai sus am reprezentat — uzând de scara logaritmică, în scopul de a permite o măsură vizuală co­rectă a variaţiilor relative ale leului — oscilaţiile valutei noastre in ultimile şase luni, faţă cu dolarul-aur. (după bur­sa din Paris). Urcarea leului din Octom­brie 1923 în Martie 1924 este perfect de clară pe diagramă­ Urmărind curba, constatăm că leul s’a urcat din Octombrie până în Decembrie 1923 inclu­siv, în timpul perioadei de ex­port, cursând cedând odată cu închiderea navigaţiei. Paralelismul dintre valută şi mişcarea exportului l’am e­­videnţiat altădată. (Argus No. 3269). Survine totuşi în luna Fe­bruarie 1924, acel salt nejus­tificat al leului, figurat pe dia­gramă printr’un vârf ascuţit caracteristic. Saltul, reprezentând circa 10 la sută din valoarea leului, a fost trecător. Asemănarea lui cu urcarea leului din August 1922, pe care am semnalat-o de câteva ori în diagramele noastre, ne arată că el a fost datorit speculaţiei. Oscilaţia a fost însă de astă dată mai puţin importantă, 10 la sută faţă de 30 la sută şi a trecut mai repede decât în toamna anului 1922- Ipoteza că leul s’ar fi urcat, fiind căutat în vederea expor­tului recoltei de porumb, nu se mai poate susţine. Revenirea leului s’a produs într’adevăr în mod automat, înainte chiar de deschiderea navigaţiei şi dealtfel exportul porumbului a fost şi este încă slab, dat­­fiind greutăţile trans­portului din ţară. Ipoteza că urcarea leului a fost o undă reflectată a specu­laţiei asupra francului francez nare mai­­verosimilă. de aur a corespuns într’adevăr cu perioa­da de cădere extrem­ă a francului francez, iar »tău» - a Tluî cn. peri­oaâdBLafcjesAJL une. Explicaţia­ este evidentă, da­că ţinem mai ales seama de panica provocată în Franţa de căderea necontenită a francu­lui francez. Urcarea leului produsă în a­­celaş timp este un mic exem­plu de interdependenţă valu­tară. In afară de această oscilaţie excepţională, ale cărei efecte au fost mai mult morale—en­­tusiasm aducător de decepţie la unii sau teamă zadarnică la alţii — eficace n’a fost decât urcarea lentă a leului realiza­tă de jumătate an încoace­ Efectele ei le-a resimţit în prima linie industria şi comer­ţul. In special industria indigenă, strânsă deoparte de scumpi­rea preţului de cost al fabri­catelor sale, iar de alta de stagnarea, dacă nu chiar scă­derea de preţ a articolelor străine, a reclamat cu energie modificarea tarifului vamal­ Interesant este că şi în 1921, modificarea tarifului vamal s’a cerut şi obţinut tot după o pe­rioadă de urcare de şase luni a valutei noastre. Constatăm astfel că, în cea mai mare parte, criza indus­triei indigene se datoreşte ur­cării lente a leului faţă de ni­velul cel mai jos, realizat in Octombrie 1923. Stagnarea afacerilor comer­ciale­­ se datoreşte deopotrivă. Urcarea leului, dorită de cercurile oficiale, îşi arată in­convenientele. Şi n’am realizat totuşi decât o urcare de circa 20 la sută. * * * In ultimul timp leul oscilea­ză în mod mult mai sensibil decât înainte de saltul excep­ţional din Februarie 1924. Sunt ultimile valuri ale fur­tunii. Valuta îşi caută un nou ni­vel de relativă stabilizare-Acţiunea corectivă a Băncii Naţionale, destul de anemică în specie, nu face decât să în­târzie stabilirea rapidă a aces­tui nivel. Dealtfel, astăzi — după sal­tul pomenit al leului — piaţa se aşteaptă încă la surprize şi fiecare oscilaţie banală emoţi­onează şi este comentată. Mulţi se întreabă în fiecare zi, de multe ori fără interese precise,, „ce­ face leul‘‘ ? Este această o stare de spi­rit dăunătoare pe care dl Ma­­noilfcescu în conferinţa d-sale fre Institutul­­Economic Româ­­ni este k Îî ; •*. * Ar fi timpul, spunea d-sa, că urcarea și scăderea leului să înceteze de a fi o chestiune de mândrie națională. O stabilizare a valutei trebui preferată-Ing. ALEX. FRODA ar Situaţia Politică BSKST-""-' ' ..MHKSSW­I­Bim IMmmaMBpaMHMNMIMfi I­JI9N­WI nmam INTERNA Mare veselie, de, câteva zile, la edilii bucureşteni, $i aveau de ce. D. primar a comunicat,intr-o bu­nă Zi, colegilor săi că a încheiat la Londra, un împrumut de zece mi­lioane dolari. La auzul acestor milioane, de do­lari comoţia cerebrală a fost vie şi generală. D. dr. Costinescu, foar­te tare, însă, şi în meşteşugul dof­toricesc a reuşit să cafeneze din ■marea lor emoţie pe consilierii săi, fă£ându-le mai întâi o modă prele­gere filologică asupra originei cu­vântului «dolari". — de la nemţe­scul b­aler.. — expunând marile lu­crări ce va întreprinde pentru în­frumuseţarea Capitalei şi termi­nând cu rugămintea de a se în­truni într’o apropiată şedinţă, pen­tru a le arăta, cu deamănuntul, ce­ea ce are de gând să facă cu banii •Căpătaţi, întrunirea aceasta solemnă s’a ţinut ori. A fost o petrecere. Pe hanga masă a consiliului comunal săm grămadă planuri şi devize. Printre ele, într’o moduţă vitrină, simt şi câteva bilete de­­ 10 şi 20 dolgi’i, specimene originale pentru acei cari n’au văzut niciodată fai­­mogisa monedă-hărtie americană, — mai de preţ ca Telegraful, fie-a adus ori o ştire de mult scontată: guvernul ger­man a hotărât amânarea alegeri­lor generale, de la data de l Mai la vrea, de 11 Mai. Motivul amână­rii este foarte simplu: Germania se fereşte să proclame starea de spirit care o stăpâneşte, fiindcă se teme­ să această mărturisire va influenţa în defavoarea ei rezult­­atul alegerilor din Franţa. Ace­stea fuseseră fixate pentru 11 Maz. Reiphul a ales aceeaş zi, sUprimînd ......... astfel săptămâna în care alegâto­ri­ ti­­rii francezi s’ar­ fi putut alarma de Sentimentele electorilor UUXH­. Acest foc electoral, naiv în fond, — fiindcă şi fără vocea urnelor de peste Rin, sentimentele Germaniei sunt cunoscute, — trădează în chip categoria ce se aşteaptă din Germania. Conducătorii democraţi de la Berlin ştiu că alegerile vor însem­na biruinţa, naţionaliştilor extrem­­­mişti. Procesul conspiratorilor din Membrii comisiei, interimate e­­rau toţi de faţă. Să uitau unii la planuri, alţii la devize şi caeteri­ de sarcini,—cei mai mulţi la dola­rii din vitrină. Toţi, bucuroşi, felicitau pentru norocul ce­l peste capitală. Deodată se făcu linişte. D. Costinescu. cU Un dosar în mân încruntă din sprânceană. Avea­ înaintea sa legea pentru închei­ers.a împrumutului, cu toate for­malităţile. Dar lipsea una: semnă­­tura guvernului. Regele plecase şi nu iscălise. — Adam trebuie să așteptăm în­toarcerea regelui, — spun unii. — Perdere de vreme. — spSS,I alţii. Dar adUnândU-şî amintirile M terare, d. Niculescu-Ritz sau « Themis Alexandrescu, nu știmf precis care din doi. exclama: — Napoleon a semnat in faţa Moscovei, decretul pentru reorga­nizarea Comediei franceze. Reg­eh tot■_ se duce la Londra. Să iscăleai­scâ, acolo redretul de promulgare!, — La Londra, la Londra. — stri­gă în Cor consilierii. H P. EXTERNA München, terminat cu achitarea lui Ludendorff şi cu o osândă a­chivalentă cu achitarea pentru ceilalţi complotişti şi recentele at­legeri pentru dieta bavareză, ci evidenţiat încotro se îndreaptă. Germaniza, împotriva discursurilor­­pacifiste, împotriva protestărilri de bună voinţă pentru tratate, cari răsună încă zilnic, în gura oficia­l­­ităţii, marea massă a poporului german şi-a făurit idei din Lu­­dendorff. Hitler Şi Hindenbur Duşmanii a tratatului de la Vers­ies, avocaţii tezei după care Ger­­aer­­mania n'a fost învinsă, ci înşelată de miragiu, milsonian, aceştia, şi toate şansele să ajungă mâine la conducerea Reichului. Această quasi-certitudine va in­fluenţa fără îndoială şi asupra o­­­eaenlor franceze. Blocul naţional, ameninţat în interior de radicalii de stânga, primeşte un sprijin pra­ms de la radicalii de dreapta din Germania, T. B. Lărgirea regimului de export Mie articole lăsate liber la export. - Importul ţiţeiului liber. - Linia electrică Bucureşti-Znagov-Ploeşti. - Conflictele derivând din permisele de export neexecutate. - Deciziunile consiliului economic superior Consiliul economic superior, în­trunit­eri la ora 4 d. a. acasă la d. ministru Al. Constantinescu, a luat o serie de hotărâri foarte im­portante cu privire la extinderea regimului de libertate a exportu­lui. Luându-se în discuţie propune­rile motivate făcute de d. minis­tru al industriei şi comerţului pen­tru redarea comerţului­­ liber de export al mai multor articole pro­duse în ţară, consiliul economic superior a hotărât să fie lăsate, li­bere la export, cu condiţia im­punerii taxelor vamale, ca regula­torul cel mai sigur, pentru evita­rea scumpetei şi speculei în inte­rior, următoarele produse: Articolele alimentare 1) Brânzeturile zise de lux, din această categorie fiind excluse: brânza albă (telemeaua) şi brânza de burduf. 2) Conservele de peşte, afară de peştele sărat. 3) Cartofii din recolta veche. 4) Laptele condensat şi laptele pulverizat. 5) Porcii (vi sau tăiaţi). Articole textile 1) Ţesături şi stofe de lână, pos­tavul. 2) Confecţiuni de încălţăminte. 3) Pieile tăbăcite, crupoane, tal­pă şi curele de transmisiune. Traversele de stejar Consiliul economic s-a pronunţat şi asupra exportului traverselor de stejar, adoptând următoarea for­mulă : Se autoriză căile ferate să trateze cu Uniunea forestieră din Ardeal fi­xarea preţului pentru traversele de care au nevoe, furnizorii obţinând în schimb învoirea de a exporta cantităţi egale de traverse, pe baza unei taxe de export de 1100 lei de metru cub. Ţiţeiul liber la import Consiliul economic s’a pronunţat şî asupra ce­rerii unora din rafineriile din ţară de a le aproba importul unor cantităţi tier ţiţeiu pentru a fi rafi­nate în ţară şi apoi reex­portate locului de produc­ţie, în legătură cu oferte­le primite în acest sens din partea unor întreprin­deri din Rusia. Consiliul a­ aprobat im­portul în genere al ţiţeiu­lui, cu respectarea urmă­toarelor c­ondiţiuni: a) Produsele albe să fie reexportate fără taxe de export; b) Păcura­ rezultată de pe urma rafinării să ră­­măe toată în ţară; c) Uleiurile speciale ce vor fi extrase din ţiţeiul importat să fie vândute căilor ferate cu 10 la sută sub preţul actual de cum­părare de pe piaţa mon­dială. Trebue să lămurim, aci, că uleiurile extrase din petrolul românesc nu rezistă la temperaturi prea ridicate, cum rezistă uleiurile din petrolul a­m­erican şi rusesc, ceea ce ne obligă să importăm uleiurile pentru aburii su­praîncălziţi. d) Importatorii vor fi obligaţi să îndeplinească cerinţele de ordine şi si­guranţă impuse de gu­vern. Păcură pentru direcţie pescăriilor statului Consiliul a­­ admis ca ministe­rul agriculturei şi domeniilor să trapteze cu societăţile petrolifere din ţară procurarea păcurei de care are nevoe direcţia pescăriilor statului, pe preţul redus de 1 leu şi 50 bani kgr. Conflictele derivând din permisele de ex­port Consiliul a hotărât ca diferitele conflicte ivite între ministerul in­du­striei şi comerţului şi posesorii de permise de export neexecutate să fie deferite justiţiei şi să nu mai fie tranşate pe cale de tran­­zacţii. S-a mai aprobat construirea li­niei electrice Bucur­eşti-Znagov- Ploeşti fără legătură cu reţeaua căilor ferate, ci urmând lungul şoselei naţionale cu tramvai­ elec­tice. Pentru viitorul consiliu Exportul păsărilor, untului dil oaie şi ouălor va fi stabilit de con­siliu într-o viitoare şedinţă. " ■■II# ■ .............. Nu există tratat secret româno-intrat Budapesta 17 (Rador).­­ Ministrul de finanţe Kop­rany a declarat în Adu­­narea Naţională că intre Ungaria şi România nu e­­xistă nici o convenție se­­creta. Adunarea Națională a terminat desbaterile cu privire la proectele de re­­facere a Ungariei. Comisiunea reparaţiimîior ratifică acordlul române­ Paris 17 (Rador). »»­ Co­misiunea reparaţiunilor« ratificat azi acordul din­tre România şi Ungaria, în baza căreia ambele ţări renunţă reciproc la reclar­maţiunile pe cari le-au prezentt cu prilejul sta­­bilirei păcei, mar Reducerea funcţionarilor in Germania Berlin, 17. (Rador). — Până acia­­au fost concediaţi din serviciul sta­tului 330.000 de funcţionari amplo­iaţi şi muncitori, ceea ce aduce sta­tului o economie anuală de 306 mi­lioane mărci aur.

Next