Argus, februarie 1925 (Anul 16, nr. 3533-3556)
1925-02-01 / nr. 3533
Protocolul internat loral pntru arbitrajul comercial Guvernul a prezentat Parlamentul ca protocolul încheiat la Geneva Guvernul a prezentat Camerei spre ratificare protocolul încheiat în Martie 1024 la Liga Naţiunilor, cu privire la obligativitatea respectărei arbitrajului comercial în relaţiile cu străinătatea. Protocolul este însoţit de următoarea expunere de motive, finale de d. ministru I. G. Duca: De multă vreme cercurile contueritane europene si in special Camera de Comerţ Internaţională au făcut sforţări pentru a determina Statele a căror legislaţie Han Jurisprudents refuză să recunoască validitatea clauzei de arbitraj înserată în contractele dintre comercianţi, să adopte măsurile necesare pentru recunoaşterea vealiditatii clauzei compromisorîi. Realizarea acestui deziderat s’a putut înfăptui in urma lucrărilor Conferinţei de la Geneva in 1922 şi ale Societăţii Naţiunilor si Protocolul definitiv a fost totocmit şi adoptat de a t-a Adunare Generală a Societăţii Naţiunilor, la 24 Septembrie 1923. Ac®sl Protocol care se prezintă acum spre ratificarea Corpurilor legiuitoare, priveşte clauzele de arbitraj In materie comercială precum şi civilă. Art. I, alin. 2 rezervă însă facultatea de a restrânge' validitatea clauzei compromisorie numai contractelor recunoente comerciale de legislaţia raţională, astfel că, în urma avizului autorităţilor române competente şi urmând exemplul Franţei, delegatul nostru a semnat Protocolul Cu aceasta tezerva In ziua de 6 Martie 1924. Prin acest Protocol Statele semnatare se îndatorase: 1. Să modifice legislaţia sau jurisprudenţa lor actuală şi să nu adopte în viitor dispoziţiuni cari ar putea împiedeca eficacitatea acordului de arbitraj mai en seamă in materie comercială. 2. Să asigure executarea sentinţelor arbitrate pronunţate pe teritoriul lor. 3. Ca tribunalele lor naţionale sesizate de un litigiu relativ la un contract ce conţine o clauză compromisorie valabilă, să trimeată ,pe interesaţi la cererea uneia din Părţi înaintea judecăţii arbitrilor. Numai dacă compromsul sau clauza compromisorie sunt inoperante, Tribunalele vor putea judeca litigiul. Procedura şi constituţia Tribunalului Arbitral e determinată de voinţa Părţilor (întrucât nu este contrarie dispoziţiilor imperative ale legislaţiei locale) şi de legiuitorul teritorial. Legislaţia actuală a României este în armonie cu dispoziţiunile Protocolului de faţă, codul nostru de procedură recunoscând validitatea clauzei empromisorie. In consecinţă ţara noastră nu are decât fie câştigat ratificând proiectul de faţă, a cărui adoptare va contribui la mărirea creditului ţării şi a comercianţilor săi în străinătate, prin înlesnirea lichidării diferendelor în materie comercială. Cronica petrolului PÎAŢA Piaţa liniştită marchează unele tranşaeili la benzină şi petrol. Preţurile au fost: LA INTERN : Ţiţeiul cotează 21.800—22.000 lei fagonul de fiuştenari şi B&bcoî îişor şi 19.300—19.500 tip Moroni neparafuros. Benzina uşoară e cerută la 8,10 lei kgr. loco fabrică fără taxe şi oferită la 8,15 lei kgr. Benzina grea este cerută la 180 Iei kgr. loco fabrică fără taxe şi oferită la 4.90 lei kgr. Petrolul lamipant este certat la 2.85 Iei kgr. loco fabrică fără taxe şioferit la 2.90 lei kgr. Motorina este cerută la 1.85 Iei kgr. loco fabrică fără taxe și oferită la 1.90 lei kgr. Păcura este cerută la 1.85 lei kgr. loco fabrică fără taxe și oferită la 1.90 lei kgr. Uleiurile C. F. R. se găsesc la 6.50 lei kgr. loco fabrică fără taxe. Uleiul regal O cerut la 8.25 lei kgr. loco fabrică fără taxe; cel OO la 8.75 lei kgr. și cel OOO la 12.40 lei kgr. loco fabrică fără taxe, LA EXPORT: Benzina uşoară este la 8.40 lei kgr. loco fabrică şi 10.40 lei kgr. fob Constanţa. Benzina grea este cerută la 4.90 lei kgr. loco fabrică şi 6.80 lei kgr fob Constanţa. Petrolul lampant se găseşte la 2.80 lei kgr. loco fabrică, şi 3.80 lei kgr. fob Constanţa. Motorina o avem la 1.80 lei kgr. loco fabrică şi 2.80 lei kgr. fob Constanţa. Activitatea pe şantiere Soc. „Creditul Minier“ Situaţia societăţei „Creditul Minier“ pe ziua de 26 Ianuarie arată un simţitor progres faţă ,de chenzina precedentă. In adevăr producţia acestei societăţi este acum între 90—100 vagoane de ţiţeiu pe zi, cu toate că sondele noui răzbite la Orchiuri şi Pruncu, abia fac încercări de lăcărit şi curăţit, nefiind puse complect în producţie. Repartizată pe şantiere această producţie se prezintă astfel: Schela Moroni Sonda No. 2 produce 35.000 kgr. Sonda No. 3 perforează burlanele la 526 m, într’un nou strat Sonda No. 6 produce 10.000 kgr. pe zi Sonda No. 7 produce 15.000 kgr. pe zi Sonda No. 8 produce 20.000 kgr.pe zi Sonda No. 9 produce 25.000 kgr. pe zi Sonda No. 10 produce 30.000 kgr.. pe zi Sonda No. 13 produce 70.000 kgr. pe zi Sonda No. 14 produce 140,000 kgr. pe zi 1 Sonda No. 16 produc© 70.000 kgr. pe zi. Sonda No. 17 extrage gaze. Sonda No. 19 produce 100.000 kgr. pe zi. Sonda No, 29 produce 25.000 kgr. pe zi. Sonda No. 85 produce 75.000 kgr. pe zi. Sonda No. 30 început lăcoritul foarte mult nisip cu gaze. Astfel producţia la Moreni este actualmente da 01 jum. vagoane ţiţeiu pe zi Sondele în lucru în această schelă sunt în număr de 30 dintre cari 26 în sapă la mari adâncimi şi 4 în montaj. De notat că sonda No. 36 se afla în nisip petrolifer în apropierea stratului iar sondele No. 92 şi 93 fac probe de lăcărit. Schela Ochiuri Producţia sondelor în lăcărit s’a ridicat la 22 jvag. zilnic prin răzbirea de curând a sondei 33 şi augmentarea iproducţîei sondelor 5, 20 şi 25. Sondele în lucru, Sonda No. 1 adânc. 284 m. Sonda No. 5 început lăcăritul în vederea punerei fcomplecte în producţie. Sonda a ** prodaoo pojtttinuw 1—2 vag. ţiţei zilnic făcând şi puternice erupţii de gaze. Sonda No. 7 se montează granicul Sonda No. 10 se curăţă cu lingura de noroi pentru punerea in producţie. Sonda No. 14 în montaj. Sonda No. 26 adâncimea 349 m. Sonda No. 27 In montaj. Sonda No. 29 se extrage coloana de 16 m. Sonda No. 33 intrată în producţie de curând. Sonda No. 50 sapă în nisip presat la 391 m. Schela Runcu, Sonda No. 2 se curăţă cu lingura şi şpîţul, în timpul lăcăritului nivelul se ridică la 460 m. de la gură, lăcărindu-se şi jum. vag. ţiţei pe zi. Sonda No. 3 produce circa 1 jum. vag. pe zi şi se curăţă cu lingura de curăţit. Sonda No. 4 sapă la 496.90 m. Sonda No. 5 curăţind viitura de nisip sonda face erupţii intermitente de o durata de 7—10 minute, dând o producţie care a variat între 5 şi 14 vagoane zilnie. Erupţiile au tendinţa a-şi mări debitul. Sonda 6 s’a introdus şporul. Sonda 7 în sapă la 394 m. Sonda 8 în sapă la 327 m. Sonda 9 în sapă la 190 m. Schela Florești. Sonda No. 1 adâncimea 540.40 m. s’a fixat col. de 14“ la 548.88 în mamă plastică, se face probă de lăcărit pentru constatarea închiderei apelor. Sonda No. 10 adâncimea 80 m. Redevențele ce societatea Creditul minier posedă, la diferite sonde ale soe. Astra Română, Steaua Română, Orion, Renașterea Română, sunt în continuă creștere. —-----psc=ro^: 0=3»--------- Reparaţiunile turceşti ANGORA — Oficiul bunurilor şi intereselor particulare publică un aviz relativ la înfiinţarea unei comisii de evaluări şi de reparaţiuni ale pagubelor suferite de aliaţi în Turcia, conform convenţiei de la Paris din 23 Noembrie 1923. Sediul acestei comisii este la Paris, 66, Rue Boissiére. Termenul până când supuşii francezi îşi pot prezenta reclamaţiunile lor expiră la 30 August 1925. Reclamaţiunile deja făcute organismelor diplomatice competinte rămân valabile. INDUSTRIE COMERŢ Norme pentru validarea drepturilor câştigate prin noua lege a minelor Cele 3 condiţii pentru validarea drepturilor câştigate. - Drepturile exploratorilor.- Drepturile exploatatorilor In acest articol ne vom ocupa de normele după care comisiuniile de validare se vor conduce In aplicarea principiului prevăzut de art. 235 din legea minelor. Art. 235 din legea minelor repetă şi desvoltă principiul pus în alin. 3 al art. 19 din Constituţie: — respectarea drepturilor câştigate. — Acest articol anunţă normele şi fixează trei condiţiuni după cam, pe cale de recunoaştere şi validare se consfinţeşte Prima condiţie, cerută de art. 235 pentru ca drepturile dobândite înainte de promulgarea Constituţiei, în orice mod şi prin orice act cu dată certă să fie validate este „Drepturile să fie dobândite ai respectul legilor, decretelor-legi, regulamentelor şi oricăror altor dispoziţii de acest fel cari erau în vigoare la data dobândirii lor.” Cestiunea se pune mai ales, pentru drepturile dobândite, în perioada dela 14 August 1916 şi până la promulgarea Constituţiei (28 Martie 1923), perioadă în care decrete-legi, operau sau supuneau unor condiţiuni, diferite tranşanţii miniere. Este de insistat mai ales asupra conflictului ce ar putea naşte între dispoziţiunile art. 1 din decret-lege 2347 din 1920 şi dispoziţiunile art. 235 alin. a. (prima condiţie cerută de art. 235), din legea minelor. In prealabil o distincţiune se impune: 11. Drepturile decurgând din acte privitoare la substanţe minerale, cari sub regimul vechilor legiuiri locale eraulasate la libera dispoziţie a proprietarilor suprafeţei. Decrehri-lege No. 2437/920 interzicea prin art. 1 orice transacţiune minieră fără autorizaţiunea ministerului Industriei şi Comerţului dată pe baza unui jurnal al Consiliului de Miniştri. In contra acestor dispoziţiuni prohibitive, s’au încheiat, de fapt, transacţii cari au fost apoi înaintate ministrului Industriei spre a obţine autorizaţiuni. Parte din ele au obţinut autorizaţiunea cerută de decretul-lege No. 2447 şi pentru acestea situaţiunea e simplă. Toţi cei ce au dobândit drepturi decorând din astfel de acte, vor merge la validare şi dacă îndeplinesc condiţiile de sub punctele b şi c vor obţine validarea drepturilor lor. • • .. Care e însă situaţia celor ce au dobândit drepturi derivând din acte supuse aprobării conform D. L. de mai sus, şi cari acte au fost ţinute în suspensie până la promulgarea legii minelor, fără a fi examinate, iar la aceea dată au fost liberate de minister şi transcrise la Tribunal? Se poate obiecta că drepturile derivând din astfel de acte, nefiind dobândite cu respectul D.-Lege 2447 în vigoare la data dobândirei lor, nu îndeplinesc prima condiţiune (punctul a) cerută de art. 235 şi deci nu sunt susceptibile de validare. Mai mult, alt 260 de sub capitolul „Disposiţiuni diverse" spune hotărât că „Actele sau formalităţile de orice fel, privitoare la drepturi miniere dobândite dela particulari, şi cari sunt contrarii dispoziţiilor Constituţiei şi legii în vigoare la data încheerei sau efectuărei lor, sunt isbite de nulitate. Ministerul Public va cere să se constate nulitatea lor. Şi nimic nu ne îndreptăţeşte să spunem că acest articol nu vizează şi actele din categoria de mai sus. Cu toate acestea, credem că toate actele având de obiect tranzacţii de bunuri miniere (ca concesiuni, cesiuni de concesiuni, vânzări, etc.) din regiunile unde zăcământul era lăsat laibera dispoziţie a proprietarilor suprafeţei, şi cari nu au obţinut autorizaţia cerută de decretul-rege 2447 se vor prezenta pe picior egal cu cele cari au obţinut autorizaţia şi comisiunile de validare nu vor putea respinge validarea drepturilor, decurgând din astfel de acte, ca nefiind dobândite cu respectul decretului-lege suscitat. Şi iată pentru cari motive: a art. 265 alin. 1 din legea minelor, spune: „Toate contractele miniere (pe troliere) cari au obţinut aprobarea cerută de decretul-lege No. 2447 şi cari se vor libera după promulgarea acestei legi, vor trebui transcrise în registre speciale de petrol în termen de 5 luni dela promulgare. Acest articol e defectuos redactat, altfel ar trebui să admitem că e superflu. Trebuia găsită o soluţie pentru actele cari, ţinute fiind în suspensie, n’au obţinut autorizaţia cerută de D. L 2447. Faptul că unele contracte n'au obţinut autorizaţia, nu echivalează cu un refuz de autorizaţie, ci cu o ţinere în suspensie, până la instituirea noului regim minier, vizat de art. 1 din D. L. 2447. Or, noua lege a minelor lasă la libera transacţie, timp de 50 ani de la promulgarea Constituţiei, bunurile din categoria de mai sus, nemaifiind nevoe de vreo autorizaţie din partea cuiva. fiesbi de nulitate actele ce n’au obţinut autorizaţia cerută de D. L. fiind ţinute în suspensie, este a le creea uni regim excepţional, lipsit de orice raţiune. Actele încheiate sub regimul D. L. 2447 şi cari n’au obţinut autorizaţia cuvenită nu sunt contrare acestui D. L. Ele au fost făcute sub condiţia suspensivă a aprobării de către organele instituite prin susnumitul decreto-lege. înainte ca ele sa fi fost aprobate, D. L. s'a abrogat prin noua lege a minelor, iar legea minelor nu supune astfel de acte nici unui fel de autorizație din partea nimănui. Art. 265 alin. 1 vizează tocmai pe această categorie de acte, dar el e, cum am spus mai sus, defectuos redactat şi de aceea ministerul Industriei prin înştiinţarea dată spre afişarea în toate instituţiile de stat, dispune ca: „Actele depuse la ministerul de Industrie pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute de D. L. 2447 şi pentru care nu s’a dat până acum autorizaţia cerută, urmează a fi transcrise la tribunale la termen de trei kmî principiul de mai sus. S’ar părea că noţiunea de „validare” pusă alături de noţiunea „recunoaştere” alcătueşte un pleonasm, căci, lato sensu, validarea nu este decât recunoaştere. Este adevărat însă că validarea e noţiune mai mult de procedură, pe când recunoaşterea e mai mult o noţiune de drept. Prin validare se ajunge în recunoaşterea unui drept câştigat de la data promulgării legii. Numai transcrierile făcute în acest temen vor beneficia de avantajele art. 265 alin. II.” Aşadar, comisiunile de validare nu vor putea respinge cererile de validare pe motiv ca drepturile pretinse câştigate, derivând din acte făcute sub D. L. 2447 şi neautorizate, ni sunt obţinute (conform punctului a dela art. 235), cu respectul legilor decretelorlegi, regulamentelor in vigoare la data dobândirii lor. B. —Drepturile decurgând din acte privitoare la substanţe minerale ce nu erau lăsate la libera dispoziţie a proprietarilor suprafeței. Art. 1 din decretul-lege No. 2447 fiind abrogat de noua lege a minelor înainte ca contractele depuse la minister spre aprobare să fi fost aprobate, urmează să căutam în noua lege a minelor ce categorii de acte necesită intervenţia Statului, pentru ca ele să dea naştere la drepturi în favoarea părţilor contractante, căci lei,un numerai succedă decretului-lege abrogat, şi ea prevede pentru care anume acte e nevoe de autorizaţie şi cine dă această autorizaţiune. Astfel art. 52 din legea minelor prevede în ultimul său aliniat, că atunci când drepturile sunt dobândite dela Stat ele se pot transmite numai cu autorizaţiunea Consiliului de miniştri dată după propunerea ministerului Industriei şi Comerţului cu avizul conform al Consiliului Superior de mine. Dacă deci, vreunul din actele depuse spre aprobare conform D. L. in ce priveşte drepturile exploatarlor. Această parte a legii minelor (şi anume art. 241-242) are darul de a descuraja pe cea mai binevoitoare conesiune de validare, în interpretarea normelor ce le conţine. Legiuitorul a îngrămădit aci alături de norme de validare a drepturilor câștigate derivând din permisele de explorare, şi consecințele validării — In deosebi condiţiile sub cari se vor acorda şi prelungi permisele exclusive de explorare fapt ce nu interesează comisiunile de validare, şi care nu alcătuiesc norme de validare ciare In ce priveşte drepturile exploatatorilor. A. Dacă exploatatorul este concesionar, — Comisiunile de validare vor cerceta dacă sunt îndeplinite condiţiunile art. 235 de sub punctul a şi b şi dacă exploatarea se află în stare de exploatare normală la promulgarea Constituţiei. In acest caz se vor valida definitiv drepturile, în condiţiunile şi pe durata prevăzută în contract, fără a putea trece de 50 ani dela promulgarea Constituţiei. La fel cu exploatările cari se află în stare de exploatare normală, comisiunile de validare vor trebui să observe dacă se întruneşte condiţiunile art. 235 de sub punctul a şi b şi vor admite în principiu numai, la validare, rămânâd a fi validate definitiv, când exploatarea se va pune în stare de exploatare normală. Lin ce priveşte pe concesionarii de bitemmne, legea prevede câteva dispoziţiuni speciale, unele cari se referă la durata pe care trebue să li se valideze drepturile, iar altele simple dispoziţii cu caracter de excepţii. Insist asupra acestor din urmă dispoziţiuni. Principiul pus în lege este că nu se validează definitiv decât exploatările normale. Conform art. 235, dacă un concesionar exploatator are mai multe terenuri situate într-o comună şi pe unil din aceste terenuri are o exploatare normală se consideră ca şi când toate terenurile ar făcea obiectul unei concesiuni şi se validează pe durata prevăzută în contracte, fără a putea trece de 50 ani de la promulgarea Constituţiei. La validare un astfel de concesionar va trebui să facă dovada numai că are o exploatare normală pe unul din terenuri. Negreșit că pentru fiecare teren în * parte se va face o cerere de validare separată. Dacă însă concesionarul are mai multe terenuri pe teritoriul, aceleași comune, dar pe nici unul n’are o exploatare normală, atunci urmează regula enermă. Toate terenurile sunt admise principiu la validare. Odată efectuată o exploatare normală pe unul din terenuri se vor valida definitiv toate terenurile, prin aceaşi ficţiune ca mai sus. B. Dacă exploatatorul este proprietarul suprafeţeL I, — In cazurile unde zăcământul nu era lăsat la libera şi exclusiva dispoziţie a proprietarilor suprafeţei, după legiuirile in vigoare X« promulgarea Constituţiei. a. — Dacă proprietarul avea, o exploatare normală la promulgarea Constituţiei, i se vor valida drepturile sale pe durata prevăzută de lege pentru clasa respetivă, de zăcământ. (50 ani). b) — • Dacă proprietarul suprafeţei nu avea exploatare pe terenul său la, promulgarea Constituţiei n’are drepturi de validat. II — In cazul unde zăcământul era lăsat la libera dispoziţie a proprietarilor suprafeţei a. — Exploatările normale la promulgarea Constituţiei se validează pe termen de 50 ani. c.—Se validează deasemeni, drepturile propretarilor de terenuri ne2447 avea de obiect de excesiunea vreunui bun din categoria celor vizate de art. 52 şi n’a obţinut încă autorizaţia cerută, este locul a se aplica art. 52. Numai aşa poate fi considerat un drept ca fiind dobândit conform legilor, decretelor-Iegi, etc. • * • A doua conditione cerută de art. 235.- Drepturile reclamate să nu vatăme drepturile pe cari Statul le are prin legea pentru lichidarea bunurilor supuşilor străini foşti inamici (legea din 15 iunie 1923) precum şi prin alte legi, decrete-legi, regulamente ordonanţe sau acte internaţionale”. Conform dispoziţiunilor tratatelor de pace (art. 297 tratat de Versailles) toate bunurile, drepturile şi interesele supuşilor Statelor cu cari România s’a aflat în stare de războiu, sunt reţîiuute In folosul Statului sau lichidate. Măsura reţinerii şi lichidării se aplică atât bunurilor drepturilor şi intereselor cari până la 13 Iunie 1923 au fost puse sau nu sub control, sechestru sau lichidare provizorie, pe baza decretelor legi premergătoare legii din 13 Iunie 1923 cât şi celor cari, puse fiind sub aceste măsuri, au fost ulterior scoase (vezi art. 2 din legea lichidărilor din 13 Iunie 1923). Potrivit art. 2 din legea mai sus citată, sunt exceptate dela măsura reţinerii şi lichidării: a) Bunurile, drepturile şi interesele anume specificate ca fiind apărate de aceste măsuri pe baza legii No. 3446 din 22 Iulie 1921 (Monitorul Oficial No. 89 din 26 Iulie 1921). b. Bunurile drepturile şi interesele cari au format obiectul unor hotărâri judecătoreşti date contradictor cu statul (acest fapt, partea interesată îl va dovedi cu certificat dela tribunal). Cu altă ocaziuune vom insista mai pe larg asupra acestei condiţiuni cerută de art. 235. A treia condiţiune cerută de art. A treia condiţiune cerută de art. 235: „Drepturile să corespundă unei valorificări a subsolului după discuţiile de mai jos” (art. 241-457). Aceste discuţii variază după cum solicitatorul este exploator sau exploatator (concesionar stat proprietar), întitulat acest capitol. Dar să trecem peste aceasta, Comisiunile de validare vor trebui să observe, pentru a valida drepturile decurgând din permisele de explorare primele două condiţiuni a şi b cerute de art. 235. In ce priveşte a treia condiţiune (punctul c) art. 241 prevede că, permisele acordate pentru explorare de substanţe minerale, în Umitelemul perimetru rezervat, vor putea fi (vor trebui dacă îndeplinesc condiţiile de sub a şi b art. 235) recunoscute şi validate pe durata pentru care sunt acordate. Atât şi numai atât priveşte comisiunile de validare, concesionate şi neexploatate la promulgarea Constituţiei şi cari sunt situate intr’o comună pe teritoriul căreia la 1 August 1914 sau de atunci până la promulgarea legii minelor, a fost o exploatare normală şi pentru aceeaş substanţă minerală ca aceea din subsolul proprietăţii lor. Deasemeni se validează drepturile proprietarilor terenurilor situate la comuna vecină, în cuprinsul unui cerc cu raza de 1000 metri. Ultimul alin. al art. 235 prevede o categorie de drepturi care sunt scutite de formalitatea validării. Sunt drepturile asupra terenurilor petrolifere consolidate sau în curs de consolidare şi nu va turnă drepturile pe care statul le are prin legea pentru lichidarea, bunurilor supuşilor străini foşti inamici, din 13 iunie 1933, precum şi prin alte legi, decrete-lege, regulamente, ordonanţe sau prin acte internaţioale. Aceasta reese şi din ultimele două aliniate ale art. 240, precum şi din expunerea de motive la legea minelor şi desbaterile parlamentare. In faţa acestor dispoziţiuni categorice, e de mirare pentru ce ministerul de industrie a prevăzut prin înştiinţarea dată prin afişare în toate instituţiile de stat, că această categorie de drepturi „urmează a fi prezentate comisiunilor de validare, spre a fi cercetate, numai In ce priveşte condiţiunile de sub punctul b art. 235“, când acest fapt se poate constata de preşedintele tribunalului la care se ţine registrele şi care va hotărî asupra cererei de înscriere prin o ordonanţă. Legea prevede în adevăr, că întreprinderile cari cad sub prevederile legii din 13 iunie 1923 sunt obligate să depună şi un certificat din partea comisiunei instituite prin acea lege sau a tribunalului, prin care să se arate că situaţiunea lor, faţă de stat, a fost definitiv lămurită. Or, pe baza acestui certificat dovedit şi a actelor doveditoare că terenu consolidat, preşedintele tribunalului va da Ordonanţa de înscriere în registru. De ce dar să se supună formalităţilor de publicitate, taxelor, etc., şi această categorie de drepturi, şi să mai treacă pe la comisiunile de validare, când din lege resultă altfel. In afară de exploratorii (concesionari şi proprietari) prevăzuţi mai sus vor trebui să, meargă la validare, confom aliniatului II art. 236 “şi orice contracte, sau concesiuni pentru drepturi dobândite de la stat sau particulari cu privire, atât la utilizarea produselor miniere brute sau transformate, precum şi a produselor secundare rezultate din procedee de industrializare minieră sau de altă natură cât şi la transportul desfacerea şi punerea în valoare a produselor miniere cari cad sub prevederile acestei legi“. Un regulament ar trebui să precizeze şî chiar să limiteze cari sunt aceste contracte şi concesiuni G. ZAMFIHESCU Avoat al Minist, de industrie şi comerţ .Poienia ne-a luat înainte. Guvernul polonez a luat asupra sa sarcina patronărei congresului viitor şi astfel Cel de al XXI-lea congres International de agricultură va avea loc anul acesta la Varşovia de la 20—24 iunie. Programul Ktxsrtelor estre strusă. fortul: SECTIA I. — ECONOMIA RURALA Influenţa organîzăreî agrare asupra politicei agricole a statelor. Rolul capitalului şi al muncei ca factori capabili să facă mai intensivă marea şi mica cultură. Rolul marilor şi micilor întreprinderi agricole din punct d© vedere al recţiunilor, comerciale internaţionale. Organizarea actuală a instituţialdor naţionale de credit agricol, organizarea creditului agricol internaţional! Criza agriculturii după război (schimbări în producţiunea şi consumaţiuinea diferitelor ţărî şi disproporţia preţurilor). Emigrarea şi imigrarea mânei de lucru agricol. Ameliorarea metoadreîor de lucru întrebuinţate în agricultură, SECŢIA II, - PRODUCŢIUNEA VEGETALA întrebuinţarea motoarelor, cu gaz şi electricitate în agricultură. Organizarea internaţională a laptei pentru combatereaa boalelor plantelor şî rezultatele practice. Valoarea, şi importanţa lui Timirlui după ultimele cercetări agricole. Aplicarea principiului de standardizare a produsele agricole. întrebuinţarea economică a îngrăşămintelor fosfate după ultimele cercetări. Probleme fraui în combaterea secetei şi noi mijloace de combatere, SECŢIA III. — PRODUCŢIA ANIMALA Importanţa raselor ţării. Noui păreri asupra valoarei nutritive a furajelor. Importanţa vitaminelor, caracterul proteinelor şî rolul sărurilor mineral©. Nuitrirea vacilor de lapte în vederea unificărei: a) clasarea furajelor şi b) controlului producţiunei aptelui. Valoarea diferitelor rase d® cai după marele războiu. Simplificarea metodelor de selecţiunea animalelor domestice. Creşterea raţională a peştelor în eleştee. Acord internaţional în chestiunea uşurărei luptei pentru combaterea boabelor animalelor ş£ rezultatele practice obţinute în epizootiile de: febră aftoasă, pteuropneumonie contagioasă la bovidee, pesta bovină şi tuberculoza. Evoluţia industriei agricole spre marea industrie şi interesele agriculturii. Organizarea industriilor agricole de către mica proprietate. Zahărul de sfeclă şi zahărul de trestie. SECŢIA V-a. — EXPERIMENTĂRI AGRICOLE Organizarea încercărilor colective de lungă durată şî importanţa lor în agricultură. Coordonarea experimentărilor agricole pentru o înţelegere internaţională, pe preţ am putea bine agr, trebuinţa forţei« •»▼anţilOr fi a gtabi soluţionarea cheatrinilor. v Organizarea « rolul InstituieNR ştiinţifice de cercetări agronomice. Organizarea experimentării mofcechnice. j Unificarea metodelor de amufsprea îngrăcăramntetac şi seminţelor... INVATAMANTUL AGRICOL» ( Metode pentru răspândirea instrucţiei profesionale în massa populaţiunei agricole. a) Adaptarea învăţământului priimar şi a programului şcolilor nommale, nevoilor populaţiei rurale. b) învăţământ agricol post scolar. c) învăţământ agricol formativ d) Cum trebuesc folosite înstitutrile experimentale pentepg învăţământul agricol Cum trebuesc adaptate şcolile sau perioare de agricultură în raport e® schimbările ce sa produc in structura agrară. Organizarea stegiuluî îm agricultură. Ministerul de agricultură va trimite desigur delegatul sau delegaţii săi oficiali la acest congres. Ar fi de dorit ca şi organizaţia une agricole profesionale să trimită delegaţii lor şi printre acestea nu vor lipsi de la acest prilej de colaborare internaţională. Societatea Naţională de Agricultură, Uniunea Sindicatelor Agricole, Societatea Agronomilor din România, şi organizaţiile de cooperaţie agricolă. Toţi delegaţii români ar trebui, sa se constituie întrun comitet român de participare, care să-şi înt. Parid între diferiţii săi membră U nete din rapoartele cuprinse în programul congresului, cum şi actiivitatea în secţiuni. Aşa au procedat alte delegatori, ultimul congres de la Patridip Negreştt o participare căime numeroasă a agricultorilor particulari, a cercetărilor în domeniul ştiinţelor agricole va fi foarte utilă. Va fi un prilej ca delegaţia romă, nu să ia parte la lucrări cari interesează în cel mai înalt grad progresul agriculturii şi să întărească legaturile dintre cercurile agricole ştiinţifice şi practice ale celor două -î A.,* • Contribuie la cunoaşterea şi întărirea prestigiulrdi României peste hotare. G. IONESCU-SISESTI 7“----------------------------In Impozit asupra Inmainiîi filestinaî mnsfrictiei poMIB« Nii .v-AOIuK. Parlapieotul din texas sa întrunit la 21 ore. neutru a lua cunoştinţă de meaatej doamnei Ferguson, prima, femee americană aleasă guvernator de stat. Io.tre altele, d-na. Ferguson a propas votarea unei legi prin care ţigările să fie lovite de un impozit al cărui produs să fie destinat instrucţiei publice. Dacă fumătorii nu se interesează de educaţie, spune mesagul vor trebui să fumeze mai puţin , până când nevoia lor de a fuma să fie mai mare ca opunerea lor în ce priveşte educaţia. Sper însă că aceasta nu se va întâmpla niciodată deoarece fumătorul este omul care posedă spiritMogelui liberal Cele 3 condiţii pentru validarea drepturilor câştigate * * * Drepturile exploratorilor Drepturile exploatatorilor Programul celui de al XIMea Corgre» 1 Congresul Internaţional de agricultură de la Varşovia Proditul congresului. Datoria organization!!« agricole profesionale româneşti Unul din mîloacele cele mai eficace de a răspândi cuceririle ştiinţei în domeniul agriculturii, de a stimula spre o mai bună organizare a acestei ramuri de producţie şi de a rezolva problemele de interes internaţional, au fost congresele internaţionale de agriculturi. Primul congres de acest fel s’a ţinut la Paris în anul 1889 , prilejul expoziţiei universale din acel an. Interesul pentru această manifestaţiune de colaborare şi de solidaritate a fost aşa de mare, încât participanţii de atunci au hotărât crearea unui organ internaţional permanent, care să se ocupe cu organizarea congreselor ca şi cu alte probleme care ar face necesară apropierea agricultorilor. Aşa s-a născut Comisia Interimară de Agricultură, cu sediul la Paris. Primul ei preşedinte care a păstrat cu vrednicie locul său până în 1923, a fost Judes Méline, fost ministru de agricultură şi preşedinte de consiliu al Republicei franceze. Comisia a organizat după 1889 alte zece congrese internaţionale de agricultură în diferite centre ale Europei. La Haga 1891, Bruxelles 1895, Budapesta 1896 Lausanne 1898 Paris 1900, Roma 1903, Vienna 190?, Madrid 1911. Gând 1913. Cel de al XI-lea congres urma să aibă loc, după invitaţia Statelor Unite, la San-Francisco în anul 1915, cu prilejul expoziţiei universale di® acel oraş. Războiul a împiedecat ţinerea acestui congres. După război comisia internaţională s-a reunit la Paris în 1920, 1921 şi 1922 şi a chibzuit ţinerea celui de al XI-lea congres din nou la Paris. Guvernul francez ca şi asociaţiile agricole franceze au dat cel mai larg concurs acestei iniţiative şi congresul s-a ţinut în Mai 1923, cu participarea reprezentanţilor oficiali a pasoteiaţiu aătilor agricole din majorittaea ţărilor civilizate. Erau reprezentate: Argentina, Austria, Brigia, Canada, Danemarca, Egiptul, Spania, Statele Unite, Anglia, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburgul, Marocul, Mexicul, Norvegia, Olanda, Forpinia, Portugalia, România, Elveţia, Cehoslovacia, Tunisul, Uruguai, Iugoslavia şi Franţa. Unele state au dat o atenţiune cu totul specială participării la acest congres: Belgia avea 16 delegaţi oficiali şi peste 49 reprezentanţi ai asociaţiilor agricole; Spania a avut 10 delegaţi oficiali: Italia 8, Ungaria 4, Polonia 3 delegaţi oficiali şi 12 reprezentanţi ai organizaţiilor agricole, etc. Lucrările congresului s'au împărţit între ma multe secţiuni: agronomie, influenţa agriculturii asupra relaţiilor internaţionale, economia rurală, învăţământul agricol şi cercurile de gospodine, spotechnia, Athbeulhora, viticultura şi agriculture ţărilor calde. Aceste lucrări sunt ptentru progresul ştiinţei şi technii cei agricole de o importanţă covârşitoare. Foarte multe probleme ştiinţifice au fost verificate practic, întro serie de excursiuni, cari arli fost organizate tv timpul şi terminarea congresului. Se poate zice cu drept îndivânt că a fost pentru comitetul de organizare francez un mare succes ian pentru republica franceză o strălucită operă de propagandă într-o epocă când Franţa apărea întrogituaţie oarecum izolată. Această propagandă şi alte manifestaţiuni similare, comemorarea lui Pasteurf etc., nu au întârziat de aşa roadă. Cu prilejul congresului Paria mulţi fruntaşi ci pieţei agricole, sociale şi politice din Franţa şi din alte ţări, au lăsat să se întrevadă via dorinţă şi viul interes ce ar a-' vea ca viitorul congres internaţionnal de agricultură să aibă loc în Ro- mânia. In lipsa ime! indicațî-mî din. periea guvernului în acest delegatul oficial, cel ce catle rânduri, nu « prjt t fang nici o propunere g| nid « «Jțjr Invitat!». 1