Argus, decembrie 1924 (Anul 15, nr. 3485-3507)

1924-12-08 / nr. 3491. szám

luni XV No. 3491 ABONAM IM TARA Un sn 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ 3 lei în ţară. G­ENTE: IN STREI­NATATE Un en 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ Iei in străinătate ,\\va^a ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Br Director: Grigore Gafencu luni 8 Decembrie W4 PU­BUCITATEA: Concesiunea Exclusivă a Soci­etăţii Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghenici) 3 Telefon 1184 BIROURILE : BUCUREŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 Budgetul pe un an Bugetul fiind stat fiind un act­­de prevedere, elaborarea lui este o operă mai uşor de înfăptuit, in vremi normale şi statornice. Aşa era in timpurile de pace, înain­te de război. Erau, atunci ţări, unde perioa­da bugetară se întindea pe un timp mai lung chiar decât un an. Bugetul Bavariei se vota pe­­doi ani. Unele cheltueli ale im­periului german erau stabilite de mai ’nainte pe o perioadă de patru ani. Danemarca a cunoscut bugete pe zece ani. In vremile tulburi de astăzi asemenea bugete sunt o imposi­bilitate. Iar în ţările unde soco­telile se mai complică şi din pri­cina nestatorniciei monetare, ba­zele evaluărilor sunt în mod fa­tal, atât de îndoelnice în­cât chiar prevederile pe un an stau pe baze foarte şubrede. Ca să remedieze situaţia peri­culoasă ce decurge din acest fapt pentru finanţele publice, unele state cu monedă nestabilă au fost nevoite să alcătuiască bu­gete provizorii pe perioade foar­te scurte de trei şi de şase luni, sigura durată mai prielnică pen­tru o mai serioasă preţuire a chel­tuelilor şi a veniturilor. Pentru a nu cita decât ţări vecine, Aus­tria şi Polonia, au procedat ast­fel, cea dintâi, încă de acum doi ani, cea de a doua anul a-­­cesta. Numai astfel au reuşit în executarea programelor lor de re­formă financiară şi stabilizare monetară. Situaţia României este şi era încă de acum trei ani, la fel cu starea acestor ţări vecine. Nu pu­team prevedea precis nici rezul­tatul reformei fiscale, nici modul cum aveau să fie regulate dato­riile flotante, nici nu s-a putut prevedea soarta leului. Ce am fă­cut? Am făcut bugetul tot pe un an. Insă, pentru a lăsa o mar­gine îndestulătoare pentru aco­perirea oricărei eventualități, am apreciat, atât cheltuelile cât şi veniturile, la cifre cu mult infe­rioare. Cu chipul acesta, minis­terul de finanţe şi-a rezervat o mare libertate de mişcare, încât partea de încasări şi de venituri, neprevăzută şi necontrolată de parlament a putut atinge aproa­pe 50 la sută din totalul efee­tu­­elilor. Aşa a fost bugetul 1922- 1923, când faţă de 10 miliarde pierderi s’au încasat, şi cheltuit fireşte, peste 14 miliarde. O asemenea situaţie este tot ce poate , mai departe de definiţia unui adevărat buget. In ultimii ani, primejdia aces­tei situaţii nu s’a arătat. Fiind­că, în mod regulat, am avut ,,ex­cedente de casă” asupra evaluă­rilor. Aceste excedente au mers, însă, descrescând an de an, proporţio­nal cu totalul cheltuelilor, cari au crescut progresiv. Ce se va face ministrul finan­ţelor când încasările, chiar cres­când, nu vor atinge totalul chel­­tuelilor aprobate? Dar, mai ales, cum va acoperi, în acest caz, cheltuelile necesare, dar nepre­văzute? N’ar fi fost preferabil un bu­get pe o perioadă mai scurtă? A. Creditul industrial si mica industrie In "Argu­s din­ 21 Noembrie a. ".?. d. Gh. Popescu, director general al Creditului Industrial, anunţă un trust program de activitate a aces­tui Credit pentru­ viitor în care se­­cuprinde şi ajutarea Micei Indus­trii. Cu­ to­ate că ştim­ că în­ legea şi statutul Creditului se prevede clar că trebue să se înfiinţeze o secţie a micei industrii, totuşi până astăzi nu a luat fiinţă cui toate cererile noastre repetate. D. Gh. Popescul anunţă că a or­donat să se facă anchete asupra fe­lului cum se va putea veni în­ aju­torul micei industrii. Prin urmare nu e credit, — ci „an­chete". Dar să zicem: Luăm act de acest interes ce ni se poartă dacă el este sincer. Ne surprinde ce rost mai au aceste anchete, când tot d-sa spune că are cereri de satisfăcut de peste 5 miliarde, din care nu a pu­tut satisface nominal, adică pe hâr­tie, decât 3 miliarde, din care a plă­tit efectiv 1m miliard şi jumătate, cu care s-au epuizat de­sigur fondu­rile Creditului. Nu înţelegem cum va fi ajutată mica industrie . Se vorbeşte de când nu mai sunt fonduri. Mai ca­racteristic este felul cum vor fi dis­tribuite creditele la micii indus­triaşi pe baza acestor anchete şi a­­nume: „ Va înfiinţa­­— el „Creditul" — asociaţii de mici industriaşi, adică asociaţii cu­ ai „noştri“. 2) Va înfiinţa bănci de mici in­dustriaşi. (Tot bănci după sistemul cunoscut, pentru ai noştri). 3) Va forma consilii compuse din: directorii sucursalelor Băncei Na­ţionale, un mare industriaş, un ma­re comerciant. Unde este mica in­dustrie ? Unde este reprezentantul adevărat cunoscător al micei indus­trii, al nevoilor noastre ! Creditul Industrial care ne reco­mandă un fel de sfânt aşteaptă este povestea ţiganului (ţine-i Doam­ne boala în­ oase pân se fac căpşuni frumoase). Criza — ba la unii din noi, — falimentul şi mizeria neagră bate la uşă­ şi d. Gh. Popescu se gândeşte să facă un consiliu­, care nici habar nu va avea de nevoile­ micei industrii, apoi inventează Băncile şi Asociaţiile puse sub tu- ( tela acestor consilii, dar fără ca mi-; ei, industriaşi să aibă Un Cuvânt. ( Acum înţelegem, — de ce Credi­tul Industrial nu s’a conformat le-' gai, de a se acorda credite micilor industriaşi od­ată Cu marii indus-­ triaşi. I .1 Acum înţelegem Eoî de ce îfl Ur­ma. unei întrebări oficiale făcute d Uniunea Generală a Micilor­ Indus-­ triaşi, ni s’a răspuns că se Vor luai măsuri (?) şi se va convoca o com­i-­­ sie care să se ocupe şi de Creditul­ Micei Industrii. Surprinşi am ră-r mas când am văzut anunţat că di­rectorul Băncilor populare va re­prezenta interesele micei industrii, în acea comisie. Oare micii industriaşi nu au oa­meni în rândurile lor care să le re­prezinte intereselor? De altfel aceas­tă greşită convingere reese şi din declaraţiile d-lui Popescu care pu­ne asociaţiile sub tutela marilor in­dustriaşi şi comercianţi. Am stat de vorbă cu d. Slăvescu director, al Creditului Industrial căruia i-am spus că Uniunea Gene­rală a Micei Industrii ar vrea să ştie de ce nu i se vine în ajutorul micei industrii cu credit în condi­­ţiuni avantajoase şi i-am arătat că Uniunea intenţionează să-şi creeze o Bancă proprie. D-sa a răspuns următoarele: înfiinţaţi una sau mai multe bănci populare, pe car­tiere şi vă asigur că veţi avea de la noi tot concursul necesar. Am în­cercat să punem în practică sfatul d-lui Slăvescu şi ne-am adresat Băncilor Populare, insistând chiar să trimită un delegat pentru face­rea acestei bănci. Nu­ mică ne-a fost surprinderea când delegatul Băn­cilor Populare ne-a dat statutul lor tip din care nu puteam eşi şi care nu permitea operaţiile de care ne vorbea d. Slăvescu. Vrem să ştim care este calea cea bună ca să avem credit ? Nul pro­grame şi tergiversări ? Procedeele Creditului Industrial dau­ impresia că vor să ne înveţe să trăim fără credit, ca măgarul lui Burdlani, fă­ră mâncare. Atunci ce rost a mai avut c­reiarea secţiei micei indus­trii ? Numai acela de a arăta par­lamentului că mica industrie­ nu a fost neglijată. De ce fulg­i­lor de a sta de vorbă cu reprezentanţii or­ganizaţiilor profesionale, recunos­cute de stat prin ministerul de in­dustrie ? Ne face să credem că şi aici se ascunde un interes politic, pentru că altfel stând de vorbă cu noi pu­tea de la început să păşească pe dru­mul cel adevărat fără să mai facă ale asociaţii­ de mici industriaşi când ele există şi au dat d­ovadă de seriozitate şi au chiar în legea lor de organizare ajutarea cu credite a membrilor. Actul de democraţie al Creditului şi mai CU seamă al guvernului ,de astăzi, se vede îndeajuns, iar noi micii industriaşi dăunaţi de război , de criza economică de care bân­­­ne ţara întreagă, aşteptăm­ binefă­cătoarea oblăduire a unei cârmuiri roai bune, care credem că ne va a­­dgura satisfacerea revendicărilor noastre­­îndreptăţite. Dacă vreţi d-lor de la credit să vă binecuvân­teze micul industriaş, daţi-ne credit şi nu­ vorbe, şi cât mai repede, până n n­ se stinge ultima vlagă din noi. Vă trebuie o asociaţie, o aveţi, este Uniunea Generală a Micilor Indu-­­■naşi,care numără zeci de filiale îi ară şi mii de membri, solidari în faţa oricui. AL SAMOIL Preşedintele Uniunea Generale a micilor industriași din Ro­mânia tta Tft 3 mm ­VNI Standardizarea cerealelor Se respinge imixtiunea statului în exportul de cereale Şedinţa comitetului asociaţiei exportatorilor de cereale Aseară la orele 6, consiliul de administraţie al asociaţiei gene­rale a cerealiştilor din ţară a ţi­nut şedinţă, sub preşedinţia d-lui E. Brancovici, preşedintele aso­ciaţiei, asistat de d. E. Putin, se­cretar general. A avut loc un schimb de ve­deri în chestiunea anteproectu­­lui de standardizare, adus în dis­­cuţiunea consiliului superior al economiei naţionale. EXPUNEREA PREŞEDINTELUI D. E. BRANCOVICI, a adus la cunoştinţa exportatorilor că ante­­proectul de standardizare a fost discutat în principiu, în cu­rsul săp­­tămânei trecute de către membrii consiliului superior al economiei naţionale. D-sa în calitate de preşedinte al asociaţiei, a arătat care este punc­tul d-sale de vedere în această che­stiune, şi motivele pentru cari d-sa nu a putut fi de acord, in discuţiile ce au urmat, cu unele din prevede­rile anteproectului, care anticipea­ză asupra unor­ măsuri mai , ur­gente şi mai necesare ca: 1) Intensificarea transporturilor; 2) Construirea de silozuri şi ma­gazii în toate punctele ţării; 3) Perfecţionarea cultur­ii agrico­le pentru o însămânţare calitativă de lungă durată. DECLARAŢIILE MINISTRULUI INDUSTRIEI D. BRANCOVICI a adus la cu­noştinţa membrilor consiliului, unele din declaraţiunile d-lui ministru al Industriei şi Comer­ţului, Care a afirmat că prin re­forma standardizării, pusă în practică acum sau mai târziu, d-sa nu înţelege să institue un monopol in favoarea statului sau a unei socieăţi privilegiate, ci în­ţelege să impieteze cât mai pu­ţin asupra atribuţiilor comerţu­lui, care urmează a-şi exercita misiunea sa ca şi mai Înainte. OBIECŢIUNILE EXPORTATO­RILOR D. E. Brandovici a dat cuvântul membrilor consiliului, pentru a-şi exprima părerile lor în chestiunea noului anteproect. Majoritatea exportatorilor, au observat că în general, anteproec­­tul, departe de a se mărgini la o clasificare propriu zisă a cerealelor, pare că urmăreşte o imixtiune In comerţul de cereale, ce constituie Un nou prilej de preju­dicii pentru producţie şi valorificarea ei. O EXPERIENTA INUTILA Este sigur că o asemenea imixti­une, nu poate da Un rezultat favo­rabil, dar până la constatarea pe­ricolului şi revenirea la un sistem normal de valorificare cerealelor prin oficiul comerţului organizat de iniţiativa particulară, — ţara poate trece prin grele încercări, pe urma acestei experienţe inutile.­STANDARDUL AMERICAN O largă discuţie s’a produs a­poi în jurul sistemului american de standardizare a cerealelor, cu prilejul căreia, mai mulţi repre­zentanţi ai caselor mari de ex­port din Capitală au lămurit care este principiul standardului ame­rican şi uzanţele din Statele­ Uni­­te ale Americei In general a reuşit din aceste lămuriri, că standardizarea in A­­mexica, nu are nic o legătură cu vre­un monopol al statului sau particular, că acolo standardiza­rea nu e nici măcar obligatorie pentru producător, dar că marfa cumpărată de comerciantul de ce­reale pentru export, se clasifică după cererea lui, pentru a pu­tea fi plasată în silozurile din porturile mari, etapă tipul ei de calitate. Comerţul işi exercită în mod li­ber şi natural atribuţiuniile şi ni­mănui nu-i trece prin gând să complice acest comerţ, printr’un ameste greoi, costisitor şi primej­dios al statului sau al unor or­­g­ani­z­aţi­uni factice în treburi, pentru cari le lipsesc şi capaci­tatea şi competinţa. Adunarea nu a luat nici o ho­­tărîre, înainte ca autorităţile să se fixeze în mod definitiv asu­pra economiei anteproectului şi asupra modului de realizare a nouei reforme. I. RADU Situaţia Politică Internă Dezbaterile asupra bugetului ge­neral al Statului au început la Ca­meră. Este prilejul cel mai bun pentru partidele politice să expună, prin conducătorii lor autorizaţi, nu numai vederile lor despre politica generală a guvernului, ci mai ales despre politica lui economică şi fi­nanciară. Problemele economice domină, astăzi, întreaga noastră viaţă de stat. Dacă ne putem mândri că a­­vem ordine politică şi socială, ni­mic nu ne poate mângâia de nepu­tinţa în care ne găsim de a eşi din dezordinea economică. Problemele politice au, de­sigur, importanţa lor. Nu ne poate fi in­diferentă nici reforma administra­tivă, nici legea electorală, nici Con­stituţia, nici celelalte legi şi refor­me de organizare. Dar preponde­renţa problemelor politice este ad­misibilă numai atunci când viaţa economică se desfăşură în mod me­canic, ca în vremile normale. Când însă, viaţa economică este în dezor­dine, Chestiile politice trebue să D. Krassin, ambasadorul soviete- Ier a luat în primire ambasada imperială din Paris. In schimb ,,a­­ghiotantid" săli, căpitanul S­adoul a fost luat în primire de poliţia franceză, chiar pe pragul acelei ambasade.­Ce va face d. Berriot cu căpita­nul dezertor, condamnat la moarte de tribunalele militare? Comuniştii francezi cer amnistierea lui. Socia­liştii s’ar mulţumi CU graţierea. Dar partidele de dreapta cer capul dezertorului, — şi d. Berriot care a întins la extrem coarda răbdărei naţionalismului francez se teme să lovească din nou­ în sentimentele patriotice ale burgheziei ■ franceze. De altă parte, închiderea lui Sadoul va pricinui de­sigur o indignare la Moscova şi primele raporturi în­tre cele două­ guverne,­ de mirând împăcate, vor fi. Consacrate unei de­licate afeceri de deşerţiune şi tră­dare. Ar fi bine, dacă acest incident ar dli guvernul francez, să se avânte cu mai puţină­ uşurinţă şi cu mai u vuită prudenţă, spre imperiul bol­şevic. " 9­1 Franţa e avid şi va avea nevoie şi în viitor de Pesia. De aceia, n' mic viu trebuie so împiedeca să -'aljutească raporturi­ normale cr ’’c’ceva. Franţa n'U a c­unoscu­t însă nici treacă pe planul al doilea. Oamenii cu răspundere aU mai întâiu pro­grame economice şi apoi programe politice. Partidele noastre de opoziţie au anunţat, ce-i drept, programe eco­nomice. Dar, în parlament, acolo unde se decide de soarta ţarei, dis­cuţia se întinde, din nenorocire, mai m­ult asupra chestiilor perso­nale. Nu am văzut, niciodată, o dis­cuție mai pasionată asupra refor­mei monetare, asupra alcătuirei bu­getului ori asupra com­ercializărei. Dar asistăm la scene dramatice, a­­vând ca temă învinuiri personale, acuzări de necinste. Până şi d. N. Iorga a fost târât în această voi­toare. Nu se mai respectă nimic. Nu se mai acordă nimănui pre­­sumpţia de onestitate. E fatal să fie aşa atunci când partidele politice nu­ su­nt pregătite să răspundă marilor nevoi ale vre­mii, să aibă, adică soluţia clară şi preciză în criza economică. T. P. Externă odată pe ruşi, şi ignorează pe bolşevici mai mult decât a ignorat vreodată pe farişti. Din această pri­cină , a fost şi va fi veşnic înşelată. Şi aceasta este greu nu numai pen­tru Franţa dar­ şi pentru aliaţii ei, şi în special pentru noi. Astfel gestul d-lui Herriot, de a pune flota lui Wrang­el la dispozi­­ţi­a sovietelor înainte ca datoriile şi drepturile franceze să fie recuno­scute de ruşi este cu­ drept cuvânt, uimitor. Franţa nu şi-a asigurat încă nici o folosinţă din recunna-­ şt­er­ea regimului bolşevic. In schimb­­ a pus în slujba frontului de luptă comunist, îndreptat împotriva cr­amei politice şi sociale a lumei, un instrument puternic şi periculos. Ei a expus la o ameninţare imediată, pe aliatul ei cel mai credincios şi cel mai în primejdie. De ce a sacrificat căre d. Herriot, pe lângă interesele noastre, cauza păcei şi a ordinei în Europa, — ca­uza şi interesele Franţei? ,,Pentru un cuvânt, dat de Poin­caré”, explică oficialitatea france­ză. Mai de­grabă, de dragul multe­lor cuvinte, rostite de însuş primul ministru actual, a căror generozi­tate înşelătoare împinge întotdea­una pe cei ce le rostesc, mai depar­te decât o cere raţiunea şi dreapta audecatii. G. G. . Presei»­ de industrializare a gunoaielor şi cadavrelor ŞEDINŢA CONSILIULUI DE CONTROL ŞI ÎNDRUMARE Consiliul superior de control şi îndrumare s-a întrunit erl la orele 5 d. a., la ministerul de in­dustrie şi comerţ, luând în discu­ţie propunerea d-lui primar al Capitalei, dr. I. Costinescu, de a se muncipaliza industrializarea gunoaielor şi cadavrelor. Consiliul a examinat proectul de statuie întocmit de primăria Capitalei cu privire la înfiinţa­rea pe baza dispoziţiunilor legii de comercializare a unei socie­tăţi, care va avea de obiectat industrializarea gunoaielor şi ca­davrelor. Două capitole au rămas să se revizuiască, cel referitor la com­punerea capitalului social şi la repartizarea beneficiilor. Consi­liul a cerut primăriei să facă pentru şedinţa viitoare, ce se va ţine Miercuri la orele 5 d. a., pro­puneri noui asupra acestor ches­tiuni, modificând modul de eva­luare a aporturilor sociale, cum şi modul de repartiţie a acestor aporturi şi a beneficiilor. Pe lângă reluarea discuţiei a­­supra acestor chestiuni, tot în şe­dinţa viitoare consiliul se va o­­cupa cu examinarea statutelor a două noui societăţi: a Societăţii pentru industrializarea subpro­duselor animale din abator şi a Societăţii pentru valorificarea coroanelor, sângelui şi copitelor. Producţia zahărului in Polonia VARŞOVIA. — Producţia de za­hăr a Poloniei este evaluată la 420 mii tone, cu 25 la sută mai mică de­cât înainte de războia. In Ultima campanie am­ lucrat 75 fabrici din care 15 am­ fost refăcute. Din 24 fa­brici cari au suferit de pe urma războiului au­ fost până acum refă­cute 15 iar 1­9 stau în inactivitate. Sfeclele de Pomerania conţin 13 la sută zahăr, iar cele din nordul Poloniei 15 la sută. Din producţia totală numai 45 la sută e necesar pentru consumaţia internă, restul va fi exportat. Fabricanţii de zahăr au­ cerut de curând guvernului să le aprobe ce­rerea preţului de la 54 la 94 zlot, 100 kgr, motivând aceasta, prin scumpi­rea articolelor prime precum şi prin faptul că zahărul polon cu greu poate fi plasat în străinătate. Preţul a fost fixat la 65 zloţi per 100 kgr. ­ Culturile de bumbac din Sudan Grandioasele proecte britanice sunt aproape de realizare Am publicat în ziarul nostru câteva date în legătură cu conflictul recepit­ivit între Egipt şi Marea Britanie, con­flict care are la bază, în afară de chestiuni de ordin politic şi importante chestiuni de ordin economic. In Sudan se găseşte o câmpie cu o suprafaţă de 30 milioane acri (un acru egal cu circa un pogon sau cu la hectar), câmpia Crezirah, care poate deveni cultivabilă prin irigaţie. Englezii cer ca suprafaţa de 300000 med­ane fixată anterior pentru a fi iri­gată să poată fi sporită până la o cifră nelimitată, aşa după cum se va simţi nevoie. Este vorba de cultivarea bumbacului pe terenurile din câmpia susnumită, situată între Nilul Albastru şi Ului Alb, a căror irigaţie va fi considerabil sporită după ce se va complecta construcţia stăvi­­larului de la Makwar. Această con­strucţie va fi sfârşită în iulie viitor. Până acum au fost irigate circa 20 mii fedane cari­­ produc aproximativ 20 mii babe bumbac de câte 400 libre, fiecare (o libra egal cu 0454 kgr.). Se speră că atunci când stăvilarul va fi terminat se va putea obţine apă suficientă pentru irigarea a 100 mii fedane cari vor produce între 80—100 mii babe de bumbac. Egiptul crede că prin această cap­tare a apelor Nilului la Makwar, nu va fi posibilă irigaţia complectă a te­renurilor din Egipt. Englezii însă dau asigurarea că apa captată în Sudan pentru irigarea întregei câmpii Crezi­rah nu este luată nici de cum din apă necesară irigaţiei Egiptului propriu zis. De altfel această chestiune s'a discutat pe larg atunci când în 1922 au avut loc tratativele pentru desfiinţarea pro­­lectoratului, când s’a stabilit formal că planul irigaţiei Sudanului nu va prejudicia întru nimic şi în nici uun caz irigaţiunea Egiptului. Planul pentru cultivarea Sudanului cu bumbac a fost conceput de lordul Kitchener şi s’a format un grup de capitalişti cari să dea banii necesari pentru desvoltarea întreprinderii- Societatea formată poartă numele: „Sudan Plantation Syndicate”, şi func­ţionează pe bazele următoare: Guvernul sudanez dă terenul şi apa, în schimbul cărora primeşte 35 la sută din valoarea totală a recoltei produse; cultivatorii primesc 40 la sută, şi Sin­dicatul, care face canalurile laterale, ară pământul şi supraveghează cul­tivarea, îngrijeşte de curăţatul bum­bacului şi depozitarea lui cum şi de valorificarea şi comercializarea lui, pri­meşte 25 la sută. Stăvilarul Makwar este situat la circa 170 mile la sud de Khartum şi este construit pe Nilul Albastru. Construcţia este supraveghiată de guvernul Sudanez. Calitatea bumbacului produs în Gezî­­rah este de tip Sakelaridis, care după cum se spune, poate rivaliza cu cele mai bune calităţi de bumbac egiptean. Unul din directorii Sindicatului este d-l A. M. Asquith, fiul fostului pre­mier britanic. Sisteme administrative Autonomie, descentralizare, centralizare Nu poate fi începută mai bine discuțiunea asupra legii adminis­­ative decât prin precizarea prin­­ciilor fundamentale ale celor­ pa­tru sisteme existente și anume: au­tonomia locală, așa cum este în Anglia; sistemul centralist cu pri­mări şi prefecţi numiţi de guver­nele centrale şi două sisteme mij­locii : descentralizarea administra­tivă prin care se micşorează auto­nomia locală, aşa cum am avut În vechiul regat şi acea desconcentra­­re, care îndulceşte organizarea cen­tralistă, aşa cum a fo­st un Basara­bia, sub regimul rusesc. Pe cât sunt de neobservate în ge­nere aceste diferite sisteme admi­nistrative, în mai mare măsură încă se desconsideră atributele spe­cifice ale fiecăruia din ele și din a­­ceastă cauză opinia publică nu este lămurită asupra valorii lor. Autonomia locală nu este posi­bilă decât în dreptul administrativ englez, pentru că numai în această ţară, prin­ o experienţă de veacuri devenită o formidabilă putere a tradiţiei, cetăţenii se ocupă efectiv de întreaga viaţă comunală şi de comitat. Alegerile se fac cu o li­bertate deplină, cu participarea tu­turor membrilor majori ai comu­nelor şi judeţelor, care exercită, în mod permanent un control riguros asupra aleşilor lor, aceştia fiind totdeauna personal responsabili nu numai de furturi, necunoscute de altfel în administraţia engleză, dar şi pentru o simplă neglijenţă, sau in­capacitate administrativă. Şi această responsabilitate îşi gă­seşte cea mai temeinică aplicare în justiţia engleză. Mai mult încă, administraţia en­gleză se face şi astăzi cu primari fără plată, de unde şi vorba că „un pair bogat este un’ primar ideal". Cu toate acestea, chiar în An­glia unde autoadministraţia locală a dat probe minunate veacuri de a­­rândoi, războiul CU necesitatea sa inexorabilă de superioară conduce­re Centrală, a întărit principiul nou al­ unei acţiuni de stat, chiar în via­ţa oraşelor şi mai mult incă în a comitatelor. Ut­i­lii Sistemul centralist înlătură ori­ce alegere. El se sprijină exclusiv pe desemnarea de sus în jos a în­tregului rânj administrativ al sta­tului. Organele sale toate funcţio­nează după­ indicaţiunile şi sub res­ponsabilitatea ultimă a guvernului. Cetăţenii nu există decât sa să se supue legilor şi aplicării lor de că­­tr­e funcţionari, c­ei n­eavând nici un drept de control In statele absolutiste cu prea mare întindere guvernele centrale nu mai pot exercita puterea decâ­­pentru conducerea marilor despăr­­ţăminte administrative, care sunt provinciile şi atuunci delegând unor guvernatori puteri discreţionare, a­­ceştia la rândul lor, cu totul străin, adesea de viaţa şi­ moravurile pro­vinciilor,­le lasă grija de a-şi alege cum vor organele administrative locale. Aşa au apărut zemstvele în Ba­sarabia, alese în trei colegii cenzi­tare, zemstve care dacă aveau li­bertatea de acţiune obişnuită, erau totuşi totdeauna la discreţia gu­vernatorului, liber să aprobe sau să interzică orice activitate a lor., Contrar fcelea ce se crede în ge­nere zemstvele, dacă sunt cu ade­vărat o cucerire democratică în­ Rusia taristă, apoi ele nu sunt de loc un ideal în România liberă. Bunele rezultate practice ale zemstvelor se datorase faptului că­ ele erau formate exclusiv din nobis­lime şi burghezii culţi şi bogaţi, ale căror interese economice, erau cal şi ale ţărănimei, în primul rând concretizate în programul agricul­tural.­­ Funcţionând în aceste condiţiUn!u­d. Pavel Gora are perfectă drep­tate să susţie că zemstvele sunt o instituţie aristocratică şi nici da loc democratică, neputând deci să fie menţinută în noua organizare administrativă a ţării. Am ajuns astfel la definirea Ce­lui de al patrulea sistem, acel care a funcţionat în vechiul regat şi ca­re trebue să 0 recunoaştem de la­ început că poate fi cel mai slab nU ca principiu, dar în practică, aşa cum a fost la noi. ’Şi iată de ce... Descentralizarea administrativă în aplicaţia sa la viaţa locală, aşa­ cum s’a practicat la noi, înseamnă să renunţi la toate avantajele sis­temului centralist, fără a abordai nici unul din marile merite şî re­medii ale administraţiei democra­tice. Intr’adevăr, noi am avu­t consilii comunale şi judeţene alese, dar nu prin vot universal, ci prin colegii cenzitare şi după indicaţia guver­nului central, primari şi consilieri plătiţi, dar necontrolaţi în activi­tatea lor nici de guverne nici de cetăţeni, cari ca şi în sistemul cen­tralist nU aveau decât obligaţia faţă de primărie şi nici un drept. In aceste clondiţiuni este firesc ca zemstvele să apară într’o lumină mai bună, decât consiliile noastre Comunale şi judeţene, căci dacă onoarea era un­ principiu creator în viaţa zemstvelor, apoi virtutea nu a putut fi cultivată, întotdea­una în vechea Românie. După o apreciere superficială, sau după considerente pur practice şi fără a se ţine în seamă epoca de criză firească de după război, par­tizanii zemstvelor au dreptate să le regrete. In fond, însă, sistemul­ descentralizării administrative com­plect aplicat, este incomparabil su­perior celuia al desconcentrării din­ Basarabia până la 1917. Pentru a­­ceasta trebue neapărat introdusă în­ legea administrativă, sub forma unor­­ articole clare şi precise, nu­ numai principiul responsabilităţii personale a administratorilor aleşi ca­­ şi numiţi justiţiabilitatea lor înaintea instanţelor judecătoreşti comune şi dreptul de control ce­tăţenesc , dar trebue formulate chiar modul de procedare şi pedep­sele înseşi pentru fiecare fel de delict administrativ în parte. IULIU PASCU 9 Chamberlain la Paris PARIS, 5. — (Rador). — D. Chamberlain a declarat că este foarte mulţumit că poate să aibă o întrevedere cu d. Herriot. Spe­ră că prin această întrevedere va afla părerile guvernului francez în mod exact şi că relaţiile exce­­lente între ambele ţări vor fi raenţinute şî desvoltate. .

Next