Argus, octombrie 1926 (Anul 17, nr. 4034-4060)
1926-10-27 / nr. 4056
Anul XVII Ho. 4056 ANUNdURI v m DWICE FEL 4N TOATE ZIARELE , PRIN JOCIfTflTEft GfHERALA k PIJBLICITATI CAROL SCHULDER )i S.DERCEK 5TR. KARAGEORaEVICI 9 TEL: 11/84-abonamenteî Un an 2200 lei 6 luni 1300 tf 3 luni 800 H 3 lei în țară. 6 Lei în străinătăte In Țară Un an 1000 lei 6 luni 550 u 3 luni 300 in strdinitate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin 6 PAGINI BIROURILE Bucureşti, Strada Sărin dor IO — TELEFON: INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu G Miereuri 27 Octombrie 1926 li D£ CRI M Hi./ IN TOATE ZIARELE ! V.“ • •CAROL SlHLLLLHji VBLKIJER STR. KARAGEORCEVICI 3 TfcL:il/89* PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivi a Societătei Generale de Publicitate Directori Carp: Schulder șI S. Borger Str. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevici 9) Telefon 1184 6/93 $1 23/69 Un Precursor O si tristă, ziua da azi: dean Chris, soveloai, fruntaş al vieţii economice a ţării, va fi dus la lăcaşul de veci. n plânge familia, fiindcă a pierdut pe cel mai de seamă membru al ei, 0 plâng toţi cei cari, împreună cu el, alături de el ori sub ordinele lui, InllaBiu n-M ■‘nSIadÎwA«« Învii S3 îl suj^iou ir&uuUi uiuusuvu joi**’ v» •• plâng, fiindcă el a plecat înainte de a fi dat toată puterea capacităței Iul. Că ei, nu trebue să credem că Jean Chrissevelint era un om de seamă, intre pufinii oameni însemnaţi ai fării, fiindcă era un om foarte bogat. Bogăţia e un semn de distincţie în ochii celor mulţi şi simpli, pentru cari averea e un semn vădit de superioritate. Dar Jean Chrissoveloni era om mare, nu fiindcă era bogat, ci fiindcă ştia să organizeze munca şi viaţa, ca să producă avuţie şi buna stare în jurul lui şi în cercuri din ce în ce mai mari. Marele capital din societatea modernă nu are valoare decât ca instrument pus în slujba civilizaţiei, prin organizarea muncei, în vederea unei producţii cât mai bune, cât mai ieftine pentru consumator şi cât mai remuneratorie pentru salariat. Jean Chrissovelonie, poate, singurul om din ţara noastră, care a înţeles acest adevăr. El nu avea odihnă, spre mirarea celor care nu înţelegeau de ce un om, aşa de bogat, nu se retrage ca să consume in tihnă şi plăceri venituri, capabile să acopere ornfantezie. Dar problema mare a vieţei lui nu era cum să-şi petreacă el zilele, ci cum să întrebuinţeze puterea, pe care îi o dădea capitalul, în fruntea căruia se afla, pentru a produce, organizând munca de toate categoriile şi îmbunătăţind viaţa concetăţenilor lui. Ţara noastră trăeşte încă epoca de tranziţie, in care lumea, bătută de mizerie, crede încă în atotputernicia emmânîriî ra ic«n« rl» Lmn^IU cî •»“ •»» v* »»uyiijjc ■}l UC ordine, şi priveşte, cu nedumerire la ţările, în cari organizarea muncei, prin capitalul condus de capete superioare, produce, în adevăr, libertate, avuţie, civilizaţie. Poporul nostru, ca massă, nu are încă destulă independenţă de cugetare ca să se lepede de idolatria stăpânirei. El nu ştie să-şi caute libertatea şi fericirea, sub conducerea oamenilor pe cari natura ii a creat şefi, dându-le darul organizărei, iar nu ajungând şefi prin hazardul voturilor şi al vicisitudinelor politice. In această epocă de tranzitie putini oameni, în afară de cei cari au lucrat direct cu el, au putut preţui, cum merita, pe Jean, Chrissoveloni. Mai mult, chiar neastâmpărata lui activitate inovatoare şi continua libertate pe care o crea in jurul lui, la un cerc din ce in ce mai mare de oameni, jignea, fără voia lui, tradiţii învechite şi poziţii dobândite după vechiul calapod. Jean Chrissoveloni, primul pionier al nouii concepţii de organizare a muncii prin capital, dacă nu a putut da toată măsura puterii lui, el lasă o şcoală făcută, o experienţă reuşită. Cei cari II vor urma pe această cale, îşi vor aduce aminte, cu recunoştinţa, de marele lor predecesor. n 1. Credite pentru agricultori Agricultorii trec prin mari dificultăţi financiare, provenite mai ales din preţurle scăzute ale cerealelor şi din dobânzile uzurate ce plătesc. Dacă remediul primei cauze este complex și cere timp, pentru cauza a doua remediul este simplu şi poate fi aplicat imediat. In adevăr, cea mai mare parte din agricultori sunt îndatorate. la Bănci, care au reescompt la Institutul nostru de emisiune. Băncile percep dobânzi şi comisioane de la 30—40 la sută, pentru că, pe aceiaşi piaţă, aceiaşi marfă nu poate avea decât un singur preţ. Or, cum banii sunt scumpi în momentul de faţă în România, agricultorii sunt nevoiţi să plătească dobânzile pieţei. Scăparea agricultorilor de aceste dobinzi exagerate, nu poate să vină decât într’o vastă operaţiune de viriment ale creditelor ce li s’au acordat de Bănci, operaţiune ce se va efectua de către Institutul nostru de emisiune. In ce mod Institutul nostru de emisiune ar putea vira credite acordate de Bănci agricultorilor, respectând statutul său fundamental şi menţinând plafonul actual de emisiune ? Noi socotim că singura roluţiune posibilă este de a se trece la Creditul Rural datoriile existente ale agricultorilor, care centralizând totalitatea datoriilor agricultorilor şi graţie nouei sale organizaţii ar putea acorda agricultorilor credite cu 10—12 la sută pe an, în loc de 30—40 la sută. Operaţiunea pare o utopie l a prima vedere, dar este uşor şi imediat realizabilă, prin reescomptarea portofoliului agricol la Banca Naţională de către Creditul Rural. Ia practică operaţiunile se vor petrec© astfel: Institutul nostru de ermsiune va reduce creditele acordate diferitelor Bănci, cu o cotă reprezentând portofoliul agricultorilor şi va spori în aceiaşi măsură creditele de reescompt ale Creditului Rural. Limita actuală de emisiune a Băncii Naţionale prin acest viriment nu va fi depăşită Creditul Rural va scompta poliţele agricultorilor şi le va introduce prin reescompt la Banca Naţională. Lichiditatea portofoliului Institutului de emisiune va fi astfel asigurată. Dar această lichiditate va mai fi garantată şi prin faptul că agricultorii vor fi obligaţi a pune în gaj la Creditul Rural întreaga lor recoltă, gaj care se poate realiza în cel mult 6 luni de zile. Proprietarii agricoli, vor obţine prin această operaţiune de viriment foloase însemnate. In primul rând prin reducerea dobânzilor cu mai mult de 200 la sută agricultorii vor putea aştepta preţurile mai avantajoase de vânzare ce se prevăd în primăvară şi vor putea rezista cartelurilor cumpărătorilor interni. In al doilea rând, agriculorii vor fi în măsură să înceapă amortizarea capitalului împrumutat, căci economisind diferenţa de dobândă de la 10 la 30 la sută vor putea destina cel puţin un 10 la sută pe an, pentru achitarea capetelor, aşa încât în timp de 10 ani întreg capitalul ce au împrumutat va fi achitat Obiecţiunile ce se pot aduce acestei vaste operaţiuni de viriment sunt numeroase. Desigur vor protesta Băncile că li se da de Creditul Rural clientela cea mai solidă. Dar cele întâmplate cu crearea Creditului Industrial, dovedesc, că Băncile pot găsi clienţi tot aşa de solizi în clasa comercianţilor, ca şi în clasa Industriaşilor sau agricultorilor. Vor obiecta Băncile de asemenea că prin reducerea creditului de reescompt la Banca Naţională, vor fi reduse beneficiile lor anuale. Insă nu trebue pierdut din vedere, că Băncile, care lucrează in special cu depozitele ce atrag de pe piaţă, trebue să aibă un portofoliul perfect lichid şi acest portofoliu nu poate fi In orice caz, interesul imediat al Băncilor nu poate opri salvarea de la peire a unei întregi classe producătoare din România, cum este classa agricultorilor. Se mai poate obiecta, că" Institutul nostru de emisiune nu acordă credite de reescompt Băncilor decât în raport cu capitalul lor- Or, capitalul Creditului Rural fiind de 100.000.000 lei. Iar operaţiunea de viriment ce se cere a se face în folosul Creditului Rural, atingând cifra de aproximativ 1.OOO.OOO-OOO lei, există o disproporţie între capitalul Creditului şi reescomptul ce urmează a se acorda de Banca Naţională acestei instituţiuni- De fapt obiecţiunea nu poate fi concludentă, fiindcă pe de o parte Banca Naţională a deschis creditelor instituţiuni bancare cu mult în disproporţie cu capitalul lor, iar pe de altă parte Creditul Funciar Rural, oferă garanţii cum nu oferă nici o altă instituţiune bancară din ţară, şi în special prin faptul că pentru orce împrumut consimţit agricultorilor va lua inscripţie ipotecară asupra proprietăţilor acestor agricultori. In atare condiţiuni, garanţia Băncei Naţionale în realitate nu va fi capitalul Creditului Rural, ci întreg patrimoniul rural al împrumutaţilor. Soluţiunea ce se propune de agricultori, este deci o soluţiune salvatoare pentru ei, care are însă şi meritul de a satisface toate interesele. Nădăjduim că guvernul din care face parte şi d. Garoflid, cunoscut ca un agrarian fanatic,—va da o mână de ajutor agricultorilor, printr’o măsură imediată şi eficace, intervenind la Banca Naţională să pue de urgenţă în aplicare operaţiunea de viriment expusă mai sus. Cât priveşte Banca Naţională şi în special pe d- guvernator, nu ne îndoim că va salva azi ca şi altă dată, pe agricultori, oftenind creditele existente, mai ales că nu se cer credite noul, şi fiind dat că prin operaţiunea propusă pe de o parte se respectă statutele Băncei Naţionale, iar pe de altă parte se realizează, ceea ce primul nostru institut de emisiune urmăreşte cu ardoare, amortizarea lentă dar constantă a portofoliului său care azi este complect imobilizat. CONSTANT GEORGESCU JEAN CHRISSOVELONI Călătoream prin Elveţia, îmi spunea, odată, d. Mişu Săulescu, o minte aleasă şi cultivată, profesor de finanţe, la facultatea juridică din Bucureşti. In compartiment cu mine mai era un singur domn. Citea mereu, cu multă atenţie, fără să ridice ochii de pe carte. Când trenul se opri la o stafie, el se surborî, un moment. Pe peron. Intrigat, mă uitai să văd ce îl preocupa, cu atâta pasiune. Erau ,,Analele“ lui Tacit, text latinesc, neînsoţit de traducere■ Surprinderea mea fu mare. Cine era acel domn ? Un profesor ? Prea avea geamantanele luxoase. Un bogătaş ? N’ar citi pe Tacit. Cine era ? L’am întrebat, îndată ce se întoarse, mărturiindu-i nedumerirea mea. Surâzând mi-a zis: — Sunt directorul general al bancei Lloyd, din Londra. Știu latinește, fiindcă noi, etglejii, socotim că numai studiile clasice pregătesc însușirile unui șef şi îl fac destoinic să se folosească de prilejurile ce-l aşteaptă în lumea afacerilor şi a mancei.. Cunoştinţe clasice avea şi Jean Crissoveloni. Şi dacă directorul aâţia din cele mai mari banci britanice umbla cu Tacit in geamantan, Jean Crissoveloni nu se despărţea de Platon. Aceste cunoştinţe cari, ca bolta bisericei Sta Sofia, te silesc să-ţi ridici ochii spre cer, au dat spiritului lui Jean Crissoveloni tăria de a se ocupa, fără a fi doborât, de numeroase şi varii afaceri, şi ii au dat acel avânt, răsturnător de piedici, ca să meargă mereu spre frumos, mereu spre mare. înfăptuirile lui sunt tot atâtea dovezi. Ultima, noul palat al Băncei Crissoveloni, e cea mai vie. Vechiul local ajunsese neîncâpător- Banca nu se putea, insă, hotărî să zidească un altul, in aceste vremi de lipsă și scumpete a banului. Jean Crissoveloni a pus, atunci, la mijloc, punga sa, luând pe seama lui toată cheltuiala. Nu a avut mulţumirea să-şi vadă opera sfârşită. Viaţa i- a fost împrumutată ca prea scurtă scadenţă. Dar, de pe urma lui rămâne capitalei o clădire monumentală, cu linii drepte şi distinse, în mijlocul cărora se desprinde profilul fin al Minervei, cea din capul lui Jupiter născută. Sunt chiar liniile propriei lui firi. E simbolul înţelepciunei, — călăuza întregei sale vieţi T. P. Polonia şi Ruşia O NOTA A GUVERNULUI POLON CĂTRE GUVERNUL SOVIETIC VARŞOVIA, 25 (Rador). Însărcinatul de afaceri al Poloniei la Moscova, d. Wyszanski a remis eri d-lui Cicerin o notă din partea guvernului polon, Privitoare la tratatul ruso-lituan. Guvernul Poloniei constată ,prin această notă că prin articolul 3 al tratatului de la Riga, guvernul Sovietelor a renunţat la toate drepturile în ceea ce prveşte teritoriile situate la Vest de frontiera delimtată. Articolul 2 din acetes tratat declară de asemenea că dacă unele din aceste teritorii ar face obiectul unui litigiu între Polonia şi Lituania, numai aceste două ţări ar f în drept să, se pronunţe asupra teritoriilor în litigiu. Condiţiunile jurdice şi politice ale acestor teritorii au fost determinate mai târziu prin hotărârea din 15 Martie 1923 a Conferinţei Ambasadorilor, hotărâre care s’a dat in urma iniţiativei guvernului lituan, la care se alăturase şi guver definitiv rezolvată, această hotărâre stuaţia teritoriilor în litigiu a fost definitiv rezolvată, aceată hotărâre obligând în mod egal Polonia şi Lituania. Nici un acord nternaţional încheiat cu participarea Lituaniei sau Polonie nu mai poate pune în chestiune stuaţia juridică şi politică, a teritoriilor menţionate. A fost arestat unul din asasinii im Erzherger ? PARIS, 25. (Rador). Ziarul „Times“ anunţă că la Mulhouse ar fi fost arestat unul dintre asasinii lui Erzberger. Siguranţa generală din Paris şi poliţia din Mulhouse nu ştiu nimic despre asemenea arestare. .Se crede că ştirea ziarului „Times“ este greșită. Camera de Comerţ şi taxa ad-valorem Dizolvarea Camerelor de Comerţ. -- Comunicări şi interpelări Şedinţa Consiliului Camerei de Comerţ şi Industrie Eri după amiază la orele 4 a avut loc în continuare şedinţa consiliului de administraţie al Camerei de comerţ şi industrie. Au prezidat în mod succesiv d-nii vice-preşedinţi C. Penescu Kertch, D. P. Niculescu Ritz şi d. Preşedinte dr. St. Cerkez. REGULAMENTUL INTERIOR AL CAMEREI Conform ordinei de zi, s-a continuat discuţia pe articole a proectului de regulament interior al Camerei. A dat naştere la o lungă discuţie un articol, care prevedea ca delegaţiile pe cari le dă Camera de Comerţ membrilor în consiliul comunal şi în alte consilii, să fie valabile numai un an, cu posibilitatea de a fi reînoite. D. D. R. IOANIŢESCU, deputat, a susţinut cu vehemenţă acest punct de vedere, argumentând că în chipul acesta membrii delegaţi care nu lucrează în consiliile respective, să poată fi înlocuiţi fără a li se aduce vreo jignire. D. C. PENESCU-KERTCH a susţinut menţinerea delegaţiilor pe termen de 4 ani, pentru ca membri acestor consilii să aibă continuitate în lucrările lor. D. ING. OSICEANU a propus o soluţie mixtă, în sensul ca în fiecare an, numai unul din delegaţi să fie tras la sorţi iar ceilalţi să rămână mai departe. Neputândudu-se ajunge la nici o soluţie, chestiunea a fost pusă la vot. Majoritatea membrilor s-a pronunţat pentru menţinerea delegaţiilor pe timp de patru ani. S-au votat apoi celelalte articole fără nici o modificare. D. DR. CERCHEZ într'o scurtă cuvântare aduce elogii membrilor cari au lucrat în diferite comisiuni de studiu ale Camerei de comerţ. CHESTIUNEA DIZOLVAREA CAMERELOR DE COMERŢ D. D. R. IOANIŢESCU, deputat, întreabă ce atitudine a luat faţă de avalanşa de dizolvări practicate fără motive întemeiate de Ministerul de Industrie şi Comerţ. * D-sa mai întreabă dacă nu crede ca este obligat să intervină ca Uniunea să ia atitudine, — ca dizolvările cu caracter politic să nu se producă ? Cere ca d. preşedinte să atragă atenţia Uniunei care şi ea poate să atragă atenţia guvernului că instanţa noastră supremă Curtea de Casaţie, — a decis că dizolvările Camerelor profesionale fie agricole, fie de comerţ, nu sunt acte de guvernământ, — şi pot fi anulate când se fac cu călcarea legei. D-sa mai întreabă de ce Uniunea n'a consiliat Camerelor de Comerţ dizolvate să facă recurs la Contencios. D. DR. CERKEZ, declară că va răspunde d-lui D. R. Ioaniţescu în termenul prescris de regulamentul interior al Camerei de comerţ. TAXA AD-VALOREM Continuând, d-l dr. Cerkez aduce în discuţie chestiunea taxei de 0,50 la sută ,,ad-valorem“ pe care proeetează să o impună ca un nou impozit, primăria Capitalei. D-sa declară de la început că nu se ridică împotriva impozitelor raţionale, dar că va lupta din toate puterile împotriva reînfiinţărei accizelor de tristă memorie. D-sa mai adaugă ca aceste impozite se aplică actualmente în câteva oraşe şi că va face demersuri pentru desfiinţarea lor. (Aplauze). COMUNICĂRI D. V. DUMITRESCU-MILITARI, cere înfiinţarea pe lângă Camera de comerţ din Bucureşti a unui oficiu de asistenţă şi ocrotire pentru micii comercianţi. D-sa mai cere să se facă demersuri la ministerul de finanţe, ca această instituţie să aplice exact dispoziţiile legei în vigoare în ce priveşte comerţul cu băuturi spirtoase. D. CERKEZ, declară cfi va cere avizul Camerei de comerţ într-o viitoare şedinţă. D. N. STAICOVICI secretar general, citeşte o scrisoare a d-lui M. A. Georgescu, membru în consiliul Camerei şi în consiliul comunal, referitoare la chestiunea taxei „ad valorem“ a primăriei Capitalei. Din scrisoare reiese că d-l Georgescu este pentru sporirea veniturilor primăriei, spre a se putea face faţă nevoilor edilitare. Şedinţa a luat sfârşit la orele 6 jumătate. REP. ISI — Transporturile pe C.F.R. Nesiguranţa lor şi amânarea oricăror ameliorări parţiale, constitue cea mai gravă primejdie Criza transporturilor continuă a fi mereu cea mai serioasă preocupare a cercurilor noastre producătoare. Infinit de variate şi grav, sunt consecinţele ce decurg din actuala stare de lucruri, care se găseşte în acelaş stadiu ca şi acum doi ani şi ca şi acum patru ani. Criza rămâne mereu acelaşi. Bunele Intenţii şi sforţările organelor conducătoare ale C. F. R. nu lipsesc. Din potrivă. Trebuie să recunoaştem că în limitele mijloacelor technice şi financiare, de cari au dispus, aceste organe au făcut mai mult decât era posibil. LIPSA DE FONDURI Ceia ce lipseşte, sunt fondurile necesare chiar pentru un început de ameliorare a crizei. In fiecare an, de la război până astăzi, alarma a fost dată în primul rând de producători, cari nu-şi pot valorifica producţia nici în interior, nici in exterior. Această producţie în variatele ei manifestări, a sporit an cu an, ca o dovadă a vitalităţii noastre economice. Organele răspunzătoare ale C. F. R. au cerut la timp conducătorilor Statului mijloacele financiare necesare, pentru a se pune în concordanţă cu progresele producţiunei naţionale. Aceste mijloace nu le-au putut obţine niciodată, nu numai în măsura cerută, dar cel puţin pentru necesităţile urgente. UTOPIA SOLUŢIUNEI DEFINITIVE O politică de gospodărie economică profund eronată, a promis Statului să amâne rezolvarea parţială a problemei, cu iluzia, că o va putea rezolva cât mai curând în total. Chiar astăzi se vorbeşte de utopia sporirii bugetului Statului cu 30 miliarde, dar nu se pune imediat şi in mod efectiv la dispoziţia C. F. R., cele 7.800 milioane lei strict indispensabile pentru moment, reparăiei unui număr de locomotive, a ceia ce ar mai înviora întru câtva pulsul nostru de export. DIFICULTĂȚILE INDUSTRIEI PETROLIFERE In special pentru industria petroliferă, o ameliorare din acest punct de vedere ar fi salvatore Producţia petroliferă este în plină campanie de ascensiune. ‘Perspectivele sunt din cele mai strălucite, dar pe măsura sporirei exploatărilor şi producţiei, îngrijorarea devine tot mai penibilă. Vapoare sosite în porturi, n’au putut încărca produsele noastre petrolifere angajate în străinătate, din cauză că aceste produse nu sosesc la timp. Şi nu sosesc pentru că nu sunt mai multe locomotive destinate tracţiunei trenurilor de petrol. Rafineriile noastre de produse petrolifere, în cari s-au învestit capitaluri enorme, nu pot activa cu întreaga lor capacitate de producţie, şi nici nu-şi pot spori această capacitate în vederea actualei şi vitoarei extracţiuni petrolifere din aceiaşi cauză fundamentală: nesiguranţa transporturilor. DIFICULTĂŢILE DE APROVIZIONARE ALE C. F. R. Ceea ce este mai straniu, este faptul că în situaţia de astăzi Statul nu-şi mai poate tansporta la timp nici măcar combustibilul ce-i este necesar pentru C. F. R. Astfel o Informaţie oficioasă, apărută zilele trecute chiar în ziarul nostru, anunţă că : „Direcţia generală a C. F. R. a fost încunoştiinţată că majoritatea staţiunilor de pe secţiunea Piteşti—Bucureşti n’au primit nici până azi cota de comustibil alocată pe luna Octombrie. Din această cauză circulaţia trenurilor de marfă şi de călători este ameninţatâ, serviciul de tracţiune nefuncţionfind în condiţion! normale. S’a cerut autorizaţia ca In cazul când depozitele C. F. R. nu sunt aprovizionate cu combustibil suficient, organele C. F. R. să şi-l poată procura din comerţ". S’ar părea că ştirea de mai sus. vizează industriile noastre carbonifere, cari nu ar fi în măsură să aprovizioneze suficient şi la timp G. F. R Fapt incontestabil este însă că exploatările noastre forestiere, din Valea Jiului, din Moldova şi din Ardeal, dispun de luni de zile de imense stocuri de cărbuni pe rampele minelor, fără a fi în stare, să transporte în ţară, pentru nevoile C. F.R. şi pentru particulari nici 25 la sută din producţia zilnică, de asemenea, în plină desvoltare în ultimii ani. Aceasta e situaţiunea. TENDINŢA ÎNCURAJARE! IMPORTULUI Adaosul ca, s'a cerut, aprovizionarea C. F. R. din comerţ, nu poate fi serios. Dacă staţiunile C. F. R. se pot aproviziona din comerţ, de ce nu s’ar putea aprovizona dela sursele de producţie, căci şi într’un caz şi în celălalt, pentru această aprovizionare este nevoie de locomotive şi de vagoane ! Dacă însă notiţa dela urmă, urmăreşte să ascundă tendinţa unei aprovizionări cu cărbune din afară, faptul este cu atât mai grav. El dovedeşte că nu avem la C. F. R. numai criza mijloacelor de transport, — dar şi din partea organelor în subordine,—un spirit rău înţeles de încurajare şi protecţiune inutilă — a producţiunei străine, când noi înşine avem în ţară, prisosuri mari din aceiaşi producţie similară. SA SE REZOLVE NEVOILE URGENTE In asemenea condiţiuni rezolvarea definitivă şi complectă a problemei transportărilor pe C. F. R. trebuie să fie precedată de sprijiani parţiale, întemeiate pe nevoile strict urgente şi imperioase ale producţiei naţionale. In acest scop, Statul ar face o politică de sănătoasă gospodărie economică, economisind din altă parte şi punând fondurile astfel obţinute la dispoziţia drumului de fier, nervul esenţial al vieţei economice. ■in—I .. I—— ■ Un atentat contra şahului Persiei PARIS, 25. (Rador)----„Chicago Tribune“ anunţă din Teheran că un automobil blindat, care escorta pe şahul Persiei în inspecţia Intreprinsă de suveran prin oraşele din provincie, e explodat. Se crede că ar fi vorba de un atentat. Amănunte lipsesc. Boicotal anti-britanic in China LONDRA, 25.Radon. — Din Shanghai se anunţă că boicotul antibritanic se înteţeşte. Au fost confiscate bunuri britanice în valoare de mii de dolari I FRAMANTARILE DIN RUSIA Comunistul american Max Eastmann, care a trăit mult timp in preajma lui Lenin, a publicat deunăzi testamentul politic al părintelui revoluţiei sovietice. Documentul a fost declarat apocrif de conducătorii actuali ai Rusiei. Nici nu puteau face altfel, fiindcă scrisorea lui Lenin, scrisă acum trei ani, pe patul morţii, constitue o severă critică a acestor conducători. Eastemann care l garantează autencitatea, alături de alţi fruntaşi comunişti din tabăra opoziţiei, susţine că scrisoarea testamentară a lui Lenin a fost tăinuită de cei interesaţi şi acum declarata apocrifă, tocmai pentru a se evita repercusiunile ei. Fiindcă Lenin, prevăzând izbucnirea neînţelegerilor in sânul partidului comunist, arăta că ele se vor produce din cauza rivalităţii Stalin — Trotzki, perosnalităţi potrivnice, din toate punctele de vedere. Prezicerea lui Lenin s'a împlinit. Partidul comunist străbate o gravă criză de unitate. Stalin, secretarul general al partidului, a ridicaat impotriva conducerei oficiale nu numai pe Trotzki, Zinowiev, Kamenev, ci sute de bolşevici fruntaişi, şi ceea ce e caracteristic, pe cei mai mulţi din membrii comitetului central care în 1917 a condus mişcarea revoluţionară. Conflictul are rădăcini adânci. Nu este o luptă de persoane, cât o înfruntare de sisteme. Conducerea actuală a partidului se caracterisează printr'o tendinţă de moderaţie. Pentru a ridica maşinăria economică a Rusiei, guvernul condus de Stalin, se arată dispus să cedeze din dogmele marxiste, să reducă ambiţiile teoretice, să se închine necesităţilor practice. Se încearcă câştigarea ţărănimei, prin recunoaşterea de drepturi ce violează doctrina comunistă, şi concomitent se încearcă la căpătarea sprijinului extern, arătându-se o mină mai puţin încruntată inamicului capitalist. ■ Trotzki şi Zinowiew, leaderii opoziţiei, au fost înfrânţi încă odată, când au încercat să discute. După ce li s'a luat o declaraţie de supunere, comitetul central a dispus să-l pedepsească pentru abaterile de la disciplina, ce garantează unitatea partidului. Nu numai unitatea politică, ci mai ales unitatea ideologică.■ Urmarea este destituirea tovarăşilor opoziţionişti, în frunte cu Trotzki, Zinowiew şi Kamenev, din toate demnităţile politice. Este o degradare, de asprime supremă, care însă nu închide procesul, ci o înteţeşte. Desfăşurarea va continua probabil clandestin. Cine va învinge, în lupta Stalin-Trotzki, care este sortită să nu ia sfârşit printr'o măsură simplistă de autoritate ? Ambasadorii Sovietelor, aflaţi in capitalele europene, se îndreaptă in grabă spre Moscova, ca să vadă la care tabără e prudent să se alăture. Indiferent de rezultatul luptei, interesul constă in însăşi existenţa ei. Oficiosul frauda", într'un articol publicat la 7 octombrie explicând de ce partidul e împotriva discuţiei arată că desvoltarea divergenţelor şi sânul partidului şi critica politicei guvernului sovietic, poate deslănţui grupările adverse guvernului, reînviind activitatea lor. Printre fronturile discuţiei, pot pătrunde in Rusia germenii democraţiei politice spunea „Pravda*. Complicaţiuniie’ actualei situaţii politice, vor înlesni ivirea unei noui toxe de tranziţie în evoluţia Rusiei, dela dictatura proletaristului la democraţia ce va fi semna aşezarea ţârei pe baze de unsănătoa &e. A. Hg. Activitatea organizaţiilor militare din Germania PARIS, 25. (Rador). _ „Le Journal“ relevă un articol din „Frankfurter Zeitung“ consacrat agitaţiilor clandestine din Germania. „Frankfurter Zeitung“ arată că serviciul de informaţiuni al Franţei este atât de remarcabil încât Franţa ştie exact nu numai ceea ce se petrece în Germania din punct de vedere militar legal, dar este înştiinţată cu deamănuntul asupra celor mai mici fapte şi gesturi ale asociaţiunilor secrete cum şi asupra celor mai însemnate neregularităţi ale Reichswehrului. „Frankfurter Zeitung“ adaugă că este foarte regretabil faptul că d-l Stresemann nu a găsit încă prilejul de a spune poporului german adevărul, arătându-i cât de păgubitoare sunt pentru interesele Reichului toate manoperile asociaţiunilor militare, însufleţite de spiritul de revanşă şi ■ reacţia, ae.