Argus, iunie 1924 (Anul 15, nr. 3331-3355)

1924-06-01 / nr. 3331

Criza leului Nenorocirea de la Con­­oceni a pus, prin foc şi explozii, în adevărata şi tragica ei lumină problema situaţiei financiare a ţăre. Ne-am silit, de repetate ori, să a- tragem atenţia asupra gravitatei a­­cestei situaţii, cu toată rezerva im­pusă nouă de nepărtinirea noastră politică. Am arătat totuş adânca noastră îngrijorare asupra rezulta­telor ce trebuiau să se producă şi cari, din nenorocire, s’au produs. Unul din cele mai recente rezul­tate — explozia de la pirotehnie — a avut acest trist avantaj că a putut fi văzut şi auzit de toată lumea. Sunt, însă, în toate ramurile vie­­ței noastre de stat, rezultate tot a­­tât de dezastruoase, dar cari nu iau un aspect material atât de isbitor, ca exploziile de la Cotroceni. Dezorganizarea lentă, dar neîn­cetată, a justiţiei, a administraţiei, a învăţământului, a comerţului şi industriei, a agriculturei şi mai ales a armatei şi a căilor ferate, este, pentru cine o urmăreşte şi o pri­cepe, un efect mult mai impresionat al politicei noastre financiare, decât Incendiul de la Cotroceni. Şi in toate aceste domenii nu in­tră nici măcar acel element străin şi fatal: o scântei de locomotivă sau un muc de ţigară, care ar ex­plica, dar nu justifică, aprinderea obuzelor aşezate în stive descope­rite. Există totuşi o catastrofă care, deşi fără foc şi fum, loveşte pe toa­tă lumea, este prăbuşirea leului. Prăbuşirea aceasta este chiar pri­cina adâncă a tuturor celorlalte ca­tastrofe. Căderea leului a atras du­­pă sine dezorganizarea vieţei noa­stre economice şi dezorganizarea statului. Politica noastră financiară este dominată astăzi de credinţa în ur­carea leului. Din această cauză a­­vem un buget cu o echilibrare fic­tivă, cu alocaţii, mai mult decât in­suficiente, pentru material şi per­sonal. Tot din această cauză a fost sugrumat comerţul, industria şi a­­gricultura, prin taxare excesivă şi prin lipsă de credit. Nu s-a luat, însă, nici o măsură din acele clasice pentru ridicarea valorei monedei căzute. Viaţa eco­nomică în loc de a fi intensificată, a fost sugrumată, iar aurul şi devi­zele în loc să fie atrase spre ţară s-au scurs peste graniţă şi cât mai rămăsese. Fără aur şi fără comerţ extern, leul a continuat, fireşte, să cadă în Ioc să crească. Şi atunci credinţa în urcarea leului, pe care este clădită întreaga noastră viaţă financiară şi economică a devenit dezastruoasă. In momentele cele mai grele de criză, Banca Naţională aruncă, în pagubă, devize în plată ca să oprea­scă valul de scădere. Dar cu aseme­nea paliative nu facem decât să se­cătuim şi mai mult rezerva noastră de devize. Nu putem aştepta îndreptarea si­tuaţiei de astăzi decât de la reînoi­­rea vieţei economice, prin libertate şi prin credit. !­. Cum se vor tine pe viitor licitaţiile la C F.R. S ------------------- I— ■ • -------------------- ’!=assr] Nouile dispoziţii ale direcţiunii generale Direcţiunea generală a căilor ferate a pus in vedere organelor sale următoarele dispoziţiuni noui privitoare la publi­carea licitaţiilor pe viitori Se va lua ca bază pen­tru calitatea furniturei prescripţi unite caetului de sarcini respectiv, înlă­­turându-se orice ofertă care nu va fi întocmită pe baza acestui caet şi se va referi la mostrele depuse de concurent. Dacă pentru un mate­rial oarecare nu există caet de sarcini care să precizeze condiţiunile de calitate a m­aterialului pus în licitaţie atunci di­recţia care publică licita­ţia va fi obligată să pună la dispoziţia concurenţi­lor o mostră care să se servească ca bază la în­tocmirea ofertei şi care va servi şi la recepţiona­­rea furniturei. Totuşi în cazuri excep­ţionale când­ nu se poate impune un­ model de că­tre administraţia cft. şi când prin condiţiunile în­scrise în pactul de sarcini nu se poate specifica ca­litatea, cum este cazul pentru pile de oţel, oţel pentru scule, materii co­lorante, scule de tot fe­lul, ace, aţă de cusut, dia­mante pentru tăiat gea­muri, rondele de emeri, uleea pentru fonderie, perii de oţel pentru cură­ţat pile, etc., atunci se va cere aprobarea direcţiu­nei generale ca licitaţia sa fie pornită pe bază de mostre depuse de către ofertanţi, rămânând ca examinarea să se facă de către o comisiune consti­tuită astfel cum va crede direcțiunea generală cfr. G. m. Anul XV No. 3331 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 . 3 luni 180­0 lei in țară. 4 lei în străinătate IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 . 3 luni 400 . ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI #­rg INDUSTRIEI si Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin Apf Director: Grigoref BIROURILE: bucu R E Ș T I, Str. Sărindar 14 TELEFON _ Turm^escompu- Tp­ozibilelor. Timpul va trece repede şi va aduce uitare, şi de­sigur, alte explozii şi alte de­zastre. Ancheta, care se fac pe ruinele Pirotechniei, nu trebue să stabi­lească numai agentul ultim care ai provocat dezastrul. Ea trebue să capete neapărat o întindere mult mai vastă, să stabilească răspun­derile de sus, , Se face mare caz, în discutarea situaţiei politice a Europei, de faptul că, în cele două mari ţan învingătoare în Angliai şi în Fran­ţa, puterea este în mâ^^unor gu­verne de stânga. Gu^A ’ labu­rist al d-lui Macdon^A ' avea peste câteva zile ca r pe te­renul politicei vite^A *** guvern al radicalilor Aialişi în Franţa, şi poate un g­uvern Marx în Germania, sprijili de partide­le care, în actuala configuraţie a Reichstagului, Ar fî considerate U. ^ . f . Refacerea şi figuran­ţ­a paai eu­ropene sunt încredinţate astfel la­buriştilor la Londra,­­radicalilor la Paris şi democraţilor la Berlin. Dar dacă este îndoelnic încă rodul sforţărilor acestor guverne, mai îndoelnică şi nesigură apare însăşi propria lor soartă. Intr’adevăr, nici unul din aceste trei regimuri nu se sprijină pe o majoritate impunătoare şi absolu­tă, capabilă de a le asigura o si­tuaţie politică statornicită şi o gu­vernare cu orientări şi metode precise. In Germania, cancelarul Marx, exponentul partidelor moderate, este silit să ţină seama de forţa partidului naţionalist, să trateze, pentru a obţine sprijinul acestui partid, să facă concesiuni, să re­curgă la compromisuri, fără de cari nu poate rămâne nici un mo­ment, la conducerea Reichului Viaţa unui guvern democratic de grăma­­de explozi­­­zate de fân şi s­tem­e petrolifere? Cum s’a put­ut depozita atâta material explo­zibil şi inflamabil înlăuntrul ora­­şului? "* Iată atâtea întrebări la care ţara aşteaptă răspunsul comisiei dă mehetă. Aci trebuesc căutate răs­punderile. Ştiinţa, şi înaintea ei, cel mai simplu bun simţ, învaţă cum se păstrează un depozit de muni­­fiumi. Specialiştii care aveau râs­­punderea Pirotechniei, sunt rugaţi să vQvb°ns./.,ă EXTERNA german este în mâinile dreptei. Situaţia nu poate fi caracterizată altcum decât tragică. In Franţa, d. Ilericd­, presupu­sul viitor prim-ministru, este fă­cut atent de socialişti, tovarăşii săi din alegeri, că va pierde sprijinul lor — şi fără acest sprijin radicalii n’au majoritatea în parlament, da­că nu va semna un angajament, în multe privinţi inacceptabil. So­cialiştii vor constitui, în orice cli­pă a existenţei guvernului radical, un reazăm foarte condiţionat şi foarte problematic. Şi, in faţa unei stângi cum ifO ■nesigure,'* sta Se veghe blocul naţional, omo­gen şi dârz. Situaţia stângei fran­ceze nu va fi uşoară. ■. In Anglia, guvernul Macdonald a învăţat în ultima săptămână, ce însemnează lipsa unei majorităţii parlamentare constante. Eri, la votarea unei moţiuni de neîncre­­der­e propusă de conservatori, gu­vernul a scăpat graţie ajutorului liberalilor, cari, după cum de­clară d. Asquith, acordă guvernu­lui încă un mic răgaz, de încer­care. Laburiştii s’au convins în­că odată că guvernul lor trăeşte şi va trăi din mila partidului capi­talist liberal, atâta timp cât­ d. Lloyd George va socoti util să-i a­­corde zile numărate.­­ In asemenea împrejurări, se poate oare susţine că stânga guv­vernează Occidentul? A. H. M. u. Stabilizarea convenţiunilor Proectul de lege al imp­re­viziunii Legiuitorul român este plin­­de in­tenţii bune. Nu este totdeauna pre­văzător, nu se încumetă să pareze e­­venimentele, dar când evenimentele se produc, el sfârşeşte totdeauna prin a interveni, mânat de cele mai fru­moase imbolduri. Când leul continuă să joace pe co­tele schimbului cel mai neastâmpărat tontoroiu, cu toate speranţele noas­tre de-al vedea odată aşezat cât mai sus, — când averi se fac şi se pierd în umbra acestui joc drăcesc, când în măsurarea atât de necesară­­a valorilor de tot soiul nu se mai poate conta pe nimic, ce era, ce putea fi mai firesc decât o intervenţiune bine cugetată a legiuitorului în scopul „sta­bilizării convenţiunilor”. Dacă leul, unitate de măsură, se schimbă, să schimbăm valorile după el. Iată ideia de la care pleacă proec­­tul de lege, zis al impreviziunii. Şi a­­tunci dispoziţiile sale sunt tot atâtea invitaţiuni adresate instanţelor jude­cătoreşti să alerge după leu, spre­ a restabili pe baza valorii sale de fie­care zi „raportul de echivalenţă” în contracte, în teorie, nimic mai frumos, şi nu mă mir de aceia că distinsul meu coleg dl. Azravorian a fost atras de „înaltul caracter moral” al proec­­tului d-lui Ministru de Justiţie. Mo­rala şi Dreptul sunt însă lucruri deosebite, şi nu e greu de prevăzut că în practică dispoziţiunile propuse Parlamentului de d. Mârzescu vor duce — dacă vor fi votate aşa cum sunt — la cel mai formidabil imbro­glio juridic ce se poate închipui. Tri­bunalele noastre care sunt de cinci ani de zile tribunalele chiriaşilor şi ale proprietarilor, ar fi de mâine tri­bunalele impreviziunii. Căci fireşte, în ţara în care nu se prevede nicio­dată nimic, prea puţine convenţii — faţă cu textele largi ale Legii —­ vor fi ferite de asaltul revizuirii. Din copioasa expunere de moti­ve, care însoţeşte Ante-proectul, par­lamentarii noştri vor putea cunoaşte nu numai antecedentele sale străine, dar şi justificarea teoretică a noţiunii pe care sunt chemaţi s’o reglementeze. Aceia dintre dânşii cari nu sunt jurişti vor afla că principala vir­tute a contractelor este puterea lor­­e­­xecutorie. Cel care s’a obligat trebue, după lege, saşi îndeplinească obli­gaţia. Această necesitate stă la baza dreptului civil. Ea sufere totuşi o excepţie: forţa majoră. Faţă de complexul de împrejurări neprevăzute pe cari războiul l’a cre­­iat s’a pus întrebarea: este acesta­­un caz de forţă majoră?­­ — Da, s’a răspuns* când face imposibilă execuţia obligaţiunilor. Fă­ră a fi imposibilă, execuţia poata fi însă deosebit de oneroasă; ea poate fi ruinătoare pentru debitorul care s’a o­­bligat într’un moment în care nu se partea prevedea enormitatea pertur­baţiunilor economice care vor rezulta din faptul războiului. Şi atunci pen­­trucă Legea civilă nu coprindea ni­­căeri dispoziţiuni explicite care să în­­gădue deslegarea facilă a acestei si­­tuaţiuni. Jurisprudenţa — adaptând soluţiunile sale împrejurărilor — a construit, pe baza vechei clauze ro­mane „rebus sic stantibus”, teoria impreviziunii. Foarte prudentă, ca toţi cei cari creiază din materie vie, ea a mărginit creaţiunea sa la anu­mite categorii de contracte: la acele de natură comercială, cu livrări suc­cesive, la contractele de furnituri, etc. Legea italiană din 27 Mai 1915, legea franceză din 21 Ianuarie 1918, au consacrat acest punct de vedere. Ele au dat părţii interesate, dreptul de a cere rezilierea unor asemenea contracte, când executarea a devenit, prin forţa împrejurărilor, fără ra­port cu contraprestaţia primită. Pen­­tru că această derogare de la dreptul comun presupune însă imposibilitatea părţilor de a prevedea evenimentele şi urmările lor asupra vieţii econo­mice, legiuitorii străini limitau cu grijă dreptul de a cere ruperea­ con­tractelor la cele încheiate până la­ o anumită dată foarte apropiată de fi­nele războiului. Trezindu-se atât de târziu, legiuitorul român a crezut că poate face mult mai mult. El nu s’a mulţumit să admită anularea „orică­ror convenţiuni cu titlu oneros”, în­cheiate înainte de promulgarea legii, dacă nu vor fi primit nici un început de executare, — nu s’a mulţumit­ să admită rezilierea convenţiilor comer­ciale, cu prestaţii periodice, a con­tractelor de arendă şi de antepriză, încheiate înainte de 11 Noembrie 1918 (data armistiţiului) chiar dacă au primit un început de executare,­­ ci a admis şi revizuirea de câte ori va fi nevoe­a contractelor de rentă viageră, de concesii şi ante­­prize publice, de pensiuni alimen­tare, încheiate la orice dată înainte de promulgare, şi a contractelor co­merciale cu prestaţii succesive, a ce­lor de arendă şi de întreprinderi pri­vate, încheiate între 11 Noembrie 1918 şi promulgarea legii. Acest eveniment al promulgării, formidabil pentru autorul proectului, este aşa­dar limita impreviziunii! Mi se pare prea puţin şi totodată prea mult. De şase ani, trăim vre­muri excepţionale. A chema la ru­perea contractelor pe toţi cei care şi-au imaginat, prin nu ştiu ce iluzie, că se mişcă în normal, este excesiv. Urmărind o echitate utopică, legea impreviziunii va face din solidul Drept civil al obligaţiunilor o moară de vânt. Toţi cei care-şi dau soco­teală că norma juridică trebue să fie nu atât o promisiune morală cât mai cu seamă o garanţie de stabilitate, vor privi cu îngrijorare inovaţiunile an­teproectului impreviziunii. EUGEN CRĂCIUN EXPLOATAREA BOGĂȚIILOR STATULUI Pescăriile Statului Reorganizarea lor.­­ Cele mai satisfăcătoare sisteme de exploatare ------------------ — 1 61 I I« - ^ ----------------­ In articolul publicat în N-rul 331S al ziarului, am analizat diversele sisteme de exploatare ele pescării­lor statului arătând avantagiile şi neajunsurile ce decurg din ele. Mai jos publicăm Ultimele două sisteme—cele mai satisfăcătoare— precum şi o serie de cons­idera­tiferi critice asupra întregei probleme. CONCESIONAREA PESCUITULUI CĂTRE COOPERATIVELE DE PESCARI încă din anul 1915 am publicat un studiu asupra pescăriilor în care preconizam, ca cel mai favo­rabil sistem de exploatare, conce­sionarea pescuitului cooperativelor de pescari, ceea ce consideram rea­lizabil! şi drept căci convingerea noastră pornea de la cea mai hotă­­­râtă utopie sentimentală, întrezăream și propuneam o or­ganizare cooperatistă profesională în stil mare care să cuprindă toti pescarii ce pescuesc în apele sta­tului. In fiecare regiune să se organi­zeze câte o cooperativă de pescari care să pescuiască anumite ape. Mai multe cooperative să formeze o centrală regională, iar acestea, o centrală cooperatistă în­ legătură de funcţionare cu ministerul de a­­gricultură, direcţiunea generală a pescăriilor. Concesionarea pescăritu­lui s-ar fi făcut sub forma unei a­­rendări în bani potrivit cu puterea de producţie a apelor. Astfel alcătuită această organi­zare, ar fi făcut ca pescarul să be­neficieze integral de munca sa, in-­­du­stria şi comerţul cu peşte. Teoreticeşte este o organizare ire­proşabilă cu caracter social şi eco­nomic care desăvârşeşte spiritul de solidaritate. Realizarea sa practică va întâm­pina dificultăţi organice cari ne fac să ne îndoim­ serios dacă s-ar putea realiza­­vre­odată prin propriile forţe ale pescarilor. Mişcarea Cooperatistă la noi, aso­ciaţia de interese a celor mulţi, a făcut progrese însemnate că astăzi cooperaţia se emancipează şi se des­cătuşează de oficialitate, pentru­ a deveni un­ organism economic liber. Această mişcare a cuprins de câţi­va ani şi pescăriile şi s-a­ înfiinţat în­ câteva regiuni, cooperative de pescuit, care ne­având nici o legă­tură de interese, lucrează separat, nu-şi dau­ nici un ajutor, de aceea unele s-au şi disolvat, aducând o neîncredere adâncă în pescari. Totodată majoritatea acestor Co­operative nu au! Un scop hotărât de solidaritate profesională căci îfi composiţia lor intră numeroase e­­lemente străine de pescării, inevi­tabilii factori rurali cari şi-arî pus la gând să nul lipsească din nici o întreprindere cu perspective de ren­tabilitate. Pescarul trăeşte cu’ Convingerea că binele său este strâns legat de libertatea sa, de valorificarea mUW- cei prin el însuşi — şi se fereşte şi nu are încredere îrr acest Comu­nism economic, redus la propriile sale puteri materiale şi intelectu­ale, care îi ridică orice iniţiativă, şi îl subordonează unui consiliu de administraţie în care nu vede decât un intrus. ORGANIZAREA COOPERAŢIEI De altfel cooperaţia în­ pescării nu este simplă şi nu se reduce la o simplă formulă, ci la o organizare complicată. Această asociaţie se se poate face sub două forme : ori să se păstreze cel mai curat indi­vidualism în sânul­­cooperaţiei fie­care pescuind cu instrumentele sale proprii şi neutilizând în comun, decât industria şi comerţul c® peş­te, formulă economică care va da naştere la o complexitate de forme urmând în" moil_ faţa], neîncre­derea şi l­ich­i­da­rea igene să se pun în i mentele modalitate­­mult mai avan­­tagioasă şi care poate să dea rezul­tate mult mai bune, cu­ toate gre­utăţile de conducere şi armonizare a intereselor fiecăruia. Dar cooperativele organizate ast­fel, prin ele însăşi, reduse la mun­ca şi capitalul pescarilor şi admi­ţând că vor, funcţiona, cu toate difi­cultăţile ce am relevat, nu vor fi preocupate de­cât de pescuit, vor păstra acelaşi empirism în lucră­rile de hidrologie, transportul şi industria peştelui aşa că se va per­petua aceiaşi stare de inferioritate mai ales că statul, debarasat de a­­ceste preocupări cu caracter tech­nic, comercial şi industrial, va ră­mâne în afară de acţiunea masei pescarilor. Cooperaţia la pescării, sub forma unei organizări în masă a tuturor pescarilor, nu poate conduce la nicii un rezultat bun economic şi ştiinţi­fic. CONCESIONAREA PESCĂRIILOR LA SOCIETĂŢI PARTICULARE Urmărirnd realizarea unei exploa­tări raţionale care să satisfacă ne­cesităţile pescarilor, ale populaţi­­unei Consumatoare, ale intereselor generale care cer valorificarea a­­pelor şi terenurilor, inundabile, ca operă economică şi ştiinţifică, am ajuns după analiza sistemelor, pre­cedente, la Ultimul sistem pe care îl vom denumi CAPITALIST, dar care cu­ toate acestea este mai de­mocratic şi folositor ca toate cele­­lalate, dacă din­ această societate vor face parte toţi pescarii vânători cherhanagii, comercianţii şi indus­triaşii de peşte cu statul ca coin­teresat. Este o asociaţie largă şi sănătoa­să între muncă şi capital. Valorificarea pescăriilor şi tutu­ror ramurilor de producţie agricolă dinn regiunea inundabilă, nul ,se poa­te face decât dacă se va dispune de capital mare de îmbunătăţire, valorificare şi exploatare. Şi pentru realizarea acestei mari n­evoi economice se impune o soli­darizare a fin­anţei româneşti cu capitalul şi mitrvea pescarilor şi aportul statului pentru a lua fi­inţă o societate puternică, bine or­ganizată, căreia să i se concesio­neze pescuitul şi exploatarea tere­nurilor din zona inundabilă, — pro­prietatea statului, — pe temeiul co­­interesării, du­pă anumite norme şî pe bază de condiţiuni precise pen­tru ca această valorificare să fie împinsă către maximum de pro­­ducţiune. Nu se poate pune în valoare pes­căriile de­cât prin ajutorul banilor; nU vom organiza pes­cuitul în întreaga ţară, de­cât prin o organizare puternică; nu vom mări producţia apelor de­cât numai at­nei când vom îndepli­ni un program de lucrări bine stu­diat, ceea ce va necesita angajarea de capitaluri mari şi de care nu poate dispune nici statul, nici­­coo­perativele, nici arendaşii. Astfel fiind acest sistem de impunere ca o fatalitate şi trebue acceptat. Trebuesc stabilite însă condiţiuni inteligente de exploatare . Şi noi avem încredere în erudiţiunea pis­cicolă a actualului director, general al pescăriilor d. dr. P. P. Baia, şi profund cunoscător al acestor­ pro­bleme. A dăinuit prea mult actuala or­ganizare hibridă a pescăriilor, con­cepută astfel numai dintr‘un înaU sentiment de ^Cavitate să mai ceară • X ' ■''eastn alcăt­u­ire dăunătoare'' intereselor tăr­ii. * Intr’unul din numerile viitoare vom publica si o serie de conside­ration! critice asupra întregei pro­bleme. T. CALINESCU Medic veterinar Fost administrator de­pesitării Situaţia sumarii­l Băncii Nationale PE ZIUA DE 10 MAI 1924 Comparată cu cea din 3 Mai, situ­aţia pe 19 Mai prezintă variaţiuni minime. Circulaţia s’a micşorat cu 9 mi­lioane, trecând de la 17659 mi­lioane la 17.650 milioane. Scontul s’a urcat cu 2 milioane — 5889 milioane la 3 Mai contra 5891 milioane la 16 Mai. Şi lombardul e nemişcat: 372 milioane la 10 Mai contra 371 mili­oane la 3 Mai. Conturi curente şi recipise la vederi trec în cursul săptămânei de la 626 milioane la 611 milioane. Precum se vede, diferenţele săp­tămânei sunt mici. La data de 18 Mai 1923, scontul era de £348 milioane şi lombardul de 267 milioane numai. Banca, e incontestabil, a fost mai largă în a­­cordarea împrumuturilor, însă pen­tru nevoile pieţei nu e deajuns. Beneficiile săptămânei cresc la 132 milioane contra 125 milioane la 3 Mai­ __________ Un atentat In contra Iui Herriot ? BERLIN, 30 (Rador). — „Berliner Tag­eblat” redă o știre neconfirmată cum că un roialist_ar fi comis un atentat cu revolverul în contra d-lui Herriot în momentul când acesta îm­preună cu generalul Cas­tel­nan vroiau să plece la Lyon. Generalul Castelnau care Var fi apărat pe Her­­riot, ar fi fost rănit. Agenția „Rador” n’a pri­mit până acum confirma­rea acestei știri de la Pa­ris. Restaurarea monumentelor distruse de război PARIS, 30 (Rador). — D. Rocke­feller a informat pe d. Poincaré că pune la dispoziția comitetului fran­­co-american un milion de dolari pentru restaurarea monumentelor franceze, care au fost devastate pe timpul războiului. Această sumă va servi în special pentru restaurarea catedralei de la Reims, a castelului din parcul Fontainebleau şi a clă­dirilor şi fântânelor din Versailles. Rockefeller adaugă că aceste co­mori de artă fac parte din patri­moniul tuturor naţiunilor şi adaugă că face ofranda nu numai din mo­tive artistice ci şi pentru a-­şi ex­prima simpatia ce o are pentru Franţa. 1) Poincaré a răspuns mulțumind d-lui Rockefeller pentru sentimen­tele de prietenie față de Franţa. Conferinţele asupra Poloniei Un distins călător din Apus, cu­noscând insă bine Orientul, se mira deunăzi, cât de puţin se cer­cetează şi cât de rău se înţeleg unele pe altele, popoarele mai mici din centrul şi răsăritul Europei. Intr’adevăr pe când în Franţa, An­glia, Germania sau Italia, tradiţia legăturilor culturale şi economice este veche şi permanentă, în ţările din apropierea noastră atenţia tine­retului şi a intelectualilor a fost atrasă aproape exclusiv spre apus şi a lipsit de cele mai multe ori contactul permanent şi cunoaşterea obiectivă şi desinteresată a ţărilor învecinate. La noi în­deosebi, cunoaşterea ţărilor vecine se reducea mai mult la legăturile păstrate de fraţii cari se aflau sub stăpânirea străină şi cel mult la o cunoaştere oficială cu scopuri militare defensive, ambele unilaterale şi tendenţioase. Unele ţări păreau la prima vedere mai favorite in această privinţă, însă, numai în aparenţă. In Bulgaria, de pildă, mulţi inte­lectuali şi încă mai mulţi oameni din popor cari petrecuse timp în­delungat la noi, cercetaseră ţara şi locurile cu amănuntul, dar, în ge­neral, le lipsia ,şi lor ca şi nouă a­­cea cunoaştere aprofundată a spiri­tului, a tradiţiilor neamului şi a resorturilor de cari dispune fiecare popor în împrejurări excepţionale. Cât de păgubitoare au fost pentru noi aceste lipsuri ne-au arăta­t-o îndeajuns multe experienţe dure­roase ale războiului. Noile transformări ale păcii au complicat încă şi mai mult pro­blema. Mai mult poate de­cât ne­voile apărărei naţionale,­­ trium­ful principiului naţionalităţilor şi progresul continuu al ideilor demo­cratice, reclamă azi o coordonare a idealurilor, o colaborare strânsă şi permanentă între popoare în toate manifestările lor. Acestea nu se pot statornici fără ca între massele mai largi ale societăţei să existe acea simpatie înţelegătoare pe care nu­mai cunoaşterea obiectivă şi desin­­teresată o poate deştepta şi între­ţine. Opera de propagandă întreprinsă după războiu prin publicaţiuni do­cumentate începe a fi lărgită şi cei cari s’au distins mai mult pe acest teren dintre vecinii noştri, au fost prietenii şi aliaţii polonezi. O iniţiativă fericită se anunţă că se va realiza, sub patronajul Insti­tutului Economic Românesc. S’a or­ganizat un ciclu de conferinţe cu proecţiuni în amfiteatrul Fundaţiei Carol I. Ele se vor ţine între 2 şi 20 iunie, la intervale scurte, pentru ca impresia de ansamblu să se degajeze cu uşurinţă, iar unele din ele vor fi, pe cât ştim, onorate de prezenţa familiei regale, o chezăşie mai mult, — alături de p renumele d-lui Iorga, care deschide ciclul — pentru ca succesul lor să fie cât mai mare. Trecutul şi prezentul nobilului popor polon, arta, cultura tradiţiile lui juridice, bogăţiile subsolului, vi­aţa economică şi financiară a Po­loniei nu vor interesa numai pe inte­lectualii noştri ci­­şi cercurile comer­ciale şi industriale din România, doritoare­a cunoaşte în deosebi con­diţiile î­n cari se pot crea legături de afaceri, spre câştigul ambelor ţări şi de a afla roadele experienţe­lor instructive financiare şi mone­tare, prin care a trecut cu succes tânăra republică aliată şi amică. Iniţiativa care are toate şansele islândei, va fi urm­ată de excursii colective de studii şrorinţifice şi co­merciale, precum şi de un schimb de studenţi şi profesori între insti­tuţiile culturale ale ambelor ţări. Ca o primă manifestare la apro­piere sufletească şi culturală între două popoare pe cari le leagă tradi­­ţiuni ve£hi şi mari iniţiativa Insti­tutului Economic Românesc, meri­tă să fie sprijinită de toţi cei cari îşi iubesc ţara, pacea ,şi înfrăţirea nea­murilor. ST. STANESCU PENTRU SEZONUL de „ARGUS“ IEI

Next