Argus, octombrie 1925 (Anul 16, nr. 3733-3759)

1925-10-14 / nr. 3745

taul XVI No. 3740 ABONAMENTE: IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ 3 lei In țară. 6 lei în străinătate IN TARA In an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 ,, 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar 14 — TELEFON: 6/93 si 23/69 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu­cMiercuri 14 Octombrie 1025 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Sociatăţeî Generale de Publicitate Priscteri­i Carol Schulder şi S. Barger si o.­ificiul diesus (fosta K­ingiiiifgM­g) iniiin m „Argus" la Locarno Convenţiile orientale rămân Nodul Gordian al Conferimei LOCARNO, 8 Octombrie. — Un, membru distins al delegaţiei ger­mane a binevoit să-mi facă urmă­toarele declaraţiuni: — Nimic mai fals decât puterm răspândită în cercurile aliate că Ger­mani şovăeşte intre Occident şi O­­rient, între Eurpa şi Asia, intre Ma­rea Britanie şi imperiul sovietic. Nu vrem să facem nici politica unora, nici politica celorlalţi. Dorim să ur­mărim, în fine după şeapte ani de umilinţă şi de tiranie, o politică ger­mană independentă. O asemenea po­păca nu poate fi, mai ales in îm­prejurările de faţă, decât cu desă­vârşire paşnică. Suntem o putere centrală, — puterea centrală prin excelenţă. Formăm în mod firesc trăsătura de unire între două lumi deosebite, împărtăşim civilizaţia occidentală. Cunoaştem mai bine ca ori­cine mentalitatea orientală.. Finanţele noa­stre au nevoe de credit anglo-sa­­xon, industria noastră are nevoe de comenzi ruseşti. Dorinţa noastră, aşi zice, chiar, misiunea noastră, este să lucrăm cu unii şi cu alţii. Trebue să potolim antagonismul, care ne desparte de vecinii noştri apuseni. Trebue să ne menţinem le­găturile fireşti cu Rusia. De aci, pa­cea noastră logică şi perfect uni­tară , în ajun de a negocia aci, la Locarno, un tratat politic cu Anglia şi Franţa, am încheiat, la Berlin, un, tratat comercial cu Rusia. Nu ne vom gândi nici­odată să pără­sim Orientul. Dealminteri Românii ştiu, mai bine ca ori­cine, activita­tea economică, atât de rodnică pe care am desfăşurat-o, pe vremuri in Orient, şi pe care trebue s-o re­luăm. Credem că se exagerează mult im­portanţa conflictului anglo-rus. Epo­ca noastră de sărăcie nu este priel­nică conflictelor sângeroase. Există cel mult o teamă reciprocă anglo­­rusă. D. Ch­erin a arătat, cu insis­tentă, la Berlin, mai Întâi, inainte de plecarea noastră la Locarno, a­­poi, cu o lipsă de tact regretabilă, după plecarea noastră, In ce constă pericolul Încercuirii britanice. D. Chamberlain, la rândul său, se teme de propaganda rusească. Supărarea de ambele părţi este destul de gravă. Conflictul, Insă, nu va iz­bucni. Lipsesc banii. Trăim cu totii in mizerie, — şi mizeria, mai mult decât Geneva, asigură pacea. Privit­ ce ne-a adunat aci, ce ne sileşte să stăm de vorbă, să ne a­­­propiem sufleteşte, să ne înţele­gem. Franţa n‘are bani. Anglia n'are lucru suficient pentru munci­torii săi. La noi creditele sunt slei­te. Din lipsă de numerar trusturile industriale se prăbuşesc. Vrem să muncim şi n’avem cu ce. Nu mai vorbesc de Rusia. Acolo totul e distrus, şi o singură recoltă bună nu poate umplea golurile unui te­zaur, prădat până la ultima rublă. Europa, — occident, centru şi Orient — are nevoe de bani. Nu-i poate căpăta decât daca inspiră în­credere, dacă întăreşte pacea, dacă munceşte vârtos, d­e toace popoare© sale laolaltă. Atunci, probabil, Ame­rica se va îndura. Până atunci, însă, să dispară ri­valităţile, certurile şi conflictele. Trebue să punem Europa şi civili­zaţia ei în „siguranţă economică“. Apoi vom putea respira, şi vai î­i ne vom putea certa din nou. Acum, popoarele sărace, ca şi oamenii să­raci dealtminteri, nu pot avea decât un singur ideal: fericirea p­rin p pace.­­ Din aceste lămuriri se poate ve­dea că politica d-lui Stresemann a reluat vechile axiome ale fostului şi răposatul său adversar d. Rathe­­nau: „Germania trebue să asigure pacea politică şi refacerea economi­că a hunei, legând prin mijlocirea ei puterile apusene cu Rusia“. Se poate, de asemenea, vedea că în discuţiile diplomatice din Pretoria de la Locarno, principiul: „nici cu unii, nici cu alţii“ sau mai exact: „şi cu unii şi cu alţii*­, slujeşte de instrument de presiune sau de ar­gument de târguiala, şi, în aceas­tă privinţă, tactica germană este admirabil ajutată de emisarii Mos­covei care roiesc în jurul lacului Maggiore, şi apar prin împrejurimi, când la Lugano, când la Stresa, când mai departe la Meran, pentru a întreţine în sufletul d-lui Cham­berlain, teama pericolului bolşevic. # Paralel cu politica germană, — deşi nu în n­neleg­re cu ea, se des­făşoară politica delegaţiunei italie­ne. D. Scialoja nu are un rol activ la Locarno. El observă şi consim­te. In schimb, politica de legătură între Orient şi Occident, şi grija de a nu supăra pe Ruşi. Italienii şi-o rezerva pentru dânşii, carie cei dintâi au încheiat tratate cu Moscova. Se zvoneşte, pe aci, că d. Scialoja a avut o întâlnire la Stre­sa cu Kerjenzof, ambasadorul bol­­şevist la Roma, şi că acesta din urmă se va întâlni la Meran, cu Ci­­cerin, pe care grija boalei sale de stomac, l-a adus, acum, în locali­tăţile pline de soare ale Italiei Zvonuri neconfirmate până acum. D. Briand se sileşte să fie conci­liant faţă de germani şi intransigent in obligaţiile sale fată de poloni. Si­tuaţia e delicată. Pactul cel nou tre­bue să reînoiască, fără să schimbe, stipulațiile tratatului de la Versail­les. D. Briand vrea să ne convingă — îmi spunea un ziarist polonez ne­mulțumit — că „plus ca change, plus c'est la mêm­e chose". El se, proptește pe vechile tratate cum se proptea Guisot pe principiile sale : „il faut bien s’appuyer sur Ies prin­­cipes pour les faire flechir“. Ziaristul polon exagerează. Grija de căpetenie a delegaţiei franceze pare a fi respectul ce-l datoreşte Franja cuvântului dat, şi vechilor ei obtigai. E mai mult decât sigur că dacă Germană vor încerca să for­ţeze nota, şi să nu ţie seama de an­gajamentele Franţei faţă de aliaţii săi orientali, conferinţa se va rupe. Germanii îşi dau seama de aceasta. Unii ziarişti au anunţat chiar ziare­lor lor, că d. Briand a făcut conce­sii însemnate pe Rin, a promis e­­vacuarea Coloniei şi schimbarea re­gimului în regiunea Saar, dacă Ger­mania acceptă garanţia Franţei în convenţiile de arbitraj oriental. Nu e probabil ca d. Briand să fi mers atât de departe, căci cancelarul Lut­her s’a întors cam plouat dintr'o escursie la Ascona, pe care, prin mijlocirea lui Vandervelde a făcut-o cu şeful delegaţiei franceze. Briand a propus, în cursul plim­bării, diferite soluţii de conciliere. Luther a rămas gânditor. Seara, un expert german, d. Schubert a făcut contra propuneri d-lui Vandervelde, şi situaţia, pare-se, s-a îm­bunătă­­ţit. Convenţiile de arbitraj orientale rămân nodul gordian al conferinței. D. Beneş a sosit tocmai la timp ca să încerce desnodarea lor. GRIGORE GAFENCU 41 De te si-a amina! iep Mi pen in LONDRA, 12. (Rador).— Corespondentul lui „Ti­mes“ la Washington tele­­grafiază că nesiguranţa în care s’au sfârşit nego­cierile franceze pentru datoriile către America a determinat probabil de­legaţia română să-şi amâ­ne plecarea- Nu ar fi în­tru nimic surprinzător da­că se va afla că delega­ția italiană va proceda la fel. a Ungaria ide­­ii le Ide BUDAPESTA. — Morile ungureş­ti au vândut pentru prima oară, după mai mulţi ani făină în An­glia. % Săptămâna fierealelor Situația politica de S. A. FOCSANEANU Repercusiunile noullor taxe vamale asupra exportului de ce­reale.- Nu avem stocuri disponibile.- Dotările cerealelor— Semă­naturile de toamna sunt satisfăcătoare— Inactivitatea din porturi.- Navi­urile sunt Inactive Situaţia pleţelor noastre s’a mai clariicat prin stabilirea noului re­gim de export. Certitudinea că grâ­ul nostru va rămâne în ţară pentru consumul intern nu mai poate fi pu­să la îndoială. In scurtul timp de şease săptămâni cât putem conta până la închiderea navigaţiei fluviale, se va vedea pe­­posibilitatea de export a celorlalte cereale. Disponibilităţile de orz, fasole şi porumburi indigene în porturile noastre sunt neînsemnate in acest sezon spre fericirea comerţului ca­re altfel ar fi suportat pagube in­calculabile. Prin reducerea taxelor aceste pierderi au fost relativ mic­şorate. La vânzările constrânse în­să deţinătorii acestor cereale foarte costisitoare, trebuie să fie seamă de parităţile mondiale pentru a gă­­si plasament în străinătate, unde o­­fertele presante întrec mereu cere­rile. EXPORTUL ORZULUI Aşa de pildă, orzurile fu­ragere de kgr. 59—60 cu 3 la sută, se oferă din Rusia şi America cu 145—148 shilling pe 1000 kgr. cif, ceea ce la taxele reduse de astăzi, revine la 50 mii lei vagonul tutu­­ror de Brăila, inclusiv impozitul de 2 la sută şi 1 la mie, care probabil se va percepe şi de acuma încolo peste taxele in valută forte. Dacă mai calculăm că orzurile noastre de rând conţin peste 6 la sută corpuri străine, bonificaţia de 3 la sută pentru aceste impurităţi va reduce cu atâta la sută preţul. Vânzările din ultimele zile de orz se apropie de paritatea din afară şi, sunt consecinţa unor constrân­geri din partea institutelor de cre­dit. Dacă preţurile din străinătate nu ne vor veni în ajutor, după insufi­cienţa noului regim de export, ne­greşit că lichidările forţate vor fa­ce în cele din urmă victime, marjele calculate neputănd acoperi diferen­ţele de preţuri. Ieşind prea puţin orz din ţară, grosul disponibil pen­tru export este încă in mâinile pro­ducătorilor, cari cunoscând de a­­cum taxele şi impunerile, vor avea a se decide, dacă cedează sau nu până la paritatea mondială, in linia de concurenţă cu alte provenienţe. Altfel comerţul nostru de export ră­mâne inactiv. SOSIRILE RESTRÂNSE IN OBOARE Pentru moment, din cauza culesu­lui de porumb, sosirile în oboruri, gări şi porturi, au încetat aproape cu totul. Cu cât aceste transporturi întârziază cu atât mai mult ne a­­propiem de sezonul ploios, care va face drumurile şi şoselele impracti­cabile şi ne va fi greu să complec­tăm intrepozitele din staţiuni şi schelele dunărene, menite a alimen­ta exportul. EXPORTUL PORUMBULUI In afară de orz, mai rămân po­­rumburile noi, amestecate ca vechi, cari ar putea provoca o activare a exportului până la închiderea na­vigaţiei. Cu toate că Serbia conti­nuă de a oferi din recolta veche şi porumb uscat artificial din recolta nouă, de la 15 Noembrie, din cauza risicului de îngheţ pe Dunăre, tran­sporturile pe apă încetează, astfel că această concurenţă dispare pentru porumburile noastre până la primă­vară, când vom întâmpina o con­curenţă înverşunată din partea pro­venienţelor Americei de Nord şi de Sud. Deocamdată se mai găseşte la Brăila o flotă de şlepuri cu porum­buri iugoslave , din care o mare parte rămase în suferinţă, prin dis­­calificarea unor firme de export­of­erite cu 135 rob 67.500 lei vago­nul, la care preţ s’a vândut şi po­rumb românesc disponibil Brăila. Acest articol a ajuns în străină­tate la nivelul jos al orzului de t­­ra­­giu adică la 148 shilling pentru Oc­­tombrie-Noembrie şi Noembrie-De­­cembrie, şi se oferă în cantităţi mari de pretutindeni, fără a provoca ma­re interes. In luna iunie porumbul era căutat la 2%, adică cu 60 shil­lings sau 30 mii lei la vagon mai scump. Scăderea preţului acestui pro­duct a fost provocată de ofertele joase ale orzuha rusesc, de­oarece în ţările crescătoare de vite şi porci furagiile sunt deopotrivă căutate ca aliment cu precădere pentru cel mai ieften. Importatorii din străinătate de teamă şi in aşteptarea de noai scă­deri nu se aprovizionează cu po­­rumburi decât in cantităţi foarte restrânse. Ar fi de dorit ca producătorii noştri să nu piardă la acest pro­duct oportunitatea de vânzare aşa cum au păţit-o cu grâul şi orzurile din recolta in curs. SCĂDERILE LA FASOLE Fasola de rând au ajuns la 53.000 lei vagonul în Ialomiţa şi Dobrogea dunăreană de la peste 100 mii lei cât valora în primăvară, şi ţăranii preferă să se desfacă mai curând de acest produs al lor de cât de celelalte cu cari întârziază a veni in oboare. In străinătate fasolele dunărerene 6 la sută cotează de abia 180 dela 2,SO cât se plăteau în August, COTA GRÂULUI Grâul iugoslav aflător în Brăila, in urma insolvenței unei sigure fir­me, s’a vândut intre 190—207, pre­dat ex. şlepuri. Aceste operaţiuni sunt datorite unor acoperiri pentru vânzări în orient şi Italia unde au obţinut 220—230 c­f. Valoarea u­­nui grâu sănătos de 77—78 kgr. ca 3 la sută nu este decât de 220, cal. străinătate 198 rob Brăila sau lei 100 mii din care scăzând taxele de ex­port rămân mai puţin decât 70 mii lei bordo. De reținut că e vorba de un grâu de calitate deosebită şi din care avem foarte puţin în ţară. # Meiul şi ovăzul sunt articole deo­camdată moarte pentru export. NAVLURILE SUNT NEGLIJATE Navlurile foarte neglijate din cauza neactivitatii La Brăila stau vapoarele de o lună necomplectate cu toate sacrificiile de navlu. SEMĂNĂTURILE DE TOAMNA Semănăturile de toamnă se fac în condiţii atmosferice din cele mai bune. Din relaţiunile pe care le primim din interiorul tarei, în toate ţinu­turile afară de Basarabia şi Mol­dova întinderile semănăturilor cu grâu vor întrece cele din anii pre­cedenţi. Dacă timpul va urma fa­vorabil şi deci seminţele de grâu vor fi suficiente peste tot locul, a­­tunci vom putea spera că un caz de recoltă bună, ţara să-şi recapete rangul de altă dată pentru expor­tul de grâu. SITUAŢIA LA BRAILA Brăila continuă a fi încă sub im­­presiunea insolvenţelor constatate şi a nesiguranţei zilnice asupra e­­venimentelor cari ar mai putea sur­veni. Chiar firmele cele mai solide în­tâmpină dificultăţi în transacţiile lor atât în ţară cât şi în străinătate, unde reputaţia exportului nostru pierde zilnic teren, după ce şi prin schimbări şi nestabilitate de regim a pierdut din importanţa sa dinain­te de război. Ar fi de dorit ca comerţul de ex­port să fie pus sub scutul unui mare institut de credit, la fel cum a fost constituit pentru industria naţională, dându-i-se şi o legislaţie vamală protecţionistă şi avantagii pe C. F. R.­­.-­ Desideratele expuse de Camera Agricolă din Galaţi ar trebui să fie expresiunea sentimentelor tuturor breslelor agricole şi comerciale din ţară, care numai de pe urma unei producţiuni bogate agricole prin export, ar putea progresa, contri­buind la normalizarea vieţii noas­tre economice. ŞTIRI ECONOMICE Germania Rusia BERLIN. — Indicele comerțului de en gros întocmite de „Berliner Tageblatt" pe săptămâna de la 9-16 Septembrie pentru 109 articole sau mărfuri diferite (produse alimen­tare, materii prime, metale, îngră­șăminte, materiale, articole indus­triale fabricate, etc. etc.) a trecut de la 144.1 la 144.9, numărul 100 reprezentând media preţurilor pen­tru aceleaşi articole şi pentru ace­leaşi mărfuri in 1913-1914. De la o săptămână la alta, sporul a fost de 0,6 la sută; din 109 mărfuri a­­vute în vedere, 17 s’au scumpit, 21 s’au ieftenit iar preţul celorlalte a rămas staţionar.■* BERLIN. — Bilanţul societăţii Friedrich Krupp din Essen încheiat la 36 Septembrie n’a dat nici un be­neficiu. Cehoslovacia PRAGA. — Din situaţia săptă­mânală publicată, în ziua de 30 Septembrie de oficiul bancar al mi­nisterului de finanţe rezultă că circulaţia fiduciară a ţării la acea dată era de 7.187 milioane, mai mi­că cu 543 milioane faţă de săptă­mâna precedentă. Disponibilităţile în streinătate erau de 697 milioane, incasso-ul metalic de 1.030 milioane şi totalul vărsămintelor din impozitul pe ve­nituri de 4.860 milioane . Ungaria BUDAPESTA. — Industriile de zahăr, spirt şi morărit din Ungaria au primit în ultimul timp, din străi­nătate, credite în sumă de circa 50 milioane coroane aur. Aşa se ex­­­plică că în acest an, cu ocazia finan­ţării recoltei, lipsa de bani e rela­tiv mică, MOSCOVA. — D. Rakowski a sosit la Moscova venind din Lon­dra. El a declarat reprezentantului a­­genției Tass, că a venit pentru a informa guvernul sovietic. După d. Rakowski o destindere complectă caracterizează actualmente relații­le angro-sovietice. Succesul proiectelor de coman­dă sovietice în Anglia, pentru echi­parea industriei în Uniunea Sovieti­că va depinde de atitudinea băn­cilor şi a cercurilor engleze. In caz de ne­reuşită în Anglia, Uniunea So­vietică îşi va plasa comenzile în alte ţări. Statele­ Unite NEW-YORK. — „American Pe­troleum Institut“ semnalează că ra­finăriile de petrol nu lucrează de­cât cu 65 la sută din capacitatea lor. In August anul acesta stocuri­le de esenţă au scăzut cu 11.886.000 galioane. Stocurile de esenţă la fi­nele lunii Iulie erau de 1.000.610.000 galioane. • New-York.—Raportul pe Septul lui ,,Federal Reserve Board“ sem­­nalează că producţia principalelor produse industriale şi materii ne­cesare industriei a scăzut cu 4 la sută faţă de luna precedentă, dar a sporit cu 15 la sută faţă de Au­gust 1924. Producţia oţelului şi a cărbunilor a sporit iar industria lânei a fost mai activă. Consuma­ţia bumbacului a fost mai puţin importantă, uzinele au angajat mai mulţi lucrători şi au sporit le­furile. Comerţul de en gros a spo­rit cu 5 la sută şi preţurile au fost puţin mai urcate. Ce se petrece în Grecia? Nimic, sau mai bine zis nimic nou. Intâm­­plările de azi sunt la fel cu cele de ieri, cu cele de acum o sută de ani, la fel cu cele de acum două mii cinci sute de ani, e în continuare războiul peloponesiac­­.­­Sa cunoaşte cauza acestui război. Va ajunge Atena o mare republică, având întâietatea asupra celorlalte state şi stătuleţe ori Peloponesul va teroriza mai­ departe cetăţile greceş­ti? Nici pacea lui Nicias, nici ruina Atenei, nici leacurile scurse de a­­tunci, nau pus capăt acestui răz­boi care as fi uită un alt Thucydide pentru a-l povesti. A­spiriul regionalist, isvorul tu­­turor slăşierilor din Grecia antică, pricina tulburărilor, dela dobândi­rea independenţei sale şi până în zilele noastre. E pretenţia neînfrân­­tă a moraiţilor, adică a bărbaţilor originari din Peloponez sau Morca, de a corviu­i statul grecesc. in fo­losul lor şi ai :­iefi',e et Ier, Moral. IU au curmat via ia corf­­otului Ca­­p­uin­tria, marele şi cel dintâi orga­nizaltir al Greciei reînviate. Ei au „Dreptate, bună administraţie şi cultură, acestea sunt cerinţele po­­porului*, a spus Regele la laşi, li­nei mulţimi de ascultători printre cari se găseau toti mitropoliţii şi episcopii noştri, întreg guvernul şi desigur, tot ce are mai de frunte aceasta a doua capitală a ţării. E un întreg program de guverna­­re, în aceste înţelepte cuvinte şi cât am vrea ca ele să fie sămânţa bună căzută in uriaşul parter de fracuri, odăjdii, robe şi uniforme, pe care o oferea sala de festivităţi a monumen­talului Palat Administrativ, Regele, care e poate şi cel m­ai de seamă orator festiv al nostru,, nu pierde, astfel nici un prilej, ca să amintească celor cari guvernează, de toată imensa răspundere pe ca­re şi-o asumă. La Bucureşti, la Cluj, la Timişoa­ra, Suveranul ţine astfel să fluture deasupra frământărilor politice lo­zinca unui ideal de cârmuire — aşa cum se cuvine să aibă o domnie, care a început prin întregirea cea mai largă cu putinţă a hotarelor. EXTERNA împiedecat să guverneze pe acrmia­nul Tricupis, cel mai de seamă băr­bat de stat al Greciei, dela sfârşi­­tul veacului trecut. Ei s’au răzvră­tit împotriva cretanului Venizelos. Principiile şi credinţele nu atârnă în cumpăna lor. Moraiţii sunt regar­­işti, dacă au de luptat contra unui republican. Sunt republicani, dacă adversarul lor e regalist. Cei cari fac mai multă gălăgie, acum, şi cer să guverneze sunt mâ­râiţii. Papanastasiu e morait. Mihae­lacopulos e tot morait. Calandaris la fel. Toţi trei fac front unic in contra guvernului Pangalos. Alătu­rea de ei, ori în urma lor, merg şi regaliştii, mai mult cei din Pelo­­ponez. Se va obiecta că şi Pangalos e morait. Aşa e. Dar nu trebuie să ui­tăm că, Pangalos e din Megara. Şi pe megarieni îi găsim luptând, cu îndârjire, în primele rânduri, contra findurirei şi dominării Peloponezu­lui , chiar dela începutul războiu­ I lui peloponesiac, dela 100 ani mnaîn.­le de CristosT. P. INTERNA In mod firesc fraza de mai sust se întregeşte, insă, cu îndemnul pe care îl face, in cuvântarea ţinută la­ Sinod, în aceeaşi zi de a păstra a tot ce avem mai bun din moşiistămoşi pentru întărirea familiei, a şcoalei şi a bisericei Căci, o bună cultură, o reală, cul­­tură, cere neapărat o continuitate cu trecutul. Regele de altfel este el însuşi unul dintre cei mai buni cu­noscători ai acestui trecut românesc , şi apare această dragoste nu numai din farmecul de cronica veche şi înţeleaptă pe care îl au în genere cuvântările sale, ci din atâtea şi a­­tâtea gesturi, dintre care nu cel mai puţin caracteristic­e ,fără , îndoială, acela al unui atât de puternic mo­­narh, care institue un premiu pen­tru studiul vieţei revoluţionarului Tudor Vladimirescu, mai anul tre­­cut. Căci regele tine nu numai cu­vântări frumoase, ci le traduce in faptă. Si această deprindere a cău­tat, bănuim, s’o insufle şi celor cari­ îl ascultau respectuos Duminică la laşi. C. P. (Citiţi continuarea în pag. 11­a) Kor­in Iffl­ert A M Măsuri de luat pentru reanimarea ei In coloanele ziarului „Argus“ m’am ocupat în numeroase rânduri de desorientarea ce există în bur­sa de valori, făcând propuneri şi arătând calea de urmat pentru a da o nouă îndrumare operaţiuni­lor de bursă. Nici unul din facto­rii vizaţi deşi au roluri importan­te în luarea măsurilor ce se im­pun, nu s’au sinchisit de valorile româneşti. Nu trebuie să uităm că bursa este un element important. Ea este regulatorul vieţei economice într’un stat. De ce oare la noi ni­meni nu se ocupă de ea. Sau este deajuns a se creia societăţi ano­nime, a se plasa în consiliile de administraţie anumite persoane, a se emite acţiuni, cari după ce s’au vândut cu prime fantastice, să fie lăsate în mâinile acţionarilor încrezători în reclama fondatori­lor, fără de putinţă de valorifi­care? REVIZUIREA CODULUI DE COMERŢ Chestiunea nu e atât de simplă. Defecţiunea Codului nostru de Co­­merţ, a făcut ca la anumite socie­­tăţi , interesele funcţionarilor să nu fie bine apărate, fără ca aceştia să poată face vre­un demers. Se im­pune clar revizuirea codului de co­­merţ, în sensul de a se da dreptul fiecărui acţionar să ceară spcottu­­lă de administraţia societăţei. CREAREA DE NOUI BURSE Mal­a de datoria guvernului să dea viaţa Bursei , prin imediata deschidere a burselor din Cluj, Timişoara, Chişinău şi Cernăuţi. Populaţiunea din Transilvania, Bucovina şi Basarabia, are educa­ţia operaţiunilor de bursă. Astăzi, însemnate capitaluri pleacă din ţară pentru a fi plasate la bur­sele din Viena şi Budapesta — şi aceasta din motivul că acţiunile româneşti nu le sunt cunoscute. Infiinţându-se burse în centrele mai sus numite, acţiunile româ­neşti vor fi cunoscute acolo şi a­­chizitorii se vor înmulţi ,dând ast­fel viaţă ei bursei din Bucureşti. PROPAGANDA SOCIETĂŢILOR ANONIME Societăţile anonime cari au ac­ţiuni cotate la bursă, au dat osta imediată , ca prin broşuri şi prin presă să facă cunoscut in­ toate straturile sociale, instalaţiu­­nile, producţiunea şi tot ce vor crede util ,pentru ca valoarea ac­ţiunilor să fie cunoscută de ma­rele public. Este întrnadevăr inexplicabilă scăderea continuă a acţiunilor, când valoarea lor este atât de ma­re. Aceasta nu se poate explica decât prin nepăsarea unora din conducătorii societăţilor, cari ne­glijează interesele acţionarilor. Marea noastră bogăţie naţională este „Petrolul“. In afară de 2—3 acţiuni ,cari sunt cotate la marile burse din Occident, şi cari se men­ţin la cursuri — dacă nu la cele ce ar merita — la cursuri mulţu­mitoare, celelalte sunt complect date uitărei şi cursurile lor scad fără de nici un motiv. LEGEA BURSELOR Se mai impune imediat reformez­rea legei burselor — în sensul ca administraţia bursei să se facă de o Cameră sindicală a agenţilor de schimb, ceea ce n’ar fi o inovaţie­, ci doar o copiere a administrărei burselor din Occident. Astăzi, Bursa noastră se adminis­trează de un comitet compus din e­­lemente de valoare, dar persoane foarte ocupate, iar adunările aces­tui comitet care din nefericire se convoacă foarte rar, nu fac întot­deauna posibilă o măsură urgentă şi utilă pentru îndeplinirea operaţiuu­nilor de bursă şi pentru punerea lor pe o cale de continuă îndreptare. Dacă bursa ar fi condusă ca în Franţa, de Agenţii de Schimb şi sin­dicul lor, de factorii cari în adevăr au contactul zilnic cu acţionarii şi cari ascultă zilnic doleanţele lor, desigur că măsu­rile de îndreptare ar veni treptat şi ele s’ar face cu complecta cunoaştere a technicei­­.

Next