Argus, decembrie 1926 (Anul 17, nr. 4086-4110)

1926-12-08 / nr. 4092

Anul XVII RIOT4092 ABONAMENTE: In Tară Un an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 in străinitata Un an 2200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800­­» 3 lei în tară, 6 lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatorii $• Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANŢE! Director: Grigore Gafencu C Miercuri 8 Decembrie IMS ^CNOELIrr lOB.CflL.VICTORIEIBUCU REJTI PUBLICITATEAT: Concesiunea Exdusii£ a Societătei Generale de Publicitate Directori­­ Carol Schulder «I S. Berger str. Eugeniu Carada (fosti Karagheorghsild ») Telefon 11164 B 1 R O U HI LE: București, Strada Sărindar 1Q — T EL E­F O N: 6/93 și 23/69 Impozite comunale de VIATOR . In epocile când se înfiinţează dări noi autorii perd adesea, simţimântul realităţilor în dorinţa lor de a ob­ţine cât mai mult. Statul proectează o serie de impo­zite noi; iată că comuna merge pe acelaşi drum şi încurcă foarte mult treburile, cam­ şi fără de asta,, sunt destul de încurcate. Înainte vreme, accizele acopereau mai bine de o treime din nevoile Capitalei. De­oare­ce accizele sunt prin excelentă o dare anti-economi­te ce crează un antagonism artifi­cial de interese între diferitele re­giuni ale tarei, Emil Costinescu a făcut o operă meritorie desfiinţân­­du-le şi înlocuîndu-le prin fondul co­m­unal. Acesta producea pentru Bu­cureşti vre­o 7,8 milioane pe an. Astăzi, Statul, furnizorul fondului comunal, oferă primăriei Bucureşti, în contul acestui fond, o suma, de­rizorie şi sutele de milioane taxe create pentru alimentarea nevoilor Capitalei le înghite el... doar şi ne­voile sunt mari. Aşa­ fiind,­ Primăria se gândeşte la resurse noi şi, precum se va vedea îndată, părintele oraşului are, în această direcţie, o imaginaţie fe-­ rundă. S’a dat citire unei liste înte­­resante de dări şi cum e prea lun­gă, suntem­ siliţi să reducem la câteva, analiza noastră: întâi, prestaţia, dulcea prestaţie, rest petrificat a­, formelor contribu­­tive medievale. E o dare pe cap de locuitor, care până acum începea de la 130 lei în sus. Se propune 400 lei drept taxa cea mai scăzută pen­tru cetăţenii, având 4000 lei pe lună; dacă nu­­ iubeşte D.zeu şi primeşte o leafă de 4500 lei, va plăti 600 lei. E de plâns cetăţeanul care trebue să, trăiască in zilele actuale cu 4500 lei pe lună, a,bea are sau pentru chi­rie, sau­­pentru mâncare, sau să se îmbrace, însă, pentru toate trei lao­laltă, nu. Să mai ceri acestui om, în. afară de dările pentru Stat, ©X»­rei pe an e destul de exagerat. Bar­mai vine şi alt_ceva. Fără îndoială,, instituţia pompie­rilor e una din cele mai necesare in­tr’un oraş organizat şi civilizat. E o datorie civică apărarea împotriva focului. Insă de­oare­ce primul ve­nit nu e apt să, îndeplinească ser­viciul ce se cere unui bun pompier, plăteşte o taxă de liberare sau, dacă vreţi de înlocuire. Taxa aceasta, fi­xată până azi la 10 lei se încîn­­ceşte de­odată : 50 lei. Lucrul devi­ne din ce în ce mai interesant. E cert lucru că, toate se scum­pesc.. Potrivit, unui aforism devenit clasic ,.generaţia actuală este sacri­ficată“. Hai să ne sacrificăm, Bai­un pahar cu apă ne mai e permis să bem ? Ba, cu oare­care măsură, pentru că şi apa se scumpeşte, apa aceia care cade din cer, umple râu­rile şi fântânele. In 1916, metrul cub de apă costa 15 bani, a­ ajuns la 6 lei, exact de 40 ori, şi acum pă­rinţii oraşului, îl taxează la 8 lei, sau de cincizeci şi trei ori preţul din 1916. A­pa va cota, peste Index ca şi cum ar­eşi din fabrică. Oare u­­rmnele comunale, această inteligentă anexă a Primăriei, au construit ce­va conducte sau filtre noi ? Pe cât ştim au găsit instalaţiile de la Ar­­cada sau Ulmi complect, terminate Contul amortismentului nu mai joa­că astfel , un rol are. Numai vnta* *eţi­­rterea e mai importantă. De altfel, unde vor ajunge cetâţe. lîi dacă pentru fiecare serviciu în vie, se vor cere taxe şi parafare itcât cea mai mare parte din produ­­sul muncei omului se va îndrepta *pre­sugătoarele fiscale şi comunale? )are onorata Primărie, pentru a le.­itima astfel de pretenţiun! întrebu­inţează ea întodeauna banul contri­buabilului în mod adevărat părin­tesc ? Din moment ce cere atâta, ştie şi să administreze cu economie? Ni se asigură că Primăria Bucureşti a ertat nu de mult unei Socieăţi de alergări de cai, o sumă rotundă de­ trei miloane ce i se cuvenea. Aşa­dar, pe de o parte o largheţă extraordi­nară, o generozitate elegantă faţă de scopuri hipice şi pe de altă parte pre­tenţia de a vinde apa ca şi cum ar fi vin . Nu se potriveşte­ .___ Am arătat mai sus vitregia­­cu care Statul tratează comuna Bucureşti, cum îi răpeşte mai tot venitul din ta­xele ce se cuvin în mod legitim ora­şului. Iată de pildă impozitul pe specta­cole, înfiinţat numai pentru scopuri comunale. Fiscul preia partea leului. Mai sunt şi sarcinele reprezentative. De pil­dă, ducele de Spoleto, solul Italiei a venit de curând să ne vadă­ Nu a venit să viziteze anume Bucureştiul, călă­toria sa avea un caracter prietenos pentru întreaga ţară- Or vizite de semenea­ natură sunt legate de oare­­cari cheltueli de reprezentare, con­strucţii de chioşcuri, decoraţiuni etc. Toate aceste cheltueli. Statul, în ex­trema sa bunăvoinţă le lasă în rem­iul oraşului, adică nouă, Bucureşte­­nilor. Noi plătim socoteala. Ar fi vreme să punem, pe de o par­te, un sfârşit concurenţii impozita­re, între Stat şi comună...şi, în al doi­lea rând să se stabilească, în raport cu nevoile actuale, partea contribu­­tivă a Statului la trebuinţele comu­nei. Luarea la întrecere ce se ope­rează, pe spatele contribuabilului tre­bue să­ înceteze. Deschiderea Parlamentului american WASHINGTON ». (Rador). _ Mâine se deschide sesiunea de iarnă a Congresului Sesiunea va dura până la * Martie 1929. O Întrevedere Churchill- Mussolini LONDRA «. (Rartor). — „Daily Mail'* at­la că rt. Churchill se va întâlni in curând cu rt. Musso­lini REA ADMINISTRARE A fost de ajuns o mică ploaie şi un vânt ceva mai tare decât zefirul, pentru ca stâlpii, de telegraf să cadă la pământ, cum cade toamna, frun­zele ruginite ale copacilor, iar scru­mele de telegraf şi telefon să se ru­pă, cum se rupe nţ­a deslânată şi putredă. Capitala, e izolată. Oficiile poştale primesc şi expediază telegramele in­terne cu trenul şi pe riscul trimiţă­­torului, aşteptând vremi mai bune, când le vor putea expedia cu dili­genţa. Telegramele externe sunt, in mare parte, reţinute in cutiile birou­­rilor, ca să fie trimise la prima t­ină­­dire a sârmelor, — de n'ar face, pâ­­nă atunci, plopul mere şi răchita mic­şunele, întâmplarea e pitorească şi nu e nouă. Se repetă de mai multe ori pe iarnă. Şi atât s'a deprins lumea cu stâlpii căzuţi şi fire rupte, încât zia­rele arată prăpădul şi proporţiile lui, fără să cerceteze pricinile şi răspunderile. Izolarea Capitalei de restul lumei nu impresionează, nici ca, pe nimeni, încă o izolare, pe lângă multe altele, de ce ne-ar mira şi de ce ne-ar supăra ? Şi, totuşi, de acest dezastru, vi­novate nu sunt elementele naturei, nici vântul, nici ploaia. Vinovată e reaua noastră administrare. Cu banii ce se aruncă in fiece iar­nă pe cârpirea rupturilor, s’ar fi putut aşeza sârme subterane, ferite de bătaia vânturilor şi de puterea distrugătoare a gheţurilor. In orice caz cu­­ aceşti bani, dar la vreme, s’ar fi­ putut, întreţine, în timpul anului, un material lăsat cu totul in părăsire. In voia intempe­riilor, neîngrijit şi nei­oit, acest ma­terial se prăpădeşte an de an şi din ce în ce mai mult. Dacă avem, azi patru mii stâlpi căzuţi şi cinci sute kilometri fire telegrafice rupte, iar anul vor cădea 40 mii stâlpi putrezi şi cinci mii ki­lometri fire mamite. Căci, lucrurile nu suferă să fie, mult timp, rău ad­m­inistrate. Așa spuneau romanii, gândindu-se, de­sigur, la­ felul cum are să fie administrată „Dacia Infe­­lix" a împăratului Traian, T­P. Ştiri economice Franţa Statele Unite PARIS. — Pe Mont Valerien, lângă Paris, s’a construit, sub di-­ t­ecţiunea serviciului tehnic al aero­­nauticei mn far, al cărei intensitate totală este de un miliard de lumâ­nări. Acest far cel mai puternic din lume, va semnala regiunea pari­zia­na dela o distanţă de peste 100 km. Austria VIENA, — Bilanţul Băncii na­ţionale a Austriei dă pentru a treia săptămână a lunii Noembrie următoarele posturi principale cu diferenţele faţă de săptămâna pre­cedentă: încasso-ul metalic şi re­zerva de devize servind de acope­rire: 665.300.­XEI şilingi (plus 5 mi­lioane 600.000); circulaţia biletelor 778.510.000 şilingi minus 33.5oo.ooo; portofoliul comercial 65 34o.oop şi­lingi (minus 12.760.000). VIENA­ — Se telegrafiază din Berlin că sindicatul german care intrase în convorbiri în vederea a­­chiziţiei a unuui important pachet de acţiuni ale lui Umanbank din Viena, a renunţat la acest plan şi s’a dizolvat. Bulgaria SOFIA. — Tratativele intre mi­nistrul de ţinute al Bulgariei şi un grup financiar britanic în vederea unui împrumut de 2 milioane şi un sfert de lire sterline continuă. Băn­­­cile de emisiune ar fi Banca oto­mană, Casa Schroeder şi Casa Stern et Co„ Băncile au formulat anumite condiţiuri cari vor fi supu­se examinării ministrului * SOFIA (Ceps.) — Anul acesta s’a produs în Bulgaria 1­863.160 kgr. go­goşi de mătasă faţă de 1­ 700.000 kgr. în anul 1925. Aceasta înseamnă că s’a ajuns la producţia de dinainte de războiu- In special s’a urcat cultura viermelui de mătase în partea de nord a Bulgariei- Banca Naţională bulgară şi diferitele cooperative au ex­portat în străinătate in special în Ita­la şi Elveţia, 5/5 din­­producţie şi o cincime a rămas în ţară pentru ne­voile locale. Deoarece ministerul a­­griculturii a luat dispoziţiu­ni pentru câştigarea de seminţe bune de vier­me de mătase şi pentru îmbunătăţi­rea plantaţiilor de duzi, se aşteaptă pentru anul viitor că se va obţine o producţie de 2 milioane­­ kgr. gogoşi de mătase NEW-YORK. — E sigur scrie ,,New-York Herald" că maximum de cereri sezonale de credit a fost atins. Totuşi, e probabil ca împru­muturile consimţite comercianţilor nu vor fi reduse în mod sensibil în cursul săptămânilor viitoare, căci nevoia de credite necesitate de reluarea obicinuită a tranzac­­ţiunilor comerciale în ajunul Cră­ciunului va­ fi resimţită în curând. De la 18 Noembrie, banul de la o zi la alta se menţine în medie la 4 juni. la sută după ce în a doua săptămână a lunii scăzuse la 4 şi un sfert la sută. Banul pe termen lung care la finele Octombrie era de 5 la sută, de la 4 Noembrie în­coace este de 4 trei sferturi la sută. Efectele de comerț sunt de 4 ju­mătate la sută pentru semnături de primul ordin. Un articol In „Le Temps" despre România PARIS 6. (Rador).­­ Vorbind de chestiunile recente din Româ­nia „Le Temps’* scrie că Franţa care ştie că are in poporul ro­mân un tovarăş credincios care simpatizează cu ea atât în zilele de restrişte cât şi in cele de bu­­curie, spune că Franţa nu se va îndoi nici­odată că România va continua sa-şi urmeze strădaniile ei spre o mai desăvârşită desvol­tare a măririi ei naţionale. O Ro­­mânie puternică şi prosperă este necesară menţinerii păcii, căci este o barieră sigură care ocro­teşte Europa de sud şi centrală atât contra Tus­tiluţiunii bolşeviste cât şi contra revenirii ofensive a acelora cari au fost complicii do­­cili ai vechiului imperialism pan­ germanist. Efectivele franceze în Renania PARIS, 6- — (Rador). Cercurile o­­ficiale relevă că efectivele franceze in Renania sunt­­ numai de 71000 de oameni iar nu de, 80000, cura a,afir­mat acum de curând d­. Bell, minis­trul de justiţie al Reichuluî Săptămâna Cerealelor I CONSILIUL DE LA GEN Fermitatea burselor americane.-Apropiata închidere a navigaţiei pe Dunăre.-Cereri mai accentuate în Polonia şi Germania. Starea semănăturilor după ploile din ultimele zile Mari fluctuaţiuni de cursuri la bursele americane care de astă da­tă se manifestă mai ferm, in spe­cial pentru grâu. Urcarea a fost de câţiva centi în decursul săptă­­mânei Până în prezent, această urcare nu a avut nici o influenţă asupra pieţelor europene, care continuă re­zerva lor necumpărând decât mar­furi flotante sau imediat încăr­cabile, la preţuri scăzute. SPRE SFÂRŞITUL NAVIGA­­ŢIEI PE DUNĂRE Cu schimbarea timpului, sosirile da mărfuri in oboare, gări şi porţii nu vor înceta cu totul şi exportul pe Dunăre merge spre sfârşit, navi ■aţia fluvială şi maritimă putăndu­­­se întrerupe mai curând decât nu­ aşteptăm. Stocurile din porturile noastre fiind nule, rămâne singură calea Constanţei pentru ieşirea cereale­lor, pe unde se vor putea transpor­ta în cursul ter­ei. DEBUŞEURI CONVENABILE Se zvoneşte că navete cu vagoa­ne străine sunt aşteptate pentru a transporta cerealele din regiuni­le Moldovei şi Basarabiei spre Po­lonia şi Germania, unde cererea pentru porumb şi turte oleaginoase este mai vie. De altfel aceste de­­buşeuri prezintă mai multa con­­venienţă, pentru vânzătorii noştri, decât transportul prin Btălia-Con­stanţa, din cauza scumpete­ terah­­tului prin aceste porturi până la porturile de destinaţie. PIAŢA GRÂULUI GHinele noastre nu nuci contea­­să pentru străinătate. Ele vor îndes­tula nevoile consumului intern, la preţurile destul de joase de astăzi. Numai că morile din lipsa de fon­duri, se aprovizionează zi cu zi. Dfertele sunt reduse, producăto­rii nepunând nici o graba in a vin­de disponibilităţile lor, în condi­ţii neconvenabile. Între timp, grânele din nouile re­colte bogate ale Australiei, Argen­tinei şi Canadei, precum şi dispo­nibilităţile Rusiei, îşi vor disputa debaşeurile Europei, unde ofertele acestor provenienţe au şi început jocul concurenţei. CONJONCTURA NEFAVORA­­BILA LA PORUMB Cu porumburile noastre nu sun­tem prea favorizaţi de conjonctu­­ra actuală, complect defavorabilă pentru vânzarea lor în străinăta­te, unde ofertele din La Plata pro­bează ’mereu asupra preţurilor de acum scăzute la 135 sh, pentru în­cărcare promptă şi la 132 sh­ pen­tru livrare în primăvară, d­e por­turile din Continent şi Anglia. Ploile survenite slăbesc şi mai mult calitatea porumbului din ca­re, poate în primăvară, vor fi so­siri şi transacţiuni mai însem­nate. LIPSA DE TONAGIU La Brăila şi Galaţi ieşeşte me­reu tonagiul pentru a se putea, ex­porta cel puţin rămăşiţele disponi­bile de orz, ovăz, porumb înainte de închiderea apropiată a naviga­ţiei pe Dunăre. Disponibilităţile sunt probabil condamnate să rămână in ţară până la primăvară, epoca mai puţin prielnică pentru desfacerea lor din cauza concurenţei altor, pro­venienţe, încetând greva minieră In An­glia, scăderea navlurilor este aştep­tată însă nu înainte de lunile vii­toare, când prin aprovizionarea su­ficientă cu cărbuni mai ieftini, va­poarele vor face oferte mai acce­sibile. Se semnalează de pe acum o reducere de 10 la, sută f­aţă de costul navlului de astăzi. După toate probabilităţile, stocu­rile de iarnă la Sulina vor fi mi­nimale aşa că limitat la traficul prin Constanţa, exportul de cerea­le va fi, în tot timpul iernii, cât se poate de redus. Devizele au­ încheiat mai ferme lira engleză cotând 930 lei cu ten­dinţă de a se menţine la acest ni­vel. Acest curs nu a influenţat inactivitatea exportului. STAREA SEMĂNĂTURILOR , DE TOAMNA Ploile survenite în ultimele zi­le, dacă nu vor fi urmate de în­gheţ vor avea o influenţă favora­bilă pentru semănăturile de toam­na, care aveau nevoie absolută de umiditate. E, deci, de sperat, că perspectivele pesimiste s-au îm­bunătăţit. S A. FOCSANEANU. Situatia rentelor române dinaintea războiului Negocierile preliminare cu Germania Intre rentele de Stat căutate mult in ultimul timp la Bursele ger­mănie, hârtiile româneşti s’au bu-' curat de o deosibită favoar'e. De altfel, fenomenul s’a înregistrat■ şi la Bursa de efecte din Bucureşti, unde titlurile împrumuturilor emi­se înainte de războiu au înregistrat sporuri apreciabile. Pe pieţele germane se caută a­­ceste hârtii, cari, până acum, erau aproape inexistente. Şi, cee­ace e ciudat: nu sunt cerute titlurile ştampilate după războiu­ri recu­noscute oficial de Statul român, ci dimpotrivă, tocmai acele titluri, căruia, din anumite motive, statul român le-a refuzat ştampilarea, a­­tât în ţară cât şi în străinătate, şi cari, în consecinţă n­u mai sunt re­cunoscute, oficial, de Statul ro­mân. GERMANIA ŞI ŞTAMPILAREA TITLURILOR „Berliner Tageblatt" discută a­­cest reviriment produs în Germa­nia faţă de hârtiile de­­Stat româ­neşti. Ziarul face un scurt istoric al titlurilor împrumuturilor Statului român. „Statul, rair,­nu emisese înainte de războiu, pentru împrumuturile sale, bonuri, de tezaur, pe termen lung, cupoanele fiind achitate în aur. Graţie excelentelor relaţiuni cari existau atunci între Germania şi România, şi de­oarece multe din împrumuturile româneşti fuseseră plasate în Germania, o mare par­te din hârtiile Statului român se aflau in mâini germane, răspândin­du-se de aci în toată lumea. „Venind războiul, guvernul ro­mân interzise once plată către ina­mici. Cupoanele nu mai fură achitate. Apoi,­ prin tratatul de pace, Sta­tul român dobândi dreptul de a lichida, în­ contul despăgubirilor, averile supuşilor foști inamici. A­­tunci printr’un decret-lege, se de­cise ştampilarea tuturor rentelor de Stat, fiind respinse dela ştam­pilase titlurile aflate în posesia foştilor inamici, şi chiar titlurile, cari, dela 15 August 1916. Trecu­seră, măcar odată prin mâna ina­micilor. . „După această operaţie, ■ cupoa­nele rămase în suferinţă­ au fost achitate pentru toate titlurile ştam­pilate iar acum, plăţile se fac cu­ aceeaşi punctualitate ca şi înainte de războiu. TRATATIVE PRELIMINARE CU ROMANIA Care este­ astăzi situaţia hârtiilor de Stat neacceptate sau ne­prezen­tate­­la ştampilare ? „Berliner Tageblatt“ află urmă­toarele­: „Tratativele prelimi­nare urmate în această chestiune între Germa­nia şi România, tratative de altfel neoficiale, au ajuns la un punct mort. O reluare a negocierilor, nu va întârzia insa mult,­­ după părerea cercuri­lor competente din Ber­lin. Cercurile româneşti de asemenea doresc să a­jungă la o rezolvare a a­­cestei chestiuni, şi par a fi dispuse să recunoas­că titlurile împrumutu­rilo­r aflate în mâni ger­mane, dar voesc să le so­cotească în cotitul despă­gubirilor de războiu. „A­ceste perspective par a fi motivul care a determinat în ultimul timp, atât la București cât și în străinătate, cere­rea rentelor de Stat, ne­stampilate“. ■■im încordarea relaţiilor dintre Italia şi Iugoslavia Tratatul de la Tirana criticat violent la Belgrad BELGRAD, G. — (Radoi) . Piesa d­in Belgrad a­mentează pe larg în­cheierea pactului italo-albanez. Zia­rul „Vreme" declară : „Ştirea înche­ierii Pactului a provocat o vie indig­nare în cercurile politice şi o deose­bită emoţie in cercurile diplomatice, mai ales streine, care vad în acest Pact începutul unei ere nord în ra­porturile balcanice”. „Tra­vinski Glasnik” scrie: „In cercurile politice serioase, Pactul es­te considerat ca fiind îndreptat con­tra independenţei Albaniei şi con­tra statului iugoslav­ Stăpânirea ita­liană, care exista şi până acum a­­supra finanţelor şi economiei Alba­­niei, se extinde astăzi şi asupra poli­ticei interne şi externe a statului al­banez. Tratatul este la fel apreciat de deputaţii din majoritatea guverna­mentală ca şi din opoziţie. „Pravda" scrie: „In comunitatea bazată pe garanţii reciproce şi pe or­­ganizare pacifică, pe care o repre­zintă astăzi Europa, o concepţie atât de egoistă pentru rezolvarea proble­melor italiene nu va putea fi reali­zată fără a întâmpina rezistenţa de­mocraţiilor vecine-Italia a încălcat acordul ce garan­ta menţinerea independenţei republi­cei albaneze şi a ştiut să determine actualul guvern al lui Ahmed Bey să sacrifice această independenţă şi printr’un act internaţional să recu­noască hegemonia Italiei asupra Bal­canilor, făcând astfel posibilă pene­­traţiunea italiană in peninsulă si do­minaţia Adriaticei. Articolul 1 al Pactului de la Tirana echivalează cu punerea politicei in­terne a Albaniei sub controlul şi tu­tela Italiei, asigurând în schimb regi­mul existent in Albania împotriva sentimentelor şi voinței poporului al­banez. Articolul 2 al Tratatului con­sacră stăpânirea Italiei asupra poli­ticei externe a Albaniei”. * BELAGAD, G (Rador). - Zia­rul „Politica s’ anunță că la Zar­a, un curier oficial al Consulatului iugoslav a fost oprit la debarcare de un carabinier Italian. Curierul a prezentat paşaportul care ii acre­di­ta ca atare şi permisia vizat de poliţia italiană din tara. Cu toate acestea carabinierul a rupt sigiliile corespondentei pe care o trans­porta curierul şi a examinat-o cu atenţie. Consulatul iugoslav a adre­sat imediat un protest prefectului din Zar­a cerându-i satisfacție. CONSILIUL DE LA GENEVA Consiliul Societăţii Naţiunilor are o şedinţă iarna, când se risipesc, de obicei, multe Iluzii născute In frumoasele şedinţe de vară. In Decembrie, acum doi ard, Va năruit credinţa In faimosul protocol de arbitraj. Iarna trecută au înce­put discuţiile în jurul locurilor in Consiliu. Anul acesta, ordinea de zi prevede deasemeni, discuţii grele. Franţa şi Germania cari­­e­­nţe,a­legeau atât de bine la Thoiry, stau iarăşi bănuitoare, faţă in faţă. E vorba de comisiunea interaliată, pen­tru controlul milicar al Germaniei. Acest control trebuia să treacă din sarcina comisiunei ambasadorilor în acela a Societăţii de la Geneva. Ger­manii găsesc că momentul schim­­bării a sosit. Francezii mai şovăesc. Ei pretind că Reich-ul nu a exe­cutat încă toate demilitarizările pre­văzute. E o discuţie migăloasă, care cuprinde desigur şi multe pedesup­­turi, înainte de a renunţa la un gaj atât de important, Franţa ar vrea­ să câştige un maximum de foloase. Germania se tărgueşte. Şi de­oare­ce e vorba de control militar şi de demilitarizare, opinia publică e agi­tată, de o parte şi de alta, a Bunului Problem­a cu atât mai gingaşă cu cât încearcă să intervie in dis­cuţie, cu intenţia de a o învenina, d. Mussolini, nemulţumitul ministru de externe al Italiei. D. Mussolini după ce s’a intdbai cu d. Chamberlain, a încercat să se întâlnească şi cu d. Eriand. Vroia probabil să-i vorbească de necesita­tea Italiei, de a dobândi colonii- Fi­reşte, d, Briand, a evitat discuţia. Atunci d. Mussolini a zâmbit spre Berlin .Ei a trimis complimente d-lui Stresemann, iar ministrul Reich- ului s'a gândit dacă o apropiere de Italia nu­­ar putea sluji ca un mij­loc de presiune asupra Franţei. In acest imbroglio a păşit, cu o voinţă netedă şi hotărâtă, ministrul de externe al Angliei, d. Chamber­­lain. Anglia a suferit, în timpul grevei miniere de concurenţa europeană­, în special de propăşirea uimitoare a producţiei germane şi franceze. Era de temut ca o ceartă fanco-germamă să, nu-i fie displăcută, cu atât, mai mult cu cât apropierea dela Thorry îngrijorase unele cercuri politice și industriale în Anglia. Italia conta pe un reviriment, în opinia publică engleză împotriva politicei dela Lo­carno. Un asemenea reviriment nu s'a produs. D. Chamberlain s'a oferit, din prima zi, ca mijlocitor între Franţa şi Germania, a căutat să po­tolească­ pretenţiile italiene şi a de­clarat in mod categoric, pentru a sprijini politica lui pacifistă, că Eu­ropa are nevoie de desăvârşita în­ţelegere între cele patru mari puteri, şi de intima colaborare anglo.fran­ceză, D. Chamberlain e azi, exact a­cela­ş ca acum doi ani. Tunetul său de ve­dere european a rămas acelaş. Proba­bil, pentru, că, azi, întocmai ca, acum, doi ani, ministrul englez, preocupat de evenimentele mondiale, in pri­mul rând de frământările asiatice, de naţionalismul chinez, de unelti­rile ruseşti, de ambiţiile otomane, îşi dă seama că Europa, ca să nu dispară, trebuia să trăiască în pace. Cât de aprinse vor fi discuţiile de la G­neva, se va găsi totuşi soluţia la Geneva, se va găsi totuşi soluţia împărtăşi colegilor săi înaltul său punct de vedere. .­­. 6. Noul guvern al Greciei MESAGIU!» LUI CONCILIS CĂTRE POPOR ATENA, G. — (Rador) . Guvernul a depus astăzi jurământul. Iată lista ministerială: Zaimis, preşedinte al Consiliului şi ministru fără nortofo­­liu; Calandaris, finanţele; Tsaldaris, internele; Mihalacopulos externele ; Metaxas, comunicaţiunile; generalul Mazarkis războiul; Canaris marina; Kirkos prevederile sociale; Anghelo­­pul­os justiţia; Mercuris economia na­ţională; Arghyros instrucţia publică şi Papanastasis agricultura. ATENA, 6 (Rador). _ Condidis, fostul preşedinte al Consiliului, a adresat poporului grec un mesagiu anunţând că astăzi remite puterea in mâinile guvernului parlamentar, desemnat, de şefii reprezentanţei na­ţionale. Condelis accentuează că sa­crificând interesele partidului său a condus alegerile cu imparţialitate. Rezultatele au corespuns sforţărilor şi a sacrificiilor sale. Republica, a­ tri­umfat pentru a doua oară, partidul monarhist obţinând deabia 20 la sută din sufragii.

Next