Argus, februarie 1925 (Anul 16, nr. 3533-3556)

1925-02-01 / nr. 3533

Protocolul internat loral pntru arbitrajul comercial Guvernul a prezentat Parlamentul ca protocolul în­cheiat la Geneva Guvernul a prezentat Camerei spre ratificare protocolul în­cheiat în Martie 1024 la Liga Na­ţiunilor, cu privire la obligativi­tatea respectărei arbitrajului co­mercial în relaţiile cu străinăta­tea. Protocolul este însoţit de ur­mătoarea expunere de motive, finale de d. ministru I. G. Duca: De multă vreme cercurile co­ntueritane europene si in special Camera de Comerţ Internaţională au făcut sforţări pentru a deter­mina Statele a căror legislaţie Han Jurisprudents refuză să re­cunoască validitatea clauzei de arbitraj înserată în contractele dintre comercianţi, să adopte mă­surile necesare pentru recunoaş­terea vealiditatii clauzei compro­­misorîi. Realizarea acestui dezi­derat s’a putut înfăptui in urma lucrărilor Conferinţei de la Gene­va in 1922 şi ale Societăţii Naţiu­nilor si Protocolul definitiv a fost totocmit şi adoptat de a t-a Adu­nare Generală a Societăţii Naţiu­nilor, la 24 Septembrie 1923. Ac®sl Protocol care se prezintă acum spre ratificarea Corpur­ilor legiuitoare, priveşte clauzele de arbitraj In materie comercială precum şi civilă. Art. I, alin. 2 rezervă însă facultatea de a res­trânge' v­aliditatea clauzei compro­misorie numai contractelor re­­cuno­ente comerciale de legisla­ţia raţională, astfel că, în urma avizului autorităţilor române competente şi urmând exemplul Franţei, delegatul nostru a sem­nat Protocolul Cu aceasta tezer­va In ziua de 6 Martie 1924. Prin acest Protocol Statele sem­natare se îndatorase: 1. Să modifice legislaţia sau jurisprudenţ­a lor actuală şi să nu adopte în viitor dispoziţiuni cari ar putea împiedeca eficaci­tatea acordului de arbitraj mai en seamă in materie comercială. 2. Să asigure executarea sen­tin­ţelor arbitrate pronunţate pe te­­ritoriul lor. 3. Ca tribunalele lor naţionale sesizate de un litigiu relativ la un contract ce conţine o clauză compromisorie valabilă, să tri­meată ,pe interesaţi la cererea uneia din Părţi înaintea judecă­ţii arbitrilor. Numai dacă compromsul sau clauza compromisorie sunt ino­perante, Tribunalele vor putea judeca litigiul. Procedura şi constituţia Tri­bunalului Arbitral e determinată de voinţa Părţilor (întru­cât nu este contrarie dispoziţiilor impe­rative ale legislaţiei locale) şi de legiuitorul teritorial. Legislaţia actuală a României este în armonie cu dispoziţiunile Protocolului de faţă, codul nostru de procedură recunoscând validi­tatea clauzei empromisorie. In consecinţă ţara noastră nu are decât fie câştigat ratificând proiectul de faţă, a cărui adop­tare va contribui la mărirea cre­ditului ţării şi a comercianţilor săi în străinătate, prin înlesni­rea lichidării diferendelor în ma­terie comercială. Cronica petrolului PÎAŢA Piaţa liniştită marchează unele tranşaeili la benzină şi petrol. Preţurile au fost: LA INTERN : Ţiţeiul cotează 21.800—22.000 lei fagonul de fi­uş­te­nari şi B&bcoî îişor şi 19.300—19.500 tip Moroni ne­­parafu­ros. Benzina uşoară e cerută la 8,10 lei kgr. loco fabrică fără taxe şi oferită la 8,15 lei kgr. Benzina grea este cerută la 1­80 Iei kgr. loco fabrică fără taxe şi oferită la 4.90 lei kgr. Petrolul lamipant este certat la 2.85 Iei kgr. loco fabrică fără taxe şi­­oferit la 2.90 lei kgr. Motorina este cerută la 1.85 Iei kgr. loco fabrică fără taxe și ofe­rită la 1.90 lei kgr. Păcura este cerută la 1.85 lei kgr. loco fabrică fără taxe și oferită la 1.90 lei kgr. Uleiurile C. F. R. se găsesc la 6.50 lei kgr. loco fabrică fără taxe. Ule­iul regal O cerut la 8.25 lei kgr. loco fabrică fără taxe; cel OO la 8.75 lei kgr. și cel OOO la 12.40 lei kgr. loco fabrică fără taxe, LA EXPORT: Benzina uşoară este la 8.40 lei kgr. loco fabrică şi 10.40 lei kgr. fob Constanţa. Benzina grea este cerută la 4.90 lei kgr. loco fabrică şi 6.80 lei kgr fob Constanţa. Petrolul lam­pant se găseşte la 2.80 lei kgr. loco fabrică, şi 3.80 lei kgr. fob Constanţa. Motorina o avem la 1.80 lei kgr. loco fabrică şi 2.80 lei kgr. fob Con­­stanţa. Activitatea pe şantiere Soc. „Creditul Minier“ Situaţia societăţei „Creditul Minier“ pe ziua de 26 Ianuarie arată un simţitor progres faţă ,de chenzina precedentă. In adevăr producţia acestei societăţi este acum între 90—1­00 vagoane de ţiţeiu pe zi, cu toate că sondele noui răzbite la Or­chiuri şi Pruncu, abia fac în­cercări de lăcărit şi curăţit, ne­­fiind puse complect în producţie. Repartizată pe şantiere această producţie se prezintă astfel: Schela Moroni Sonda No. 2 produce 35.000 kgr. Sonda No. 3 perforează bur­lanele la 526 m, într’un nou strat Sonda No. 6 produce 10.000 kgr. pe zi Sonda No. 7 produce 15.000 kgr. pe zi­­ Sonda No. 8 produce 20.000 kgr.­­pe zi Sonda No. 9 produce 25.000 kgr. pe zi Sonda No. 10 produce 30.000 kgr.. pe zi Sonda No. 13 produce 70.000 kgr. pe zi Sonda No. 14 produce 140,000 kgr. pe zi 1 Sonda No. 16 produc© 70.000 kgr. pe zi. Sonda No. 17 extrage gaze. Sonda No. 19 produce 100.000 kgr. pe zi. Sonda No, 29 produce 25.000 kgr. pe zi. Sonda No. 85 produce 75.000 kgr. pe zi. Sonda No. 30 început lăcoritul foarte mult nisip cu gaze. Astfel producţia la Moreni este actualmente da 01 jum. vagoane ţiţeiu pe zi Sondele în lucru în această schelă sunt în număr de 30 din­tre cari 26 în sapă la mari adân­cimi şi 4 în montaj. De notat că sonda No. 36 se a­­fla în nisip petrolifer în apropie­rea stratului iar sondele No. 92 şi 93 fac probe de lăcărit. Schela Ochiuri Producţia son­delor în lăcărit s’a ridicat la 22 jvag. zilnic prin răzbirea de cu­rând a sondei 33 şi augmentarea iproducţîei sondelor 5, 20 şi 25. Sondele în lucru, Sonda No. 1 adânc. 284 m. Sonda No. 5 înce­put lă­că­ritul în vederea punerei fcom­plecte în producţie. Sonda a ** prodaoo pojtttinuw 1—2 vag. ţiţei zilnic făcând şi puter­nice erupţii de gaze. Sonda No. 7 se montează gra­­nicul Sonda No. 10 se curăţă cu lingura de noroi pentru punerea in producţie. Sonda No. 14 în montaj. Sonda No. 26 adâncimea 349 m. Sonda No. 27 In montaj. Sonda No. 29 se extrage coloana de 16 m. Sonda No. 33 intrată în producţie de curând. Sonda No. 50 sapă în nisip presat la 391 m. Schela Runcu, Sonda No. 2 se curăţă cu lingura şi şpîţul, în timpul lăcăritului nivelul se ri­dică la 460 m. de la gură, lăcărin­­du-se şi jum. vag. ţiţei pe zi. Sonda No. 3 produce circa 1 jum. vag. pe zi şi se curăţă cu lingura de curăţit. Sonda No. 4 sapă la 496.90 m. Sonda No. 5 curăţind viitura de nisip sonda face erupţii inter­mitente de o durata de 7—10 mi­nute, dând o producţie care a variat între 5 şi 14 vagoane zil­nie. Erupţiile au tendinţa a-şi mări debitul. Sonda 6 s’a introdus şporul. Sonda 7 în sapă la 394 m. Sonda 8 în sapă la 327 m. Sonda 9 în sapă la 190 m. Schela Florești. Sonda No. 1 a­­dâncimea 540.40 m. s’a fixat col. de 14“ la 548.88 în mamă plasti­că, se face probă de lăcărit pen­tru constatarea închiderei ape­lor. Sonda No. 10 adâncimea 80 m. Redevențele ce societatea Cre­ditul minier posedă, la diferite sonde ale soe. Astra Română, Steaua Română, Orion, Renaște­rea Română, sunt în continuă creștere. —-----psc=ro^: 0=3»---------­ Reparaţiunile turceşti ANGORA — Oficiul bunurilor şi intereselor particulare publică un aviz­ relativ la înfiinţarea unei co­misii de evaluări şi de reparaţiuni ale pagubelor suferite de aliaţi în Turcia, conform convenţiei de la Paris din 23 Noembrie 1923. Sediul acestei comisii este la Pa­­ris, 66, Rue Boissiére. Termenul până când supuşii francezi­ îşi pot prezenta reclamaţiunile lor expiră la 30 August 1925. Reclamaţiunile deja făcute organismelor diploma­tice competinte rămân valabile. INDUSTRIE COMERŢ Norme pentru validarea drepturilor câştigate prin noua lege a minelor Cele 3 condiţii pentru validarea drepturilor câştigate. - Drepturile explora­torilor.- Drepturile exploatatorilor In acest articol ne vom ocupa de normele după care comisiuniile de va­lidare se vor conduce In aplicarea principiului prevăzut de art. 235 din legea minelor. Art. 235 din legea minelor repetă şi desvoltă principiul pus în alin. 3 al art. 19 din Constituţie: — respecta­rea drepturilor câştigate. — Acest ar­ticol anunţă normele şi fixează trei condiţiuni după cam­, pe cale de re­cunoaştere şi validare se consfinţeşte Prima condiţie, cerută de art. 235 pentru ca drepturile dobândite înainte de promulgarea Constituţiei, în orice mod şi prin orice act cu dată certă să fie validate este „Drepturile să fie dobândite ai respectul legilor,­­ de­­cretelor-legi, regulamentelor şi ori­căror altor dispoziţii de acest fel cari erau în vigoare la data dobândirii lor.” Cestiunea se pune mai ales, pentru drepturile dobândite, în perioada dela 14 August 1916 şi până la promulgarea Constituţiei (28 Martie 1923), peri­oadă în care decrete-legi, operau sau supuneau unor condiţiuni, diferite tran­şanţii miniere. Este de insistat mai ales asupra con­flictului ce ar putea naşte între dis­­poziţiunile art. 1 din decret-lege 2347 din 1920 şi dispoziţiunile art. 235 alin. a. (prima condiţie cerută de art. 235), din legea minelor. In prealabil o dis­­tincţiune se impune: 11. Drepturile decurgând din acte privitoare la substanţe minerale, cari sub regimul vechilor legiuiri locale erau­­lasate la libera dispoziţie a proprieta­rilor suprafeţei. Decrehri-lege No. 2437/920 interzi­cea prin art. 1 orice transacţiune mi­nieră fără autorizaţiunea ministerului Industriei şi Comerţului dată pe baza unui jurnal al Consiliului de Miniştri. In­ contra acestor dispoziţiuni pro­hibitive, s’au încheiat, de fapt, tran­­sacţii cari au fost apoi înaintate mi­nistrului Industriei spre a obţine auto­rizaţiuni. Parte din ele au obţinut autoriza­ţiunea cerută de decretul-lege No. 2447 şi pentru acestea situaţiunea e simplă. Toţi cei ce au dobândit drepturi de­corând din astfel de acte, vor merge la validare şi dacă îndeplinesc con­diţiile de sub punctele b şi c vor ob­ţine validarea drepturilor lor. • • .. Care e însă situaţia celor ce au do­bândit drepturi derivând din acte su­puse aprobării conform D. L. de mai sus, şi cari acte au fost ţinute în suspensie până la promulgarea legii minelor, fără a fi examinate, iar la aceea dată au fost liberate de minis­ter şi transcrise la Tribunal? Se poate obiecta că drepturile de­rivând din astfel de acte, nefiind do­bândite cu respectul D.-Lege 2447 în vigoare la data dobândirei lor, nu în­deplinesc prima condiţiune (punctul a) cerută de art. 235 şi deci nu sunt susceptibile de validare. Mai mult, alt 260 de sub capitolul „Disposiţiuni di­verse" spune hotărât că „Actele sau formalităţile de orice fel, privitoare la drepturi miniere dobândite dela particulari, şi cari sunt contrarii dis­poziţiilor Constituţiei şi legii în vi­goare la data încheerei sau efectuărei lor, sunt isbite de nulitate. Ministerul Public va cere să se constate nulitatea lor. Şi nimic nu ne îndreptăţeşte să spu­nem că acest articol nu vizează şi actele din categoria de mai sus. Cu toate acestea, credem că toate actele având de obiect tranzacţii de bunuri miniere (ca concesiuni, cesiuni de concesiuni, vânzări, etc.) din re­giunile unde zăcământul era lăsat la­ibera dispoziţie a proprietarilor su­prafeţei, şi cari nu au obţinut auto­rizaţia cerută de decretul-rege 2447 se vor prezenta pe picior egal cu cele cari au obţinut autorizaţia şi com­i­­siunile de validare nu vor putea res­pinge validarea drepturilor, decurgând din astfel de acte, ca nefiind dobândite cu­ respectul decretului-lege suscitat. Şi iată pentru cari motive: a art. 265 alin. 1 din legea minelor, spune: „Toate contractele miniere (pe troliere) cari au obţinut aprobarea cerută de decretul-lege No. 2447 şi cari se vor libera după promulgarea acestei legi, vor trebui transcrise în registre speciale de petrol în termen de 5 luni dela promulgare. Acest articol e defectuos redactat, altfel ar trebui să admitem că e su­­perflu. Trebuia găsită o soluţie pentru actele cari, ţinute fiind în suspensie, n’au obţinut autorizaţia cerută de D. L 2447. Faptul că unele contracte n'au ob­ţinut autorizaţia, nu echivalează cu un refuz de autorizaţie, ci cu o ţinere în suspensie, până la instituirea no­ului regim minier, vizat de art. 1 din D. L. 2447. Or, noua lege a minelor lasă la libera transacţie, timp de 50 ani de la promulgarea Constituţiei, bu­nurile din categoria de mai sus, nemai­fiind nevoe de vreo autorizaţie din partea cuiva. fi­esbi de nulitate actele ce n’a­u ob­ţinut autorizaţia cerută de D. L. fiind ţinute în suspensie, este a le creea uni regim excepţional, lipsit de orice ra­ţiune. Actele încheiate sub regimul D. L. 2447 şi cari n’au obţinut autorizaţia cuvenită nu sunt contrare acestui D. L. Ele au fost făcute sub condiţia sus­pensivă a aprobării de către organele instituite prin susnumitul decreto-lege. înainte ca ele sa fi fost aprobate, D. L. s'a abrogat prin noua lege a minelor, iar legea minelor nu supune astfel de acte nici unui fel­ de auto­rizație din partea nimănui. Art. 265 alin. 1 vizează tocmai pe această categorie de acte, dar el e, cum am spus mai sus, defectuos re­dactat şi de aceea ministerul Indus­triei prin înştiinţarea dată spre afi­şarea în toate instituţiile de stat, dis­pune ca: „Actele depuse la ministerul de Industrie pentru obţinerea autoriza­ţiei prevăzute de D. L. 2447 şi pen­tru care nu s’a dat până acum autori­zaţia cerută, urmează a fi transcrise la tribunale la termen de trei kmî principiul de mai sus. S’ar părea că noţiunea de „validare” pusă alături de noţiunea „recunoaş­tere” alcătueşte un pleonasm, căci, lato sensu, validarea nu este decât recunoaştere. Este adevărat însă că validarea e noţiune mai mult de procedură, pe când recunoaşterea e mai mult o no­ţiune de drept. Prin validare se ajunge în recunoa­şterea unui drept câştigat de la data promulgării legii. Numai transcrierile făcute în acest temen vor beneficia de avantajele art. 265 alin. II.” Aşa­dar, comisiunile de validare nu vor putea respinge cererile de vali­dare pe motiv ca drepturile pretinse câştigate, derivând din acte făcute sub D. L. 2447 şi neautorizate, ni sunt obţinute (conform punctului a dela art. 235), cu respectul legilor decretelor­­legi, regulamentelor in vigoare la data dobândirii lor. B. —Drepturile decurgând din acte privitoare la substanţe minerale ce nu erau­ lăsate la libera dispoziţie a­ pro­prietarilor suprafeței. Art. 1 din decretul-lege No. 2447 fiind abrogat de noua lege a mine­lor înainte ca contractele depuse la minister spre aprobare să fi fost a­­probate, urmează să căutam în noua lege a minelor ce categorii de acte necesită intervenţia Statului, pentru ca ele să dea naştere la drepturi în fa­voarea părţilor contractante, căci le­­i,un numerai succedă decretului-lege a­­brogat, şi ea prevede pentru care a­­nume acte e nevoe de autorizaţie şi cine dă această autorizaţiune. Astfel art. 52 din legea minelor pre­vede în ultimul său aliniat, că atunci când drepturile sunt dobândite dela Stat ele se pot transmite numai cu autorizaţiunea Consiliului de miniştri dată după propunerea ministerului Industriei şi Comerţului cu avizul con­form al Consiliului Superior de mine. Dacă deci, vre­unul din actele de­puse spre aprobare conform D. L. in ce priveşte drepturile exploa­­tarlor. Această parte a legii minelor (şi anume art. 241-242) are darul de a descuraja pe cea mai binevoitoare conesiune de validare, în interpre­tarea normelor ce le conţine. Legiui­torul a îngrămădit aci alături de norme de validare a drepturilor câști­gate derivând din permisele de ex­plorare, şi consecințele validării — In deosebi condiţiile sub cari se vor a­­corda şi prelungi permisele exclusive de explorare fapt ce nu interesează comisiunile de validare, şi care nu alcătuiesc norme de validare ciar­e In ce priveşte drepturile exploata­torilor. A. Dacă exploatatorul este concesionar, — Comisiunile de vali­dare vor cerceta dacă sunt îndeplinite condiţiunile art. 235 de sub punctul a şi b şi dacă exploatarea se află în stare de exploatare normală la pro­mulgarea Constituţiei. In acest caz se vor valida definitiv drepturile, în con­­diţiunile şi pe durata prevăzută în contract, fără a putea trece de 50 ani dela promulgarea Constituţiei. La fel cu exploatările cari se află în stare de exploatare normală, co­­misiunile de validare vor trebui să observe dacă se întruneşte condiţiu­­nile art. 235 de sub punctul a şi b şi vor admite în principiu numai, la validare, rămânâd a fi validate de­finitiv, când exploatarea se va pune în stare de exploatare normală. Lin ce priveşte pe concesionarii de bitemmne, legea prevede câteva dispo­­ziţiuni speciale, unele cari se referă la durata pe care trebue să li se va­lideze drepturile, iar altele simple dis­poziţii cu caracter de excepţii. Insist asupra acestor din urmă dis­­poziţiuni. Principiul pus în lege este că nu se validează definitiv decât exploată­rile normale. Conform art. 235, dacă un concesi­onar exploatator are mai multe te­renuri situate într-o comună şi pe unil din aceste terenuri are o exploatare normală se consideră ca şi când toate terenurile ar făcea obiectul­ unei con­cesiuni şi se validează pe durata pre­văzută în contracte, fără a putea trece de 50 ani de la promulgarea Consti­tuţiei. La validare un astfel de con­cesionar va trebui să facă dovada nu­mai că are o exploatare normală pe unul din terenuri. Negreșit că pentru fiecare teren în * parte se va face o cerere de validare separată. Dacă însă concesionarul are mai multe terenuri pe teritoriul, aceleași co­mune, dar pe nici unul n’are o exploa­tare normală, atunci urmează regula enermă. Toate terenurile sunt admise­­ principiu la validare. Odată efec­tuată o exploatare normală pe unul din terenuri se vor valida definitiv toate terenurile, prin aceaşi ficţiune ca mai sus. B. Dacă exploatatorul este pro­prietarul suprafeţeL I, — In cazurile unde zăcământul nu era lăsat la libera şi exclusiva dispoziţie a proprietarilor suprafe­ţei, după legiuirile in vigoare X« promulgarea Constituţiei. a. — Dacă proprietarul avea, o ex­ploatare normală la promulgarea Constituţiei, i se vor valida dreptu­rile sale pe durata prevăzută de lege pentru clasa respetivă, de zăcă­mânt. (50 ani). b) — • Dacă proprietarul suprafeţei nu avea exploatare pe terenul său la, promulgarea Constituţiei n’are drepturi de validat. II­ — In cazul unde zăcământul era lăsat la libera dispoziţie a pro­prietarilor suprafeţei a. — Exploatările normale la pro­mulgarea Constituţiei se validează pe termen de 50 ani. c.—Se validează deasemeni, drep­turile propre­tarilor de terenuri ne­2447 avea de obiect de ex­­cesiunea vreunui bun din categoria celor vizate de art. 52 şi n’a obţinut încă auto­rizaţia cerută, este locul a se aplica art. 52. Numai aşa poate fi consi­derat un drept ca fiind dobândit con­form legilor, decretelor-Iegi, etc. • * • A doua conditione cerută de art. 235.- Drepturile reclamate să nu vatăme drepturile pe cari Statul le are prin legea pentru lichidarea bunurilor su­puşilor străini foşti inamici (legea din 15 iunie 1923) precum şi prin alte legi, decrete-legi, regulamente ordo­nanţe sau acte internaţionale”. Conform dispoziţiunilor tratatelor de pace (art. 297 tratat de Versailles) toate bunurile, drepturile şi interesele supuşilor Statelor cu cari România s’a aflat în stare de războiu, sunt reţî­­iuute In folosul Statului sau lichidate. Măsura reţinerii şi lichidării se a­­plică atât bunurilor drepturilor şi in­tereselor cari până la 13 Iunie 1­923 au fost puse sau nu sub control, se­chestru sau lichidare provizorie, pe baza decretelor legi premergătoare legii din 13 Iunie 1923 cât şi celor cari, puse fiind sub aceste măsuri, au fost ulterior scoase (vezi art. 2 din legea lichidărilor din 13 Iunie 1923). Potrivit art. 2 din legea mai sus ci­tată, sunt exceptate dela măsura re­ţinerii şi lichidării: a) Bunurile, drep­turile şi interesele anume specificate ca fiind apărate de aceste măsuri pe baza legii No. 3446 din 22 Iulie 1921 (Monitorul Oficial No. 89 din 26 Iu­lie 1921). b.­­ Bunurile drepturile şi intere­sele cari au format obiect­ul unor ho­tărâri judecătoreşti date contradictor cu statul (acest fapt, partea interesată îl va dovedi cu certificat dela tribunal). Cu altă ocaziuune vom insista mai pe larg asupra acestei condiţiuni ce­rută de art. 235. A treia condiţiune cerută de art. A treia condiţiune cerută de art. 235: „Drepturile să corespundă unei valorificări a subsolului după discuţiile de mai jos” (art. 241-457). Aceste discuţii variază după cum solicitatorul este exploator sau exploatator (con­cesionar stat proprietar), întitulat acest capitol. Da­r să trecem peste aceasta, Comisiunile de validare vor trebui să observe, pentru a valida drepturile decurgând din permisele de explorare primele două condiţiuni a şi b cerute de art. 235. In ce priveşte a treia con­­diţiune (punctul c) art. 241 prevede că, permisele acordate pentru explo­rare de substanţe minerale, în Um­itele­­mul perimetru rezervat, vor putea fi (vor trebui dacă îndeplinesc condi­ţiile de sub a şi b art. 235) recunos­cute şi validate pe durata pentru care sunt acordate. Atât şi numai atât pri­veşte comisiunile de validare, concesionate şi neexploatate la pro­mulgarea Constituţiei şi cari sunt situate intr’o comună pe teritoriul căreia la 1 August 1914 sau de a­tunci până la promulgarea legii mi­nelor, a fost o exploatare normală şi pentru aceea­ş substanţă minerală ca aceea din subsolul proprietăţii lor. Deasemeni se validează drepturile proprietarilor terenurilor situate la comuna vecină, în cuprinsul unui cerc cu raza de 1000 metri. Ultimul alin. al art. 235 prevede o categorie de drepturi care sunt scu­tite de formalitatea validării. Sunt drepturile asupra terenurilor petro­lifere consolidate sau în curs de con­solidare şi nu va turnă drepturile pe care statul le are prin legea pentru lichidarea, bunurilor supuşilor stră­ini foşti inamici, din 13 iunie 1933, precum şi prin alte legi, decrete-le­ge, regulamente, ordonanţe sau prin acte internaţioale. Aceasta reese şi din ultimele două aliniate ale art. 240, precum şi din expunerea de motive la legea mine­lor şi desbaterile parlamentare. In faţa acestor dispoziţiuni cate­­gorice, e de mirare pentru ce minis­terul de industrie a prevăzut prin înştiinţarea dată prin afişare în toate instituţiile de stat, că această categorie de drepturi „urmează a fi prezentate comisiunilor de validare, spre a fi cercetate, numai In ce pri­veşte condiţiunile de sub punctul b art. 235“, când acest fapt se poate constata de preşedintele tribunalu­lui la care se ţine registrele şi care va hotărî asupra cererei de înscriere prin o ordonanţă.­ Legea prevede în adevăr, că între­prinderile cari cad sub prevederile legii din 13 iunie 1923 sunt obligate să depună şi un certificat din par­tea comisiunei instituite prin acea lege sau a tribunalului, prin care să se arate că situaţiunea lor­, faţă de stat, a fost definitiv lămurită. Or, pe baza acestui certificat dovedit şi a actelor doveditoare că terenu consolidat, preşedintele tribunalului va da Ordonanţa de înscriere în re­gistru. De ce dar să se supună for­malităţilor de publicitate, taxelor, etc., şi această categorie de drepturi, şi să mai treacă pe la comisiunile de validare, când din lege resultă altfel. In afară de exploratorii (concesio­nari şi proprietari) prevăzuţi mai sus vor trebui să, meargă la valida­re, confom aliniatului II art. 236 “şi orice contracte, sau concesiuni pen­tru drepturi dobândite de la stat sau particulari cu privire, atât la utili­zarea produselor miniere brute sau transformate, precum şi a produse­lor secundare rezultate din proce­dee de industrializare minieră sau de altă natură cât şi la transportul desfacerea şi punerea în valoare a produselor miniere cari cad sub pre­vederile acestei legi“. Un regulament ar trebui să preci­zeze şî chiar să limiteze cari sunt aceste contracte şi concesiuni G. ZAMFIHESCU Avoat al Minist, de industrie şi comerţ .­­Poienia ne-a luat înainte. Guver­nul polonez a luat asupra sa sarci­na patronărei congresului viitor şi astfel Cel de al XXI-lea congres In­ternational de agricultură va avea loc anul acesta la Varşovia de la 20—24 iunie. Programul Ktxsrtelor estre strusă. fortul: SECTIA I. — ECONOMIA RU­RALA Influenţa organîzăreî agrare asu­pra politicei agricole a statelor. Rolul capitalului şi al muncei ca factori capabili să facă mai inten­sivă marea şi mica cultură. Rolul marilor şi micilor întreprin­deri agricole din punct d© vedere al recţiunilo­r, comerciale internaţio­nale. Organizarea actuală a instituţia­ldor naţionale de credit agricol, organizarea creditului agricol in­ternaţional! Criza agriculturii după război (schimbări în producţiunea şi con­­sumaţiuinea diferitelor ţărî şi dis­proporţia preţurilor). Emigrarea şi imigrarea mânei de lucru agricol. Ameliorarea metoadreîo­r de lucru întrebuinţate în agricultură, SECŢIA II, - PRODUCŢIUNEA VEGETALA întrebuinţarea motoarelor, cu gaz şi electricitate în agricultură. Organizarea internaţională a lap­tei pentru combatereaa b­oalelor plantelor şî rezultatele practice. Valoarea, şi importanţa lui Timir­­lui după ultimele cercetări agricole. Aplicarea principiului de standar­dizare a produsele agricole. între­buinţarea economică a îngrăşămin­telor fosfate după ultimele cerce­tări. Probleme fraui în combaterea se­cetei şi noi mijloace de combatere, SECŢIA III. — PRODUCŢIA ANIMALA Importanţa raselor ţării. Noui păreri asupra va­loarei nu­tritive a furajelor. Importanţa vita­minelor, caracterul proteinelor şî rolul sărurilor mineral©. Nuitrirea vacilor de lapte în vede­rea unificărei: a) clasarea furaje­lor şi b) controlului producţiunei aptelui. Valoarea diferitelor rase d® cai după marele războiu. Simplificarea metodelor de selec­ţiunea animalelor domestice. Creşterea raţională a peştelor în eleştee. Acord internaţional în­ chestiunea uşurărei luptei pen­tru combaterea boabelor animalelor ş£ rezultatele practice obţinute în epizootiile d­e: febră aftoasă, pteuropneumonie contagioasă la bovidee, pesta bovi­nă şi tuberculoza. Evoluţia industriei agricole spre marea industrie şi interesele agri­culturii. Organizarea industriilor agr­icole de către mica proprietate. Zahărul de sfeclă­ şi zahărul de trestie. SECŢIA V-a. — EXPERIMEN­TĂRI AGRICOLE Organizarea­ încercărilor colecti­ve de lungă durată şî importanţa lor în agricultură. Coordonarea experimentărilor a­­gricole pentru o înţelegere interna­ţională, pe preţ a­m putea bine agr, trebuinţa forţei« •»▼anţilOr fi a gta­bi soluţionarea cheatrinilor. v Organizarea «­ rolul InstituieNR ştiinţifice de cercetări agronomice. Organizarea experimentării­­ m­ofcechnice. j Unificarea metodelor de amu­fsp­rea îngrăcăramntetac şi seminţelor... INVATAMANTUL AGRICOL» ( Metode pentru răspândirea in­­strucţiei profesionale în massa po­­pulaţiunei agricole.­­ a) Adaptarea învăţământului prii­­mar şi a programului şcolilor nom­­male, nevoilor populaţiei rurale. b) învăţământ agricol post sco­lar. c) învăţământ agricol fo­­rmativ d) Cum trebuesc folosite înstitu­­trile experimentale pentepg învăţă­mântul agricol Cum trebuesc adaptate şcolile sau peri­oare de agricultură în raport e® schimbările ce sa produc in struc­tura agrară. Organizarea stegiuluî îm agricul­tură. Ministerul de agricultură va tri­mite de­sigur delegatul sau dele­­gaţii săi oficiali la acest congres. Ar fi de dorit ca şi organizaţia u­n­e agricole profesionale să trimită delegaţii­ lor şi printre acestea nu vor lipsi de la acest prilej de cola­borare internaţională. Societatea Naţională de Agricultură, Uniunea Sindicatelor Agricole, Societatea A­­gronomilor din România, şi organi­zaţiile de cooperaţie agricolă. Toţi delegaţii români ar trebui, sa se constituie întrun comitet ro­mân de participare, care să-şi înt. Parid între diferiţii săi membră U nete din rapoartele cuprinse în pro­gramul congresului, cum şi actiivita­tea în secţiuni. Aşa au procedat alte delegatori, ultimul congres de la Patri­dip Negreştt o participare căi­­me numeroasă a agricultorilor parti­culari, a cercetărilor în domeniul ştiinţelor agricole va fi­ foarte utilă. Va fi un prilej ca delegaţia romă, nu să ia parte la lucrări cari intere­sează în cel mai înalt grad progre­­sul agriculturii şi să întărească le­gaturile dintre cercurile agricole ştiinţifice şi practice ale celor două -î A.,* • Contribuie la cunoaşterea şi întărirea prestigiulrdi României peste hotare. G. IONESCU-SISESTI 7“----------------------------­In Impozit asupra Inma­­iniîi f­ilestinaî mnsfrictiei poMIB« Nii .v-AOIuK. Parlapieotul din texas sa întrunit la 21 ore. neutru a lua cunoştinţă de meaatej doam­nei Ferguson, prima, femee ameri­cană aleasă guvernator de stat. Io.­tre altele, d-na. Ferguson a propas votarea unei legi prin care ţigările să fie lovite de un impozit al cărui produs să fie destinat instrucţiei publice. Dacă fumătorii nu se interesează de educaţie, spune mesag­ul vor trebui să fumeze mai puţin , până când nevoia lor de a fuma să fie mai mare ca opunerea lor în ce priveşte educaţia. Sper însă că a­­ceasta nu se va întâmpla niciodată deoarece fumătorul este omul care posedă spiritM­ogel­ui liberal Cele 3 condiţii pentru validarea drep­­turilor câştigate * * * Drepturile exploratorilor Drepturile exploatatorilor Programul celui de al XIMea Corgre» 1 Congresul Internaţional de agricultură de la Varşovia Proditul congresului.­­ Datoria organization!!« agricole profesio­nale româneşti Unul din mîloacele cele mai efi­cace d­e a răspândi cuceririle ştiinţei în domeniul agriculturii, de a sti­mula spre o mai bună organizare a acestei ramuri de producţie şi de a rezolva problemele de interes inter­­naţional, au­ fost congresele inter­naţionale de a­griculturi­. Primul congres de acest fel s’a ţinut la Pa­ris în anul­ 1889 ,­­ prilejul expozi­ţiei universale din acel an. Interesul pentru această manife­­staţiune de colaborare şi de solida­ritate a fost aşa de mare, încât par­ticipanţii de atunci au hotărât cre­area unui organ internaţional per­­­manent, care să se ocupe cu orga­nizarea congreselor ca şi cu alte probleme care ar face necesară a­­pro­pierea agricultorilor. Aşa s-a născut Comisia Interimară de Agri­cultură, cu sediul la Paris. Primul ei preşedinte care a pă­strat cu vrednicie locul său până în 1923, a fost Judes Méline, fost mi­nistru de agricultură şi preşedinte de consiliu al Republicei franceze. Comisia a organizat după 1889 al­te zece congrese internaţionale de agricultură în diferite centre ale Europei. La Haga 1891, Bruxelles 1895, Budapesta 1896 Lausanne 1898 Paris 1900, Roma 1903, Vienna 190?, Madrid 1911. Gând 1913. Cel de al XI-lea congres urma să ai­bă loc, după invitaţia Statelor Unite, la San-Francisco în anul 1915, cu prilejul expoziţiei univer­sale di® acel oraş. Războiul a îm­piedecat ţinerea acestui congres. După război comisia internaţională s-a reunit la Paris în 1920, 1921 şi 1922 şi a chibzuit ţinerea celui de al XI-lea congres din nou la Paris. Guvernul francez ca şi asociaţiile agricole franceze au dat cel mai larg concurs acestei iniţiative şi congresul s-a ţinut în Mai 1923, cu participarea reprezentanţilor ofici­ali a p­asoteiaţiu aătilor agricole din majorittaea ţărilor civilizate. Erau reprezentate: Argentina, Austria, Brigia, Canada, Danemarca, Egip­­tul, Spania, Statele­ Unite, Anglia, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Ja­ponia, Luxemburgul, Marocul, Mexicul, Norvegia, Olanda, Forpi­­nia, Portugalia, România, Elveţia, Cehoslovacia, Tunisul, U­ruguai, Iugoslavia şi Franţa. Unele state au dat o atenţiune cu totul specia­lă participării la acest congres: Bel­gia avea 16 delegaţi oficiali şi peste 49 reprezentanţi ai asociaţiilor agri­cole; Spania a avut 10 delegaţi ofi­ciali: Italia 8, Ungaria 4, Polonia 3 delegaţi oficiali şi 12 reprezen­tanţi ai organizaţiilor agricole, etc. Lucrările congresului s'au împăr­ţit între ma multe secţiuni: agro­­nomie, influenţa agriculturii asupra relaţiilor internaţionale, economia rurală, învăţământul agricol şi cer­curile de gospodine, spotechnia, At­hbeulhora, viticultura şi agriculture ţărilor calde. Aceste lucrări sunt ptentru progresul ştiinţei şi technii cei agricole de o importanţă covâr­şitoare. Foarte multe probleme şti­inţifice au fost verificate practic, întro serie de excursiuni, cari arli fost organizate tv timpul şi terminarea congresului. Se poate zice cu drept îndivânt că a fost pentru comitetul de organi­­zare francez un mare succes ian pentru republica franceză o stră­­lucită operă de propagandă într-o epocă când Franţa apărea î­ntro­gi­­­tuaţie oarecum izolată. Această pro­pagandă şi alte manifest­aţiuni si­milare, comemorarea lui Pasteurf etc., nu au întârziat de a­şa roadă. Cu prilejul congresului Pa­ria mulţi fruntaşi ci pieţei agricole, sociale şi politice din Franţa şi din alte ţări, au lăsat să se întrevadă via dorinţă şi viul interes ce ar a-' vea ca viitorul congres internaţion­­nal de agricultură să aibă loc în Ro-­ mânia. In lipsa ime! indicațî-mî din. periea guvernului în acest delegatul oficial, cel ce catle rânduri, nu « prjt­ t fang nici o propunere g| nid­ « «Jțjr Invitat!». 1

Next