Argus, noiembrie 1924 (Anul 15, nr. 3460-3484)
1924-11-02 / nr. 3460
M Inul XV No. 3460 ABONAMENTE: IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 ,, 3 lei In tară. 6 Iei în străinătate BIROURILE: bucu R E ș TI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6\93 si 23\69 ~ .,*-?**»* Oftor- ^ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S« Pauker $1 H. F. Valentin 6 PAGINI INDUSTRIEI si FINANTE! Director: Grîgore Gafencu Duminica 2 Noembrie 1924 PUBLICITATEA*. % Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder al 8. Berge* tk. lipsit tirada Ifssfi Katptargtaid) I Trista B U atoria oamenilor polei Dosare peste dosare, iau zilnic drumul parchetului. Se cere să se facă dreptate. Se cere pedepsirea vinovaţilor, a tuturor vinovaţilor. Nu este, oare, zadarnică urmărirea acestor iraud® numai pe calea justiţiei? E cert că nici negustorii, nici funcţionarii, nici societate noastră nu sunt un aşa hal, încât să nu se vadă, în fraudele comise, decât numai rezultatul unor instincte rele. Fraudele ce ies la iveală au drept pricină formidabila luptă pentru existenţă care, de la războiu încoace, se desfăşoară la condiţii de nemaipomenită brutalitate. Vexatoriile măsuri de restricţiune au înăsprit această luptă, silind lumea să recurgă la tot felul de maşinaţiuni pentru a ocoli piedicile ce se ridicau în cale. Când s’au pus preţuri maximale a înflorit specula, Gând s’a decretat contingentarea cerealelor falsificarea certificatelor, date de primari, a luat proporţii fantastice. Când a fost prohibit importul covoarelor a început contrabanda. Când a fost oprit exportul vitelor a înflorit trecerea lor clandestină peste graniţă. Când a fost limitat exportul de oameni, paşaportul este, desigur, un atentat la libertatea individuală, — s’a desvoltat o nouă industrie, aceea a paşapoartelor. Fraudele vor fi veşnic la ordinea zilei, cât timp vor dăinui restricţiile de tot felul, mizeria funcţionarilor, toate actualele grele condiţii de viaţă, fiindcă adevăr grăeşte cronicarul când spune că „nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”. Bărbatul politic, conducător de oameni, nu este un moralist, care să se închidă în regalele eticei. Nu este nici magistratul, care apucă textele rigide ale legilor. Dacă justiţia are menirea să pedepsească pe vinovaţi, omul politic are îndatorirea să suprime cauzala demoralizării şi ale conrupţiei. Numai aşa vor dispare tristele fenomene de astăzi numai aşa va reînvia vremea lin curgătoare de odinioară, când, netulburaţi de viziunea atâtor fapte urâte, puteam vorbi, senini,, de farmecul plăsărilor și al florilor. A. Pentru ca să ocolim cuvântul de „criză“, am voit sa întrebuinţăm cuvântul de jenei al ministrului de finanţe şi fără a voisă facem vreun joc de cuvinte, — care nu-şi are de altfel loc în expunerea grelei situaţiuni în care se află industria noastră—am fost nevoiţi să scrim în fruntea articolului, cuvântul care să amintească dezastrul Germaniei de acum o sută şi mai bine de ani, pe vremea lui Napoleon cel Mare. Factorii răspunzători ai producţiunei noastre trebue să dea toată atenţiunea pentru ca împrejurările de azi să nu pregătească un dezastru al industriei noastre încă neconsolidată. Care e actuala situaţiune? Un tablou sugestiv al crizei ce bântue în industrie poate fi arătat în următoarele scurte enunţări: ziua de opt ore, — cinci zile de lucru pe săptămână în loc de şase,— concedieri de lucrători, — micşorarea producţiunei şi ceea ce e mai grav : stocarea în magazii a produselor obţinute cu atâtea sacrificii. Pentru atenuarea unei asemenea sitiaţiuni dar mai ales pentru prevenirea vreunui dezastru, e natural,—şi nu se insistă în presă încă destul asupra acestui punct — ca factorul psihologic şi moral al întreprinzătorului să joace un rol precumpănitor,oricare ar fi concursul pe care l-ar cere şi obţine de la Stat. In această ordine al domeniului moral trebue să amintim în întâiul rând că munca fără păstrare nu preţueşte mult. Azi se cheltueşte prea mult şi pretutindenea. Moravurile sociale dinainte de război trebuesc reintroduse : nu se poate vorbi de economia generală a ţării dacă fiecare din noi, fiecare industriaş nu-şi însuşeşte, nu voeşte să reînvie principiul economiei. Odată acesta împlinit, — şi Statul la rândul său va trebui să-şi dea tributul. Industriaşii nu-i cer de altfel decât să facă, să împlinească ce au făcut ţările care ne înconjoară. Nu suntem singurii cari avem o situaţiune aşa de grea. Ţări vecine cu noi au trecut, acum doi ani, prin asemenea împrejurări. Ele, în afară de măsurile generale, pe cari nici locul, nici timpul nu ne îngădue să le expunem aci, — au întrebuinţat şi două mijloace eficace pentru vremurile de azi pe cari ţara noastră are dreptul să le ceară guvernului. Ungaria, în urma perderei teritoriilor sale, şi-a apărat cu o rară îndârjire industria ei desfăcută de celelalte trupuri. Cu toate că era o ţară învinsă, nu s’a sfiit să-şi stabilească un tarif vamal aproape prohibitiv. Cehoslovacia de asemenea, după ce şi-a îngrădit piaţa eî de desfacere interioară cu o protecţiune vamală suficientă, a ştiut prino politică comercială dibace să invadeze cu produsele sale Orientul şi piaţa noastră. Dar această ţară a făcut mai mult. Ea a voit isbutit acum doi ani, să previe consecinţele crizei valutare ““ , de J. ARAPU poltică activă de construcţiuni de lucrări mari publice, reînviorând cu orice sacrificiu munca care lâncezia. Iată, dar, exemple concrete de chipul cum se apără alte ţări. Oare nouă ne poate fi îngăduit o pasivitate a organelor noastre de Stat? Ameliorarea situaţiunei să vie numai dela industriaşii în SIS! Am erede şi aceasta dacă alte surse de bogăţii ale ţărei noastre ar putea ameliora balanţa noastră economică. Dar, din nefericire, pentru alţi ani încă, agricultural azi încăpută pe mâinile unei ţărănimi neiniţiată la condiţiunile prielnice de mărire a producţiunei, nu va putea da prisoase de bogăţii şi industria, în mod firesc, va trebui să tindăsă ia în economia generală a ţării un rol de creator de avuţii. Acest rol poate fi mai lesne lămurit dacă luăm im exemplu. Maşinele şi metalele lucrate importate în ţară în 1923 reprezintă 24 la sută din importul nostru total de 20 miliarde lei adică aproape 4 miliarde. Ori, industria noastră metalurgică poate azi, în condiţiunile grele în care se află, să satisfacă 70 la sută din nevoile consumaţiunei ţărei. Aceste cifre ne arată încă drumul care mai trebue parcurs pentru ca şi această ■însemnată industrie să poată să amelioreze şi mai mult balanţa noastră economică. Alte ţări, cu o pregătire technică şi o viaţă industrială mai veche, îşi apără balanţa avuţiilor lor cu o politică hotărât protecţionistă. La noi nu putem spune acelaşi lucru. Tariful nostru vamal e absolut insuficient pentru unele industrii. Şi nu putem da o mai strălucită justificare a arătărei de mai sus decât dacă amintim ultimele declaraţiuni ataşaţilor comerciali streini. Ei au recunoscut că la noi unele industrii cu puteri de protecţiune suficientă pentru consumul interior, n’au putut obţine decât măriri tarifare destul de modeste. Când comerţul străin judecă în acest chip lipsa de proteguire a intereselor noastre vitale, avem datoria să dăm semnalul de alarmă şi să prevenim opinia publică asupra dezastrului ce se pregăteşte industriei noastre. Am arătat că un al doilea mijloc pentru a atenua criza de producţiune industrială ar fi deschiderea unor perspective de lucrări mari ale Statului, încheierea cu excedent© a compturilor finanţelor publice pe anul trecut şi acest an, ne îngădue să credem că în fine politica de comprimare pentru lucrările de Stat şi ale C. F R. a încetat. Şi dacă totuşi înviorarea vieţei industriale nu poate să se întrezărească decât pentru 1925, cel puţin azi industriaşul să-şi vază silinţele sale de rezistenţă împotriva crizei care-i apasă, ajutate, susţinute de o voinţă de un program pe care-l aşteaptă de la guvern. I. ARAPU =0*0=380---— ' Mișcarea sindicală ---10:I.C de Grigore L. Trancu-Iași fost ministru al munci Roadele aplicărei legei sindicatelor după o statistică întocmită de ministerul muncei începeam expunerea de motive la terte a sindicatelor profesionale votată în 1921 cu următoarea fraă: ..Când vă prezentam în sesiunea trecută legea pentru reglementarea conflictelor colective de muncă, recunoșteam necesitatea întocmirei unui cod general al muncii precum și a organizareasociațiunilor profesionale. Proectul de față reprezintă primul pas către înfăptuirer, angajamentelor luate” şi sfârşeam acea expunere spunând: Reglementând astfel exerciţiul dreptului de liberă asociere profesională, intenţionăm să dăm la timp mişcărei asociative de la noi o altă îndrumare, care nu va mai putea naşte dezamăgirea de astăzi”. Dacă urmărind datele statisticeonstatăm că înainte de aplicaţiunea legei conflictelor colective de muncă se pierdeau aproape 2 milioane de zile de lucru pe an, care acum se câştigă şi de economia ţărei şi de bugetul muncitorilor, roadele legei sindicatelor sunt tot aşa de bogate şi folositoare pentru ţară. „Mişcarea sindicală în anul 1923” publicată zilele acestea de Ministerul Muncii şi extrasă din Buletinul Muncii, pe care l-am înfiinţat de la începutul Ministerului, ne dă cele mai recente date asupra organizărilor muncitoreşti. E de notat că în ultimul timp dezvoltarea acestei mişcări a fost mult stingherită prin legea asupra persoanelor morale, votată de actualul parlament şi prin care lege se iau multe din uşurinţele constituirei sindicatelor, aşa după cum am prevăzut în legea dela 1921. Sunt două feluri de organizaţiuni profesionale: Uniunile cari s’au ridicat la 11 uniuni patronale şi 17 muncitoreşti cu un număr de 14373 patroni , 59743 lucrători afiliaţi şi Sindicatele autonome neafiliate la uniuni cari sunt în număr de 94 patronale cu 9385 membri, 93 sindicate muncitoreşti cu 18463 membri şi 23 mixte cu 3802 membri. S’au mai constituit în 1923 încă 11 sindicate cu 761 membri urmând persoane din diverse profesiuni libere constituind unele, organizatione pur intelectuale (ziarişti), altele reclamând o pregătire tehnică specială (dentişti). In total peste 106.000 (una sută şasemii) de patroni şi lucrători sunt organizaţi mai ales în industrie şi comerţ, conform legei dela 1921. De la 1922 la 1923 a fost un spor de 12.201 persoane sindicalizate. In fruntea provinciilor din punctul de vedere al gradului de organizare este Transilvania cu numărul cel mai mare de asociaţii profesionale şi elemente organizate. BUGETELE SINDICATELOR Din punctul de vedere al bugetelor, organizaţiile patronale au avut la venituri circa 7 milioane şi cele muncitoreşti circa 20 milioane, iar la cheltueli cele patronale 6 milioane jum., iar cele muncitoreşti circa 17 milioane juri. OPERE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE Să cercetăm acum rolul pe care sindicatele l-au avut din punctul de vedere economic şi cultural. Organizaţiile profesionale întreţin următoarele instituţii: 36 cu caracter economic precum: cooperative de producţie, consum societăţi de ajutor reciproc, asigurare, procurare de locuinţe, împrumut, etc. 76 cu caracter social (oficii particulare de plasare, etc.). 115 instituţii cu caracter educativ şi cultural (şcoli profesion de adulţi, case de cetire, biblio- organizări de cursuri, grupări rare, etc.). Total 227 de instituţii econom culturale şi sociale. Din acestea 39 aparţin iniţiativei exclusiv particulare şi 179 celei muncitoreşti, plus 5 organizaţiilor mixte şi 4 liber profesionişti. Pentru apărarea intereselor profesionale, cât şi în vederea operei de cultură şi educaţie profesională, organizaţiile profesionale, patronate şi muncitoreşti au scos în 1923 un număr de 40 publicaţii din care 31 periodice. Patronii editează 12, iar lucrătorii 28. APLANAREA CONFLICTELOR DE MUNCA Publicaliunea mai sus citată a Ministerului Muncii încheie studiul asupra mişcărei sindicale examinând rolul sindicatelor în aplanarea conflictelor de muncă. Ele dau deplină importanţă însărcinării ce li se încredinţează şi intervenţia lor nu poate fi decât folositoare pentru aplanarea conflictelor, întrucât împăcarea este mai uşoară unde intră elementele organizate. „Din 348 conflicte şi care organizaţiile profesionale au fost direct şi indirect interesate, spune ministerul, intervenţia reprezentanţilor organizaţiilor patronale s-a produs în 35 cazuri, iar în 310 cazuri au intervenit reprezentanţii asociaţiilor muncitoreşti. Tratativele angajate cu aceste organizaţiuni s’au terminat în 108 cazuri prin încheerea unor convenţii colective, iar în 240 cazuri prin menţinerea „situaţiilei în curs sau în foarte rare cazuri prin eşuarea tratativelor”. PIEDICILE PUSE Dacă aceste organizaţiuni nu i s’ar fi pus diferita piedici şi prin legi şi prin dispoziţiuni administrative, sindicatele noastre ar fi ajuns departe garantând astfel printr’o sănătoasă organizare profesională, buna starea materială şi Înălţarea culturală a muncitorime! noastre. SINDICATE RURALE îmi pare rău că nu s’a înţeles rostul sindicatelor rurale. în lista sindicatelor agăsim decât 8 sindicate unul de pescari cu 810 n sindicat-muncitoresc cu 66 membri şi 3 mixte cu 490 membri. Prin împărţirea pământului la ţărani, rostul sindicatelor rurale este important şi era menit să înlesnească intensificarea producţiei şi putinţa de desfacere a produselor. Trebuia bună voinţă din partea celor ce aplicau legea. Noi n’am putut s’o aplicăm decât cele câteva luni dela început. Şi la facerea legilor, dar mai ales la aplicarea lor trebuie ca întâi cei cari sunt chemaţi să le aplice să fie convinşi de nevoia lor şi de avantagiile ce se obţin prin cinstită aplicare. Situaţia politică* O*H!E£L .Se vorbeşte, iarăşi, de un acord ce s‘ar trata intre unele grupări ale opoziţiei De astă dată s'ar pune la cale stabilirea unei înţelegeri între partidul naţional şi cel naţionalist al poporului pentru răsturnarea guvernului. Tara priveşte cu simpatie orice regrupare a opoziţiei, fiindcă ea ştie, din experienţa atâtor state, că mulţimea fracţiunilor şi a facţiunilor politice împiedică orice îndrumare sănătoasă a vieţei publice. Acolo unde această viaţă este robustă, fiinţează ori sistemul celor două partide, ca în Anglia, — unde ivirea celui de al treilea partid a creat o vremelnică stare mormold — ori sistemul coaliţiilor parlamentare, ca în Franţa, de pildă. Până la introducerea sufragiului universal noi am practicat sistemul englez. După răsboi, au apărut mai multe partide, fiecare cu dorinţa, însă, de a domina întreaga situaţie, adică să joace rolul partidelor din sistemul englez. Aceasta din pricină că la noi guvernele crează parlamentele şi, prin urmare, este exclus sistemul francez al colaborărei parlamentare. Dar partidele noastre în loc de a se uni pentru a da un guvern unitar şi tare, căruia ţara să-i dea apoi un parlament, ele au început să se fărâmiţeze, în credinţa că fiecare ar putea ajunge la guvern şi ar putea să-şi creeze corpul legiuitor. Totuşi, situaţia de azi arată că această socoteală a fost greşită. Nu-i de ajuns să ai o olamizaţie numită partid, pentru a putea veni şi la guvern şi, întrucât mai nici unul din partidele opoziţiei, în forma lor actuală, nu are un drept mai mult în succesiunea guvernului liberal, întrucît sistemul coaliţiilor este exclus, pare evident că acel partid se va impune cu mai multă tărie la guvernul de mâine, care va putea să-şi asimileze şi alte organizaţii şi cât mai multe. Iată de ce revine mereu chestia fuziunei ori colaborărei între gravările analitiei şi iată de ce opinia publică, privind ca simpatie aceste sforţări, nu aşteaptă decât să se treacă de la vorbe la fapte. T. P. EXTESIVA Primele Ştiri ce sosesc de la alegerile din Anglia, anunţă succese ale partidului conservator. Faţă de 170 aleşi conservatori, laburiştii nu au decât 70 aleşi şi liberalii 20. Triumf conservator, regresiune laburistă, eclipsă, aproape totală, liberală. Partizanii d-lui Baldwin sunt Pe cale să cucerească, — afară dacă evenimente neaşteptate şi puţin probabile, vor schimba proporţia ce se desprinde din primele rezultate — o majoritate mai puternică decât le trebue pentru a fi cu desăvârşire stăpânii situaţiei. Faimosul „trumahi parlamentar“ adică prezenţa în parlament a trei partide, din care nici unul nu e mai mare decât celelalte două împreună, nu va mai dăinui. Anglia va avea din nou o majoritate guvernamentală compactă şi omogenă. Această situaţie va fi în deosebi fatală partidului liberal, care jertfindu-se în ultimele alegeri, pe altarul cauzei I burgheze, va fi contribuit la succesul unei guvernări, al cărei control îl va scăpa cu desăvârșire. Și aceasta va grăbi probabil lichidarea partidului liberal, al cărui stat major strălucit, fără trupe, va trece în rândurile conservatoare, unde trupele sunt numeroase dar fruntaşii, puţini la număr, nn ziua de azi. Dar să lăsăm pe mâine comentarea unor evenimente, care numai atunci vor pe deplin cunoscute. In aşteptarea ultimelor rezultate, se cuvine să ne reamintim, atmosfera în care au început şi au decurs alegerile. Vor fi ,,alegeri murdare“ (dirty elections) a spus un ministru laburist, d. Sidney Webb. Şi aşa au fost. Niciodată în Anglia, vatimele nu au fost mai aprinse.^animozităţile mai exaltate. Scenele de brutalitate s'au ţinut lanţ — nu bine înţeles în sensul oriental al brutalităţilor administrative, ci în sensul unor acte de violenţe, de la alegător la alegător, ai căror principali instigatori se pare că ar fi avut, tot o provenienţă orientală. Alături de laburişti mişunau comuniştii, elemente revoluţionare, în mare parte străini, cum observă mai toate ziarele engleze. Se pare că în învălmăşeala luptei electorale, laburiştii au perdut comanda operaţiunilor, în favoarea acestor elemente de dezordine, care împingeau la absurd programul laburist şi aţâţau la lupta de clasă. Pentru a reacționa împotriva turburătorilor, Macdonald s'a hotărât să dea la iveală scrisoarea lui Zinowiej și să proteste împotriva ei. Dar a fost prea tîrziu. Scrisoarea Si protestul s'au întors impotriva lui. Privită în lumina acestor fapte, victoria conservatoare, dacă se va confirma, capătă o însemnătate şi mai mare, atât pentru Anglia cât şi pentru lumea întreagă. G. G. pe 164.o. Krahul B8nc®i Adriatite din Triest ROMA, 30. — „Giornate d’Italia“ anunţă din Triest că ancheta asupra falimentului Băncei Adriatice ia proporţii tot mai mari. Pare că s’au produs şi delapidări de depozite şi acţiuni, pentru cari directorii şi membrii consiliului de administraţie vor fi traşi la răspundere. Adunarea creditorilor a anunţat că va lua măsurile cele mai riguroase contra direcţiei băncii. -----08=00=300--- Un ser contra scarbiei BERLIN, 30. — „Berliner Lokalanzeiger“ anunţă că profesorul Caronia, directorul clinicei de copii de la Universitatea din Roma, şi colaboratorul său profesorul Cristina, au reuşit să cultive microbii boalei din sângele bolnavilor de scarlatină şi să obţie din ei un ser care a fost injectat copiilor pentru a~i imuniza contra scarlatinei. 4000 de copii de diferite vârste, au fost trataţi cu acest ser şi numai în şeapte cazuri nu s’a înregistrat vreun suc. cea Brutarii cer sporirea preţului sau micşorarea plinei Mile lor demersuri. Răspunsul d-lui ar. Costinescu."&n Gheta dela moara Comercială.Stocurile de grâu Brutarii au venit ori din nou la primărie, unde au stăruit să li se sporească preţul plinei. Cu această ocazie au fost primiţi de d. dr. Costinescu, căruia i-au înmânat un memoriu. Brutarii cer sporirea preţului jimblei de un kilogram dela 10 lei la 12 lei, iar a pâinei negre dela 7 lei la 8.50. Dacă, spun ei, guvernul nu le îngădue sporurile de preţ cerute să le îngădue ca la preţurile actuale să reducă greutatea pâinei cu 200 grame, adică să fabrice o pâine de 800 grame. * * * D. dr. Costinescu le-a răspuns că nu le poate îngădui nici una din cererile formulate fără consimţământul guvernului. Le-a făgăduit însă, să vadă pe primul ministru căruia să-i comunice dorinţele lor. D. dr. Costinescu le-a mai declarat că în urma cercetărilor făcute de d-sa, a putut constata că prețul făinei s’a scumpit. D. dr. Costinescu, a rugat p© brutali ca mâine să vie din nou pentru a le comunica răspunsurile primului ministru. * * * Primăria, primind mai multe plângeri — în care se arată că conducătorii Moarei Comercial a vând în provincie cota de făină de pâine neagră, în loc s’o dea brutarilor din Capitală, d. dr. Costinescu a delegat pe d. P. Niculescu-Rietz să facă o anchetă la numita moară, pentru a controla întrucât sunt adevărate plângerile primite. * * Eri, în morile din Capitală erau următoarele stocuri de grâu și făină. Grâu 357 vagoane. Făină de Iu* 218 vagoane. Făină de jimblă 52 vagoane. Făină de pâine neagră 33 vagoane și făină de secară 2 vagoane. Iipotea d-lui Peter J. de Viator Politica financiară în Statele Unitic Ministrul Statelor Unite la Bucureşti, d. Peter Jav se întoarce la postul său după ce a dat la Washington lămuririle cerute asupra diferendul «HrifTrrire la legea mine![ort Revenirea d-lui Jav la Bucurel o dovadă că neînţelegerea a fost aplanată, fie prin declaraţiile făcute de guvernul român referitoare la interpretarea legei, fie la o modificare eventuală a ei, precum reese dintr’o depeşă din Washington a lui Financial News. Aplanarea diferendului este în orice caz un fapt îmbucurător. România are interes să trăiască în condiţiuni de prietenie cu marea republică transoceanică a cătrei propăşire economică este, în momentul actual, admirată de lumea întreagă. După o şovăire destul de prelungită în cursul căreia politica americană înclină spre izolare şi indiferenţă faţă de Europa, adoptarea planului Dawes pare a fi convins pe Americani că o refacere mai repede a vechiului continent nu este imposibilă dacă va fi susţinută prin capitalurile necesare, înalta finanţa americană înclină acum să creadă că cu aurul ce zace improductiv în pivniţele băncilor americane şi care,după expresiunea energică a unei mari reviste britanice, servă azi atât cât felul vechi s-ar putea stabiliza schimbul ţărilor europene. La Chicago a avut loc zilele acestea congresul Asociaţiei bancherilor americani. Primul punct al moţiunei adoptate a fost „necesitatea investiţiunilor în Europa şi în Anglia; congresul recomandă adoptarea unei atitudini favorabile faţă de împrumuturile europene deoarece aceasta este în interesul finanţei americane”. In discutiunile instructive ce s’au urmat în congres s’a constatat că niciodată situaţia financiară a Statelor Unite n’a fost mai puternică ca azi, niciodată dela războiu progresul întru normalizarea industriei, comerţului şi finanţelor mai accentuat. Şi acum atragem deosebita atenţie a cititorilor asupra nasagiilor următoare ale moţiunei: „Restabilirea condiţiunilor normale în ţara noastră s’a înfăptuit sub imboldul influenţelor pur economice. Aceste influenţe şi rezultatul obţinut dovedesc netemeinicia argumentelor politicanilor oportunişti şi demagogilor radicali cari au căutat o reajustare prin măsuri politice. A sosit timpul intoarcerea spre jocul liber al întreprinderilor particulare si al iniţiativei mivnte, suprimându-se obstacolele ce-i stinghereau. Influenţa guvernamentală şi cea politică în lumea afacerilor trebue redusă la un minimum absolut. Exprimăm nădejdea că guvernul nostru resimte nevoia de a participa oficial la conferinţele ce vor da lumei aspectul comercial pentru zeci de ani. Statele Unite controlează astăzi cea mai mare parte a resurselor de aur din lume, o proporţie prea mare dacă ţinem seamă de vastele interese in joc. Prezenţa acestui am constituie o ameninţare constatată de inflaţia şi ar fi pentru noi unl avant şi hotărâtor să-l distribuim într’o măsură oarecare altor ţări”. Este multă înţelepciune în cuvintele de mai sus cari reprezintă un program întreg atât pentru oamenii politici conducători din Europa cât şi pentru cei din Statele Unite. Celor dintâi, congresul bancherilor americani întruniţi la Chicago, le spune: „încetaţi de a vă război cu legile economice inflexibile cari nu pot fi şi n’au fost niciodată înfrânte prin măsuri administrative ori cât de bine ticluite ar fi. Lăsaţi iniţiativa liberă sau să se desvolte căci numai dînsa tămădueşte toate rănile şi readuce repede economia unei ţări sdruncinate spre sănătate“. Conducătorilor americani, congresul din Chicago le spune: „Nu e bine, nu e în interesul nostru Statele Unite să iasă din cercul solidarităţii naţiunilor; în interesul Americei este ca să participe la toate lucrările dincare vor rezulta noile curente comerciale în lume. Aurul nostru îngrămădit în cantităţi prea mari, peste nevoile unei acoperiri normale a circulaţiei nu are nici o întrebuinţare. Interesul nostru este ca prin acest nur să înlesnim însănătoşirea valutelor europene, deoarece Statele respective vor deveni atunci clienţi buni, pentru că puterea lor de cumpărare va creşte”. Când asemenea vederi pred'-’--'nă în marea republică de peste ocean avem motive să ne bucurăm că norul ce se lăsase pe bunele relaţiuni între România şi Statele Unite s’a risipit. razzia W dr. I. Enescu in Halele Centrala D. dr. I. Costinescu, primar Capitalei, a făcut ori după a.„ o razzie inopinată în Fazele Cetrale, adică în piaţa de legan şi în jurul halei de carne. Cu prilejul acestei razzii, a constatat, că In hale dăinuieş o oarecare lipsă de contreian?ti şi că o bună parte din negusto ocupă trotuarele cu mărfuri, lă goale ori butoaie. * Pentru neregulile constatate, s- a dispus pedepsirea tuturor funţionarilor de la inspectoratul comnat al Halei Centrale cu pierderi salariului pe 10 zile, şi de aseme amendarea negustorilor contravnienţi cu câte 5000 lei. * D. dr. Costinescu am spus ca oganele de control să facă cu deosebită atenţie, curăţirea hal lor şi şi să interzică negustorii de a mai scoate ori depozita măsuri de trotuar*1