Argus, decembrie 1924 (Anul 15, nr. 3485-3507)
1924-12-08 / nr. 3491. szám
luni XV No. 3491 ABONAM IM TARA Un sn 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ 3 lei în ţară. GENTE: IN STREINATATE Un en 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ Iei in străinătate ,\\va^a ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Br Director: Grigore Gafencu luni 8 Decembrie W4 PUBUCITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghenici) 3 Telefon 1184 BIROURILE : BUCUREŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 Budgetul pe un an Bugetul fiind stat fiind un actde prevedere, elaborarea lui este o operă mai uşor de înfăptuit, in vremi normale şi statornice. Aşa era in timpurile de pace, înainte de război. Erau, atunci ţări, unde perioada bugetară se întindea pe un timp mai lung chiar decât un an. Bugetul Bavariei se vota pedoi ani. Unele cheltueli ale imperiului german erau stabilite de mai ’nainte pe o perioadă de patru ani. Danemarca a cunoscut bugete pe zece ani. In vremile tulburi de astăzi asemenea bugete sunt o imposibilitate. Iar în ţările unde socotelile se mai complică şi din pricina nestatorniciei monetare, bazele evaluărilor sunt în mod fatal, atât de îndoelnice încât chiar prevederile pe un an stau pe baze foarte şubrede. Ca să remedieze situaţia periculoasă ce decurge din acest fapt pentru finanţele publice, unele state cu monedă nestabilă au fost nevoite să alcătuiască bugete provizorii pe perioade foarte scurte de trei şi de şase luni, sigura durată mai prielnică pentru o mai serioasă preţuire a cheltuelilor şi a veniturilor. Pentru a nu cita decât ţări vecine, Austria şi Polonia, au procedat astfel, cea dintâi, încă de acum doi ani, cea de a doua anul a-cesta. Numai astfel au reuşit în executarea programelor lor de reformă financiară şi stabilizare monetară. Situaţia României este şi era încă de acum trei ani, la fel cu starea acestor ţări vecine. Nu puteam prevedea precis nici rezultatul reformei fiscale, nici modul cum aveau să fie regulate datoriile flotante, nici nu s-a putut prevedea soarta leului. Ce am făcut? Am făcut bugetul tot pe un an. Insă, pentru a lăsa o margine îndestulătoare pentru acoperirea oricărei eventualități, am apreciat, atât cheltuelile cât şi veniturile, la cifre cu mult inferioare. Cu chipul acesta, ministerul de finanţe şi-a rezervat o mare libertate de mişcare, încât partea de încasări şi de venituri, neprevăzută şi necontrolată de parlament a putut atinge aproape 50 la sută din totalul efeetuelilor. Aşa a fost bugetul 1922- 1923, când faţă de 10 miliarde pierderi s’au încasat, şi cheltuit fireşte, peste 14 miliarde. O asemenea situaţie este tot ce poate , mai departe de definiţia unui adevărat buget. In ultimii ani, primejdia acestei situaţii nu s’a arătat. Fiindcă, în mod regulat, am avut ,,excedente de casă” asupra evaluărilor. Aceste excedente au mers, însă, descrescând an de an, proporţional cu totalul cheltuelilor, cari au crescut progresiv. Ce se va face ministrul finanţelor când încasările, chiar crescând, nu vor atinge totalul cheltuelilor aprobate? Dar, mai ales, cum va acoperi, în acest caz, cheltuelile necesare, dar neprevăzute? N’ar fi fost preferabil un buget pe o perioadă mai scurtă? A. Creditul industrial si mica industrie In "Argus din 21 Noembrie a. ".?. d. Gh. Popescu, director general al Creditului Industrial, anunţă un trust program de activitate a acestui Credit pentru viitor în care secuprinde şi ajutarea Micei Industrii. Cu toate că ştim că în legea şi statutul Creditului se prevede clar că trebue să se înfiinţeze o secţie a micei industrii, totuşi până astăzi nu a luat fiinţă cui toate cererile noastre repetate. D. Gh. Popescul anunţă că a ordonat să se facă anchete asupra felului cum se va putea veni în ajutorul micei industrii. Prin urmare nu e credit, — ci „anchete". Dar să zicem: Luăm act de acest interes ce ni se poartă dacă el este sincer. Ne surprinde ce rost mai au aceste anchete, când tot d-sa spune că are cereri de satisfăcut de peste 5 miliarde, din care nu a putut satisface nominal, adică pe hârtie, decât 3 miliarde, din care a plătit efectiv 1m miliard şi jumătate, cu care s-au epuizat desigur fondurile Creditului. Nu înţelegem cum va fi ajutată mica industrie . Se vorbeşte de când nu mai sunt fonduri. Mai caracteristic este felul cum vor fi distribuite creditele la micii industriaşi pe baza acestor anchete şi anume: „ Va înfiinţa— el „Creditul" — asociaţii de mici industriaşi, adică asociaţii cu ai „noştri“. 2) Va înfiinţa bănci de mici industriaşi. (Tot bănci după sistemul cunoscut, pentru ai noştri). 3) Va forma consilii compuse din: directorii sucursalelor Băncei Naţionale, un mare industriaş, un mare comerciant. Unde este mica industrie ? Unde este reprezentantul adevărat cunoscător al micei industrii, al nevoilor noastre ! Creditul Industrial care ne recomandă un fel de sfânt aşteaptă este povestea ţiganului (ţine-i Doamne boala în oase pân se fac căpşuni frumoase). Criza — ba la unii din noi, — falimentul şi mizeria neagră bate la uşă şi d. Gh. Popescu se gândeşte să facă un consiliu, care nici habar nu va avea de nevoile micei industrii, apoi inventează Băncile şi Asociaţiile puse sub tu- ( tela acestor consilii, dar fără ca mi-; ei, industriaşi să aibă Un Cuvânt. ( Acum înţelegem, — de ce Creditul Industrial nu s’a conformat le-' gai, de a se acorda credite micilor industriaşi odată Cu marii indus- triaşi. I .1 Acum înţelegem Eoî de ce îfl Urma. unei întrebări oficiale făcute d Uniunea Generală a Micilor Indus- triaşi, ni s’a răspuns că se Vor luai măsuri (?) şi se va convoca o comi- sie care să se ocupe şi de Creditul Micei Industrii. Surprinşi am ră-r mas când am văzut anunţat că directorul Băncilor populare va reprezenta interesele micei industrii, în acea comisie. Oare micii industriaşi nu au oameni în rândurile lor care să le reprezinte intereselor? De altfel această greşită convingere reese şi din declaraţiile d-lui Popescu care pune asociaţiile sub tutela marilor industriaşi şi comercianţi. Am stat de vorbă cu d. Slăvescu director, al Creditului Industrial căruia i-am spus că Uniunea Generală a Micei Industrii ar vrea să ştie de ce nu i se vine în ajutorul micei industrii cu credit în condiţiuni avantajoase şi i-am arătat că Uniunea intenţionează să-şi creeze o Bancă proprie. D-sa a răspuns următoarele: înfiinţaţi una sau mai multe bănci populare, pe cartiere şi vă asigur că veţi avea de la noi tot concursul necesar. Am încercat să punem în practică sfatul d-lui Slăvescu şi ne-am adresat Băncilor Populare, insistând chiar să trimită un delegat pentru facerea acestei bănci. Nu mică ne-a fost surprinderea când delegatul Băncilor Populare ne-a dat statutul lor tip din care nu puteam eşi şi care nu permitea operaţiile de care ne vorbea d. Slăvescu. Vrem să ştim care este calea cea bună ca să avem credit ? Nul programe şi tergiversări ? Procedeele Creditului Industrial dau impresia că vor să ne înveţe să trăim fără credit, ca măgarul lui Burdlani, fără mâncare. Atunci ce rost a mai avut creiarea secţiei micei industrii ? Numai acela de a arăta parlamentului că mica industrie nu a fost neglijată. De ce fulgilor de a sta de vorbă cu reprezentanţii organizaţiilor profesionale, recunoscute de stat prin ministerul de industrie ? Ne face să credem că şi aici se ascunde un interes politic, pentru că altfel stând de vorbă cu noi putea de la început să păşească pe drumul cel adevărat fără să mai facă ale asociaţii de mici industriaşi când ele există şi au dat dovadă de seriozitate şi au chiar în legea lor de organizare ajutarea cu credite a membrilor. Actul de democraţie al Creditului şi mai CU seamă al guvernului ,de astăzi, se vede îndeajuns, iar noi micii industriaşi dăunaţi de război , de criza economică de care bânne ţara întreagă, aşteptăm binefăcătoarea oblăduire a unei cârmuiri roai bune, care credem că ne va adgura satisfacerea revendicărilor noastreîndreptăţite. Dacă vreţi d-lor de la credit să vă binecuvânteze micul industriaş, daţi-ne credit şi nu vorbe, şi cât mai repede, până n n se stinge ultima vlagă din noi. Vă trebuie o asociaţie, o aveţi, este Uniunea Generală a Micilor Indu-■naşi,care numără zeci de filiale îi ară şi mii de membri, solidari în faţa oricui. AL SAMOIL Preşedintele Uniunea Generale a micilor industriași din România tta Tft 3 mm VNI Standardizarea cerealelor Se respinge imixtiunea statului în exportul de cereale Şedinţa comitetului asociaţiei exportatorilor de cereale Aseară la orele 6, consiliul de administraţie al asociaţiei generale a cerealiştilor din ţară a ţinut şedinţă, sub preşedinţia d-lui E. Brancovici, preşedintele asociaţiei, asistat de d. E. Putin, secretar general. A avut loc un schimb de vederi în chestiunea anteproectului de standardizare, adus în discuţiunea consiliului superior al economiei naţionale. EXPUNEREA PREŞEDINTELUI D. E. BRANCOVICI, a adus la cunoştinţa exportatorilor că anteproectul de standardizare a fost discutat în principiu, în cursul săptămânei trecute de către membrii consiliului superior al economiei naţionale. D-sa în calitate de preşedinte al asociaţiei, a arătat care este punctul d-sale de vedere în această chestiune, şi motivele pentru cari d-sa nu a putut fi de acord, in discuţiile ce au urmat, cu unele din prevederile anteproectului, care anticipează asupra unor măsuri mai , urgente şi mai necesare ca: 1) Intensificarea transporturilor; 2) Construirea de silozuri şi magazii în toate punctele ţării; 3) Perfecţionarea culturii agricole pentru o însămânţare calitativă de lungă durată. DECLARAŢIILE MINISTRULUI INDUSTRIEI D. BRANCOVICI a adus la cunoştinţa membrilor consiliului, unele din declaraţiunile d-lui ministru al Industriei şi Comerţului, Care a afirmat că prin reforma standardizării, pusă în practică acum sau mai târziu, d-sa nu înţelege să institue un monopol in favoarea statului sau a unei socieăţi privilegiate, ci înţelege să impieteze cât mai puţin asupra atribuţiilor comerţului, care urmează a-şi exercita misiunea sa ca şi mai Înainte. OBIECŢIUNILE EXPORTATORILOR D. E. Brandovici a dat cuvântul membrilor consiliului, pentru a-şi exprima părerile lor în chestiunea noului anteproect. Majoritatea exportatorilor, au observat că în general, anteproectul, departe de a se mărgini la o clasificare propriu zisă a cerealelor, pare că urmăreşte o imixtiune In comerţul de cereale, ce constituie Un nou prilej de prejudicii pentru producţie şi valorificarea ei. O EXPERIENTA INUTILA Este sigur că o asemenea imixtiune, nu poate da Un rezultat favorabil, dar până la constatarea pericolului şi revenirea la un sistem normal de valorificare cerealelor prin oficiul comerţului organizat de iniţiativa particulară, — ţara poate trece prin grele încercări, pe urma acestei experienţe inutile.STANDARDUL AMERICAN O largă discuţie s’a produs apoi în jurul sistemului american de standardizare a cerealelor, cu prilejul căreia, mai mulţi reprezentanţi ai caselor mari de export din Capitală au lămurit care este principiul standardului american şi uzanţele din Statele Unite ale Americei In general a reuşit din aceste lămuriri, că standardizarea in Amexica, nu are nic o legătură cu vreun monopol al statului sau particular, că acolo standardizarea nu e nici măcar obligatorie pentru producător, dar că marfa cumpărată de comerciantul de cereale pentru export, se clasifică după cererea lui, pentru a putea fi plasată în silozurile din porturile mari, etapă tipul ei de calitate. Comerţul işi exercită în mod liber şi natural atribuţiuniile şi nimănui nu-i trece prin gând să complice acest comerţ, printr’un ameste greoi, costisitor şi primejdios al statului sau al unor organizaţiuni factice în treburi, pentru cari le lipsesc şi capacitatea şi competinţa. Adunarea nu a luat nici o hotărîre, înainte ca autorităţile să se fixeze în mod definitiv asupra economiei anteproectului şi asupra modului de realizare a nouei reforme. I. RADU Situaţia Politică Internă Dezbaterile asupra bugetului general al Statului au început la Cameră. Este prilejul cel mai bun pentru partidele politice să expună, prin conducătorii lor autorizaţi, nu numai vederile lor despre politica generală a guvernului, ci mai ales despre politica lui economică şi financiară. Problemele economice domină, astăzi, întreaga noastră viaţă de stat. Dacă ne putem mândri că avem ordine politică şi socială, nimic nu ne poate mângâia de neputinţa în care ne găsim de a eşi din dezordinea economică. Problemele politice au, desigur, importanţa lor. Nu ne poate fi indiferentă nici reforma administrativă, nici legea electorală, nici Constituţia, nici celelalte legi şi reforme de organizare. Dar preponderenţa problemelor politice este admisibilă numai atunci când viaţa economică se desfăşură în mod mecanic, ca în vremile normale. Când însă, viaţa economică este în dezordine, Chestiile politice trebue să D. Krassin, ambasadorul soviete- Ier a luat în primire ambasada imperială din Paris. In schimb ,,aghiotantid" săli, căpitanul Sadoul a fost luat în primire de poliţia franceză, chiar pe pragul acelei ambasade.Ce va face d. Berriot cu căpitanul dezertor, condamnat la moarte de tribunalele militare? Comuniştii francezi cer amnistierea lui. Socialiştii s’ar mulţumi CU graţierea. Dar partidele de dreapta cer capul dezertorului, — şi d. Berriot care a întins la extrem coarda răbdărei naţionalismului francez se teme să lovească din nou în sentimentele patriotice ale burgheziei ■ franceze. De altă parte, închiderea lui Sadoul va pricinui desigur o indignare la Moscova şi primele raporturi între cele două guverne, de mirând împăcate, vor fi. Consacrate unei delicate afeceri de deşerţiune şi trădare. Ar fi bine, dacă acest incident ar dli guvernul francez, să se avânte cu mai puţină uşurinţă şi cu mai u vuită prudenţă, spre imperiul bolşevic. " 91 Franţa e avid şi va avea nevoie şi în viitor de Pesia. De aceia, n' mic viu trebuie so împiedeca să -'aljutească raporturi normale cr ’’c’ceva. Franţa n'U a cunoscut însă nici treacă pe planul al doilea. Oamenii cu răspundere aU mai întâiu programe economice şi apoi programe politice. Partidele noastre de opoziţie au anunţat, ce-i drept, programe economice. Dar, în parlament, acolo unde se decide de soarta ţarei, discuţia se întinde, din nenorocire, mai mult asupra chestiilor personale. Nu am văzut, niciodată, o discuție mai pasionată asupra reformei monetare, asupra alcătuirei bugetului ori asupra comercializărei. Dar asistăm la scene dramatice, având ca temă învinuiri personale, acuzări de necinste. Până şi d. N. Iorga a fost târât în această voitoare. Nu se mai respectă nimic. Nu se mai acordă nimănui presumpţia de onestitate. E fatal să fie aşa atunci când partidele politice nu sunt pregătite să răspundă marilor nevoi ale vremii, să aibă, adică soluţia clară şi preciză în criza economică. T. P. Externă odată pe ruşi, şi ignorează pe bolşevici mai mult decât a ignorat vreodată pe farişti. Din această pricină , a fost şi va fi veşnic înşelată. Şi aceasta este greu nu numai pentru Franţa dar şi pentru aliaţii ei, şi în special pentru noi. Astfel gestul d-lui Herriot, de a pune flota lui Wrangel la dispoziţia sovietelor înainte ca datoriile şi drepturile franceze să fie recunoscute de ruşi este cu drept cuvânt, uimitor. Franţa nu şi-a asigurat încă nici o folosinţă din recunna- şterea regimului bolşevic. In schimb a pus în slujba frontului de luptă comunist, îndreptat împotriva cramei politice şi sociale a lumei, un instrument puternic şi periculos. Ei a expus la o ameninţare imediată, pe aliatul ei cel mai credincios şi cel mai în primejdie. De ce a sacrificat căre d. Herriot, pe lângă interesele noastre, cauza păcei şi a ordinei în Europa, — cauza şi interesele Franţei? ,,Pentru un cuvânt, dat de Poincaré”, explică oficialitatea franceză. Mai degrabă, de dragul multelor cuvinte, rostite de însuş primul ministru actual, a căror generozitate înşelătoare împinge întotdeauna pe cei ce le rostesc, mai departe decât o cere raţiunea şi dreapta audecatii. G. G. . Presei» de industrializare a gunoaielor şi cadavrelor ŞEDINŢA CONSILIULUI DE CONTROL ŞI ÎNDRUMARE Consiliul superior de control şi îndrumare s-a întrunit erl la orele 5 d. a., la ministerul de industrie şi comerţ, luând în discuţie propunerea d-lui primar al Capitalei, dr. I. Costinescu, de a se muncipaliza industrializarea gunoaielor şi cadavrelor. Consiliul a examinat proectul de statuie întocmit de primăria Capitalei cu privire la înfiinţarea pe baza dispoziţiunilor legii de comercializare a unei societăţi, care va avea de obiectat industrializarea gunoaielor şi cadavrelor. Două capitole au rămas să se revizuiască, cel referitor la compunerea capitalului social şi la repartizarea beneficiilor. Consiliul a cerut primăriei să facă pentru şedinţa viitoare, ce se va ţine Miercuri la orele 5 d. a., propuneri noui asupra acestor chestiuni, modificând modul de evaluare a aporturilor sociale, cum şi modul de repartiţie a acestor aporturi şi a beneficiilor. Pe lângă reluarea discuţiei asupra acestor chestiuni, tot în şedinţa viitoare consiliul se va ocupa cu examinarea statutelor a două noui societăţi: a Societăţii pentru industrializarea subproduselor animale din abator şi a Societăţii pentru valorificarea coroanelor, sângelui şi copitelor. Producţia zahărului in Polonia VARŞOVIA. — Producţia de zahăr a Poloniei este evaluată la 420 mii tone, cu 25 la sută mai mică decât înainte de războia. In Ultima campanie am lucrat 75 fabrici din care 15 am fost refăcute. Din 24 fabrici cari au suferit de pe urma războiului au fost până acum refăcute 15 iar 19 stau în inactivitate. Sfeclele de Pomerania conţin 13 la sută zahăr, iar cele din nordul Poloniei 15 la sută. Din producţia totală numai 45 la sută e necesar pentru consumaţia internă, restul va fi exportat. Fabricanţii de zahăr au cerut de curând guvernului să le aprobe cererea preţului de la 54 la 94 zlot, 100 kgr, motivând aceasta, prin scumpirea articolelor prime precum şi prin faptul că zahărul polon cu greu poate fi plasat în străinătate. Preţul a fost fixat la 65 zloţi per 100 kgr. Culturile de bumbac din Sudan Grandioasele proecte britanice sunt aproape de realizare Am publicat în ziarul nostru câteva date în legătură cu conflictul recepitivit între Egipt şi Marea Britanie, conflict care are la bază, în afară de chestiuni de ordin politic şi importante chestiuni de ordin economic. In Sudan se găseşte o câmpie cu o suprafaţă de 30 milioane acri (un acru egal cu circa un pogon sau cu la hectar), câmpia Crezirah, care poate deveni cultivabilă prin irigaţie. Englezii cer ca suprafaţa de 300000 medane fixată anterior pentru a fi irigată să poată fi sporită până la o cifră nelimitată, aşa după cum se va simţi nevoie. Este vorba de cultivarea bumbacului pe terenurile din câmpia susnumită, situată între Nilul Albastru şi Ului Alb, a căror irigaţie va fi considerabil sporită după ce se va complecta construcţia stăvilarului de la Makwar. Această construcţie va fi sfârşită în iulie viitor. Până acum au fost irigate circa 20 mii fedane cari produc aproximativ 20 mii babe bumbac de câte 400 libre, fiecare (o libra egal cu 0454 kgr.). Se speră că atunci când stăvilarul va fi terminat se va putea obţine apă suficientă pentru irigarea a 100 mii fedane cari vor produce între 80—100 mii babe de bumbac. Egiptul crede că prin această captare a apelor Nilului la Makwar, nu va fi posibilă irigaţia complectă a terenurilor din Egipt. Englezii însă dau asigurarea că apa captată în Sudan pentru irigarea întregei câmpii Crezirah nu este luată nici de cum din apă necesară irigaţiei Egiptului propriu zis. De altfel această chestiune s'a discutat pe larg atunci când în 1922 au avut loc tratativele pentru desfiinţarea prolectoratului, când s’a stabilit formal că planul irigaţiei Sudanului nu va prejudicia întru nimic şi în nici uun caz irigaţiunea Egiptului. Planul pentru cultivarea Sudanului cu bumbac a fost conceput de lordul Kitchener şi s’a format un grup de capitalişti cari să dea banii necesari pentru desvoltarea întreprinderii- Societatea formată poartă numele: „Sudan Plantation Syndicate”, şi funcţionează pe bazele următoare: Guvernul sudanez dă terenul şi apa, în schimbul cărora primeşte 35 la sută din valoarea totală a recoltei produse; cultivatorii primesc 40 la sută, şi Sindicatul, care face canalurile laterale, ară pământul şi supraveghează cultivarea, îngrijeşte de curăţatul bumbacului şi depozitarea lui cum şi de valorificarea şi comercializarea lui, primeşte 25 la sută. Stăvilarul Makwar este situat la circa 170 mile la sud de Khartum şi este construit pe Nilul Albastru. Construcţia este supraveghiată de guvernul Sudanez. Calitatea bumbacului produs în Gezîrah este de tip Sakelaridis, care după cum se spune, poate rivaliza cu cele mai bune calităţi de bumbac egiptean. Unul din directorii Sindicatului este d-l A. M. Asquith, fiul fostului premier britanic. Sisteme administrative Autonomie, descentralizare, centralizare Nu poate fi începută mai bine discuțiunea asupra legii adminisative decât prin precizarea princiilor fundamentale ale celor patru sisteme existente și anume: autonomia locală, așa cum este în Anglia; sistemul centralist cu primări şi prefecţi numiţi de guvernele centrale şi două sisteme mijlocii : descentralizarea administrativă prin care se micşorează autonomia locală, aşa cum am avut În vechiul regat şi acea desconcentrare, care îndulceşte organizarea centralistă, aşa cum a fost un Basarabia, sub regimul rusesc. Pe cât sunt de neobservate în genere aceste diferite sisteme administrative, în mai mare măsură încă se desconsideră atributele specifice ale fiecăruia din ele și din această cauză opinia publică nu este lămurită asupra valorii lor. Autonomia locală nu este posibilă decât în dreptul administrativ englez, pentru că numai în această ţară, prin o experienţă de veacuri devenită o formidabilă putere a tradiţiei, cetăţenii se ocupă efectiv de întreaga viaţă comunală şi de comitat. Alegerile se fac cu o libertate deplină, cu participarea tuturor membrilor majori ai comunelor şi judeţelor, care exercită, în mod permanent un control riguros asupra aleşilor lor, aceştia fiind totdeauna personal responsabili nu numai de furturi, necunoscute de altfel în administraţia engleză, dar şi pentru o simplă neglijenţă, sau incapacitate administrativă. Şi această responsabilitate îşi găseşte cea mai temeinică aplicare în justiţia engleză. Mai mult încă, administraţia engleză se face şi astăzi cu primari fără plată, de unde şi vorba că „un pair bogat este un’ primar ideal". Cu toate acestea, chiar în Anglia unde autoadministraţia locală a dat probe minunate veacuri de arândoi, războiul CU necesitatea sa inexorabilă de superioară conducere Centrală, a întărit principiul nou al unei acţiuni de stat, chiar în viaţa oraşelor şi mai mult incă în a comitatelor. Utilii Sistemul centralist înlătură orice alegere. El se sprijină exclusiv pe desemnarea de sus în jos a întregului rânj administrativ al statului. Organele sale toate funcţionează după indicaţiunile şi sub responsabilitatea ultimă a guvernului. Cetăţenii nu există decât sa să se supue legilor şi aplicării lor de către funcţionari, cei neavând nici un drept de control In statele absolutiste cu prea mare întindere guvernele centrale nu mai pot exercita puterea decâpentru conducerea marilor despărţăminte administrative, care sunt provinciile şi atuunci delegând unor guvernatori puteri discreţionare, aceştia la rândul lor, cu totul străin, adesea de viaţa şi moravurile provinciilor,le lasă grija de a-şi alege cum vor organele administrative locale. Aşa au apărut zemstvele în Basarabia, alese în trei colegii cenzitare, zemstve care dacă aveau libertatea de acţiune obişnuită, erau totuşi totdeauna la discreţia guvernatorului, liber să aprobe sau să interzică orice activitate a lor., Contrar fcelea ce se crede în genere zemstvele, dacă sunt cu adevărat o cucerire democratică în Rusia taristă, apoi ele nu sunt de loc un ideal în România liberă. Bunele rezultate practice ale zemstvelor se datorase faptului că ele erau formate exclusiv din nobislime şi burghezii culţi şi bogaţi, ale căror interese economice, erau cal şi ale ţărănimei, în primul rând concretizate în programul agricultural. Funcţionând în aceste condiţiUn!ud. Pavel Gora are perfectă dreptate să susţie că zemstvele sunt o instituţie aristocratică şi nici da loc democratică, neputând deci să fie menţinută în noua organizare administrativă a ţării. Am ajuns astfel la definirea Celui de al patrulea sistem, acel care a funcţionat în vechiul regat şi care trebue să 0 recunoaştem de la început că poate fi cel mai slab nU ca principiu, dar în practică, aşa cum a fost la noi. ’Şi iată de ce... Descentralizarea administrativă în aplicaţia sa la viaţa locală, aşa cum s’a practicat la noi, înseamnă să renunţi la toate avantajele sistemului centralist, fără a abordai nici unul din marile merite şî remedii ale administraţiei democratice. Intr’adevăr, noi am avut consilii comunale şi judeţene alese, dar nu prin vot universal, ci prin colegii cenzitare şi după indicaţia guvernului central, primari şi consilieri plătiţi, dar necontrolaţi în activitatea lor nici de guverne nici de cetăţeni, cari ca şi în sistemul centralist nU aveau decât obligaţia faţă de primărie şi nici un drept. In aceste clondiţiuni este firesc ca zemstvele să apară într’o lumină mai bună, decât consiliile noastre Comunale şi judeţene, căci dacă onoarea era un principiu creator în viaţa zemstvelor, apoi virtutea nu a putut fi cultivată, întotdeauna în vechea Românie. După o apreciere superficială, sau după considerente pur practice şi fără a se ţine în seamă epoca de criză firească de după război, partizanii zemstvelor au dreptate să le regrete. In fond, însă, sistemul descentralizării administrative complect aplicat, este incomparabil superior celuia al desconcentrării din Basarabia până la 1917. Pentru aceasta trebue neapărat introdusă în legea administrativă, sub forma unor articole clare şi precise, nu numai principiul responsabilităţii personale a administratorilor aleşi ca şi numiţi justiţiabilitatea lor înaintea instanţelor judecătoreşti comune şi dreptul de control cetăţenesc , dar trebue formulate chiar modul de procedare şi pedepsele înseşi pentru fiecare fel de delict administrativ în parte. IULIU PASCU 9 Chamberlain la Paris PARIS, 5. — (Rador). — D. Chamberlain a declarat că este foarte mulţumit că poate să aibă o întrevedere cu d. Herriot. Speră că prin această întrevedere va afla părerile guvernului francez în mod exact şi că relaţiile excelente între ambele ţări vor fi raenţinute şî desvoltate. .