Argus, octombrie 1926 (Anul 17, nr. 4034-4060)

1926-10-27 / nr. 4056

Anul XVII Ho. 4056 A­NUNdURI v m DWI­CE FEL 4N TOATE ZIARELE , PRIN JOCIfTflTEft GfHERALA k PIJBLICITATI CAROL SCHULDER )i S.DERCEK 5TR. KARAGEORaEVICI 9 TEL: 11/84-abonamenteî Un an 2200 lei 6 luni 1300 tf 3 luni 800 H 3 lei în țară. 6 Lei în străinătăte In Țară Un an 1000 lei 6 luni 550 u 3 luni 300 in strdinitate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin 6 PAGINI BIROURILE B­ucureşti, Strada Sări­n d­o­r IO — TELEFON: INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu G Miereuri 27 Octombrie 1926 li D£ CRI M Hi./ IN TOATE ZIARELE ! V­.“ • •­CAROL SlHLLLLHji VBLKIJER STR. KARAGEORCEVICI 3 TfcL:il/89* PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivi a Societătei Generale de Publicitate Directori­­ Carp: Schulder șI S. Borger Str. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevici 9) Telefon 11­84 6/93 $1 23/69 Un Precursor O si tristă, ziua da azi: dean Chris, soveloai, fruntaş al vie­ţii economice a ţării, va fi dus la lăcaşul de veci. n plânge familia, fiindcă a pierdut pe cel mai de seamă membru al ei, 0 plâng toţi cei cari, împreună cu el, alături de el ori sub ordinele lui, Inl­laBi­­u n-M ■‘nSIadÎwA«« Învii S3 îl suj^iou ir&uuUi uiuusuvu joi**’ v» •• plâng, fiindcă el a plecat înainte de a fi dat toată puterea capacităței Iul. Că ei, nu trebue să credem că Jean Chrissevelint era un om de seamă, intre pufinii oameni însemnaţi ai fării, fiindcă era un om foarte bogat. Bogăţia e un semn de distincţie în ochii celor mulţi şi simpli, pentru cari averea e un semn vădit de su­perioritate. Dar Jean Chrissoveloni era om ma­­re, nu fiindcă era bogat, ci fiindcă ştia să organizeze munca şi viaţa, ca să producă avuţie şi buna stare în jurul lui şi în cercuri din ce în ce mai mari. Marele capital din societatea mo­dernă nu are valoare decât ca in­strument pus în slujba civilizaţiei, prin organizarea m­un­cei, în vederea unei producţii cât mai bune, cât mai ieftine pentru consumator şi cât mai remuneratorie pentru salariat. Jean Chrissoveloni­e, poate, singu­rul om din ţara noastră, care a înţe­les acest adevăr. El nu avea odihnă, spre mirarea celor care nu înţelegeau de ce un om, aşa de bogat, nu se re­trage ca să consume in tihnă şi plă­ceri venituri, capabile să acopere orn­­fantezie. Dar problema mare a vieţei lui nu era cum să-şi petreacă el zilele, ci cum să întrebuinţeze puterea, pe care îi o dădea capitalul, în fruntea căruia se afla, pentru a produce, or­ganizând munca de toate categoriile şi îmbunătăţind viaţa concetăţenilor lui.­­ Ţara noastră trăeşte încă epoca de tranziţie, in care lumea, bătută de mizerie, crede încă în atotputernicia emm­ânîriî ra ic«n« rl» Lmn^IU cî •»“ •»» v* »»uyiijjc ■}l UC ordine, şi priveşte, cu nedumerire la ţările, în cari organizarea muncei, prin capitalul condus de capete su­perioare, produce, în adevăr, liber­tate, avuţie, civilizaţie. Poporul nostru, ca massă, nu are încă destulă independenţă de cuge­tare ca să se lepede de idolatria stă­­pânirei. El nu ştie să-şi caute liber­tatea şi fericirea, sub conducerea oamenilor pe cari natura ii a creat şefi, dându-le darul organizărei, iar nu ajungând şefi prin hazardul vo­turilor şi al vicisitudinelor politice. In această epocă de tranzitie pu­tini oameni, în afară de cei cari au lucrat direct cu el, au putut preţui, cum merita, pe Jean, Chrissoveloni. Mai mult, chiar neastâmpărata lui ac­tivitate inovatoare şi continua liberta­te pe care o crea in jurul lui, la un cerc din ce in ce mai mare de oa­meni, jignea, fără voia lui, tradiţii învechite şi poziţii dobândite după ve­­chiul calapod. Jean Chrissoveloni, primul pionier al nouii concepţii de organizare a muncii prin capital, dacă nu a putut da toată măsura puterii lui, el lasă o şcoală făcută, o experienţă reuşită. Cei cari II vor urma pe această cale, îşi vor aduce aminte, cu recu­noştinţa, de marele lor predecesor. n 1. Credite pentru agricultori Agricultorii trec prin mari dificul­tăţi financiare, provenite mai ales din preţurle scăzute ale cerealelor şi din dobânzile uzurate ce plătesc. Dacă remediul primei cauze este com­plex și cere timp, pentru cauza a doua remediul este simplu şi poate fi aplicat imediat. In adevăr, cea mai mare parte din agricultori sunt îndatorate. la Bănci, care au reescompt la Institutul nos­tru de emisiune. Băncile percep dobânzi şi comisi­oane de la 30—40 la sută, pentru că, pe aceiaşi piaţă, aceiaşi marfă nu poate avea decât un singur preţ. Or, cum banii sunt scumpi în momentul de faţă în România, agricultorii sunt nevoiţi să plătească dobânzile pieţei. Scăparea agricultorilor de aceste dobinzi exagerate, nu poate să vină decât într’o vastă operaţiune de viri­­ment ale creditelor ce li s’au acordat de Bănci, operaţiune ce se va efec­tua de către Institutul nostru de e­­misiune. In ce mod Institutul nostru de emi­siune ar putea vira credite acordate de Bănci agricultorilor, respectând statutul său fundamental şi menţi­nând plafonul actual de emisiune ? Noi socotim că singura roluţiune posibilă este de a se trece la Creditul Rural datoriile existente ale agricul­torilor, care centralizând totalitatea datoriilor agricultorilor şi graţie nouei sale organizaţii ar putea acorda agri­cultorilor credite cu 10—12 la sută pe an, în loc de 30—40 la sută. Operaţiunea pare o utopie l a prima vedere, dar este uşor şi imediat rea­lizabilă, prin reescomptarea portofo­liului agricol la Banca Naţională de către Creditul Rural. Ia practică operaţiunile se vor pe­trec© astfel: Institutul nostru de e­­rmsiune va reduce creditele acordate diferitelor Bănci, cu o cotă reprezen­tând portofoliul agricultorilor şi va spori în aceiaşi măsură creditele de reescompt ale Creditului Rural. Li­mita actuală de emisiune a Băncii Naţionale prin acest viriment nu va fi depăşită­ Creditul Rural va scompta poliţele agricultorilor şi le va introduce prin reescom­pt la Banca Naţională. Lichi­ditatea portofoliului Institutului de emisiune va fi astfel asigurată. Dar această lichiditate va mai fi garan­tată şi prin faptul că agricultorii vor fi obligaţi a pune în gaj la Creditul Rural întreaga lor recoltă, gaj care se poate realiza în cel mult 6 luni de zile. Proprietarii agricoli, vor obţine prin această operaţiune de viriment foloase însemnate. In primul rând prin reducerea do­bânzilor cu mai mult de 200 la sută agricultorii vor putea aştepta preţuri­le mai avantajoase de vânzare ce se prevăd în primăvară şi vor putea re­zista cartelurilor cumpărătorilor in­terni. In al doilea rând, agriculorii vor fi în măsură să înceapă amortizarea capitalului împrumutat, căci econo­misind diferenţa de dobândă de la 10 la 30 la sută vor putea destina cel puţin un 10 la sută pe an, pentru achitarea capetelor, aşa încât în timp de 10 ani întreg capitalul ce au îm­prumutat va fi achitat­ Obiecţiunile ce se pot aduce acestei vaste operaţiuni de viriment sunt numeroase. Desigur vor protesta Băncile că li se d­a de Creditul Rural clientela cea mai solidă. Dar cele întâmplate cu crearea Creditului Industrial, dove­desc, că Băncile pot găsi clienţi tot aşa de solizi în clasa comercianţilor, ca şi în clasa Industriaşilor sau a­­gricultorilor. Vor obiecta Băncile de asemenea că prin reducerea creditului de rees­­compt la Banca Naţională, vor fi re­duse beneficiile lor anuale. Insă nu trebue pierdut din vedere, că Băncile, care lucrează in special cu depozitele ce atrag de pe piaţă, trebue să aibă un portofoliul perfect lichid şi acest portofoliu nu poate fi In orice caz, interesul imediat al Băncilor nu poate opri salvarea de la peire a unei întregi classe producă­toare din România, cum este classa agricultorilor. Se mai poate obiecta, că" Institutul nostru de emisiune nu acordă credi­te de reescompt Băncilor decât în ra­port cu capitalul lor- Or, capitalul Creditului Rural fiind de 100.000.000 lei. Iar operaţiunea de viriment ce se cere a se face în folosul Creditului Rural, atingând ci­fra de aproximativ 1.OOO.OOO-OOO lei, există o disproporţie între capitalul Creditului şi reescomptul ce urmea­ză a se acorda de Banca Naţională acestei instituţiuni- De fapt obiecţiunea nu p­oate fi concludentă, fiindcă pe de o parte Banca Naţională a deschis credite­­lor instituţiuni bancare cu mult în disproporţie cu capitalul lor, iar pe de altă parte Creditul Funciar Rural, oferă garanţii cum nu oferă nici o altă instituţiune bancară din ţară, şi în special prin faptul că pentru orce împrumut consimţit agricultorilor va lua inscripţie ipotecară asupra pro­prietăţilor acestor agricultori. In atare condiţiuni, garanţia Băncei Naţionale în realitate nu va fi capi­talul Creditului Rural, ci întreg pa­trimoniul rural al împrumutaţilor. Soluţiunea ce se propune de agri­cultori, este deci o soluţiune salva­toare pentru ei, care are însă şi me­ritul de a satisface toate interesele. Nădăjduim că guvernul din care face parte şi d. Garoflid, cunoscut ca un agrarian fanatic,—va da o mână de ajutor agricultorilor, printr’o mă­sură imediată şi eficace, intervenind la Banca Naţională să pue de urgen­ţă în aplicare operaţiunea de viri­ment expusă mai sus. Cât priveşte Banca Naţională şi în special pe d- guvernator, nu ne în­doim că va salva azi ca şi altă dată, pe agricultori, oftenind creditele exis­tente, mai ales că nu se cer credite noul, şi fiind dat că prin operaţiunea propusă pe de o parte se respectă sta­tutele Băncei Naţionale, iar pe de altă parte se realizează, ceea ce pri­mul nostru institut de emisiune ur­măreşte cu ardoare, amortizarea len­tă dar constantă a portofoliului său care azi este complect imobilizat. CONSTANT GEORGESCU JEAN CHRISSOVELONI Călătoream prin Elveţia, îmi spu­nea, odată, d. Mişu Săulescu, o minte aleasă şi cultivată, profesor de finanţe, la facultatea juridică din Bucureşti. In compartiment cu mine mai era un singur domn. Ci­tea mereu, cu multă atenţie, fără să ridice ochii de pe carte. Când trenul se opri la o stafie, el se sur­bor­î, un moment. Pe peron. Intri­gat, mă uitai să văd ce îl preocupa, cu atâta pasiune. Erau ,,Analele“ lui Tacit, text latinesc, neînsoţit de traducere■ Surprinderea mea fu ma­re. Cine era acel domn ? Un pro­fesor ? Prea avea geamantanele lu­xoase. Un bogătaş ? N’ar citi pe Tacit. Cine era ? L’am întrebat, în­dată ce se întoarse, mărturiindu-i nedumerirea mea. Surâzând mi-a zis: — Sunt directorul general al bancei Lloyd, din Londra. Știu la­­tinește, fiindcă noi, et­glejii, soco­tim că numai studiile clasice pre­gătesc însușirile unui șef şi îl fac destoinic să se folosească de prile­jurile ce-l aşteaptă în lumea aface­rilor şi a mancei.. Cunoştinţe clasice avea şi Jean Crissoveloni. Şi dacă directorul a­­âţia din cele mai mari banci brita­nice umbla cu Tacit in geamantan, Jean Crissoveloni nu se despărţea de Platon. Aceste cunoştinţe cari, ca bolta bisericei S­ta Sofia, te si­lesc să-ţi ridici ochii spre cer, au dat spiritului lui Jean Crissoveloni tăria de a se ocupa, fără a fi dobo­rât, de numeroase şi varii afaceri, şi ii au dat acel avânt, răsturnător de piedici, ca să meargă mereu spre frumos, mereu spre mare. înfăptuirile lui sunt tot atâtea dovezi. Ultima, noul palat al Băn­­cei Crissoveloni, e cea mai vie. Ve­chiul local ajunsese neîncâpător- Banca nu se putea, insă, hotărî să zidească un altul, in aceste vremi de lipsă și scumpete a banului. Jean Crissoveloni a pus, atunci, la mijloc, punga sa, luând pe seama lui toată cheltuiala. Nu a avut mul­ţumirea să-şi vadă opera sfârşită. Viaţa i- a fost împrumutată ca prea scurtă scadenţă. Dar, de pe urma lui rămâne capitalei o clădire mo­numentală, cu linii drepte şi distin­se, în mijlocul cărora se desprinde profilul fin al Minervei, cea din ca­pul lui Jupiter născută. Sunt chiar liniile propriei lui firi. E simbolul înţelepciunei, — călău­za întregei sale vieţi T. P. Polonia şi Ruşia O NOTA A GUVERNULUI POLON CĂTRE GUVERNUL SOVIETIC VARŞOVIA, 25 (Rador).­­ În­sărcinatul de afaceri al Poloniei la Moscova, d. Wyszanski a remis eri d-lu­i Cicerin o notă din partea gu­­vernulu­i polon, Privitoare la trata­tul ruso-lituan. Guvernul Poloniei constată ,p­rin această notă că prin articolul 3 al tratatului de la Riga, guvernul Sovietelor a renunţat la toate drepturile în ceea ce prveşte teritoriile situate la Vest de fron­tiera delim­tată. Articolul 2 din a­­cetes tratat declară de asemenea că dacă unele din aceste teritorii ar face obiectul unui litigiu între Po­lonia şi Lituania, numai aceste două ţări ar f în drept să, se pronunţe a­­supra teritoriilor în litigiu. Condiţiunile jur­dice şi politice ale acestor teritorii au fost deter­minate mai târziu prin hotărârea din 15 Martie 1923 a Conferinţei Ambasadorilor, hotărâre care s’a dat in urma iniţiativei guvernului lituan, la care se alăturase şi guver definitiv rezolvată, această hotărâre stuaţia teritoriilor în litigiu a fost definitiv rezolvată, aceată­ hotărâre obligând în mod egal Polonia şi Li­tuania. Nici un acord nternaţional încheiat cu participarea Lituaniei sau Polo­­nie nu mai poate pune în chestiune stuaţia juridică şi politică, a teri­toriilor menţionate. A fost arestat unul din asasinii im Erzherger ? PARIS, 25. (Rador).­­ Ziarul „Times“ anunţă că la Mulhouse ar fi fost arestat unul dintre asasinii lui Erzberger. Siguranţa generală din Paris şi poliţia din Mulhouse nu ştiu nimic despre asemenea a­­restare. .Se crede că ştirea ziaru­lui „Times“ este greșită. Camera de Comerţ şi taxa ad-valorem Dizolvarea Camerelor de Comerţ. -- Comunicări şi interpelări Şedinţa Consiliului Camerei de Comerţ şi Industrie Eri după amiază la orele 4 a avut loc în continuare şedinţa con­siliului de administraţie al Came­rei de comerţ şi industrie. Au prezidat în mod succesiv d-nii vice-preşedinţi C. Penescu Kertch, D. P. Niculescu Ritz şi d. Preşedinte dr. St. Cerkez. REGULAMENTUL INTERIOR AL CAMEREI Conform ordinei de zi, s-a con­tinuat discuţia pe articole a pro­­ectului de regulament interior al Camerei. A dat naştere la o lungă discu­ţie un articol, care prevedea ca de­legaţiile pe cari le dă Camera de Comerţ membrilor în consiliul co­munal şi în alte consilii, să fie valabile numai un an, cu posibili­tatea de a fi reînoite. D. D. R. IOANIŢESCU, depu­tat, a susţinut cu vehemenţă a­­cest punct de vedere, argumen­tând că în chipul acesta mem­­brii delegaţi care nu lucrează în consiliile respective, să poată fi înlocuiţi fără a li se aduce vreo jignire. D. C. PENESCU-KERTCH a susţinut menţinerea delegaţiilor pe termen de 4 ani, pentru ca membri acestor consilii să aibă continuitate în lucrările lor. D. ING. OSICEANU a propus o soluţie mixtă, în sensul ca în fie­care an, numai unul din delegaţi să fie tras la sorţi iar ceilalţi să rămână mai departe. Neputându­­du-se a­junge la nici o soluţie, che­stiunea a fost pusă la vot. Majo­ritatea membrilor s-a pronunţat pentru menţinerea delegaţiilor pe timp de patru ani. S-au votat apoi celelalte articole fără nici o modificare.­­ D. DR. CERCHEZ într'o scurtă cuvântare aduce elogii membrilor cari au lucrat în diferite comisiu­­ni de studiu ale Camerei de co­merţ. CHESTIUNEA DIZOLVAREA CAMERELOR DE COMERŢ D. D. R. IOANIŢESCU, deputat, întreabă ce atitudine a luat faţă de avalanşa de dizolvări practicate fără motive întemeiate de Ministe­rul de Industrie şi Comerţ. * D-sa mai întreabă dacă nu crede ca este obligat să intervină ca Uniu­nea să ia atitudine, — ca dizolvă­rile cu caracter politic să nu se pro­ducă ? Cere ca d. preşedinte să atragă atenţia Uniunei care şi ea poate să atragă atenţia guvernului că in­stanţa noastră supremă Curtea de Casaţie, — a decis că dizolvările Camerelor profesionale fie agri­cole, fie de comerţ, nu sunt acte de guvernământ, — şi pot fi anulate când se fac cu călcarea legei. D-sa mai întreabă de ce Uniunea n'a consiliat Camerelor de Co­merţ dizolvate să facă recurs la Contencios. D. DR. CERKEZ, declară că va răspunde d-lui D. R. Ioaniţescu în termenul prescris de regula­mentul interior al Camerei de comerţ. TAXA AD-VALOREM Continuând, d-l dr. Cerkez adu­ce în discuţie chestiunea taxei de 0,50 la sută ,,ad-valorem“ pe care proeetează să o impună ca un nou impozit, primăria Capitalei. D-sa declară de la început că nu se ridi­că împotriva impozitelor raţiona­le, dar că va lupta din toate pute­rile împotriva reînfiinţărei acci­­zelor de tristă memorie. D-sa mai adaugă ca aceste im­pozite se aplică actualmente în câteva oraşe şi că va face de­mersuri pentru desfiinţarea lor. (Aplauze). COMUNICĂRI D. V. DUMITRESCU-MILITA­­RI, cere înfiinţarea pe lângă Ca­mera de comerţ din Bucureşti a unui oficiu de asistenţă şi ocro­tire pentru micii comercianţi. D-sa mai cere să se facă demer­suri la ministerul de finanţe, ca această instituţie să aplice exact dispoziţiile legei în vigoare în ce priveşte comerţul cu băuturi spir­toase. D. CERKEZ, declară cfi va ce­re avizul Camerei de comerţ în­tr-o viitoare şedinţă. D. N. STAICOVICI secretar general, citeşte o scrisoare a d-lui M. A. Georgescu, membru în con­siliul Camerei şi în consiliul co­munal, referitoare la chestiunea taxei „ad­ valorem“ a primăriei Capitalei. Din scrisoare reiese că d-l Georgescu este pentru sporirea veniturilor primăriei, spre a se putea face faţă nevoilor edilitare. Şedinţa a luat sfârşit la orele 6 jumătate. REP. IS­I — Transporturile pe C.F.R. Nesiguranţa lor şi amânarea oricăror ameliorări parţiale, consti­tue cea mai gravă primejdie Criza transporturilor continuă a fi mereu cea mai serioasă preocupare a cercurilor noastre producătoare. Infinit de variate şi grav, sunt consecinţele ce decurg din actuala stare de lucruri, care se găseşte în acelaş stadiu ca şi acum doi ani şi ca şi acum patru ani. Criza rămâne mereu acelaşi. Bu­nele Intenţii şi sforţările organelor conducătoare ale C. F. R. nu lipsesc. Din potrivă. Trebuie să recunoaştem că în limitele mijloacelor technice şi financiare, de cari au dispus, a­­ceste organe au făcut mai mult de­cât era posibil. LIPSA DE FONDURI Ceia ce lipseşte, sunt fondurile ne­cesare chiar pentru un început de ameliorare a crizei. In­ fiecare an, de la război până astăzi, alarma a fost dată în primul rând de producători, cari nu-şi pot valorifica producţia nici în interior, nici in exterior. Această producţie în variatele ei manifestări, a sporit an cu an, ca o dovadă a vitalităţii noas­tre economice. Organele răspunzătoa­re ale C. F. R. au cerut la timp conducătorilor Statului mijloacele financiare necesare, pentru a se pu­­ne în concordanţă cu progresele pro­ducţiunei naţionale. Aceste mijloace nu le-au putut ob­­ţine niciodată, nu numai în măsura cerută, dar cel puţin pentru necesi­­tăţile urgente. UTOPIA SOLUŢIUNEI DEFINITIVE O politică de gospodărie economică profund eronată, a promis Statului să amâne rezolvarea parţială a pro­blemei, cu iluzia, că o va putea re­zolva cât mai curând în total. Chiar astăzi se vorbeşte de utopia sporirii bugetului Statului cu 30 mi­liarde, dar nu se pune imediat şi in mod efectiv la dispoziţia C. F. R., cele 7.800 milioane lei strict in­dispensabile pentru moment, repară­­iei unui număr de locomotive, a ceia ce ar mai înviora întru câtva pulsul nostru de export. DIFICULTĂȚILE INDUSTRIEI PETROLIFERE In special pentru industria petro­liferă, o ameliorare din acest punct de vedere ar fi salvatore­ Producţia petroliferă este în plină campanie de ascensiune. ‘Perspecti­vele sunt din cele mai strălucite, dar pe măsura sporirei exploatărilor şi producţiei, îngrijorarea devine tot mai penibilă. Vapoare sosite în porturi, n’au pu­tut încărca produsele noastre petro­lifere angajate în străinătate, din cauză că aceste produse nu sosesc la timp. Şi nu sosesc pentru că nu sunt mai multe locomotive destinate tracţiunei trenurilor de petrol. Rafineriile noastre de produse pe­trolifere, în cari s-au învestit capi­taluri enorme, nu pot activa cu în­treaga lor capacitate de producţie, şi nici nu-şi pot spori această capaci­tate în vederea actualei şi vitoarei extracţiuni petrolifere din aceiaşi cauză fundamentală: nesiguranţa transporturilor. DIFICULTĂŢILE DE APROVIZIO­NARE ALE C. F. R. Ceea ce este mai straniu, este fap­tul că în situaţia de astăzi Statul nu-şi mai poate tansporta la timp nici măcar combustibilul ce-i este necesar pentru C. F. R. Astfel o Informaţie oficioasă, apă­rută zilele trecute chiar în ziarul nostru, anunţă că : „Direcţia generală a C. F. R. a fost încunoştiinţată că majoritatea staţiu­nilor de pe secţiunea Piteşti—Bucu­reşti n’au primit nici până azi cota de comustibil alocată pe luna Oc­tombrie. Din această cauză circulaţia trenu­rilor de marfă şi de călători este a­­meninţatâ, serviciul de tracţiune ne­funcţionfind în condiţion! normale. S’a cerut autorizaţia ca In cazul când depozitele C. F. R. nu sunt apro­vizionate cu combustibil suficient, organele C. F. R. să şi-l poată pro­cura din comerţ". S’ar părea că ştirea de mai sus. vi­zează industriile noastre carbonifere, cari nu ar fi în măsură să aprovizio­neze suficient şi la timp G. F. R Fapt incontestabil este însă că ex­ploatările noastre forestiere, din Va­lea Jiului, din Moldova şi din Ardeal, dispun de luni de zile de imense sto­curi de cărbuni pe rampele minelor, fără a fi în stare, să transporte în ţară, pentru nevoile C. F.R. şi pen­tru particulari nici 25 la sută din producţia zilnică, de asemenea, în plină desvoltare în ultimii ani. A­­ceasta e situaţiunea. TENDINŢA ÎNCURAJARE! IM­­PORTULUI Adaosul ca, s'a cerut, aproviziona­rea C. F. R. din comerţ, nu poate fi serios. Dacă staţiunile C. F. R. se pot a­­proviziona din comerţ, de ce nu s’ar putea aprovizona dela sursele de pro­ducţie, căci şi într’un caz şi în celă­lalt, pentru această aprovizionare este nevoie de locomotive şi de va­goane ! Dacă însă notiţa dela urmă, urmă­reşte să ascundă tendinţa unei apro­vizionări cu cărbune din afară, fap­tul este cu atât mai grav. El dovedeşte că nu avem la­ C. F. R. numai criza mijloacelor de trans­port, — dar şi din partea organelor în subordine,—un spirit rău înţeles de încurajare şi protecţiune inutilă — a producţiunei străine, când noi înşine avem în ţară, prisosuri mari din aceiaşi producţie similară. SA SE REZOLVE NEVOILE URGENTE In asemenea condiţiuni rezolvarea definitivă şi complectă a problemei transportărilor pe C. F. R. trebuie să fie precedată de sprijiani parţiale, întemeiate pe nevoile strict urgente şi imperioase ale producţiei naţio­nale. In acest scop, Statul ar face o po­litică de sănătoasă gospodărie econo­mică, economisind din altă parte şi punând fondurile astfel obţinute la dispoziţia drumului de fier, nervul esenţial al vieţei economice. ■in—I .. I—— ■ Un atentat contra şahului Persiei PARIS, 25. (Rador)----„Chicago Tribune“ anunţă din Teheran că un automobil blindat, care escorta pe şahul Persiei în inspecţia Intre­prinsă de suveran prin oraşele din provincie, e explodat. Se crede că ar fi vorba de un atentat. Amă­nunte lipsesc. Boicotal anti-britanic in China LONDRA, 25.­­Radon. — Din Shanghai se anunţă că boicotul an­tibritanic se înteţeşte. Au fost confiscate bunuri britanice în va­loare de mii de dolari I FRAMANTARILE DIN RUSIA Comunistul american Max East­­mann, care a trăit mult timp in preajma lui Lenin, a publicat deu­năzi testamentul­­ politic al pă­­rintelui revoluţiei sovietice. Documen­tul a fost declarat apocrif de con­­ducătorii actuali ai­ Rusiei. Nici nu puteau face altfel, fiindcă scrisorea lui Lenin, scrisă acum trei ani, pe patul morţii, constitue o severă cri­­tică a acestor conducători. Easte­mann care­ l garantează autencita­­tea, alături de alţi fruntaşi comu­­nişti din tabăra opoziţiei, susţine că scrisoarea testamentară a lui Lenin a fost tăinuită de cei interesaţi şi acum declarata apocrifă, tocmai pen­tru a se evita repercusiunile ei. Fiindcă Lenin, prevăzând izbucnirea neînţelegerilor in sânul partidului comunist, arăta că ele se vor pro­­duce din cauza rivalităţii Stalin — Trotzki, perosnalităţi potrivnice, din toate punctele de vedere. Prezicerea lui Lenin s'a împlinit. Partidul comunist străbate o gravă criză de unitate. Stalin, secretarul general al partidului, a ridicaat im­­potriva conducerei oficiale nu numai pe Trotzki, Zinowiev, Kamenev, ci sute de bolşevici fruntaişi, şi ceea ce e caracteristic, pe cei mai mulţi din membrii comitetului central care în 1917 a condus mişcarea revoluţiona­­ră. Conflictul are rădăcini adânci. Nu este o luptă de persoane, cât o înfruntare de sisteme. Conducerea actuală a partidului se caracterisea­­ză printr'o tendinţă de moderaţie. Pentru a ridica maşinăria economi­­că a Rusiei, guvernul condus de Sta­lin, se arată dispus să cedeze din dogmele marxiste, să reducă ambi­ţiile teoretice, să se închine necesită­ţilor practice. Se încearcă câştiga­­rea ţărănimei, prin recunoaşterea de drepturi ce violează doctrina comu­­nistă, şi concomitent se încearcă la căpătarea sprijinului extern, arătân­du-se o mină m­ai puţin încruntată inamicului capitalist. ■­­ Trotzki şi Zinowiew, leaderii opo­­ziţiei, au fost înfrânţi încă odată, când au încercat să discute. După ce li s'a luat o declaraţie de supu­­nere, comitetul central a dispus să-l pedepsească pentru abaterile de la disciplina, ce garantează unitatea partidului. Nu numai unitatea poli­­tică, ci mai ales unitatea ideologică.■ Urmarea este destituirea tovarăşilor opoziţionişti, în frunte cu Trotzki, Zi­nowiew şi Kamenev, din toate dem­­nităţile politice. Este o degradare, de asprime supremă, care însă nu în­chide procesul, ci o înteţeşte. Desfă­­şurarea va continua probabil clandes­tin. Cine va învinge, în lupta Sta­­lin-Trotzki, care este sortită să nu ia sfârşit printr'o măsură simplistă de autoritate ? Ambasadorii Soviete­­lor, aflaţi in capitalele europene, se îndreaptă in grabă spre Moscova, ca să vadă la care tabără e prudent să se alăture. Indiferent de rezultatul luptei, in­­teresul constă in însăşi existenţa ei. Oficiosul frauda", într'un articol publicat la 7 octombrie explicând de ce partidul e împotriva discuţiei a­­rată că desvoltarea divergenţelor şi sânul partidului şi critica politicei guvernului sovietic, poate deslănţui grupările adverse guvernului, reîn­viind activitatea lor. Printre frontu­­rile discuţiei, pot pătrunde in Rusia germenii democraţiei politice spu­nea „Pravda*. Complicaţiuniie’ actua­lei situaţii politice, vor înlesni ivirea unei noui toxe de tranziţie în evolu­­ţia Rusiei, dela dictatura proletaris­tului la democraţia ce va fi semna aşezarea ţârei pe baze de unsănătoa &e. A. Hg. Activitatea organizaţiilor militare din Germania PARIS, 25. (Rador). _ „Le Journal“ relevă un articol din „Frankfurter Zeitung“ consacrat agitaţiilor clandestine din Germa­nia. „Frankfurter Zeitung“ arată că serviciul de informaţiuni al Franţei este atât de remarcabil în­cât Franţa ştie exact nu numai ceea ce se petrece în Germania din punct de vedere militar legal, dar este înştiinţată cu deamănuntul asupra celor mai mici fapte şi ge­sturi ale asociaţiunilor secrete cum şi asupra celor mai însem­nate neregularităţi ale Reichsweh­rul­ui. „Frankfurter Zeitung“ adaugă că este foarte regretabil faptul că d-l Stresemann nu a găsit încă pri­lejul de a spune poporului ger­­man adevărul, arătându-i cât de păgubitoare sunt pentru interese­le Reichului toate manoperile a­­sociaţiunilor militare, însufleţite de spiritul de revanşă şi ■ reacţia, ae.

Next