Argus, ianuarie 1925 (Anul 16, nr. 3510-3532)

1925-01-28 / nr. 3529

t Miercuri 28 ianuarie 1928 inul XVI Ho. 3521' PAGUIfe STR. KARAuBOR­EVlCI 9 tel: li/S* ^ ABONAM­ENTbi IN TARA Un an 800 lei 5 luni 450 » • luni 250 . 3 Iei in tară. 6 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 M 3 luni 600­0 lei tn străinătate ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Directors Grigore Gafencu CAROL SCHULDER ţi S. BERGER STR. KARAGEORGEVICI 9 V TEL: 11/84- - PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăfi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger & Eiffflij Ceda M Ksqktviliiria) I Tallin OH BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 si 23/69 Capitalistul Iară capital la apelul pe care d. Iuliu Maniu Fa adresat partidelor de opoziţie, pentru formarea unui bloc antiliberal, sunt menţionate, pe lângă nume­roase acuzaţii de ordin politic împotriva guvernului, şi Învi­nuiri principiale de ordin e­­c­one­mic. Trecem peste criticele poli­tice,­cari nu ne privesc. Ne o­­prim asupra procesului eco­nomic dintre partidul liberal şi cel naţional. După părerea d-lui Maniu, comercializările şi prelungirea concesiei Băn­cii Naţionale ar consacra în mod definitiv atotputernicia liberalilor. „Realizarea acestor legiuiri ar perpetua pentru vreme îndelungată sclavia po­litică şi robia economică a ţă­rii d­in folosul capitalismului liberal. Am urmărit, zilnic, politica economică a guvernului. Măr­turisim că niciodată nu am pu­tut ajunge la concluzia la ca­re a ajuns şeful partidului na­ţional, învinuirea principală ce se poate aduce politicei e­­conomice a liberalilor nu este străduinţa lor de a crea un­ ca­pitalism sănătos. Liberalii nu sunt atât de vi­novaţi ca încearcă să devie a­­totputernici în Stat, graţie pu­terii capitalului, cât sunt vino­­vaţi ca , urmăresc formarea capitalului prin mijloace cari duc la distrugerea capitalului existent şi în special a celui naţional. Nu ideea comerciali­­zării este rea, precum nu este rea, in principiu, nici pieton­­girea privilegiului Băncii Na­tionale. Ceea ce este , primej­dios, in aceste organizări, e faptul de a lua din mâinile Statului o avere publică şi a o Încredinţa unor particulari cari nu au nici capital de in­vestit, nici pregătirea profesio­­nală de pus in aplicare. Prelungirea privilegiului Băncii Naţionale este o nece­sitate evidentă, dar nu pentru serviciile pe care ea le face astăzi de a cântări câtă hârtie trebue aruncată ori retrasă din piaţă. Înlocuind controlul aurului cu controlul unui şef politic. Partidul liberal este chemat prin tradiţia lui, prin denu­mirea lui şi prin menirea lui in compoziţia politică şi socia­lă a ţării, să reprezinte intere­sele capitalismului, sprijinim­du-se. In special, pe capitalul mobiliar. Legiferarea lui chiar dacă ar fi părtinitoare pentru capital şi cu deosebire pentru sef mobiliar, ar fi explicabilă şi chiar folositoare interese­lor generale ale ţarei. Punerea in valoare a bogă­­gătilor şi naţionalizarea în­treprinderilor cu capital stră­in, prin capital românesc, su­pus disciplinei unei organizări politice puternice, nu ar fi o primejdie decât pentru adver­sarii politici ai partidului li­beral, dar nu pentru ţară. Da­că liberalii ar reuşi, in adevăr, săi facă aceste lucruri cu capi­talul procurat de ei, pe contul lor propriu şi nu prin Stat, ei ar servi ţara şi s’ar servi şi pe «L Alarma d-lui Mania ar că­păta atunci numai aspectul unei lupte de partid la partid. Din nenorocire, liberalii nu practică protecţia capitalului şi crearile lor nu sunt autono­ma. Nu trăesc prin propriile lor forţe, ci prin stat. In loc de capitalism, ei fac etatism- De aci interesui lor cel mare de a apropia cât mai mult ide­ea de stat de ideea propriului lor partid. Primejdia, deci, nu e acolo, unde o vede d. Maniu. In Întă­rirea unul capitalism atotpu­ternic, ci In confundarea capi­talismului cu Statul şi introdu­cerea lui, sub această formă, In luptele politice. Capitalismul este o discipli­nă socială, isvorâtă din lupta dreaptă Intre indivizii unei so­cietăţi, pe baza unor anumite reguli de drept. In această for­mă, capitalismul este funda­mentul organizaţiei de stat şi al elv­izi­ei moderne. Toate încercările de a înlo­cui această ordine socială, cu altele, pentru consideraţii de logică ori de echitate, au dat greş. Ceea ce ne lipseşte nouă as­tăzi nu este lupta in contra ca­pitalismului, ci sforţarea pen­tru introducerea capitalismu­lui modern, ca bază a unei se­rioase organizări de Stat şi a unei reale civilizaţii­­. România şi rezultatele conferinţei interaliate UN NOU EXPOZEU AL D-LUI VINTILA BRATIANU „Le Temps” din 21 Ianuarie, pu­blica un nou expozeu al d-lui Vin­­tilă Brătianu. In primul interview acordat zia­rului „Le Temps”, d-nul V. Bră­tianu scotea în relief importanţa conferinţei interaliate, considerată nu numai ca o ocazie de a con­stata diferitele faze prin care a trecut aplicarea tratatelor, dar, şi ca o revizuire necesară pentru so­luţionarea tuturor chestiunilor ră­mase încă până astăzi în suspen­sie. ’ „Suntem satisfăcuţi, în genere, de rezultate, ne răspunde d. Vin­­tilă Brătianu ,căci s’a ajuns la un acord pentru punerea la punct a chestiunilor în suspensie şi acest acord s’a făcut între toate pute­­ri­le, când cu semnarea protocolu­lui , astfel, prin această semnătu­ră, incă odată mai­ mult, s’a re­înnoit solidaritatea ţârilor aliate şi asociate în vederea aplicarei tra­tatelor Rezervele pe care d-nuil Vintila Bratianu le-a formulat in timpul sem­nării protocolului, au fost ne­cesare, Nu atât din cauza situaţiu­­nii create prin tratate , ci din cauza modului cum aceste tratate sunt aplicate, începând de la acor­dul de la Spa, la care România a refuzat să adere. Aceste rezerve, spune d. Vintila Brătianu, semnalează situaţia pe­riculoasă ce poate rezulta din ce­rerea ce i-a fost adresată Româ­niei de a-şi împlini obligaţiu­nile înainte de a i se fi asigurat drepturile sale corespunzătoare. Lipseşte grâu Spun delegaţii primăriei Eri, dimineaţă, a sosit în Capi­tală delegatul primăriei, d. V. Geor­gescu subdirector în serviciul ad­ministrativ, care fusese trimis, cu un­ delegat, a­ morarilor, la Cra­­iova, pentru a face cumpărături de grâu. Delegatul primăriei, după încer­cări de trei zie a făcut consta­tarea că, in toată Oltenia nu se poate cumpăra grâu cu preţul ma­ximal de 95 mii lei vagonul. Un al doilea delegat, care a fost in Moldova, cu un trimis al moarei Hassan, a venit cu acelaş rezul­tat. Nici în­ Moldova nu s’a putut găsi grâu pe preţul de 95 mii lei vagonul. * Cooperativele săteşti, care asigu­rase guvernul că vor aproviziona Capitala cu grâu necesar popula­rei, pe preţul maximal de 95 mâi­ lei, n’au livrat nici un bob de grâu In staţia Chitila Triaj­ele trei zile, n’a sosit pentru morarii din Capi­tală, nici un vagon de grâu. Stocurile de grâu și făină inven­tariate de primărie, și aflate în morile din­ Capitală, sunt suficien­te, cel mai târziu până la 10 Fe­bruarie. ........... * Ridicarea valorilor industriale cehosovace PRAGA, 22. — Pravo Lîdu rele­vă ridicarea constantă a valorilor industriale cehoslovace, ceea ce este o dovadă a îmbunătăţirei sur­venite în situaţia economică. In primul rând metalurgia ocupă un număr satisfăcător de lucrători şi prezintă o perspectivă favorabi­lă pentru anul 1925. . Siderurgia este pe cale de a a­­­junge la producţia dinainte de răz­boi. împuţinarea şomajului pre­cum şi lucrările de construire în­treprinse de numeroase fabrici do­vedesc că s’a ajuns a învin­ge criza def­laţiun­ei Interview cu d. D. Garoflid, fost ministru al agriculturii şi autor al legii agrare — cu prilejul unei jurisprudenţe a înaltei Curţi de Casaţie Distins­ul nostru colaborator, d. Hurmuz Aznavori­an a relevat în cronica d­-sale din 12 ianuarie a. c. importanţa recentei jurispundenţe stabilită de Curtea de Casaţie s. La, cu privire la anularea vânzări­­lor terenurilor rurale neexpropria­­te, dar cari erau supuse regimului dotat. Cum legea agrară la care se ra­portă juri­sprudenţa înaltei Curţi este opera d-lui Const. Garoflid, fost ministru al deficulturei, am socotit important sâ-i cerem avizul asupra acestei chestiuni. Am întrebat pe d. Const. Garo­flid: Cunoaşteţi jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie relativă la vân­zarea proprietăţilor rural­e ale mi­norilor şi celor supuse regimului dotat şi ce părere aveţi asupra ei? Şi d. Const. Garoflid ne-a răs­­pus: „Am văzut felul cum Înalta Cur­te de Casaţie a interpretat art. 148 din legea agrară şi mărturisesc că am rămas surprins. Nimic din li­tera acestui articol nu îndreptă­ţeşte concluzia că derogarea dela articolele 1252 şi 1253 ale codu­lui civil s’a legiferat numai in fa­voarea cumpărătorilor săteni. Se spune chiar în acest articol: „Pro­prietăţile rurale ale minorilor şi cele supuse regimului dotat pot fi înstrăinate prin bună învoială cu încuviinţarea Tribunalului şi garan­tarea banilor proveniţi din vân­zare”. Dar nu numai litera, ci nici spi­ritul legei nu îndreptăţeşte această părere. Legea agrară nu este nu­mai o lege de expropriere în ve­derea împroprietăririi, ea este şi o lege de organizare a proprietăţii rurale. Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost ca înstrăinările la care se referă articolul 148 să se facă numai sătenilor, ar fi trebuit să o spuie si nu a spus-o, dar nici nu avea nevoie să o spuie căci interesele lor erau bine apărate prin legiferarea dreptului de pre­­emțiune de la art. 32 al legei. INTENTIA LEGIUITORULUI Au­ a fost dat in intenţia legiui­torului să creeze un monopol de cumpărare pentru săteni, intenţia hai a fost să libereze proprietatea rurală dot colă şi a minorilor de im­grădir­e cari o făceau indisponi­bilă şi pentru motivul că această liberare servea interesul familiei. In vremea când proprietatea ru­rală era­ buroul prin excelenţă, se înţelege de ce îngrădirile speciale ale­­ codului civil puteau să fie ocrotitoare ; dar astăzi când prin­cipiul proprietăţii „sacre şi inviola­bile“ a suferit ştirbirea exproprie­rii ,şi când dreptul „de a uza şi a abuza“ al vechiului proprietar a fost­ înlocuit cu formula „proprie­tatea: funcţie socială“, este evi­dent că pământul nu mai este bu­nul prin excelenţă. Proprietatea rurală obligă astăzi cel puţin la cultura directă a pro­prietarului. Arendarea este o dero­gare de la funcţia socială. Cu mare greutate proprietăţile arendate ale femeilor şi minorilor au­ fost excep­ţionale de la exproprierea totală; introducerea acestei excepţii­ în le­gea agrară nu a fost uşoară. Aşa cerea spiritul timpului. Cum poate o femeie măritată. din minor, să se supele obligaţiei flo­rale de a-şi cultiva moşia? Proprie­tatea rurală nu mai prezintă azi garanţia vecinulm regim, iar sar­cina chiar morală a cultivării ei îi micşorează valoarea de­ plasa­ment. MOTnneLis derogării Acestea au fost: motivele pentru care s'a introdus in legea agrară derogarea de la prescripţiile arti­colelor 1252 şi 1253 ale codului civil. La discuția legei am arătat această motivare in mod precis: „Cant proprietatea rurală a ajuns să nu mai fie un plasament de părinte de familie dăm dreptul mi­norilor şi femeilor să vândă fără îngrădiri”. (Monitor, Ofic. 14 Fe­bruarie 1992, pag. 35321 Nu numai atât, art. 148 iniţial privea numai legiferarea dreptu­lui de a vinde. Cum unele acte dotale prevăd felul întrebuinţării averei dotale numai în cumpărare de moşii sau plasări de efecte ru­rale, pentru aceleaşi motive de or­din general de mai sus, propri­etatea rurală nemai­prezentând ga­ranţia absolută pe care o avea sub regimul constituţional în care a fost întocmit codul civil, legiui­torul dă dreptul soţului, cu auto­rizaţia justiţiei, să plaseze liber fondurile dotate. Această ideie care formează a­­liniatul 2 al art. 148 a fost intro­dusă la şedinţă. Menit. Ofic­­iu aceaşi pagină menţionează această adăogire. Ce rost ar fi avut introducerea acestui aliniat nou la articolul 148, dacă preocuparea legiuitorului, când a liberat vânzarea moşiilor dotale şi ale minorilor, ar fi fost numai înlesnirea înproprietăririi? De ce s'ar fi preocupat el de pla­samentele dotale viitoare? Dispoziţiile acestui aliniat se ex­plică însă perfect atunci când se au în vedere motivele de ordin social şi politic arătate mai sus, căci aceste dispoziţii nu sunt de­cât complectarea logică a acelora cuprinse în primul aliniat. Şi apoi, se putea oare crea prin legiferarea nouă moşiilor dotale şi ale minorilor o situaţie mai infe­rioară de cât a celor după dreptul comun? Dacă libera vânzare a moşiilor dotale şî ale minorilor s’ar permite numai când cumpără­tori sunt săteni, ar urma ca a­­ceste moşii pe care codul civil Ie ocrotea in trecut, să nu poată fi vândută de­cât unui singur cum­părător, pe când moşiile sub re­gimul comun să beneficieze la vânzare de îndoita concurenţă a capitaliştilor şi sătenilor. # Am mulţumit d-lui Garottîid pentru lămuririle pe care a bine­voit sa ni le dea. Hop. Vânzarea moşiilor dotale și ale minorilor --------------—I ----------------------------------------------­Presa engleză despre vizita d-lui Vintilă Brătianu la Londra Scopul viziei ministralui român.­Zvonirile la îm­prumut desplatite.—Drejituri decurgând din tratatul da pace Financial News că data de Luni 19 Ianuarie, anunţă sosirea la Lon­dra a d-lor Vintilă Brătianu, Oro­­mphi,, Tancred Constantinescu,Mra­zek­ şi Barbu Ştirbey, însoţind-o de Următoarele comentarii: La mama vedere, s’ar pâinea că vizita la Londra a atâtor însem­nate personalităţi din România ar avea de scop contractarea de către România a unui împrumut. Reportațiile presei continentale, primite aici, par că confirmă a­­cest lucru. In realitate, însă, du­pă cum aflăm din înaltă sursă autorizată- nu aceasta este ade­vărul. Guvernul român nu a cerut un împrumut în Anglia. Vizita­torii am­ venit la noi pentru­ ches­tiuni particulare în legătura, cu departamentele lor respective şi cum aceste departamente nu sunt izolate unele de altele şi deci cu­m tranzacţiile lor respecti­ve, nu pot fi încheiate decât cu cunoştinţa tuturor, este firesc ca toţi să-şi îi călătoria în acelaşi timp. NEGOCIERILE PRIVITOARE LA TRATAT A­vem motive să credem că inten­­ţiunea d-lui Brătianu este de a ex­plica d-lui Chicil situaţia creată României prin­ tratatele de pace. In virtutea acestor tratate, România, dare numai drepturi el şi obliga­­b­ilă, şi, dacă ea a acceptat, timpo­­ra­r, procentul fixat la Spa ca par­tea ei din reparaţiuni este că a pri­mit asigurări din partea Marei Bri­tanii că „datoria sa de liberare" cum şi datoria pentru proprietăţile cedate vor­ fi anulate. Nu e, deci, nimic extraordinar, dacă d. Brătia­nu se strădueşte să clarifice aceas­tă situaţie, care a mai fost discu­tată ct­. guvernul britanic în Fe­bruarie, 1921. Au avut loc negocieri la Bucu­reşti în vederea participării capita­lului britanic în anumite întreprin­deri particulare româneşti, pe baza legii de comercializare a între­prinderilor de stat. Astfel de nego­cieri nu au­ avut încă loc­ între cer­curile interesate britanice şi repre­zentanţii oficiali a ai­ României. Sumele învestite până acum nu sunt prea importante. Cum însă­, conform legii de comercializare a întreprinderilor de stat, şi guver­nul român este interesat, aceasta explică scopul venirii la Londra şi a d-l­u­i Tanc­red Constantine­scu, mi­nistrul industriei şi­­ comerţului. PERSPECTIVE DE MARI­­ AFACERI Deşi, după cum spuneam mai sus, capitalurile investite nu sunt mari, totuşi tranzacţia esta de mare însemnătate, căci poate sae­vi drept precedent Prizu încheia­­rea de aranjamente de o mult mai mare importanţă. Steaua Română este o societate românească, in care după cum sa ştie bine, capitalul britanic a participat in o largă proporţie, acum câtva timp. Preşedintele el, prinţul ştirbey, a venit la Lon­dra de mai multe ori pentru ca să discute cu grupul britanic chestiuni In legătură cu afaceri­­le Interne ale societăţii Vizita sa actuală are acelaşi scop ca şi cele anterioare. In ce priveşte pe guvernatorul Băncii Naţionale a României d-sa a venit la Londra pentru a se ocupa de afaceri in conexiune ca banca pe care o conduce. Trebuie să reamintim că Ban­ca Naţională a României are de­pozitată o mare parte din stocul ei metalic de aur la Banca An­gliei şi prin urmare este unul dintre clienţii instituţiunii noas­tre centrale. Stabilizarea leului este o problemă de cel mai mare interes pentru România și prin urmare este firesc ca reprezentan­tul băncii sale de emisiune să caute să aibă un schimb de ve­deri cu guvernatorul Băncii An­gliei. COOPERATIA ECONOMICA ANGLO-ROMANA Se speră că drept rezultat­ul discuţiilor acestor diferite ches­tiuni, România va înţelege că banii britanici, sub forma de ma­şinării şi materiale sunt necesari''*' pentru refacerea ei economică şi că, în schimb­ cercurile engleze vor înţelege că România repre­zin­ta o întinsă şi sigură plaţi pentru mărfurile engleze, aşa o cooperare economică ar con­tribui mult la micşorarea coma­giului. Dacă ambele ţări s-ar învoi este probabil că pe viitor se va ajunge la acorduri economice, de mare importanţă. Pentru mo­ment, se pare însă că nu poate fi vorba de tranzacţii aşa substanţiale. * Tot Financial News că data de 28 Ianuarie, publică mb titlul de min jos . SITUATIA POLITICA Ziua Unire! Ziua de 21 I­anuarie este o *£ isto­rică pentr­u­ ţara noastră. Im 21 Ia­nuarie 1859 s’a înfăptuit, cu ajutâ­­nd diplomatic­ul împăratului, Na­poleon III, mărea principatelor Moldovei și Valahiei intr’un singur stat din care s’a desvoltat România moder­nă. In ziua de 24 ianuarie se sărbătoreşte şi alipirea, după răz­boită, mondial, a Basarabiei, a Bu­covinei şi a Ardealului, provincii curat româneşti, subjugate de ruşi de au­striaci ori de­ unguri. Această memorabilă zi, — aniver­sarea iptirei tuturor românilor, — a fost­­deasă de d. Iuliu Maniu, şe­ful partidului naţional, ca să lan­seze un apel către toate fracţiunile opoziţiei, pentru, a forma un bloc „democratic de opoziţie D. Iuliu Maniu spune, în apelul său, că „greşelile grave şi păcatele neiertate ale celor trei ani de­­câr­muire liberală, au făcut ca criza politică, morală, economică, să iz­bucnească, cu toată acuitatea unei crize de stat“­ El se ridică, mai ales­, contra­ înfăptuirea, comercializări­lor şi prelu­ngirei concesiunii Bănci ’ Naţionale, care ar consacra defini­tiv atotputernicia partidului libe­ral. „Realizarea acestor leîgîîiri, pri­­trivită d. Iuliu Maniu, ar perpetua pentru vreme îndelungată sclavia politică şi robia economică a ţării şi serviciul capitalismului şi al unui sistem odios de trusturi ex­ploatatoare. „Traducerea lor în realitatea or­ganismului de stat şi împletirea lor în firele vieţii economice şi sociale ar produce o stare de fapt a cărei schimbare chiar şi de cele mai bi­nevoitoare guverne ce ar su­ccede ar întâmpina enorme greutăţi şi ar­ produce perturpaţiuni­­iremediabile. Interesele superioare ale ţării şi ne­cesitatea unei descălţări economi­ce, sociale şi evolutive cer deopotri­vă zădărnicirea acestu­i b­un politic, care duce la u­n sistem de atotpu­ternicie economică şi teroare poli­tică de care ţara nu va putea scăpa, decât ftrii grave sau duiri“. V. Mindu declară că în faţa aces-, tui pericol suprem, opoziţia are da­toria să reacţioneze. Ei cheamă la fuziune toate partidele­­:­ caracter naţional şi democratic, im­itându-le să desemneze câte un, delegat care vor avea să se întrunească ca­ să aleagă pe conducătorul viitorului mare partid unit. D. Maniu soco­teşte că înţelegerea între ‘partidele opoziţiei se poate face pe baza ce­lor 10 puncte stabilite, astă,vară, in­tre partidul naţional şi partidul ţă­rănesc, când s’a negociat f­uzunea lor. Vom menţiona­­că în aceste punc­te se declară, în politica internă, solidaritatea tuturor claselor muncitoare şi producătoare cu ţă­rănimea, c­e este factorul princi­pal de producţiune naţională, iar in politica externă menţinerea şi consolidarea raporturilor celor mai strânse cu sUaţii, alături de cari statul român a luptat în decursul războiului. In ce priveşte normele economice, se declară, între altele, că pentru refacerea utilajului eco­nomic ca şi pentru punerea în va­loare a bogăţiilor ţării, fiind ne­­voe, pe lângă capitalul naţional şi de capital străin, se vor cere con­diţii de stabilitate, egalitate de trat­­tament şi faţa legii şi administres, fiel şi garanţii de drept pentru res­pectarea contractelor. Apelul acesta a produs, cum era şi, firesc, o enormă senzaţie, pu­nând într’o neobişnuită mişcare toate Cercurile politice. Până acum numai un singur răspuns a fost dat, acel al partidului naţionalist al poporului care s’a grăbit să pri­mească propunerea fără nici o re­zervă. Este un punct câştigat. Co­mitetul partidului ţărănesc se va întruni Duminica viitoare pentru a da răspund său. Partidul toporu­lui ca­ şi cel al d-lui Marghiloman. ■UU s’a­u pronunţat încă. Itt aceste condiţii orice comenta­riu asupra, acestui apel la armonia generală ar fi prematur. Cert este numai că apelul şefului partidului naţional, va contribui, de data­ asta, în mod hotărâtor, la lămuri­rea­ situaţiei în tabăra opoziţiei. — :•."—----­T. P. închirierea prăvăliilor primărie. Se vor prelungi actualele contracte dii dimineaţă, a venit la primă­ria Capitalei, o delegaţie a negusto­rilor din piaţa Bibescu-Vodă, in frunte cu d. Iancu Voiculescu, pen­tru a cere lămuriri, asupra moda­litate­ admisă de primărie, cu pri­vire la închirierea prăvăliilor din pieţe şi hale. Delegaţia a fost primită de d-nii T. Alexandrescu şi D. P. Niculescu- Blitz, care au ascultat doleanţele negustorilor. Ambii ajutori de primar au fă­găduit negustorilor să le prelun­­giască contractele de închiriere, cu obligaţia pentru negustori să su­porte cheltuelile de reparaţie şi renovare a compartimentelor pe care le ocupă. Delegaţii, au declarat că sunt gata să satisfacă, pretenţiile pri­măriei. * Astăzi, la orele 4 d. a. d-nii T. Alexandrescu şi D. P. Niculescu- Rietz, împreună cu un arhitect al primăriei, vor vizita, Halele Cen­trale şi piaţa Bibescu-Vodă, pentru a hotărî de comun acord cu ne­gustorii, asupra reparaţiilor şi re­novărilor, de care au nevoe com­partimentele primăriei. ---------as^r-0 : 1­­­0^——-----­ Despăgubirea dăunatilor de război in Iugoslavia BELGRAD. — Pentru despăgu­birea dăunatilor de război guver­nul a emis bonuri în valoare de câte o mie de dinari unul. Poda, la 1 Noembrie 1924 numărul bonurilor emise a fost­ de 3.969.196 în valoare de 3.969.196.000 dinari (circa 13 mili­oane de lire sterline, ceea ce ar face circa 13 miliarde lei). Bonurile sunt amortizabile în termen de 50 ani și comportă o dobândă de 3 la sută. In 1924 a fost nevoie de o sum­ă de 139.946.151 dinari pentru amortizare și plata dobânzilor. In Ianuarie 19­25 vor fi amortiza­te bonuri în valoare de 20­ milioane dinari. Vor fi 188 premii în valoare de la 5000 până la 500.000 dinari. Afaceri cu România Posibilităţi de plasare pentru maşinile englezeşti. Declaraţiile d-lui Vintilă Brătianu Următoarele deziaraţiuni ale minis­trului­ de finanţe român : „La sfârşitul anului 1924, am ajuns pentru a treia oară­ suc­cesiv, la un an bugetar, ale că­rii rezultate au fost mai favora­bile decât se prevăzuse. Am ru­şit să înlăturăm deficitul, cu toata sarcina enormă impusă de serviciul datoriei externe, care era în întârziere din pricina con­diţiilor create de război, dar care totuşi a fost satisfăcută până la 1 ianuarie 1924. Sforţarea aceas­ta pentru a face faţă obligaţiuni­lor noastre ne-a costat 4 miliar­de de lei (Lire­st. 4.500.000) şi pentru a o îndeplini a fost ne­voie să reducem cheltuielile ne­cesare serviciilor interne. In 1925, totuşi, am fost în stare să satisfacem cererile legitime ale funcţionarilor noştri publici, în care scop am prevăzut o sumă de 2 miliarde lei (peste 2 milioa­ne lire sterline), suma acoperită de veniturile curente BUGETUL CAILOR FERATE ECHILIBRAT O altă particularitate a buge­tului pe 1925 este că pentru pri­ma dată de la război încoace chel­­tuelile căilor ferate sunt com­­pl­ect acoperite de veniturile lor*. Astfel, pe când pân’acum, o ma­re parte din veniturile noastre bugetare erau întrebuinţate pen- tru acoperirea deficitului căilor ferate, pe viitor astfel de sume vor fi disponibile pentru îmbu­nătăţirea altor servicii publice. Ameliorarea poziţiei financiare a­ căilor ferate ale Statului este da­torită creşterii traficului­ care a atins nivelul dinante de război. ..Este daci evident că suntem în­ situaţie să facem faţă nevoilor noa­stre curente fără vreun ajutor, din afară. Este foarte natural acest lu­cru dacă luăm în consideraţie fap­tul că înainte de război România a avut 11 bugete cu excedente şi cu baza economică a României Mari, de astăzi este mult mai sănătoasa decât a României antebelice. Inain­te de război porturile noastre m­i­­ritime erau lipsite prin frontiere se hinterlandul lor, pe când as­tari România este o unitate economică care poate trăi, dacă e nevoie, din propriile ei resurse. Prin urmare, dacă România an­tebelică avea putinţa să-şi echili­breze bugetul fără impuneri tin taxe excesive, nu se înţelege de ce România Mare de astăzi, ci bogăţia ei naţională sporită, nuai ■putea face acelaşi lucră. NICI UN ÎMPRUMUT EXTERN Contrar celor spuse, n’am ve­nit la Londra să caut un Împru­mut. Unul din scopurile vizitei mele este să explic poziţia ac­tuală economică a României cer­curilor interesate in relaţiuni co­merciale cu ţara mea. Sunt mul­te posibilităţi pentru utilizarea resurselor naturale ale României şi in această privinţă, capitalul şi Întreprinderile britanice pot juca un mare rol O cooperaţie strânsă, profitabilă ambelor părţi ar putea fi stabilită intre intere­sele britanice, pe de o parte şi in­teregele capitaliste fie de Stat fie particulare, pe de altă parte. In legătură cu aceasta, nevoia unui împrumut se va simţi probabil pe viitor, dar in ce pr­iveşte nego­cierile actuale ele au simplu­ scop de a se stabili principiile de bază ale unei cooperaţiuni „Interesele economic© ale Ma­rei Britanii și ale României sunt identice, a*" * timp cât ind.tss­(SitiS Continuaren în pag. II-a).

Next