Argus, noiembrie 1925 (Anul 16, nr. 3760-3785)
1925-11-26 / nr. 3781
Anul XVI NO. 3781 AUTOMOBILE ABONAMENTE IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 3 lei în ţară. 6 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ lei In străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI , INDUSTRIEI şi FINANŢEI Fondatori: 8. Pauker fl H. F. Valentin Directori Grigore Gafencu Joi 26 noembrie 1925 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder é S. Berger stp. Eigenfolm (fosta HaFignorgh 9) Jentaniu BIROURILE: București, Strada Sărindar 19 — TELEFON: 6/93 și 23/69 Citiţi in pagr. V-a: Senatorul Dupuis însărcinat cu formarea cabinetului francez. Discuţia tratatului de la Locarno în Reichstag. Comercianţii şi fiscalitatea Se plâng negustorii că sunt năpăstuiţi. Vom mărturisi că in sferele necomercianţilor aceste plângeri nu întâmpină întotdeauna un ecou binevoitor. Mai întâi din pricina unui sentiment care e adânc sădit în natura omenească şi pe care l’a definit încă La Rochefoucauld : „Suportăm uşor nenorocirile altora în a doua linie, e un argument mai technic. — De ce vă plângeţi ? Impozite prea mari, o percepere barbară ? Curioasă manie! Când un funcţionar, un avocat, un medic plăteşte birul, i se micşorează în proporţia sumei pe care o dă fiscului, facilităţile de trai, este o perdere efectivă pentru bugetul lor. Dar vouă negustorilor, ce vă pasă? Urcaţi preţurile şi câştigaţi exact atât ca înainte“. Iată argumentul în forma sa cea mai brutală. El însemnează că un negustor trebuie să achite fără a crâcni orice impozit pentru că cea te dă cu o mână primeşte cu alta. Aici e o eroare adâncă. Că negustorul se sileşte să recâştige ceea ce fiscul ÎI răpeşte aceasta nimeni nu o va contesta. Toate categoriile de cetăţeni fac acelaşi lucru Întrebuinţând diverse mijloace. Urcă tariful lor şi medicii, şi avocaţii, pentru că sarcinele au devenit mai grele. Oare funcţionarii nu cer un spor de salar? Tot aşa fac şi comercianţii... Insă nu iu totdeauna cu succes. Intr’adevăr ei urcă preţurile dar o pot face numai In măsură admisă de clientelă. Ştiut este că în cea ce priveşte articolele de primă necesitate, clientela se supune căci n’are încotro. Cu cât însă obiectul e mai puţin indispensabil cu atât cumpărătorul devine mai recalcitrant. Se abţine, sau în loc de a cumpăra calitatea Întâia se mulţumeşte cu a doua, sau cumpără mai puţin. Am arătat în ce consistă eroarea de judecată, comerciantul nu reuşeşte să recapete ceea ce dă fiscului pentru că clientul nu mai aruncă cu banii ca acum trei patru ani. Nu-i mai dă mâna. Insă argumentul expus mai conţine şi o altă greşală mai gravă. Cu cât impozitele devin mai grele cu atât rezistenţa clientului devine mai dârză şi atunci negustorul se află în dilema următoare: sau nu urcă preţul mărfei şi atunci n’are cu ce trăi pentru că nu-i rămâne un câştig, sau urcă preţul şi atunci nu mai vinde. Ambele alternative nu sunt surâzătoare. Consecinţele acestei stări de fapt sunt foarte grele şi ele se desfăşoară în mod fatal. Când negustorul nu vinde atunci concediază pe funcţionarii săi, nu cumpără de la industriaş, prin urmare şi acesta dă drumu lucrătorilor. Atunci avem şomaj, tulburări economice şi sociale. Suntem azi Într-o fază când puterea de achiziţie a marei mase a cetăţenilor a scăzut mult, când vânzarea e micşorată şi facultăţile de plată ale negustorilor şi industriaşilor foarte redusă. Este oare acum momentul ca organele de percepţie să proceadă cu o rigoare extremă, să pună negustorului sala în coastă, să aranjeze spectacolul degradator şi ucigător al oricărui credit... toboşarul în faţa prăvăliei? Aceasta poate cel mult să accelereze ruina nenorocitului comerciant, direct silit să vândă marfa sa cu orice preţ, fie chiar cu jumâtate din preţul costului numai şi numai pentru a achita birul. Dar o operaţie cesariană de asemenea natură se poate face o singură dată, căci a doua oară fiscul nu va mai găsi nimic. Ruina pacientului va fi consumată. Se poate scuza la rigoare zelul excesiv — şi nu întotdeauna de o puritate cristalină — al agenţilor de urmărire cari au ordine precise de a încasa nevoile Statulu fiind mari. Nu se poate cere acestor funcţionari inferiori o pricepere mai exactă a împrejurărilor economice actuale şi ale stadiului dureros ce-l străbatem. Dar elemetele conducătoare diriguitorii, acei cari îşi dau perfect seama că execuţiile, vânzările silite şi încasările cu toba nu sunt de sezon, ar trebui să mai tempereze zelul agenţilor executivi. Străşnicia fiscală omoară orice energie şi descurajează pe cei cari sunt dornici de a lupta. Scria deunăzi, în Le Temps, un american care vizitase o mare parte a Europei, unde apucăturile fiscale seamănă în parte numai, cu ale noastre, de Viator „Pretutindeni pe unde am trecut, am avut sentimentul că guvernele fac tot posibilul pentru ca cei cari sunt bogaţi să încere de a mai fi şi cei cari nu sunt bogaţi să piardă gustul de a deveni. Acest al doilea punct e cel mai grav. In vremuri normale, un om bine dotat ajunge să sporească într’o proporţie însemnă munca şi producţia sa. Va produce el şi toţi cei cari Îl înconjoară. Pedepseşte însă sforţările sale, des gustă-1 de industria sa şi atunci suprimi factorul principal al energiei omeneşti“. Ca visteria să se umple cu preţul ruinei acelora cari o alimentează în cea mai largă măsură nu e nici o ispravă. Cei cari cad în lupta cu fiscul şi dispar din rânduri nu vor mai da nici un obol pe când dacă stăpânirea ar fi îngăduitoare şi s’ar ţine de promisiunea cu privire la supresiunea unor impozite strivitoare, ca acela pe cifra de afaceri, mulţi negustori ar fi salvaţi. U PILDA DE SOLIDARITATE O duşmănie de moarte se ivise acum vre-o 15 ani, între Le Matin şi Le Journal, două ziare de mare tiraj, din Paris. Dela atacurile, obişnuite in asemenea împrejurări, cari au mers crescând până la inşinudri şi insulte, directorii celor două ziare au ajuns să continue, in fata justiţiei, polemica lor de reciprocă nimicire. Intr'o zi, Le Matin publică o ştire sensaţională, care a pus în mişcare cancelariile europene şi a provocat emoţie, mai ales, în statele balcanice. Ziarul parizian afirma că România a încheiat o convenţie militară cu Turcia care, în război cu Italia, tocmai făcuse un mare împrumt la Paris. Un prieten, venit de la Paris, îmi spuse că, in unele cercuri de acolo, se bănuia că Le Matin răspândise sensaţionala ştire despre alianţa militară turco-română, drept răzbunare în contra guvernului otoman care, la contractarea împrumutului, refuzase să-i acorde suma cerută pentru reclamă M-am grăbit să public, în Epoca, această informaţie reprodusă, apoi, de toate ziarele din Europa Centrală, din Ungaria, din Austria, din Germania. Dar nici un ziar francez, nici unul nici chiar Le Journal, vrăşmaşul neînduplecat al lui Matin, n'a reprodus, nici n’a pomenit, măcare de ştirea Epocei. Admirabila solidaritate a presei franceze, in faţa unui atac străin adus unui conaţional, m'a impresionat şi, nu rareori, mi-a slujit drept călăuză, in viaţa mea de ziarist, îmi permit s-o dau de pildă şi confraţilor mai tineri, precum şi unor oameni politici, cu bune intenţii, dar nu cu destulă experienţă în aceste vremi de nespusă şi generală zăpăceală, când atât de greu se poate deosebi ce e rău şi ce e bine, o mare pildă preţueşte mai mult decât o întreagă teorie. Şi această pildă e, pentru noi, cu atât mai folositoare şi mai elocventă, cu cât atacurile in contra noastră, ca şi amestecul şi înrâuririle de peste graniţă se fac tot mai dese şi tot mai jignitoare. T. P. ROMA 24 (Rador). — Subscripţia naţională de dolari, deschisă pentru a ajuta guvernul să plătească datoria către America, se desfăşoară cu un succes strălucit. Regele, membrii familiei regale, toţi miniştrii, membrii parlamentului şi notabilităţile din diferitele ramuri de activitate, au participat la subscripţia publică. Deasemenea au semnat în massă funcţionarii statului şi ai instituţiunilor particulare, studenţii şi muncitorii. Trebue subliniat că Federaţa Asociaţiunilor clerului a dat un sprijin serios acestei iniţiative. Preşedintele Federaţiei a lansat un apel invitând pe preoţi să colaboreze în mod activ la aceastăă operă patriotică. fie comparat cu bugetul pe 1925 Specializarea excesivă. Şcolile speciale De vorbă cu a fi profesor Em. Brancovici O comisiune specială a Cemerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti se ocupă actualmente de proectul de lege elaborat de ministerul instrucţiunei publice privitor la reforma învăţământului aplicat. Am crezut interesant să ne adresăm d-lui Em. Brancovici, profesor la Academia de înalte studii comerciale și industriale și membru în comisiune, cerându-i să ne expună părerile dosare asupra acestui aute proect de lege. 0 SPECIALIZARE EXCESIVA Auteproectul In chestiune, ne spune d. Em. Brancovici, păcătueşte de la bază printr’o excesivă specializare, dela o vârstă mult prea fragedă. Chestiunea alegerii unei profesiuni, unei cariere profesionale, este cea mai grea problemă în viaţa unui copil şi în preocupările unui părinte; într’adevăr, prin această prea timpurie specializare se dispune de soarta viitoare a tinerelor vlăstare, numai la întâmplare, fără a ţine nicidecum seamă de aptitudinii şi înclinaţiuni cari se revelează în regulă generală abia după vârsta de 15 ani şi în tot cazul numai concluziunile luate sub acest raport al aptitudinilor şi al inclinaţiunilor, după această vârstă, sunt sigure. Toate manifestările anterioare, afară de prea rare excepţiuni, sunt nesigure şi înşelătoare. Dar ceia ce este mai grav, este că în felul cum este gândit acest anteproect, odată o hotărâre luată, la vârsta de 11 ani şi specialitatea aleasă la această fragedă vârstă, o revenire mai târziu la o altă specialitate este imposibilă, căci după acest proiect, specializarea este definitivă şi irevocabilă, oricât de sus s-ar merge în gradul învăţământului, adică de la terminarea claselor primare şi până în universitate. Dacă norocul orb ar face ca unii să-şi nimerească profesiunea aceasta ar fi în tot cazul o infimă minoritate , în schimb însă, imensa majoritate, ar forma o pepinieră de aşa zişi „rataţi“, cari sunt nu numai o primejdie personală, dar mai ales o primejdie socială. NECESITATEA UNUI INVAŢAMANT UNITAR Este absolut necesar, , mai ales pentru ţările cu o cultură mai tânără, de a avea un învăţământ unitar cel puţin pentru primele patru clase secundare; eu aş susţine pentru noi chiar pentru întregul liceu, pe carteag reduce la 7 ani 0 specializare mai timpurie şi totuşi nu dela 11 ani, ci dela 16 ani, este avantagioasă şi posibilă in state cu aşezăminte vechi şi stabile ; la noi fluctuaţiunile sunt încă prea mari şi prea frecvente. O şcoală profesională, de orice categorie şi grad ar fi, trebuie să constituie un tot bine definit şi bine închegat ; el trebuie să dea oameni direct vieţii practice. Cel mai nenorocit sistem de învăţământ profesional este acela care prevede posibilitatea continuării din grad un grad (de la primul grad secundar profesional la al doilea grad secundar profesional şi la gradul superior (universitar) profesional cum este cazul anteproiectului in chestiune, căci pe de o parte dă naştere la repetiri inutile (deşi dezvoltate de la grad la grad, totuşi repetiri), pe de altă parte nu furnizează vieţii reale din gradele inferioare, decât elementele cele mai mediocre, cari nu au fost apte a urma gradele următoare. ŞCOLI SUPERIOARE DE DIFERITE GRADE — Care ar fi după dv. cea mai bună soluţie 1 — Preconizez că, independent de liceele unitar să se înfiinţeze şcoli speciale de diferite grade : inferioare, medii şi superioare (universitare) fiecare grad independent unul de altul, fără continuitate şi alimentat precum urmează: şcolile inferioare, de clasele primare, cele medii de către gimnazii, iar cele superioare, de către licee. Fiecare grad trebuie să fie ceva distinct, căci trebue să furnizeze cu totul alte debuşeuri; gradele superiore nu trebuie să fie debuşeul gradelor inferioare. Cea mai mare atenţiune trebuie dată neapărat, şcolilor profesionale manuale, şcolile de meserii propriu zise. Aci învăţământul teoretic trebuie restrâns la minimum de obiecte strict necesare şi partea mare rezervată atelierelor. Nu trebuie să se uite că adevărata specializare tot numai în practica profesională se poate obţine, şcoala nefiind decât o pregătire şi pentru aceasta nu trebuieşte exagerată specializarea prea timpurie sau excesivă, sfârşeşte d. profesor Em. Brancovici, declaraţiunile d-sare. Al. P. Comercializarea gazului metan Ce spun cercurile comerciale din Ardeal — De la redacţia noastră din Ardeal — CLUJ, 24. — Intre alte bogăţii naţionale, Ardealul are şi pe aceia a gazului metan. In oraşele în care a fost introdus acest gaz, industriile au luat o desvoltare, şi, —lucru demn de remarcat, într-o măsură apreciabilă, de la Unire încoace. Astfel toate tendinţele erau, ca folosirea acestui important element să se întindă cât mai mult. La Tg. Mureş, lucrările cari au început pentru instalarea conductei pentru gazul metan vor fi gata în primăvară La Cluj, cercurile economice de aici, au luptat, până în prezent, din răsputeri, în acelaș scop, din nefericire însă fără rezultate pozitive deocamdată. Chestia comercializărei acestui important combustibil, a avut însădarul să fie brusc orice avânt. Mai ales modul cum a fost concepută această comercializare a gazului metan a produs în cercurile industriale din Ardeal o adevărată consternare. CE SPUN FACTORII INTERESAŢI Nu e vorba despre acei factori care vor fi interesaţi în societăţile prin care urmează să se „comercializeze“ gazul metan, ci de acei factori care îşi văd ameninţate întreprinderile lor, prin comercializarea de care este vorba. La Turda, unde graţie gazului metan, industriile, — între care linele sunt dintre cele mai mari din ţară, — au luat o mare desvoltare, am avut prilejul să stăm de vorbă cu mai mulţi conducători ai acestor întreprinderi. Toţi manifestă cea mai grea descurajare. STATUL A MAI FĂCUT O GREŞALA ,,Înainte de — mire, — ne spun representanţii industriilor din Turda, — un nuc de gaz costa u ban; astăzi plătim 77 bani şi uneori se ridică până la un leu m.c. Prin această colosală urcare statul a făcut o greşală întrucât a produs o mare pedică la desvoltarea industriilor, contribuind în acelaş timp la scumpirea produselor noastre. Greşala pe care a făcut-o statul a avut deci două consecinţe, tot aşa de grave“. CE SE VA INTAMPLA CU COMERCIALIZAREA „Pe noi nu ne interesează dedesubturile politice ale acestei afaceri. Noi privim lucrurile prin prizma intereselor care leagă industriile de această soluţionare a problemei gazului metan. Trebue să vă spunem că faţă de scumpirea exagerată, din ultimul timp, a gazului metan, sunt industrii care se văd avizate să renunţe la acest combustibil, altă dată atât de lesnicios pentru a se reîntoarce la cărbuni sau la lemne. Şi în legătură cu acest fapt, vă mai putem asigura de un altul tot aşa de caracteristic. La Tg. Mureş unde în primăvară lucrările pentru aducerea gazului, vor fi terminate, multe întreprinderi, nu mai reflectă la acest combustibil. Vă închipuit! dar, ce se va întâmpla cu comercializarea, când acest element va fi și mai scumpit, pentru că acest lucru rezultă din modul cum a fost concepută comercializarea gazului metan. INDUSTRIILE CARE VOR FI SILITE SA ÎNCETEZE ACTIVITATEA Astfel prin ,,comercializare“, utilitatea gazului metan va înceta de a mai presenta un folos real la desvoltarea industriilor, și va contribui, în acelaş timp, la scumpirea tot mai accentuată, a produselor industriilor existente. Un fapt însă și mai grav este acela că „comercializarea" va determina încetarea activităţeî pentru unele industrii, cari, — silite să mărească preţul produselor lor, — nu vor mai putea concura cu produsele similare din străinătate. La noi în Turda, — un exemplu — cele două mari fabrici, — de ciment şi de sodă caustică, — r-ar putea trăi cu cărbuni, încât sunt avizate numai la gazul metan, cari explică însăşi existenţa lor aici“.* Arătând aici lămuririle de mai sus, ce ne-au fost comunicate de reprezentanţii industriilor din Turda, nu am făcut, deocamdată, decât să schiţăm, în linii generale atmosfera care domneşte în Ardeal, în legătură cu chestia „comercializărea gazului metan“. Vom continua însă anchetele noastre, şi, în articolele viitoare vom reda, în chip mai larg, părerile tuturor factorilor competinţi cu care am stat de vorbă-C. HUMUREANU BERLIN, 24. (Rador). —Litvinov a comunicat presei că guvernul sovietic nu şi-a modificat câtuşi de puţin atitudinea negativă faţă de Liga Naţiunilor HOTARAREA GERMANIEI Doliul Curţei Regale din Londra a dat un scurt răgaz Germaniei, pentru a lua o hotărâre oficială şi definitivă cu privire la semnarea actelor de la Locarno Englezii au fost siliţi să renunţe la serbări şi focuri de artificii. Germanii nu pot insă să renunţe ca să se prezinte la Londra. Trebue recunoscut că guvernul Luther Stresemann a făcut tot ce i-a stat in putere pentru a câştiga in favoarea operei de la Locarno toate aprobările oficiale şi oficioase. Tratatele au fost supuse mai întâi unui consiliu de miniştri, prezidat de însuşi mareşalul Lindenburg, unde au primit o confirmare unanimă. Au trecut apoi in faţa unei înnoite adunări de miniştri preşedinţi ai statelor federale, unde reprezentantul guvernului din Mecklenburg s-a pronunţat împotriva ratificărei. La Reichsrath, consiliul federal al statelor germane cuprinse in Reich, tratatele au fost adoptate cu 50 de voturi împotriva patru, Iată-le acum in faţa Reichstag-ului. Exerciţii de aritmetică ne pot lumina asupra soartei ce le aşteaptă acolo. Guvernul şi-a asigurat, nu fără grele sacrificii, sprijinul unei majorităţi de pace. — nu de guvernământ. E prbabil că d-nii Luther şi Stresemann vor plăti cu demisia lor, după semnarea tratatelor, concursul binevoitor al grupurilor de stânga, împotriva cărora a fost prea adeseori îndreptată, guvernarea lor, internă. Această majoritate de ocazie cuprinde: 130 socialişti, 32 democraţi, 66 centrişti, 50 populişti, 19 populişti bavarezi şi vre-o câţiva independenţi, in total trei sute de voturi sigure pentru Locarno. Fentry anjymgp. In. nlAtyrarfi.n mrpxhin partide, care pe vremuri forma şi „Marea Coaliţie“ au fost necesare pertractări din cele mai grele cam azi încă nu sunt isprăvite. Astfel populiştii nu au acceptat până în prezent, ca la noul minister de Itonga, sub preşedinţia unui centrist sau unui democrat, să participe şi socialiştii. Totuşi cele trei sute de voturi vor fi întrunite. Vor constitui ele majoritatea necesara pentru ratificarea tratatelor ! Nu, după teza naţionalistă, care pretinde că e vorba de un tratat de pace, necesitând o majoritate de două treimi dintr-un parlament de 489 membri Ca, după părerea guvernului, a preşedintelui Reich-ului şi a Consiliului federal, care socotesc că e vorbta de tratate obişnite, ce pot fi ratificate cu o majoritate absolută. Victoria guvernului este deci asigurată. Totuşi lupta aprigă din Reichstag, care oglindeşte nedumerirea, discuţiile violente şi toate resentimentele din Reich arată că mai bine de o treime din poporul german, formând un grup naţionalist compact şi bine disciplinat rămâne nesupus şi neîmpăcat. Lupta între cele două Germanii, — Germania europeană şi Germania prusacă — este simbolizată în mod izbitor şi dramatic prin revolta lui Ludendorff împotriva lui Jimaenburg. Bătrânul Mareşal a trimes o telegramă la Londra, arătând că „adânca sa dorinţă este ca din negocierile de la Locarno să isvorascâ un spirit de respect recproc şi de înţelegere internaţională“ Aceste cuvinte înţelepte ale fostului generalisim au provocat turbarea fostului său şef de Stat Major, care denunţă cu o violenţă nestăpânită trădarea şi laşitatea Feldmareşalului. Se spunea în timpul războiului, cum se spune de obicei, pentru a micşora marile personalităţi, că Hindenburg era numai sufletul, iar Ludendorff capul epopeiei germane, încă o legendă care dispare. G. G. ânşi la LONDRA.— Negocierile comerciale anglo-germane vor fi terminate săptămâna aceasta. DANEMARCA COPENHAGA. Din bilanţul Băncii Naţionale daneze publicat la 14 Noembrie rezultă că acoperirea cu metal a biletelor în circulaţie este de 56 la sută. Cehoslovacia CEHOSLOVACIA. Un comunicat al Oficiului bancar arată că pentru 80.000 acţiuni ale Băncei Naţionale puse spre subscripţia publică, s‘au înregistrat 14.553 subscrieri cerând 211.912 acţiuni. In total s‘a subscris deci 265 la sută faţă de acţiunile oferite subscripţiei publice. Din acestea 7392 vor fi afectate micilor rentieri